Biserica Antiohia oferă adăpost refugiaților ucrainieni

0

“Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.”

(Marcu 13:7-8)

În aceste zile, Cuvântul Lui Dumnezeu se împlinește sub ochii noștri. Nu ascundem faptul că suntem temători, îngroziți, frustrați, în lacrimi pentru cei de lângă noi… și dintr-o dorință oarecum egoistă (dar totuși omenească) trăim cu speranța că poate ororile războiului nu vor înainta până la noi. Dar teama aceasta nu ne paralizează, ci ne mobilizează.

În aceste zile, românii doar aud despre război… și aceasta îi pune în acțiune. Creștin sau nu, românul a demonstrat că mai are o fărâmă de omenie, un strop din Dumnezeu – care este DRAGOSTE activă.

Noi, copiii lui Dumnezeu din comunitatea Antiohia (tineri, vârstnici, familiști), împreună cu sprijinul Institutului Teologic Timotheus și a multor altor prieteni voluntari si donatori, reușim să asigurăm cazare pentru 25 de persoane refugiate la caminul ITT, unde li se asigură cele trei mese pe zi, obiecte de igienă personală, transport, ajutor pentru realizarea actelor (la nevoie) și nu în ultim rând, suport emoțional și spiritual, atât cât ne permite limba și deschiderea musafirilor noștri.

Avem și familii voluntare, care cazează refugiați în casele lor, unde le asigură toate cele necesare.

Deja avem destui prieteni ucraineni, turci sau ruși, care au fost încurajați și copleșiți de dragostea frățească și grija pe care le-am purtat-o. Am fost împuterniciți de Hristos, care ne-a iubit întâi, jertfindu-se.

O parte dintre ei au participat la slujba de duminică dimineața și deși barierele de comunicare sunt destul de mari, suntem uimiți să fi văzut lacrimi în ochii lor… știind că Duhul Domnului vorbește direct și pătrunzător sufletului.

Sunt sacrificii, dar nu facem decât ceea ce am fost chemați să facem: Tot așa și voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, ziceţi: ‘Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori facem.” (Luca 17:10)

Ne asigurăm că cei care ne trec pragurile, înțeleg că facem toate acestea în Numele Domnului Isus și spre mântuirea sufletelor multora:

“Căci Mi-a fost foame şi Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat să beau, am fost străin şi M-aţi primit între voi, am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi M-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine.

Atunci cei drepţi Îl vor întreba:

– Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci, sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit între noi, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Şi când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am venit pe la Tine?!

Iar Împăratul le va răspunde:

– Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceşti fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut!”

(Matei 25:35-40)

Comments are closed.