Rege pentru o zi: Când entuziasmul moare luni dimineața (Florian Dragomir)

[0:00]Când s au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe înspre muntele măslinilor, Iisus a trimis doi ucenici și le a zis: Duuceți vă în satul dinaintea voastră. În el veți găsi îndată o măgăriță legată și un măgăruș împreună cu ea. Dezlegați i și aduceți mi la aduceți i la mine. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are trebuință de el și îndată îi va trimite.

[0:26]Dar toate aceste lucruri s au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: „Spune ți fiicei Sionului: Iată [voce dreasă]împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe. Ucenicii s au dus și au făcut cum le poruncise Iisus. Au adus măgărița și măgărușul și au pus hainele peste el și el așezu deasupra. Cei mai mulți din norod își așterneau hainele pe drum. Alții tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum. Noroadele care mergeau înaintea lui Iisus și cele care veneau din urmă strigau: Osana, fiul lui David! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului. Osana în cerurile preaînalte. Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s a pus în mișcare și fiecare zicea: „Cine este acesta?" Este Iisus, proorocul din Nazaretul Galilei. Răspundeau noroadele. Când a Iisus Când a intrat în templul lui Dumnezeu, a dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau

[1:25]un templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunelor ce scaunele celor ce vindeau porumbeii. Și le a zis: "Este scris: Casa mea se va chema o casă de rugăciune, dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari. Niște orbi și schop au venit la el în templu și el i a vindecat. Dar preoții cei mai de seamă și cărturarii când au văzut minunile pe care le făcea și pe copii strigând în templu și zicând: Osana fiul lui David s a umplut de mânie și i au zis: „Auzi ce zic aceștia?" "Da”, le a răspuns Iisus: "Oare n ați citit niciodată cuvintele acestea? Tu ai scos laudă din gura pruncilor și din gura celor ce sug?" Și lăsându i, a ieșit afară din cetate și s a îndreptat spre Betania și a rămas acolo.

[2:20]Aș vrea să medităm la acest cuvânt, la această întâmplare și să vedem ce vrea Domnul Iisus Hristos să ne învețe în această seară. Vedeți? atunci când citim un text pe care îl știm atât de bine, există această tendință și această capcană să spunem ce mai putem să aflăm din această întâmplare, că deja știm și o cunoaștem. Dar aș vrea să cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să citim, să recitim și să ne gândim, să ne punem întrebări și să analizăm și să vedem ce vrea Dumnezeu să ne arate din nou, ce trebuie să schimbăm în viața noastră. Ce atitudine trebuie corectată, ce trebuie să maturizăm în viața noastră. Vedeți, această intrare a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este un eveniment frumos, potrivit pentru o sărbătoare și dar acest text ne dezvoltă

[3:20]și vom vedea ne dezvăluie ce este în inima oamenilor și dacă suntem sinceri și vom vedea că ne putem regăsi și noi în acest pasaj pentru că aice nu vedem doar un măgăruș, niște ăă frunze de finic, haine așternute pe drum, strigăte de bucurie, ci vedem diferite tipuri de oameni care reacționează diferit la acest la Domnul

[3:51]Iisus Hristos. Unii îl întâmpină bine, alții superficial, alții cu interes de moment, alții cu opoziție, iar alții fără să înțeleagă ceea ce se întâmpla acolo. Și Domnul Iisus Hristos intră în Ierusalim și intră ca un rege, dar regele Iisus este prezent și în această seară aici în mijlocul nostru. Și întrebarea nu este cum l au întâmpinat acei oameni pe Domnul Iisus Hristos, ci întrebarea pe care trebuie să ne o punem noi este cum îl întâmpinăm noi acum pe Domnul nostru Iisus Hristos. Prima categorie, unii l ascultat, l au întâmpinat cu credință și ascultare. Spune primul verset: Iisus a trimis doi ucenici și le a zis: „Duceți vă în satul dinainte și acolo veți găsi o măgăriță legată și un măgăruș împreună cu ea. Dezlegați i și aduceți i la mine." Totul începe cu ceva, cu o poruncă simplă, dar neobișnuită. Domnul Iisus Hristos le cere la doi ucenici ceva care nouă ni s ar părea

[5:02]ciudat, să meargă într un sat, să găsească un animal legat, să l dezlege și să l ia de acolo și să l aducă la Domnul nostru Iisus Hristos. Și le spune chiar înainte să după ce le pune această cerință, le dă și le spune că o să aibă și o piedică. dacă va zice cineva ceva. Cu alte cuvinte, Domnul Iisus Hristos nu le ascunde faptul că va exista o tensiune, va exista poate o împotrivire. Nu le spune doar mergeți liniștiți că n o să se întâmple nimic. nu le spune dinainte ce au de făcut, ce greutăți pot să apară și care va fi răspunsul pe care î vor primi. Și aice este, dacă vreți, prima învățătură pe care s o tragem din acest text. Când Domnul ne cheamă la ascultare, el nu ne pune înainte toate detaliile pe care de care considerăm noi că am avea nevoie, dar ne dă atât suficiente detalii ca să putem să facem primul pas al ascultării noastre. Vedeți, nu i așa? De multe ori

