Știai că măgărița și măgărușul de la intrarea în Ierusalim au o semnificație profundă ascunsă în Vechiul Testament?
Pastorul Eugen Lupu începe predica cu o recapitulare surprinzătoare: măgărița, simbolul poporului Israel spurcat prin idolatrie în Ieremia 2, și măgărușul – simbol al purității – care acceptă în spate vocea Stăpânului pentru prima dată. Este o imagine a întregii lucrări a lui Hristos.
De aici, predica trece la trei momente fascinante din Evanghelii unde Iisus le dă ucenicilor porunci pe care nu au cum să le înțeleagă până nu le împlinesc: măgărușul, ulciorul pentru Paște, peștele cu moneda în gură.
Apoi, ajungem la smochinul uscat din Marcu 11 – și aici predica face o cotitură neașteptată: Domnul nu mai vorbește despre Israel, ci pregătește deja inimile ucenicilor pentru noul legământ.
Trei teme uriașe își fac loc: credința nezdruncinată (exemplificată de sutaș, cananeeancă și femeia cu scurgerea de sânge), rugăciunea cu îndrăzneală și iertarea necondiționată.
Un fir roșu care te poartă prin Săptămâna Mare până la inima Evangheliei.
Mesaj înregistrat la data de 7 aprilie 2026 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: Ieremia 2:23-24, Marcu 11:20-25, Matei 20, Luca 22
Transcriere
[0:00]Spune cuvântul Domnului că atunci când Domnul Iisus trimite ucenicii în cetate, le spune să aducă ce? Să aducă un măgăruș. În altă parte spune că era și măgărița și măgărușul. Și eu m am gândit că cu mult timp în urmă când discutam cu cineva referitor la anumite pasaje din Scriptură, măgărița știți că este și un simbol al poporului Israel. Haideți să vă dau un pasaj pe care l am găsit. spune în Ieremia capitolul 2
[0:50]zice la 24: "Măgăriță sălbatică deprinsă cu pustia care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să și facă pofta? Toți cei ce o caută n au nevoie să se ostenească. O găsesc în luna ei. Mai e versetul 23 zice: „Cum poți să zici: Nu m am spurcat și nu m am dus după bali? Privește ți urma pașilor în vale și vezi ce ai făcut." Așadar, mă gândeam că măgărița simbol al
[1:26]poporului Israel, a fost spurcată prin atingerea ei cu popoarele păgâne, pentru că prea s a de dat la spurcăciuni și la păcate pe care le săvârșeau babilonienii, asirienii. Dacă vă uitați la cartea profetului Ezechiel, vedeți acolo câte lucruri urâcio a făcut Iuda și Samaria. Iar măgărușul este simbolul purității pentru că spune cuvântul Domnului că nu a încălecat nimeni niciodată. N a încălecat nimeni niciodată. Și acuma gândiți vă cum ar fi ca cineva care n a călărit niciodată sau a călărit așa și să ducă la un la un măgăruș să l cărească pentru prima dată. Ce credeți că ar ar fi așa de blând și l ar accepta în spate? Nu l arunca imediat în în imediat jos. Dar ce a simțit măgărușul?
