Un tânăr pleacă „să trăiască”, dar ajunge gol, flămând și rușinat. Poate cea mai grea întrebare nu e „cât am pierdut?”, ci „mai există drum înapoi?”
Pilda fiului risipitor din Luca 15 urmărește traseul brutal al unui tânăr înstărit, dar imatur. Predica arată cum plecarea începe înainte de plecare, în inimă, în nemulțumire, în iluzia că „în altă parte” va fi mai bine, până când libertatea devine risipă, iar risipa devine lipsă.
Această predică este pentru oricine simte că s-a pierdut puțin… sau mult.
Te invităm împreună cu Marin Prisacariu, să descoperim drumul înapoi – și brațele deschise ale Tatălui.
Mesaj înregistrat la data de 19 februarie 2026 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: Luca 15, Luca 15:13-23
Transcriere
[0:00]Amit de multe ori pilda aceasta, nu știu de câte ori, dar de când m am pocăit, de multe ori am citit, am și predicat de mai multe ori din această pildă. Cu toate acestea, parcă de fiecare dată când o citesc și aprofundez, parcă mie personal, nu știu, parcă îmi dă o altă lumină, îmi arată câte ceva, îmi mai descoperă câte ceva din această
[0:40]pildă și mi se pare o pildă fascinantă, o pildă extraordinară. despre felul în care un om poate să cadă de sus, să ajungă cel mai jos. că mai jos, de unde unde a ajuns fiul acesta nu știu dacă există și a ajuns unde a ajuns și totuși să găsească putere, să găsească resurse să se ridice.
[1:20]Ceva extraordinar. Și aș vrea ca în seara aceasta, să zic așa, să ne delectăm din acest cuvânt, să ne bucurăm de ceea ce Domnul nostru Iisus Hristos ne a dat, pentru că este o pildă a Domnului nostru Iisus Hristos. Și aș putea să spun că este o capodoperă a Domnului nostru Iisus Hristos și e ceva ceea ce noi ca și oameni ca
[1:51]și minte limitată n am fi putut să ne gândim și să scrim să scriem să concepem o așa pildă frumoasă. Și subiectul din această seară este despre decădere și reabilitare. Că poți să cazi, dar cum spune David că omul lui Dumnezeu de șapte ori cade și rămâne acolo. Nu rămâne acolo, se ridică. Știți că și acest fiu risipitor, dacă ne uităm așa la statutul și de unde a plecat, el era bine, dar a căzut. Dar ce este mai important și mai frumos și mai plăcut e că n a rămas acolo.
[2:45]N a rămas la porci, s a ridicat. Cel mai îngrozitor e să rămâi acolo. El n a rămas acolo. Și aș vrea în seara aceasta să vedem câteva lucruri legate de această pildă frumoasă care Dumnezeu ne a dat o pentru noi ca să ne bucurăm de ea și fiecare dintre noi să învățăm ceva din această pildă. Așa cum am citit mai devreme, vedem că fiul cel mai tânăr a cerut tatălui averea și după nu multe zile
[3:28]și a luat averea și a plecat. Se pune o întrebare, se nasc o întrebare. Mi am pus o mie și o pun și dumneavoastră. De ce a plecat tânărul acesta de acasă? Eu am plecat și eu de acasă, Moldova, de unde eram. Era rău acolo. Rău era. Dar dacă mă uit la fiul risipitor, el n avea motive să plece. Era dintr o familie înstrăită, bogată. Ai iar gaz, frați și surori,
[4:17]să ai avere. Păi eu când am plecat de acasă, i am zis: “Tată, eu plec de acasă.” Și ce a zis tata? Descurcă te. Nu ți dau nici bani de drum, de autobuz până la gară nu ți dau. Descurcă te. Eu n am. Te descurci? Pleci la muncă, treaba ta. Îți iei bilet de tren, te interesează? Așa mi a zis. Era un copil de 16 ani. Nu ți dau nimic. și nu mi a dat și i a trebuit să muncesc, să mi iau bani de bilet, să
[4:48]vin la București. Nu în aceeași situație era fiul acesta. Pentru că dacă ne uităm în Sfânta Scriptură, deducem pentru că el creștea într o casă binecuvântată unde nu i lipsea nimic. Nu i lipsea nimic. Avea un tată care î iubea. Așa este. Îl iubea sau nu l iubea. Ne uităm la felul cum l așteptat și cum l a luat în brațe când a venit înapoi de la porci murdari în zdrențe de căzut cum era. Îl iubea mult de tot. Avea un tată iubitor, avea un statut social înalt, pentru că
[5:40]spune Sfânta Scriptură că familia aceasta, tatăl lui, avea argați. Păi, frați și surori, vreau să vă spun ceva. Nu toată lumea își permitea argații să aibă sclavi. Numai familiile bogate. Atenție! Nu toată lumea avea o o stare financiară bună și ca și o concluzie, tânărul acesta nu ducea lipsă de nimic.