[6:13]noi vrem să știm totul înainte de când Domnul ne roagă să ne spună ceva și noi ne punem atâtea întrebări: Doamne, dar dacă se întâmplă așa? Dar dacă o să primesc împotrivire, dar dacă lucrurile nu ies așa cum îmi doresc, dar dacă o să mă fac de râs? Da. Dacă și sunt atâtea dacă pe care noi le punem atunci când Domnul ne cere ceva. Dar vedeți, ascultarea nu înseamnă să înțelegem totul de la de la început, ci ascultarea

[6:44]înseamnă să faci ceea ce spune Domnul pentru că ai încredere în El. totdeauna avem încredere în Domnul Iisus Hristos și în ceea ce el ne spune. Ucenicii puteau să spună: "Bine, Doamne, ne ducem, dar nu e chiar așa de simplu. Cum să mergem să luăm măgarul altuia?" Nu, dar ei nu fac așa. Iar în Matei la capitolul 21 versetul 6 spune: "Ucenicii s au dus și au făcut cum le poruncise Iisus." Pentru că aceasta este credința adevărată în Domnul nostru Iisus Hristos, să faci ceea ce spune Domnul chiar și atunci când nu înțelegi totul.

[7:26]Și mai este ceva aice. Domnul nu le dă doar o poruncă. le dă și o promisiune și le spune: "Îndată îi va trimite pe măgăruș și pe măgăriță". Asta înseamnă că atunci când Dumnezeu te trimite undeva, Domnul merge înaintea ta. El îți deschide cărările ca să se întâmple așa cum El cere. Când Dumnezeu îți cere un pas al ascultării, nu te lasă neînsoțit de puterea lui.

[8:01]Și vedeți, de multe ori și nouă ni se poate cere să ni se pară ciudat ceea ce ne cere Domnul. Poate să ierți, poate Domnul îți cere să ierți pe cineva atunci când ai fost rănit. Poate să te implici într o lucrare când ești obosit și zici nu mai se ducă altul. Poate să vorbești cuiva despre Domnul când ți este greu să vorbești. Și de multe ori ni se pare greu nu pentru că Domnul nu este clar în ceea ce el ne cere, ci pentru că noi am vrea să avem toate garanțiile omenești din punct de vedere, să știm totul, să controlăm totul. Dar totul este în mâna Domnului. El controlează totul. De aceea, în seara aceasta, una din întrebările pe care ar trebui să ni le punem este aceasta: Mai am eu, după atâția ani de credință, credința aceasta simplă și completă care spune: „Doamne, dacă tu mă trimiți acolo, eu mă duc. Dacă tu îmi spui să fac lucrul acesta, eu îmi fac.

[9:12]Pentru că de multe ori binecuvântarea Domnului nu vine după multe calcule pe care noi le facem, ci după ascultarea pe care de care dăm dovadă. Când asculți de Dumnezeu, nimic din viața ta nu este la voia întâmplării. Chiar dacă nu vedem, chiar dacă vedem noi, limitați suntem să vedem doar un pas, Dumnezeu este cel care vede tot drumul, totul. Și dacă chiar dacă vedem

[9:44]doar un măgăruș legat într un sat, Dumnezeu vede împlinirea unei profeții, aceea din Zaharia 9:9 și desfășurarea planului său măreț de mântuire al omenirii. O a doua categorie de oameni pe care o întâlnim aice sunt oameni care l au întâmpinat cu închinare jertfitoare. Și o să vedeți de ce zic așa. Matei 21 versetul 8 spune așa: "Cei mai mulți din norod și au își așterneau hainele pe

[10:18]drum." Și este o imagine foarte puternică aici, pentru că oamenii aceștia n au făcut doar un gestator datorită unui gestor de entuziasm. Ei au vrut să i ofere ceva cu Domnul Iisus Hristos și într un fel au întins înaintea Domnului ceea ce aveau. Știm din cuvântul lui Dumnezeu că haina în Vechiul Testament, în vechiile în vechile în vechea perioadă atunce avea valoare. Da, ne aducem aminte de Naaman care a venit și a adus ăă haine de schimb sau alte lucruri. Cei care erau ă acel om

[11:03]care cobora de la Ierusalim la Ierihon, a fost bătut de tâlhari s au furat tot și l au dezbrăcat de haina lui. Da, haina avea valoare în contextul acela. Nu era un lucru lipsit de valoare. Era ceva personal, era ceva folositor, era ceva care aparținea omului și acuma da, noi ținem la hainele noastre, da, avem punem preț pe ele și în aceeași zi, în acea zi unii oameni au înțeles că nu este suficient să spui ceva frumos despre Domnul Iisus Hristos. Trebuie să pui și ceva la picioarele Domnului Iisus. Și aceasta este a doua învățătură. Închinarea adevărată îl costă ceva pe om. Dacă vrei să te închini cu adevărat lui Dumnezeu, trebuie să te coste. Noi am vrea uneori o credință care să nu ne coste nimic. Să credem în Domnul nostru Iisus Hristos, dar fără niciun sacrificiu din partea noastră. Să ne numim creștini, dar fără să cedeze ceva