[2:27]A simțit vocea stăpânului. A simțit vocea că acolo era vocea stăpânului, creatorului și a fost spune, el este blând și viitor că l are pe un măgar, pe mânzul unei măgărițe. Un alt ă simbol care există e de fapt o proorocie vechi testamentală care vorbește despre măgăruș și măgar este găsită în proorocia lui Iacov când își binecuvântează cei 12 feciori. Găsim acolo la capitolul 10 vorbind despre Iuda. Iudo, tu vei primi laudele fraților tăi până va veni
[3:12]șio. și de el vor asculta popoarele. El își leagă măgarul de viță și de cel mai nobil butuc de viță mânzul măgăriței sale. Prin aceasta a vrea să arate obârșia nobilă a Domnului nostru Iisus Hristos ca coborând din apatriarhi pe linia lui Iuda și după aceea pe linie davidică. Arată obârșia lui nobilă. El își leagă de vița cea mai aleasă, de cea mai nobilă. Pentru că și vița, dacă știți,
[3:48]simbolurile vechi testamentale și ele se referă tot la poporul Israel. Și aici era cu precădere legat de seminția lui Iuda din care avea să vină Domnul Iisus pe linia lui David. Lucrul acesta am vrut să îl menționez pentru că m am gândit la el așa ca o constatare personală. Un alt lucru care la care m am gândit și care deseori Domnul Iisus face referire, cel puțin trei ocazii vedem în Noul Testament când Domnul Iisus le dă niște porunci ucenicilor fără ca să știe că lucrurile acelea se vor întâmpla. Un lucru pe care l au făcut spune: „Duceți vă în cetate și veți găsi un
[4:39]măgăruș. Dar nu oricare măgăruș. Pentru că la un moment dat când oamenii, ucenicii trimiși de Domnul Iisus se duc și dezleagă măgărușul și ce spun oamenii aceia? De ce dezlegați măgărușul acesta? De ce dezlegați măgărușul acesta? Și știți că ei trebuia să dea o parolă pentru că așa eram și noi în armată. Frații care au făcut armata știau că atunci când se schimbau gărzile, când venea comandantul gărzii, trebuia să dai o parolă. O parolă care o știau numai numai cei care făceau gardă, că ea se schimba în fiecare zi. Și care era parola care trebuia s o dea?
[5:31]Și dacă vă va întreba pentru ce dezlegați măgărușul acesta, trebuia să dați o parolă. Pentru că Domnul are trebuință de el. Asta era cuvântul. Și când au auzit ei lucrul acesta, ei cunoșteau parola aceasta. Și spune cuvântul Domnului că i au dat, El a dat voie să dezlege măgărușul. Și spune Domnul că după aceea îl voi trimite înapoi imediat după ce și va face își va îndeplini rolul pe care î are el măgărușul acesta potrivit proorociilor imediat va fi trimis înapoi. Așadar. Un alt loc în care vorbim despre lucruri pe care ucenicii le au făcut, zice în Matei, 20, în Luca 22, spune Domnul Iisus: „Duceți vă în cetate când a trebuit să pregătească Paștele." Știți când trebuia să duceți vă în cetate și acolo ce veți găsi? un om care duce un ulcior. Mergeți după
[6:31]el și spuneți stăpânului casei: Unde este odaia ca să pregătim Paștele. Și un alt lucru îl găsim atunci când Domnul Iisus Hristos este confruntat cu mai mare noroduri, când zice ăă zic iudei:„Dar învățătorul vostru nu plătește darea pentru templu. și se duce înăuntru și ce l întreabă pe Petru? Ce zici, Petre? E bine? De la cine iau daruri? De la străini sau de la de la ai casei? Și i a zis: Păi de la străini. Și Domnul ce zice? Păi, să nu i facem să păcătuiască. Du te la mare, aruncă undița și primul pește care va îți va ieși întâmplarare, scoate l afară, deschide i gura și acolo vei găsi exact ce trebuie de plătit și pentru mine și pentru tine și plătește darea pentru templu. Vedem, dar anumite lucruri minunate. Astea sunt minuni pe care Domnul Iisus le a făcut, exact cum s a întâmplat și cu smochinul acesta pe despre care vom face referire pentru că
[7:42]vom citi ă textul care se găsește în continuarea celui citit aseară la capitolul 11 din Evanghelia după Marcu și spune cuvântul Domnului așa: Dimineața pe când treceau pe lângă smochin, ucenicii l au văzut uscat. din rădăcină. Petru și a adus aminte de cele petrecute și i a zis lui Iisus: „Învățătorule, uite că smochinul pe care l ai blestemat s a uscat. Iisus a luat cuvântul și le a zis: "Aveți credință în Dumnezeu? Adevărat vă spun că dacă va zice cineva muntelui acestuia, ridică te și aruncă te în mare" și dacă nu se va îndoi în inima lui ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că orice lucru veți cere când vă rugați să credeți că l ați și primit și l veți avea și când stați în picioare de vă rugați să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre.