[6:17]Și cu toate acestea i s a venit așa de ducă să se ducă și s a dus și n avea niciun motiv să se ducă. Frați și surori, cu toate acestea s a dus. S a dus. Dar știți cu ce s a dus? Că a avut curaj să plece. A avut curaj să plece. Știți de ce a avut curaj să plece? Avea averea tatălui. Avea averea tatălui și normal că s a uitat el acolo și a zis: „Gata, de acum pot să trăiesc cum vreau eu.” avea averea tatălui și s a dus,
[7:03]dar nu a luat în calcul câteva lucruri și ă aș vrea să tot așa să deducem, nu scrie explicit, dar putem să deducem din text, din ceea ce spune Sfânta Scriptură și putem să deducem de ce a plecat. Și când cineva îți pleacă de acasă cazul acestui fiu risipitor, știți de ce pleacă? că i a mers bine, să știți că i a mers bine, așa cum am spus mai devreme, intrase în el o sămânță de nemulțumire
[7:45]și câteodată putem să le dăm copilor noștri orice le am dat noi și să facem toate sacrificiile care le am face pentru ei, ci să le dăm orice Le am dat că într o zi poate să zică: „Lasă mă tată. Nemulțumit. nemulțumit și de banii care i ai dat și de hainele care le ai cumpărat și de mâncarea care i o dai și de patul care i l ai dat să aibă camera lui așa să aibă condiții ci
[8:23]de sacrificiul care l ai făcut să îl dai la școală și de sacrificiul care îl faci să l dai în tabere și ă fel și fel de dumneavoastră știți că sunteți majoritatea dintre dumneavoastră părinți care noi ca și părinți le facem pentru copiii noștri. Le facem și la un moment dat să zică: “Lasă mă nemulțumit. Eu vreau mai mult, mai mult, mai mult. Eu vreau Eu vreau mai mult. într un fel nu e rău, dar s ar putea să vrei mai mult și să primești mai puțin. Pentru că sămânța aceasta nemulțumire îți va crea multe daune și multe neplăceri, ceea ce s a întâmplat ulterior. El n a plecat de acasă că era mulțumit. El a plecat de acasă că era nemulțumit. Poate că era nemulțumit că tata îl trimitea să mai vadă de argați, să mai
[9:34]vadă acolo la câmp ce mai e, cum stau lucrurile, să mai muncească colo, colo, să mai facă câte ceva. Acasă era disciplină și lui nu i plăcea disciplina. Acasă era o sfințenie, că tata arăta că era sfânt, era curat, plăcut înaintea lui Dumnezeu, era un locaș al lui Dumnezeu acolo și a zis: “Ce atâta rugăciune aici? Ce atâta sfințenie? Ce atâta îngrădire aici? Eu vreau viața
[10:05]mea. Ajunge. Lasă mă să plec. Dă mi averea că plec. Nu mai stau multe zile, doar câteva zile să mă hotărăsc unde o iau. La stânga sau la dreapta. Dar eu mult nu mai stau aici. Mi ajunge, tată, până aici. Mi a ajuns sămânța, nemulțumire. Un al doilea lucru. avea o credință falsă
[10:33]pentru că el, să știți că avea și el o credință, dar era falsă. Pentru că el atunci când a plecat de acasă, știți ce era în mintea lui? Ce credință avea el? Că avea o credință. Eu așa cred că va duce o viață de huzur. Va trăi cum va vrea el. Nu va munci, va linivi. Banii nu se vor termina. El nu știa că de unde ia și nu mai pune într o
[11:07]zi se vor termina. El vedea că primise o avere consistentă. El se uita la ea, zicea că toată viața voi lua din ea și nu se va termina și voi trăi în plăceri până la sfârșitul vieții. Să știți că cu credința asta el a plecat de acasă. Cu asta a plecat bucuros așa, cu pieptul în față, cu credința asta. Va trăi o viață de huzur până la sfârșit. Dar știți că a fost o credință falsă,
[11:44]o credință falsă. Și copiii noștri de multe ori merg rețele de socializare aud pe fel și fel de oameni cum îi învață, nici să nu muncească. De ce să muncești? I uite, faci cutare, cutare, cutare fel de lucruri. Îți va merge bine. Ce trebuie să te trudești tu ca tata și ca mama? Și le bagă în cap fel și fel de lucruri, credințe false.
