Într-o grădină, omul L-a pierdut pe Dumnezeu. Într-o altă grădină, Dumnezeu l-a regăsit pe om.
Mihail Ciopașiu deschide Ioan 20 și observă detalii pe care unii cititori le trec cu vederea – detalii care transformă scena mormântului gol în dovezi copleșitoare ale învierii.
Ascultă această predică – poate că, printre lacrimi și întrebări, îți vei auzi rostit numele!
Mesaj înregistrat la data de 12 aprilie 2026 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: 1 Corinteni 15, Ioan 11, Ioan 19, Luca 23, Filipeni 2:10
Transcriere
[0:00]Creștinismul este o religie a învierii. Fără înviere nu ar putea să existe. De aceea, învierea Domnului Iisus Hristos este atacată, este pusă la îndoială, este ridiculizată, este ignorată. Apostolul Pavel în 1 Corinteni capitolul 15 arată centralitatea acestei dogme fundamentale. Fără înviere, propovăduirea Evangheliei este zadarnică. Credința este zadarnică.
[0:34]Cei care cred și propovăduiesc sunt făcuți mincinoși. Cu alte cuvinte, fără învierea Domnului Iisus Hristos, credința noastră nu are niciun sens, deoarece învierea confirmă puterea lui Dumnezeu care l a înviat pe Domnul Iisus Hristos din morți. Acum, de ce oare n a încercat nicio altă religie să copieze lucrul acesta? De ce oare, spre exemplu un islam care apare la 700 de ani după creștinism în anii 700, de ce nu au spus că și Mahomed a înviat? De ce despre Confucius nu se spune așa? De ce despre Buddha? Pentru că nu poți doar să inventezi o astfel de teorie dacă ea nu ar fi ceva real. Și apostolul Pavel în 1 Corinteni capitolul 15 spune că Domnul Iisus Hristos a arătat lui Chifa. Apoi celor 12 și apoi la încă 500 de
[1:32]frați, dintre care spune Pavel, mulți sunt în viață. Cu alte cuvinte, există foarte multe mărturii ale martorilor oculari care în primul secol vestesc despre arătarea Domnului Iisus Hristos și bineînțeles găsim lucrul acesta detaliat și în Evanghelii. Acum o întrebare. De ce oare Ioan alege să pune să pună în scenă doar prezența Mariei Magdalena la mormânt? Eu nu știu dacă avem răspunsul. Dar în Luca, dacă ne uităm în celelalte Evanghelii, sunt mai multe femei. Sunt menționate patru și chiar Luca spune și pe lângă ele alte femei. Există practic un interes al lui Ioan să scoată în evidență anumite aspecte și bineînțeles că la el este singurul loc în Evanghelie unde găsim dialogul acesta cu Domnul Iisus Hristos. Ce știm despre Maria Magdalena este că din ea Domnul Iisus Hristos scoț scosese
[2:39]șapte draci, o curățise. Am putea spune că Maria Magdalena iubise mult pentru că i se iertase mulți, mult. și ajunge, vede piatra care este luată de la intrarea în mormânt. Era o piatră foarte grea, o piatră care nu putea fi mutată decât de mai mulți oameni, care de obicei cădea într o adâncitură. Era mult mai greu s o dai la o parte decât s o împingi la Piatra Mormântului. Ea nu stătea acolo ca să poată să plece și era făcut ca un șanț și piatra se prăvălea. Chiar asta este termenul folosit în Evangheli și cade în șanțul acela și cumva închide mormântul. Era mult mai greu s o muți. Când au plecat de la mormânt, vineri seara au văzut că a fost pecetluit mormântul. Au fost acolo puse sandinele. Ce căuta oare? Maria la mormânt. Luca spune în
[3:39]capitolul 23 că pregătiseră niște miresme cumva ca să continue procesul ungerii, corpului Domnului Iisus Hristos, deoarece vinerea lucrul acesta făcut fusese făcut în grabă. Dar Maria merge acolo la mormânt și vedem că ea oferă o interpretare greșită a situației pentru că ea spune ucenicilor au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde l au pus. Cine sunt aceia care l au luat? Vedeți,
[4:16]nu există niciun fel de ăă să spun așa îndoială în inima ei că a fost furat trupul Domnului. Nu există vreo speranță că Domnul Iisus a înviat. Nu există niciun fel de corelare cu învățătura Domnului Iisus Hristos. Ea este convinsă că cineva, careva, mulți, poate aceia care l au omorât, au furat și trupul Domnului. Și vedem că Petru și Ioan fug spre mormânt.