[8:54]Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. cu o singură mențiune, versetul 26 nu apare în multe scrieri vechi. El este o adăugire ulterioară. De aceea am găsit în alte traduceri, ele sunt scrise cu italice, cu litere din acelea aplecate și ăă acest ultim verset nu apare în multe scrieri vechi. De aceea el nici nu este menționat în multe din comentarii pentru că le a dat le ar da le a dat mare bătaie de cap celor care studiază lucrul acesta pentru că ar fi ca o mare ă cum să spun o mare greutate asupra noastră pentru că spune că dacă nu iertați, nici tatăl vostru care este în cer nu vă va ierta. Noi știm că iertarea păcatelor
[9:54]se face prin credința în jertfa Domnului nostru Iisus Hristos, dar el este accentuat aici tocmai în vederea lucrurile acesta, în vederea neiertării. Așadar, vedem în versetul 20 dimineața spune că când treceau pe lângă smochin, ucenicii l au văzut uscat din rădăcină. Vă mai aduceți aminte de un caz similar în Vechiul Testament când o o plantă s a uscat așa de pe o zi pe alta?
[10:33]Un curcubete, nu? Un curcubete. Tot așa când Iona s a bucurat de el ziua și a doua zi s a uscat. Și vedem aice, eu am tras o învățătură și am zis că ceea ce face Tatăl face și Fiul întocmai. Dacă Dumnezeu a făcut această minune cu curcubetele, Domnul Iisus face același lucru cu smochinul. Acuma întrebarea este cum de s a uscat
[11:13]smochinul acesta într o clipă? Pentru că la ce se referă textul? Aseară ni s a vorbit despre curățire, despre smochinul care nu avea roade și a fost o un timp de cercetare aseară. Acuma, Domnul Iisus Hristos parcă profitând de întrebarea pe care i o pune Petru, pentru că sau constatarea pe care o face Petru, toți ucenicii spune că au văzut lucrul acesta, dar Petru ia cuvântul și zice: Învățătorule, uite că smochinul pe care l ai blestemat s a uscat. Un alt lucru la care m am gândit e faptul că Domnul Iisus niciodată n a blestemat ceva sau pe cineva.
[12:16]Și aici este aruncată ca o anatemă. Pentru că în versetul care ne a ni s a citit aseară spune Domnul Iisus când nu găsește fructe în el, ce zice? de acum încolo în veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine. Acuma e foarte greu să acceptăm că Domnul Iisus Hristos a blestemat. Pentru că uitându mă cu băgare de seamă, numai ucenicii spun lucrul acesta. Spune: „Uite că smochinul pe care l ai blestemat tu. Dar Domnul Iisus nu face această afirmație. Da, eu l am blestemat. Eu am eu am considerat ăsta un fel de anatem, un fel de pedeapsă a acestui smochin. Deși cuvântul este foarte clar în mai toate traducerile, este la smochinul pe care l ai blestemat tu, uite că s a uscat. Și
[13:15]atunci Domnul Iisus Hristos, profitând de această constatare introduce o altă temă. O altă temă. Nu mai are legătură cu Israelul, nu mai are legătură cu ă cu ce s a întâmplat în templu, cu ă curățirea templului. Domnul Iisus Hristos introduce o nouă temă în discuția pe care o are ucenicii și sunt trei teme principale pe care le introduce Domnul Iisus Hristos în aceste discuții pe care le a avut cu ucenicii. Care este prima? Prima credința, nu? După aceea
[13:55]rugăciunea, nu? Când stați de vă rugați, după aceea o alta este iertarea. Așadar, Domnul Iisus Hristos introduce această nouă temă în discuția pe care o are ucenicii și lasă toate celelalte lucruri pentru că el avea în vedere deja se iveau zorii bisericii Noului Legământ. Și de aici încolo Domnul Iisus Hristos se ocupă de ucenici și ce le
[14:29]spune Iisus a luat cuvântul și le a zis: "Aveți credință în Dumnezeu?" Noi știm că vorbim despre gradele de comparație ale credinței, câte feluri de credință găsim în Noul Testament vorbind că ele se dar eu vorbim de gradele de comparație. Credință mică, credință cât un bob de muștar, nu? și credință moare. Ele sunt de mai multe feruri. Dar eu m am gândit la acele credințe vorbind despre gradul lor și credința pe care de care vorbește Domnul Iisus Hristos este credința în Dumnezeu. Aceasta este de fapt credința autentică pe care pentru că sunt noi știm că există multe credințe în chiar și în societatea noastră în care trăim. Dacă întreb pe cineva despre credință, au și ei credința lor, dar nu este o credință în Dumnezeu sau o credință mântuitoare.