[12:22]Le spune: „Dar pentru asta trebuie să pleci de acasă. Trebuie să pleci de acasă să vezi după ce te depărtezi de Dumnezeu, după ce lași tu biserica, după ce l lași tu pe tata, pe mama, pe frați, pe cei dragi cu care ai crescut și te duci tu în străinătate singur să vezi ce bine o să ți fie și să vezi ce bine o să trăiești tu, să vezi în ce dragoste o să trăiești, să vezi cum o să te îmbrățișeze Tot să vezi cum o să te aprecieze. Tot să vezi cum o să ți pună toți covorul roșu. Să vezi ce viață de huzur o să ai. O credință falsă. Să știți că cu credința aceasta fiul
[13:14]risipitor a plecat de acasă. Și câți fii de ai noștri, iar și a pocăiților, a celor care au crescut în biserică, pleacă în lume crezând că își vor face o viață mai bună. Și din nefericire nu o fac, nu o fac, nu reușesc. O credință falsă. Un al treilea lucru care eu cred că și l a dorit foarte mult și arată lucrul acesta prin decizia care a a luat o, el dorea o independență totală față
[13:59]de tatăl. El asta dorea, că de aia spune a plecat într o țară îndepărtată. Știți ce spune lucrul acesta? Spune„Departe de tata. Eu nu vreau să mai aud de tata. Mi ajunge mereu tata să mi zică aia, să mi zică aia, să mă corecteze când greșesc, să mă învețe să o fac pe aia, pe aia îmi ajunge. Eu nu mai vreau să aud de tata. O să mă duc într o țară unde să nu mai audă de mine.
[14:31]El asta și a dorit, independență. El vrea ca el să fie pe tron. el să conducă, să și scârmuiască viața cum vrea el. Într un fel putem să spunem că e bine, foarte bine, dar poți. Aici să știți că e vorba de Dumnezeu. Putem noi fără Dumnezeu putem. Și el dorea independență. A vrut independență.
[15:11]Vedeți unde l aduce independența. Știți unde l a adus? La porci. Trăia independent la porci acolo. De fapt, mă scuzați că greșesc, nu era independent acolo. Acolo avea niște reguli. Trebuia să păzească porcii. Trebuia să nu piardă niciun porc. Trebuia să se scoale de dimineață. trebuia să aibă grijă de porci și trebuia să mulțumească stăpânul prin slujba pe care o făcea. Nu mai era independent.
