Întâlnire surori – Împodobite cu smerenie

0

In seara zilei de 1 noiembrie 2013, a avut loc intalnirea surorilor din Biserica Antiohia, cu tema “Impodobite cu Smerenie”. O intalnire mult asteptata, dar care a trecut atat de repede. Au petrecut impreuna un timp bun si binecuvantat, in Prezenta Domnului, in mijlocul unui decor special, in stilul “Marile Sperante”, conceput de tanara sora si mamica, Irina Petrache, plina de imaginatie. Ca de obicei, le asteptau platouri incarcate cu bunatati, aranjate de aceeasi echipa de surori credincioase si entuziaste. Au avut parte si de participarea binevenita a unei “iscoade”, infiltrate din partea fratilor, Alex Dobre, care le-a facut o multime de poze!

Desi nu au fost multe la numar, surorile s-au bucurat impreuna, cantandu-I Domnului din toata inima si multumindu-I, in rugaciuni, pentru prilejul pe care li l-a oferit sa fie din nou in partasie, in jurul Numelui Sau minunat. Au participat si doua fetite, extrem de cuminti, Miriam si Damaris. Sora Daniela Mallette le-a vorbit, din Cuvant, despre subiectul intalnirii: Smerenia.

Marcu 12:24. Sa intelegem cum priveste Dumnezeu smerenia si care este definitia Lui asupra oricarui cuvant. Sa ne ferim sa dam propria noastra definitie, in afara Scripturilor. Domnul Isus era smerit dupa definitia Tatalui, nu dupa definitia oamenilor. Izgonirea vanzatorilor din Templu, poate, omului nu i se pare “smerita”. Sau unele cuvinte folosite de Domnul si de Apostoli. Genesa 2:16,17 si 3:4-6. Omul a fost creat liber sa asculte, din dragoste, de Creatorul si Tatal lui, sa accepte ceea ce El numeste bine sau rau. Dar si … liber sa aleaga, sub influenta Diavolului, sa hotarasca singur ce e bine si ce e rau, mancand din fructul interzis.
Smerenia este indispensabila umblarii cu Dumnezeu, este o alegere hotarata si o lupta permanenta. Ne intoarcem la El, cu smerenie, constiente de identitatea noastra (stim cine suntem in El si Cui Ii apartinem!), de voia Lui pentru vietile noastre si de nevoia de a umbla prin credinta in Cuvantul Lui, altfel riscam sa hotaram noi singure ce e bine si ce e rau, dupa sentimentele si standardele noastre corupte. Deuteronom 8:1-5. Putem invata smerenia de la Domnul Isus, pe calea simpla a ascultarii de poruncile Lui, sau “ratacind prin pustie”, 40 de ani, prin zdrobiri repetate, esec si multa suferinta inutila.

Ordinea in inchinarea adevarata este: smerenie (ne dam seama ca nu suntem si nu putem face nimic despartite de Domnul), hranirea cu Cuvantul lui Dumnezeu si credinta, care vine in urma auzirii acestui Cuvant, a voii Lui revelate. Coloseni 3:12,13. Smerenia, da, creste in inima, dar trebuie s-o si imbracam, zi de zi, de buna voie si nesilite de nimeni. Nu face parte din roada Duhului Sfant, e responsabilitatea noastra. Piesa intima, de nelipsit, in garderoba oricarui crestin nascut din nou. Smerenia, sora geamana cu iertarea. Oamenii mandri nu iarta. 1Pet. 5:5,6. Smerenia e o porunca. Ne smerim sub mana tare a lui Dumnezeu mereu, nu numai in suferinte, fiindca mana Lui nu slabeste in tarie niciodata! Filipeni 2:3-9. Smerenia este o alegere deliberata. Invatam de la Domnul Isus ca singurul post vacant in Biserica este acela de rob al Lui. Tatal nu are nevoie, in slujba Sa, de oameni care le stiu pe toate, ci de copilasi, care sa depinda de El si sa invete, atenti, de la Domnul Isus. Ne cere nu doar sa ne intoarcem la El, ci sa ne si facem ca niste copilasi. Isaia 9:6: “Caci un copil ni s-a nascut … domnia va fi pe umarul lui”. Pentru postul de conducere trebuie sa incepem de la munca de jos si sa crestem in cunoasterea Lui. Adam a fost creat om matur, direct intr-un post de conducere, poate de aceea i “s-o fi urcat puterea la cap”!? Daca suferim impreuna cu Domnul Isus, ne lepadam de noi insene, zilnic, si ne luam crucea, apoi, vom si domni impreuna cu El. Oamenii smeriti sunt puternici si curajosi, ramanand necurmat de partea Domnului, in orice incercare!

La final, sora Daniela le-a citit surorilor ce inseamna sa amesteci lucrurile, cand nu ai o inima smerita, calauzita de Duhul Sfant, in citirea Cuvantului. Fragmentul citit e o traducere, pe care a facut-o sora, dintr-o predica rostita de Dr. Ravi Zacharias si exemplifica versetul, cu care a inceput, Marcu 12:24. Surorile s-au amuzat pe marginea acestei interpretari “originale” a pildei bunului Samaritean, cateva s-au rugat, in incheiere, si s-au despartit, mergand fiecare spre casa ei.
Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon si a cazut intre spini. Spinii au crescut si l-au inecat. El si-a continuat drumul, dar n-avea niciun ban si a intalnit-o pe Imparateasa din Seba, care i-a dat 1000 de talanti de aur si 100 de schimburi de haine. Apoi, s-a suit intr-un car si mana ca un nebun. Intrand sub un ienupar mare, parul i s-a incurcat printre ramurile copacului si a ramas atarnat, acolo, multe zile si multe nopti, iar corbii ii aduceau paine si carne si apa de baut si el a mancat 5000 de paini si 2 pesti. Intr-o noapte, in timp ce atarna el asa si dormea, sotia lui, Dalila, a venit si i-a taiat parul, iar el a cazut pe locuri stancoase, dar s-a ridicat si a alergat mai departe. A inceput sa ploua si a plouat 40 de zile si 40 de nopti, si el s-a ascuns intr-o pestera, unde se hranea cu lacuste si cu miere salbatica. Dupa aceste lucruri, a mers ce-a mers si a intalnit un rob, care i-a zis: “Vino, caci iata ca toate sunt gata pentru cina!”, insa el a inceput sa se dezvinovateasca si i-a raspuns: “Nu pot, tocmai m-am insurat si de aceea nu pot veni!”. Dupa cina, si-a vazut de drum si a ajuns la Ierihon, dar, cand si-a ridicat fata spre fereastra, a vazut-o pe Imparateasa Izabela, cum statea, sulimenita la ochi si cu capul impodobit, si se uita pe fereastra. Ea a ras de el, dar el a strigat: “Aruncati-o jos!” si ei au aruncat-o jos; apoi, el a strigat din nou: “Mai aruncati-o o data!”, si ei au aruncat-o jos de 70 de ori cate 7 si au ridicat 12 cosuri pline cu ce mai ramasese, afara de femei si de copii. Atunci, el a marturisit cu gura lui: “Ferice de cei impaciuitori, dar, in ziua judecatii, nevasta caruia dintre ei va fi ea?”.
Credit fotografii: Alex Dobre

Comments are closed.