[15:41]Și ă dă exemplul acesta pe care Domnul Iisus îl îl arată aici. Adevărat vă spun că dacă cineva zice muntelui acestuia ridică te și aruncă te în mare și dacă nu se va îndoi în inima lui ci va crede că ce zice se va face va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că orice lucru veți cere când vă rugați să
[16:26]credeți că l ați și primit. Vorbind despre credință, m am gândit la ăă câteva exemple pe care le întâlnim în Noul Testament. Știți că atunci când Petru a cerut să meargă pe ape când Domnul Iisus Hristos noaptea a venit la ei și a vrut să i întâmpine mergând pe ape și Petru l a văzut și au zis: „Toți au țipat, au crezut că este o nălucă și
[17:07]a zis: "Sunt, nu vă temeți. Dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe ape. Și Petru a început să meargă pe ape. Știți întâmplarea aceasta când Petru a început să umble pe ape? Ceva nemaiîntâlnit, ca cineva, un om, să meargă pe ape. Și la un moment dat, după ce a început să se scufunde vântul, toate erau împotriva lui. Zice: „Doamne, scapă mă! Scapă mă. Și ce a zis
[17:46]Domnul Iisus? Puțin, credinciosule, pentru ce te ai îndoit puțin, credinciosule. La fel se întâmplă și când Domnul Iisus Hristos când vindecă un lunat după ce s a pogorât de pe munte, muntele schimbării la față, la un moment dat ucenicii se certau între ei cu cineva care copilul lui era aruncat când în foc, când în apă și ucenicii se trudeau acolo ca să poată să facă și ei ceva, o minune. Și la un moment dat când coboară Domnul Iisus de pe munte, omul acela se duce se în genunchi la Domnul Iisus și spune: „Doamne, dacă poți face ceva, ai milă de mine." Și Domnul ce i spune? Tu zici dacă poți. Toate lucrurile sunt cu putență celui care crede. Și atunce după
[18:47]ce a vindecat ă acel lunatic, s a întâmplat lucrul acesta. Ucenicii supărați că n au putut face în casă ploștiți așa îl întreabă: „Doamne, dar noi de ce n am putut să facem lucrul acesta? De ce n am putut? Uite, ne am chinuit și noi, eram și noi împuterniciți de tine, pentru că la un moment dat Domnul Iisus le dăduse porunca aceasta. Mergeți doi câte doi, faceți schimb, scoateți dracii, faceți minuni, undec, unde lemn, nu știu ce. Și nu pot. Și știți ce le spune Domnul? Din pricina puținei voastre credințe,
[19:24]din pricina puținei voastre credințe nu ați putut face lucrul acesta. Și iarăși repetă același lucru, că dacă ați avea credință câte un bob de muștar, ați zice muntelui acesta: „Aruncă te în mare." Dar există, să știți că în Noul Testament există, am văzut și oameni care au avut credință mare. Credință mare. Și dumneavoastră știți că de cât s a s a discutat de multe ori despre această credință mare și credința aceasta mare o vedem ă eu cel puțin în afară de acele două persoane care au avut o o credință mare și care sunt foarte cunoscute, am mai avut încă un exemplu pe care o să vi l dau. Primul se referă la acel sutaș roman, nu? când zice când îl invită pe Domnul Iisus la el în casă și i spune că robul lui este foarte bolnav și să meargă acasă la el și să l vindece. Și Domnul Iisus Hristos zice: „Am să vin și să l vindec." Și el spune: „Nu, nu, Doamne, nu este nevoie. Nu este nevoie. Zi o vorbă. Zi o vorbă