[15:45]Nu mai era. Și de aceea el a plecat ăă de acasă. Să știți că în viață întotdeauna noi plătim prețul, că putem și copiii noștri și noi putem să luăm orice decizie. De aceea și Domnul nostru Iisus Hristos știi ce spune cu priviri la noi? Dacă vrea cineva să mă urmeze, Domnul nostru Iisus Hristos niciodată, dacă vă uitați în Sfânta Scriptură, niciodată, niciodată el nu a forțat pe cineva. Nu vrei să te duci, du te,
[16:23]du te. Chiar și celor bolnavi le spune daacă vrei să te faci sănătos, că poate nu vrei, poate te simți bine așa să vii să te compătimească oamenii, să ți aducă mâncare, să te plângă oamenii, vai săracul de el, nu știu ce. Sunt oameni de genul acesta. Nu vor să fie vindecați că le place statutul acesta de om bolnav. Dar întotdeauna
[16:51]plătim prețul deciziilor noastre. El a luat decizia să plece. A trăit cum a trăit. Dar vine și vremea de contului când trebuie să plătim prețul. Nu putem să trăim cum vrem, să facem ce vrem să dar să nu plătim prețul. Nu se poate. E ca și cum am fi în trafic. Ți ai luat mașină, i a dat carnetul. După ce ți a dat carnetul, ce zici? Ha? Eu mă duc de acum
[17:27]și merg cum vreau. Trec pe roșu, nu respect niciun indicator, nimic, nimic, nimic. Eu conduc cum vreau. Nu mă iau eu după cutare, după cutare, după lege. Eu vreau să fiu independent și să plec de la semafor când vreau eu și să trec pe roșu, pe verde, pe galben, cum vreau eu. Tu treci, îmi plătești prețul pentru că treci și o să vezi că n o să apuci să treci de multe ori și o să ajungi la spital sau mai rău. Plătești prețul. Plătești prețul. Și datorită acestor decizii greșite, fiul isipitor a avut o decădere care aș numi o eu în picaj.
[18:20]Fiul risipitor de la statutul unde era în familia tatălui a avut o cădere în picaj. Dar știți ce era mai trist? că în timpul acestei căderi de căderi morale, spirituale, materiale, din punct de vedere social, din toate punctele de vedere, el a căzut, el cădea, cădea, cădea, dar el nu și dădea seama. El nu și dădea seama. El tot era în cădere liberă, era în picaj, dar fiul risipitor, el nu și dădea seama
[19:04]și avea în seara aceasta câteva lucruri legat de decăderea aceasta a fiului risipitor. Ăă, în primul rând în versetul 13 unde spune că a plecat într o țară îndepărtată. Prima decădere a lui. Știți care a fost? Că a rupt relația cu tatăl. Cum spuneam mai devreme, prin faptul că el a cerut să plece într o țară îndepărtată, asta înseamnă că el a rupt relația cu
[19:50]tatăl. Din momentul acela el deja era în cădere liberă. Și știți de ce? Pentru că Tatăl era întotdeauna un factor de stabilitate, de echilibru în viața lui. Așa cum suntem noi ca părinți. Când copiii sunt în preajma noastră și când fac greșeli, noi cu dragoste venim, atenționăm. E bine. Vezi că aici ai greșit. Vezi că aici n ai făcut bine și suntem
[20:32]un factor de echilibru și ei își dau seama, se cercetează și spune: „Da, tată, așa e și nu mai fac.” Dar din momentul respectiv când el a plecat și a rupt legătura, era în cădere liberă. Și vreau să vă spun, frați și surori, că atunci când ai rupt legătura cu tata și tata, tatăl este cel care este întotdeauna disponibil la orice oră din noapte, din zi și din noapte, să vină să ajute fiul. Așa este.
[21:07]Care din tatăl și mamele la fel? Dacă are fi o problemă la 3:00 dimineața când poate somnul e cel mai dulce și are o problemă, îl duci la spital sau în altă parte. Care mai vrea să doarmă măcar cinci minute în pat? Îmi spuneți și mie cine mai vrea să doarmă cinci minute în pat? Cine mai poate să doarmă cinci minute în pat? Vorbesc ca un tată. Eu nu pot.