[4:47]Acuma Ioan are expresia aceasta care se descrie pe sine cu smerenie. Spune ucenicul pe care îl iubea Domnul Iisus. Nu știm de ce, dar Ioan, care descrie lucrurile acestea, ține neapărat să menționeze că fugea mai tare decât Petru, pentru că spune: "Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cendilâi la mormânt." Și repetă lucrul acesta și în versetul 8. atunci celălalt ucenic care ajunsese cel dintâi la mormânt. Nu știm de ce am putea spune că maratonul învierii a fost câștigat de Ioan, care cu siguranță că era și mai tânăr, dar ă ei ă intră în mormânt și
[5:35]acolo observă niște lucruri care ne spun, care ne pot transmite niște lucruri foarte importante și sincer să fiu, niciodată nu m am preocupat de ce să văd de ce Ioan dă aceste detalii. El vorbește de niște fâșii care sunt puse jos și vorbește despre un ștergar care nu este împreună cu fâșiile, ci este pus într un alt loc și împăturit. Cum se înmormântau evreii? Dacă ne uităm, spre exemplu, avem un detaliu în Ioan 11 când la învierea lui Lazăr,
[6:15]după ce spune, după ce a zis aceste vorbe, Iisus a strigat cu glas tare: "Lazăre, vino afară!" Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu un ștergar. Iisus le a zis: „Dezlegați l și lăsați l să meargă." Și ce înțelegem noi de aici? Că după ce cineva murea, iată că mâinile și picioarele erau înfășurate cu aceste fâșii de in și date
[6:52]cu acest mir. Dacă ne uităm în Ioan capitolul 19 se spune acolo că a venit au venit la Domnul Iisus Hristos cu o amestecătură de aproape 100 de l. 100 de l. Imaginați vă 20 de bidoane de 5 l de apă. Asta poate mai ușor să asociem imaginea. Și acest mir cu vedeți, smirna aloie era dat pe trupul Domnului Iisus și aceste pâșii apoi erau înfășurate. întâi mâinile și picioarele, de asta se spune așa la Lazăr și apoi tot trupul cumva înfășurat într o astfel de să stea într o poziție fixă și după ce se întărea acest mir și cu fâșile acestea se făcea ca un fel de gips așa care păstrea trupul și apoi la final se puneașar pe față și la Lazăr este foarte clar Domnul Iisus poruncește ca să l dezlege și să l lase să meargă. Cu alte cuvinte, nu putea să facă nimic. Și întrebarea ar fi acum ă
[8:09]de ce Ioan dă aceste informații legate de fâșii? Păi, în primul rând, vedem că în text apare de trei sau patru ori această teamă că cineva a furat trupul Domnului. De fapt, o informație pe care și marii preoți vor plăti niște soldați ca să spună că au venit noaptea când dormeau ei și au furat trupul Domnului. Oare dacă ar fi fost niște hoți care ar fi pângărit un mormânt? S ar fi ar fi
[8:38]stat ei să desfășoare înapoi toate aceste fâșii în graba lor noaptea? Știți expresia noaptea ca hoții să stea ei să desfacă fiecare rotire din aceea și apoi să ia sulul și să l facă această fâșie de pe față s o ia s o pună sul și s o pună la capătul Domnului Iisus Hristos. Ce hoți ați putea identifica atât de grijulii care să facă aceste lucruri? Deci ă imaginea aceasta din mormânt pe care o vede întâi Petru și apoi Ioan ne arată că trupul Domnului, spre deosebire de informația pe care o dă Maria, nu a fost furat.
[9:21]Ăsta este primul lucru. În al doilea rând, Domnul Iisus Hristos când este înviat de puterea lui Dumnezeu, iată că el își desface fâșiile acestea pentru că noi știm că n a fost nimeni acolo și la sfârșit ia ștergarul acesta de pe față și îl împăturește. Îl face sul și l pune în alt loc. Oare ce ar vrea să ne transmită nouă modul acesta de raportare al Domnului Iisus? Și bineînțeles că se poate spune că poate fi o speculație, însă denotă calm. Vedeți, nu este ceva făcut în grabă. Domnul Iisus nu le azvârle și iese afară, ci arată autoritatea cu care Domnul Iisus Hristos reintră înapoi. Este înviat și intră înapoi în trupul pe care î primește de la Domnul. El este calm. este convingător, este liniște, nu este
[10:23]haos. Și vedeți, modul acesta în care se găsesc sfârșile ne arată că Ioan spune că a crezut. Ce a crezut Ioan? Ioan este convins, văzând modul în care sunt așezate, că nimeni n a furat trupul Domnului, ci că Domnul Iisus Hristos este cel care a înviat și a ieșit singur de acolo. Versetul ăă 8. Atunci cel ucenic careese cel dintâi la mormânt, a intrat și a văzut și a crezut. Domnul Iisus Hristos nu a fost învins de moarte. El a ieșit din moarte cu autoritate. Și mai există un abordare pe care o spun anumite anumiți comentatori ai Scripturii că ar fi existat o cutumă la mesele iudaice. Dacă stăpânul lăsa ștergarul mototolit, însemna că masa s a terminat. Dacă l împăturea frumos, însemna că se va întoarce. Acuma nu știm dacă Domnul Iisus a avut intenția aceasta să transmită că va reveni pentru că nu există dovezi foarte clare