[20:35]și robul tău, robul meu va fi tămăduit." Și atunci Domnul Iisus Hristos, așa de mirat de această credință a unui străin, a unui roman, nu era un sutaș, un păgân, am putea spune, nu? și zice: "Adevărat vă spun că nici în Israel, nici în Israel n am găsit o credință atât de mare." Și a zis: „Du te și facă ți se după credința ta." Și robul lui s a tămăduit. Este una din cele mai importante ă ilustrații despre cineva care are o credință nezdrunginată în Domnul Iisus Hristos. Și o altă ilustrație o găsim, un alt exemplu în femeia canane, știți că femeia aceea avea tot așa o problemă
[21:34]și spune: „Doamne, ai milă de mine. Ai milă de mine și spune el zice: „Nu e bine, nu e bine să iei pâinea și s o arunci la căței. Nu e bine, Doamne. Dar până și cățeii, până și cățeii se satură cu fărmiturile care cad stăpânului. Și Domnul a văzut că într adevăr acea femeie nu s a lăsat și a zis: „O, femeie, mare este credința ta. Mare este credința. Este o singură parcă este parcă una din puține exclamații pe care Domnul Iisus Hristos nici la ucenici nu, nici pe ucenici nu i a lăudat cum a lăudat pe aceste persoane străine. Vorbim despre credința lor atât de mare cu privire la situația lor care un altul care la care m am gândit este femeia aceea cu scurgerea de sânge. Acolo într adevăr o credință mare de tot. Pentru că ea ce voia? Nici măcar un cuvânt de la Domnul nu voia. Nu voia nici măcar o privire de la El. Nu voia nimic de la El, decât un singur lucru dorea ea. Doar
[22:52]să mă ating. Doar să mă ating dacă aș putea. Și auzise, spune, auzise ea vorbindu se despre Iisus. Și dacă aș putea măcar prin și știți de ce spunea ea? dacă aș putea din cauza mulțimii, că era așa de mare mulțimea de oameni că era greu să ajungi în preajma Domnului Iisus, mai ales că mai avea și o gardă personală. Gândiți vă că ucenicii mai tot timpul erau împrejurul Domnului Iisus Hristos și acolo mai era încă o
[23:25]barieră de trecut și apoi ea era o femeie care nu avea ce să caute acolo. Ea nu avea, putea să fie și omorâtă dacă i dacă era descoperită. Putea să fie omorâtă cu pietre. Ea necurată fiind, să spurce atâția evrei curați care trebuiau să se ducă acasă să și spele hainele, să se ducă să facă băi. Așa. Gândiți vă ce problemă era pe ei. Și totuși zice: "Dacă aș putea" și când s a atins de poala hainei spune că pe dată a simțit
[23:59]lucrul acesta, că s a făcut o ușurare în trupul ei. Deci Deci Domnul Iisus Hristos testează credința. Vorbim despre despre despre credință, despre rugăciune. Iarăși despre rugăciune vorbește Domnul Iisus Hristos în multe situații. Ă vorbește Domnul când chiar și în în predica de pe munte spune: „Cereți și vi se va da, bateți și vi se va deschide. Căutați și veți găsi. Cereți, cereți. Cine cere caută, nu capătă. Și celui ce cere i se dă. Așa, vorbim despre această virtute pe care o găsim. Deci, așadar, vedem despre credință, despre rugăciune pe care o accentuează Domnul Iisus Hristos, având în vedere pe ucenici. Iar ăă un
[24:57]ultimul lucru pe care la care se referă Domnul Iisus este când stați. Un alt lucru care nu l am găsit tot așa în alte traduceri zice: „Când stați de vă rugați." Nu spune când stați în picioare pentru că poziția în rugăciune poate fi în mai multe feluri, nu? Aici este în traducerea noastră Cornelescu când zice: „Când stați în picioare de vă rugați." Am găsit în mai toate traducerile, zice: „Când stați de vă rugați să iertați tot