[21:44]Fiul risipitor a pierdut privilegiul acesta când a plecut plecat între străini. Când a ajuns unde a ajuns, a început să sufere. Vedeți că i a întins cineva vreo mână? A venit cineva să l mângâie? A venit cineva să l plângă? Nu, pentru că Tatăl nu mai era acolo să l ajute, ci era în cădere liberă. Și atunci când a dat de greu, când s a dus banii, că nu mai avea de muncă, când a venit foametea și era la nanghie, cum se spune, la greu, cine era lângă el să
[22:24]l îmbărbăteze? Era în picaj, cădere liberă. Pentru că tata întotdeauna la greu când vede că n ai luat examenul, când vede că nu știu, ai o problemă și nu poți s o depășești, bine așa, îți pune mâna pe umăr cu dragoste și spune: „Lasă că o să reușești. Mai încearcă o dată. Hai că te ajut și eu. Hai să vedem cum facem și o scoatem noi la liman. Niciodată nu te lasă. Dar că nu l ai pe tata, când l ai lăsat pe tata, ce faci? Unde te duci?
[23:01]Fiul risipitor. Era în cădere liberă, era în picar fiul ă risipitor. Și tata întotdeauna este cel care poate să facă sacrificii pentru copil. întotdeauna este cel care este de ajutor atunci când este cu fiul și fiul a rupt legătura cu tatăl. Un al doilea lucru care îl găsim la fiul risipitor care era în decădere, în picaj, folosesc termenul acesta de din aviație, să zic așa. Ăă spune că
[23:42]a versetul 13 a risipit tot toată averea Tatălui, a risipit toată averea Tatălui. Și ce înseamnă lucrul acesta? Că și din punct de vedere material era în picaj, se ducea în jos. a risipit banii, a rămas fără bani. Cu toate acestea, așa și m am gândit, el tot nu s a trezit. El nu s a trezit să zică, măi, stai așa, am rămas fără bani. Ce fac acuma fără bani? Până acuma m am descurcat cu banii lui tata, dar nu mai am bani acuma. Ia să mă duc eu înapoi acasă la tata.
[24:48]De ce nu s a întors înapoi? Ia spuneți mi. Îl primea tata? Îl primea? Păi și de ce nu s a dus? Că a rămas fără bani. Era în picaj. Știi de ce nu s a dus? Pentru că el în versetul 15 era mândru.
[25:21]El era mândru, frați și surori, că spune versetul 15 spune: “Atunci s a dus și s a lipit de unul din locuitorii țării aceleia. Păi, nu mai bine te duceai și te alipeai de tata? Nu mai bine te duceai la tată? Nu. Păi, cine te iubește mai mult? Tata, familia sau niște străini? Spuneți dumneavoastră. Logic, nici nu trebuie să ne gândim mult. Cine te iubește mai mult? Tata. Și el a zis: „Nu, mă duc.
[26:17]La străinii aceștia era în picaj, era în cădere liberă.” și spune cuvântul lui Dumnezeu tot în versetul 15 ă de fapt în versetul 13 am ă omis un verset spune că el și a risipit toată averea și a dus o viață destrăbălată din punct de vedere moral
[26:53]omul acesta Ăsta era picaj. Eu sunt convins că tatăl nu l a învățat să trăiască așa. Nu așa a fost învățat să trăiască în casa Tatălui, să aibă o viață destrăbălată. El nu așa a fost învățat. Atenție, nu așa a fost învățat în casa Tatălui. Nu. Cu toate acestea, el a zis:„Nu, eu trăiesc cum vreau.” Și a trăit cum a vrut, dar el era în
[27:31]în picaj. Și spune cuvântul lui Dumnezeu că s a lipit de locuitorii aceia și a zis: “Eu mă descurc. Dar locuitorii aceia, ce spuneți dumneavoastră? A avut milă de el și a zis: A, săracul de tine, tu ai un statut special. Eu văd, noi vorbesc la plural, noi vedem ceva special în tine. Nu știu din ce țară îndepărtată vii tu, dar se vede că ești dintr un neam ales. Se vede vocația ta, se vede vocabularul tău, se vede conduita ta, se vede
[28:11]felul în care tu ai fost educat, că tu nu ești ca noi. Și tu ar trebui să ai un statut social înalt și pe tine o să te punem dregător la primărie și o să fii după primar pentru că tu trebuie să fii în localitatea noastră la loc de cinste. Fiule, de unde ai venit tu? Se vede că tu ai ceva special, că de unde ai venit tu se vede că ai fost cineva la viața ta.