[11:29]asupra acestui aspect. Însă noi știm că Domnul Iisus Hristos le a promis ucenicilor atunci când s a înălțat la cer că va reveni și că se va întoarce. După ce ucenicii se întorc acasă, vedem că Maria nu pleacă. Maria ajunge prima, vede, se duce la ucenici, le împărtășește ce a văzut, se întoarce împreună cu ei, ei intră în mormânt, dar ea rămâne afară. Cumva Maria este plină de durere pentru că o găsim plângând. Da, plânge afară. De ce plângea oare Maria? Vedem că și
[12:10]întreba lucrul acesta. Îngerii îi găsim acuma într o postură în care nu i mai găsim. Pentru că dacă de exemplu la nașterea Domnului Iisus Hristos avem o ceată de îngeri care cântă, da, care acolo textul nu menționează că ei ședeau, ci era un cor îngeresc. Dacă la ispitrea Domnului Iisus Hristos spune că îngerii au venit și i au slujit, iată că aice găsim că doi îngeri care ședeau în locul unde fusese culcat trupul lui Iisus, unul la cap și altul la picioare. Dacă vă întrebați de ce, și eu mă întreb și nu știu de ce îngerii acuma nu mai fac nimic, poate că lucrarea lor se încheiase și desăvârșiseră și ei lucrarea, pentru că mai găsim de fapt în grădina Ghețimani că vin niște îngeri. Atunce vine un înger ca să l mângâie pe Domnul Iisus când sudoarea lui se face sânge. Ă și pun întrebarea aceasta
[13:16]îngerii pe care o va pune și Domnul Iisus. Care este întrebare? Am putea spune care nu e la locul ei. Dacă v ați duce într o dimineață la un într un cimitir și ați găsi o femeie care plânge, ați întreba o de ce plânge? De ce ar putea să plângă o femeie într un cimitir la un mormânt? Nu e clar. Este că plânge pentru cineva care a murit. Acuma, Maria are două motive să plângă. Pe de o parte plânge pentru că Domnul Iisus a a murit, dar pe de altă parte plânge pentru că nu i găsește trupul. Pentru că Luca spune că veniseră să continue lucrarea aceasta de ungere a Domnului Iisus Hristos după moartea lui. Maria are această preocupare și uitați vă de trei ori spune această afirmație. Le spune lui Petru și Ioan: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde l au pus. Apoi îngerilor, pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l au pus. Și
[14:16]când îl confundă pe Domnul Iisus cu grădinarul, spune: „Domnule, dacă l ai luat, spune mi unde l ai pus și mă voi duce să l iau. Ea căuta trupul Domnului Iisus Hristos. Dar vedeți, ea căuta trupul neînsuflețit, da, al Domnului Iisus Hristos. trupul care nu mai avea viață. E aa nu căuta pe acest mântuitor viu. Și în momentul care îi răspunde acesta Domnului Iisus Hristos, vedem că Domnul Iisus Hristos care este confundat aice nu se arată în fața ei și spune cumva spune ucenicilor, ea pune mâna și atinge rănile cuielor. Uite coasta mea străpunsă. Și Domnul Iisus Hristos îi rostește numele, o cheamă pe nume. Nu
[15:10]știm cum i a zis, nu știm ce ton a folosit, dar parcă este ceva miraculos. Pentru că în în momentul în care își aude numele rostit de Domnul Iisus Hristos, starea Mariei se schimbă de la disperare la bucurie, de lacrimi la speranță. Într o clipă se schimbă totul. Și este foarte important să vedem aici că Domnul Iisus Hristos folosește cuvântul pentru a se revela Mariei. Folosește o
[15:47]expresie. Da. Așa cum credința vine în urma auzirii, nu face o minune, nu îi arată ceva vizual, ci doar o strigă pe nume. Și acuma ăă cred că putem și noi să înțelegem din ă locul acesta, din grădina aceasta ăă că poate ni s a întâmplat și nouă similar să fim într o situație ca a Mariei, să fim plini de întristare, să fim plini de desznădejde, să credem că suntem singuri, să credem că îl căutăm pe Domnul și El nu ne răspunde, că El nu ni se arată, că este departe de noi. Și cu toate acestea, Domnul Iisus Hristos să fie atât de aproape. Mai putem înțelege ceva de aici? Că există o intimitate cu Domnul Iisus pe care numai în anumite stări de suferință o atingem.