[25:29]ce aveți împotriva cuiva. Așadar, ăă ă ă rugăciunea este foarte mult condiționată de lucrul acesta. Rugăciunea este condiționată de iertare. Știți că în ultimul timp s a vorbit mult despre iertare. Așadar, credința despre care vorbește Domnul Iisus Hristos aici este rugăciunea este legată de ă de iertare. Și noi știm că avem în în exemple destule în Noul Testament când se vorbește despre ăă despre iertare. Pentru că la un moment dat ă când apostolul Petru se apropie de Domnul Iisus Hristos și când vorbea despre iertare și zice: „Doamne, de câte ori să iert pe aproapele meu când va greși împotriva mea și până la
[26:32]șapte ori să iert?" Și Domnul Iisus Hristos nu i spune că până la șapte ori, pentru că acesta era numărul desăvârșit, nu? șapte ori. Eu nu spun de șapte ori, eu spun de 70 de ori câte șapte. Și știți că Domnul Iisus dă ă exemplul acela cu ă pilda robului nemilostiv. Și ce spune acolo? că unul datora stăpânului său foarte mulți galbeni, 10000 de galbeni de talanți și unul
[27:11]cât datora? 100 RON. Și dat fiind mijloacele fiecăruia, spune Domnul Iisus Hristos în pildă că stăpânul acesta făcându i se milă de ei, i a iertat pe amândoi. Și cel care îi datora 10000 de galbeni și celui care ierta, care datora mai puțin. Nu. Omul acela care a fost iertat de 10000 de galbeni, știți că s a întâlnit cu tovarășul lui, nu? Care îi datora 100 RON. Gândiți vă la raportul acela de sume pe care le nici nu știm
[27:56]cum să le să să facem așa un raport când spune că i a iertat așa o sumă mare. Și el când s a întâlnit cu tovarășul lui care dar nu numai că nu l a iertat, dar îl strângea de gât. Îl strângea de gât și zice: „Plătește mi ce mi ești dator. Și na, că așa s au supărat și oamenii aceia, tovarășii ăia și a zis: „Nu se poate așa ceva. Zice: "Parcă este prea de tot. Nu se poate. Adică tu ai fost iertat pentru o sumă așa de mare. Și gândindu ne la noi acuma noi asta vorbim în despre pilda aceasta, dar ea se referă cu foarte multe de foarte multe ori și la noi vorbim despre iertare și parcă ne e așa de greu când cineva a ne a supărat și zicem: „Domnule, atâta de mult m a supărat fratele, atât de mult m a supărat sora, că nu credeam că se va întâmpla așa ceva. parcă ne macină gândul acesta de neiertare. Și totuși când ne gândim că în pilda aceasta ă arată pe Domnul Iisus Hristos, cel care iartă, iartă și iartă.
[29:05]Și noi de multe ori ne cramponăm de niște lucruri mărunte că cineva nu s a uitat bine la mine. Cineva zice: „Păi, am văzut eu pe fratele, nici n am vrut să mă bage în seamă. Sora a trecut pe lângă mine și s a întors spatele. Și atâta supărare și atâta mâhnire că nu pot să m am ce să mai mi a mi a sărit de la inimă. Nu mai pot să l să l suport pentru că atâta de mult m a supărat. Dar gândindu ne că Domnul Iisus Hristos de atâtea lucruri, de atâtea păcate, de atâtea greșeli ne a iertat și noi de multe ori suntem așa de impasibili și așa de puțin ne raportăm la cei care
[29:48]cărora ne greșesc. Așadar, Domnul Iisus Hristos, în această întâmplare pe care o vedem aici cu smochinul, el nu se mai referă la poporul evreu. Deja el începe să se ocupe de ucenici, având în vedere biserica lui Dumnezeu.