[28:45]A avut milă de el. a avut puțin tică milă și știți de ce? Că l a trimis, știți unde l a trimis? La porci. Eu asta și m am gândit dacă eram în locul lui și mă trimitea la porci, eu sunt crescut la țară și știu ce înseamnă porci, știu ce înseamnă vaci, știu ce înseamnă oi și așa mai departe. Știu ce înseamnă la porci este locul cel mai de jos. Nu
[29:21]există loc mai jos ca la porci. Mai bine să fii cioban, băcar și așa mai departe. Dar la porci nu recomand la nimeni. Chiar dacă ne place carnea de porc. Nu există loc mai jos ca la porci. Pe mine dacă m ar fi trimis așa și m am gândit dacă m ar fi trimis la porci le ar fi spus mulțumesc frumos mă duc la tata înapoi. Că tata niciodată n o să mă pună la porci niciodată. Mă iubește atât de mult. Niciodată n o să mă trimiată la porci. Trimite pe argații lui, pe slujitorii lui, dar nu pe mine.
[29:59]Ne uităm la el că era în picar. în picar și a ajuns la porți. A ajuns la porci, dar tot nu s a învățat minte. Dar știți ce lecție a învățat la porci? Că a învățat o lecție acolo extraordinară. N a învățat de la oameni, n a învățat de la tata, n a învățat de la nimeni. A învățat de la porci. Dar știți ce a învățat de la porci? A învățat ceva. Se uita la porci. și vedea că porcii aveau o hrană roșcove, spune cuvântul lui Dumnezeu. Seura și el nu avea drept să mănânce nici măcar roșcovei. El făcea foamea. Porcii se sătura de roșcove și el făcea
[30:50]foame. Spune că nu i le da nimeni la por le dădea, dar lui nu i dădea. nu i dădea și acolo mândria lui a făcut praf. Acolo la porci și a dat seama că e un nenorocit acolo la porci. Acolo a căzut în picaj la porci și acolo s a făcut țendări, s a făcut scrum.
[31:27]Acolo s a văzut un nimeni acolo la porci pentru că probabil ar fi căzut mai jos de porci, dar nu există un loc mai jos decât la porci, decât în felul în care a fost el umilit de oamenii aceia, de felul în care a fost tratat, umilit, batjocorit. Nu există un loc mai jos decât porci și acolo la porci a început să depene amintiri
[32:01]și dintr o dată peste mări și țări, nu știu țări, nu zic mări că nu scrie așa, dar spune că într o țară îndepărtată așa, a început să și aducă aminte, spune că și a venit în fire, a început să și aducă aminte De ce să și aducă el aminte? De cine? De tata. Of, tată. Tatăl meu. Ce a adus aminte de tata? Dar atenție, ce a adus aminte de tata? Vai, ce tată rău, ce mă bătea? Ce mi făcea, ce Cum mă trimitea la porci? și cum mă batjocorea, cum mă umilea el. Ce a adus aminte de tata ca de un tată rău sau de un tată bun?
[32:55]și a adus aminte ce tată bun avea acolo la porci și a venit în fire și spune cuvântul lui Dumnezeu că el face acolo o mărturisire și spune câți argați. Stați așa mai bine versetul 17 spune așa și a venit în fire și a zis: Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine? Iar eu nu roșcove sau altceva, belșug de pâine la vremea respectivă și în ziua de astăzi și pretindeni în orice vreme pâinea a fost considerată ca o binecuvântare. Deci spune„ Eu ce fac?