[16:44]Și poate am experimentat cu toți de ce nu că Domnul a reacționat diferit, ci că atunci când ne este cel mai greu, ne agățăm cel mai tare de brațul Domnului. Și expresia pe care o folosește Maria aice este Rabuni al meu, învățătorul meu. Ăă, vedem că în această grădină în care Domnul Iisus Hristos este ă confundat cu grădinarul, această grădină a mormântului, există ă un eveniment semnificativ, momentul în care Domnul Iisus Hristos se arată pentru prima dată după înviere.
[17:26]Avem aici o nouă creație, un nou trup al Domnului Iisus Hristos, pe care ucenicii aveau să l vadă mai încolo. Ăă, așa cum în prima grădină în care Dumnezeu l a pus pe om, omul a păcătuit, a fost neascultător în acea grădină în care Adam și Eva au pierdut părtășia cu Dumnezeu, în care au fost anunțate consecințele, izgonirea, blestemul, durerea, moartea și separarea. Domnul Iisus Hristos alege ca într o grădină să arate cum este noua creație. O nouă creație în care păcatul este biruit, moartea este învinsă și omul
[18:13]este chemat din nou la comuniune cu Dumnezeu. Dacă atunci Dumnezeu îl cheamă pe om și omul se ascunde, iată că acum Domnul Iisus Hristos comunică din nou de data aceasta cu Maria și o cheamă pe nume. este o rechemare a omului la această comuniune intimă cu Creatorul. Și vedem așadar că la această sărbătoare a învierii, la acest Paște ăă există din
[18:44]nou această chemare a Domnului Iisus Hristos care dorește relație. Domnul Iisus Hristos iată că se adresează atât de personal Mariei. Nu îi spune tu ești aceea din care am scos dracii. Nu i amintește de experiențele poate că pe care le au avut, de părtășia avută, de nu i citează din predici, ci Domnul Iisus Hristos cheamă la o relație rostindu i numele Mariei. Și aș vrea să ne apropiem de final.
[19:21]Încercând să înțelegem că același mod îl folosește și Domnul Iisus Hristos cu fiecare dintre noi. Putem să ajungem în momente în care lacrimile să fie atât de multe și atât de ă abundente încât să avem privirea distorsionată și în care să confundăm pe Domnul Iisus Hristos cu alți oameni, cu cei care au grijă de alte lucruri, pentru că grădinarul se ocupa de plom, de plante. N avea niciun fel de în mintea Mariei, n avea nicio legătură cu nevoia pe care o avea ea. Ă în momente de tristețe profunde, de îndoială, chiar de confuzie, l au luat unde este, că vreau să mă întâlnesc cu el din nou, chiar dacă este mort, în care credința este ancorată poate în trecut, poate în forme, în tradiții, o căutare disperată
[20:17]în care nu găsim lumina de la capătul tunelului. Iată că Domnul Iisus Hristos se apropie personal, intim, cu dragoste de fiecare dintre noi și aceasta este poate cel mai frumos lucru pe care putem să l facem cu ocazia acestei sărbători. Dacă nu l cunoști pe Hristos în acest mod intim și cauți forme, cauți tradiții, oamenii și astăzi caută trupuri moarte la care se duc și stau pentru a face pelerinaje. uitând că Iisus Hristos este viu în vecii vecilor și El dorește o părtășie reală cu fiecare dintre noi. Poți să fii în această situație în care îl cauți pe Hristos, dar nu l ai întâlnit personal. Ești dispus să asculți și să comunici cu el când îți rostește numele. În primul secol, creștinii au s au raportat la Domnul Iisus Hristos sau la învierea Domnului Iisus Hristos, folosind o expresie în limba latină care ă este Christus Victor, care însemna că
[21:30]Domnul Iisus Hristos, prin moartea sa, pentru păcatele omenirii, a rupt blestemul păcatului. Iar prin învierea din morți, el exprimă triumful și puterea lui Dumnezeu asupra morții și a puterilor întunericului. Iar acum Hristos cel victorios este întronat ca Domn și împărat peste tot universul. De aceea, apostolul Pavel în Filipeni capitolul 2 cu versetul 10 spune că în numele lui se va pleca orice genunchi din ceruri, de pe pământ și de sub pământ și orice limbă. va mărturisi spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Iisus Hristos este Domnul. Amin.
[22:17]Domnul te cheamă în dimineața aceasta să nu experimentezi doar un ă o datină, o tradiție, o rostire a unei expresii Hristos a înviat, adevărat a înviat sau Hristos a înviat, adevărat este viu, care să se refere doar la ceva din trecut. Și Domnul Iisus Hristos dorește o relație cu El înviat, cu un Hristos victorios în viața ta de fiecare zi prin credință și pocăință. Amin. >> Amin.