[33:56]Mor de foame aici. Dar interesant, frați și surori, iubiți ascultători, acasă mai era cineva în afară de tatăl. Știi cine mai era? Era frate sur. Vedeți că nu se compară cu fratele. Eu nu se compară cu fratele. Nu mai merit. Eu nu mai merit. Cum să mă compar eu cu frate meu? Frate meu și a văzut de treabă. A rămas acasă. A rămas în ascultare de tatăl. N am cum să mă compar cu tatăl. Eu mă compar acuma cu argații. Eu nu mai pot. Am avut oată un statut. Am fost o cine a fost. Gata, la revedere. Nu mai Eu mă compar cu Argații. El nu s a mai comparat cu
[34:46]fratele lui. Nu s a comparat cu Argații. Cu argații. Și aici e declicul în care el, pot să zic, cu ajutorul lui Dumnezeu, bineînțeles, își revine în fire și începe ascensiunea, începe să se ridice, începe restaurarea lui, începe reabilitarea lui. În momentul când spune că și a venit în fire, știți ce înseamnă? Că i a venit mintea la loc. Asta înseamnă că a venit mintea, că de multe ori asta e realitatea. Copiii sunt fără minte, fac lucruri fără minte și mai mai
[35:31]târziu spune: „A, ce am făcut?” Și spune că spune cuvântul lui Dumnezeu că acest fiu s a întors acasă și începe restaurarea. Ă tatăl când vine la tatăl, cum îl primește tatăl? Când l a văzut tatăl de departe, ce a făcut? Eu am stat și m am gândit, asta e. Eu eu îmi văd limitele și sunt cum să vă spun, sunt sincer înaintea dumneavoastră. Dacă mie mi ar fi făcut fiul meu așa ceva, cred că când l aș fi văzut de departe cum vine în zrențe murdar de la porci, că n ai, că nu i dă, nu i a dat haine, nu i a dat nimic, era de capul lui, desculți, că spune și cuvântul lui Dumnezeu că era desculț de capul lui. Dacă l vedeam că vine așa, mă uitam repede prin copaci pe undeva pentru un nueluș. Așa stăteam după gard. Vino încoace, mă. și i dădeam câteva să mă răcoresc de toată averea care i am dat o și care el
[36:42]a risipit o în imoralitate, în destrăbălările lui. Așa aș făcut eu. Judecați mă și la sfârșit așa că mai există și în mine un dram de bunătate, i aș fi dat și lui o ciorbă de linte acolo. Ia ce mănâncă, amărâtule, dar nu fără câteva mustrări, așa ca la carte. Să mă țină minte. Fraților, aici e o dragoste dumnezeiască. Tatăl n a ținut cont. S a dus, l a îmbrățișat și l a sărutat mult.
[37:23]Și în timp ce îl îmbrățișa, îl săruta, cred că avea argați, slujitori în împrejurul lui, că a dat comandă și a zis: „Duceți vă repede și aduceți haina. Haină să l îmbrăcăm. Ia uitați vă cum arată. Repede să l îmbrăcăm, să l restaurăm, să i redăm cinstea de odinoară. Nu se poate. Copilul meu. Nu se poate să fie îmbrăcat așa. A zis să aducă haina. Dar atenție, ia spuneți mi ce haine să i aducă. Vreau să aud la dumneavoastră. Predicați și dumneavoastră ce haine? Ce i anume? Hai, aveți curaj. Haina cea mai bună. Cea mai bună haină care există în casă, aia o aduceți. Nu contează că e a mea. Oricui a pentru oricine ar fi fost făcută. Aduceți haina cea mai bună, cea mai scpitoare, cea mai strălucitoare și puneți o pe el. Haina cea mai bună.
[38:34]Numai Dumnezeu poate să facă așa ceva. Apoi, atenție, spune în versetul 22, nu aduceți haina cea mai bună, ci spune ia haina și îmbracă te repede, că nu vreau să te mai văd așa. Știți cum spune? Îmbrăcați. Ia uitați cum î restaurează. I a dat slujitori deja i a dat slujitori. Numai gata. I a dat slujitori. Păi nu te mai îmbraci tu. Gata, vine slujitorul. Slujitorul te îmbracă. Imediat i a dat slujitor. Ai grijă de fiul meu. Ocupă te fiul meu. Slujiți l. Chiar dacă vine de la porci. Slujiți l. E al meu. Îl iubesc. Nu contează de unde vine. Să l iubiți pe el cum mă iubiți pe mine. Îmbrăcați l pe el cum mă îmbrăcați pe mine. S vrea să spună cuvântul Dumnezeu. Dați i încălțăminte în picioare.
[39:46]Spune în ultima parte a versetului 22. Puneți i un inel în deget și încălțăminte în picioare. M am uitat ce înseamnă inel la vremea respectivă. Nu purta oricine în el. Nici n avea oricine în el. În el simboliza putere, autoritate, prosperitate, bogăție. Trei lucruri esențiale la vremea respectivă simboliza un inel în deget.
[40:27]Putere, autoritate, bogăție, prosperitate. Asta simboliza și a zis: „Puneți i repede inel în deed, restaurați l, ca tot când se vor uita la el, se vor uita la inelul lui și i vor da respect. Nu contează ce a făcut, îl vor respecta. Asta face Dumnezeu. Asta face Hristos cu noi. Ne restaurează, ne a îmbogățit, ne a dat putere prin Duhul lui cel Sfânt și ne a dat autoritate prin Duhul lui cel Sfânt. Amin. Asta face Hristos cu noi. Și ă lucru
[41:13]care vreau să l scot în evidență și să închei la versetul 23 care spune așa: “Aduceți vicelul cel îngrășat și tăiați l să mâncăm și să ne veselim. Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați l să mâncăm și să ne veselim. Eu cred că sărbătoarea aceasta, că eu așa o văd ca o sărbătoare, ca au sărbătorit acolo și atenție, vițelul cel îngrășat, adică cel care arată mai bine, cel care era păstrat pentru evenimente speciale, aduceți l și tăiați l. Deci ce simbolizează lucrul acesta? care și evenimentul acesta o simbolistică, simbolizează dragostea.
[42:25]Normal, niciunul dintre noi n am făcut așa ceva. Numai Dumnezeu face așa ceva. Numai Dumnezeu face așa ceva, o sărbătoare. Pentru că acest fiu era mort și i a înviat pentru că acest fiu era pierdut și a fost găsit.
[42:57]Și această sărbătoare a fost o sărbătoare de dragoste. Prin această sărbătoare, Tatăl a arătat tuturor cât de mult îl iubește pe fiul prin această sărbătoare. A arătat tuturor cât de mult îl iubește pe fiul. Gândiți vă, toți cei din localitatea respectivă fiind cum a trăit, cum a venit și așa mai departe, că se vorbește și așa mai departe, se ia uite cât de mult l a iubit și ce sărbătoare a făcut în cinstea lui, indiferent ce a făcut, ia uite cum l a primit și cât de mult l a iubit. Acuma revenim la noi. Nu i așa? Că și noi am fost toți niște fii risipitori. Este așa sau nu este așa? Dar pentru noi Dumnezeu n a tăiat vițelul cel îngrășat să facă sărbătoare că ne am întors acasă. Aici e casa lui
[44:08]Dumnezeu. N a tăiat vițelul cel îngrășat. Zis pe cine a dat la moarte? pe fiul lui. Și știți de ce a dat la moarte pe fiul lui? Ca să vadă toată lumea cât de mult ne iubește El. Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, pentru că a dat ce a avut mai scump. A avut el ceva mai scump în cer. A dat pe fiul său pentru cine? pentru un păcătos ca mine, pentru un păcătos ca tine, ca toată lumea să știe și în fiul lui noi suntem răscumpărați.
[44:57]Nimeni nu poate să vină să ne mai acuze. Și știți de ce? Pentru că Dumnezeu a dat pe Fiul lui ca noi să fim răscumpărați, ca noi să fim reabilitați, ca noi să fim salvați de la poș de acolo. De unde să știți, diavolul l a adus și diavolul ne duce și diavolul ne aduce în sarea în care l a dus pe fiul risipitor. Dar Dumnezeu vrea să ne ducă în slavă. Slăvit să fie numele lui și să ne aducem aminte fiecare dintre noi ce a făcut Dumnezeu pentru noi. A
[45:38]dat pe Fiul lui ca oricine crede să nu piară, ci să aibă viață veșnică în Iisus Hristos. Amin.