[12:12]în viața noastră. Voia noastră să nu cedeze, timpul nostru să nu l dăm Domnului, eu nostru să nu ne să nu l lăsăm sau confortul nostru să nu l lăsăm, dar noi vrem să fim credincioși Domnului. Însă închinarea adevărată are întotdeauna o latură jertfitoare. Vedeți, acuma Domnul nu ne mai cere să ne dăm haina jos de pe noi și să i o punem înaintea Lui. Dar întrebarea rămâne: Ce punem noi înaintea Domnului? Ce i oferim? Ce loc

[12:50]are Domnul nostru Iisus Hristos în viața noastră? Este ușor să spunem binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, dar Dumnezeu se uită dacă viața noastră este conformă cu ceea ce spunem noi. De aceea, în această seară aș vrea să ne punem această întrebare fiecăruia fiecare dintre noi. L am întâmpinat pe Domnul Iisus Hristos cu o cu vorbe frumoase sau cu o închinare care să mă coste? Pentru că Domnul nostru nu caută doar nu caută entuziasm religios din partea noastră. El caută inimi predate lui în totalitate. O a doua, a treia categorie de oameni care l au întâmpinat pe Domnul Iisus Hristos sunt unii care l au întâmpinat cu entuziasm de moment. Versetul 8 spune continuare: "Alții tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum." Iar Ioan la capitolul 12 spune

[14:04]că acestea precizează că acestea erau ramuri definici. Ramurile acestea vorbeau despre bucurie, vorbeau despre sărbătoare, vorbeau despre aclamația oferită unui biruitor pe care el îl ei îl considerau. Și n aș vrea să spun că era ceva rău în lucrul acesta. Nu era nimic rău în lucrul acesta. Era un gest frumos. Numai că acest text și această atitudine ne face să privim un pic mai departe, mai adânc, pentru că unii care au aceștia

[14:41]care au l au primit pe Domnul Iisus Hristos cu entuziasm, n au rămas cu Domnul Iisus Hristos până la capăt cu El. Și aici este o lecție pentru noi. Există o diferență între bucuria autentică și entuziasmul de moment. Sunt momente în care Domnul ne cercetează, ne mișcă o cântare, ne mișcă un cuvânt printr o predică, ne simțim ceva puternic în sufletul nostru și ne spunem atunci: Doamne, de acum vreau să să schimb ceva în mine, să iau o hotărâre, să fiu altfel. Dar vedeți, dacă nu există rădăcină în inima noastră, dacă nu există o decizie fermă, dacă nu există umblare cu Dumnezeu, foarte curând acea emoție se ofilește,

[15:38]așa cum s au ofilit și acele ramuri de finici. Domnul Iisus Hristos vorbește în Matei la capitolul 13 când spune pilda semănătorului și spune despre cei care primesc cuvântul cu bucurie, dar n au rădăcină și nu durează mult. Entuziasmul de moment este ușor de produs. Consacrarea în schimb este grea pentru credincios. Este frumos să strigi osana

[16:09]într o zi de sărbătoare, nu? Dar e mai greu să rămâi lângă Domnul atunci când trece ziua de duminică, când vine luni, când vine marți, când vine miercuri, când vine ispita și încercarea, atunci când nu mai ai acea emoție de de început. Și aș vrea să ne să ne întrebăm fiecare dintre noi oare de câte ori nu s a întâmplat să fim cercetați, să luăm o hotărâre și după câteva zile să se răcească acea hotărâre în viața noastră. De ce? Pentru că uneori ne bazăm doar pe emoția de moment, mai mult decât pe disciplina

[16:59]spirituală pe care Domnul ne o cere în viața fiecăruia dintre noi. Ne bazăm pe atmosferă și nu pe relație. Ne bazăm pe moment și nu avem o temelie zidită clar pe Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea, frați și surori, în această seară aș vrea să ne punem această întrebare. Credința mea este doar emoțională, doar așa trecătoare sau este așezată pe o relație zilnică cu Domnul nostru Iisus Hristos? Este bine să existe bucurie, este bine să existe ăă entuziasm, dar toate

[17:40]acestea trebuie să fie împreună cu statornicie. în viața noastră să fie însoțite de statornicie pentru că altfel ramurile acestea se usucă repede. O altă categorie de oameni din acea perioadă au fost unii care au fost dezamăgiți pentru că Domnul Iisus Hristos n a împlinit așteptările lor. Mulțimea striga: "Osana, fiul lui David, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului." Mulți din cei care î întâmpinau pe Domnul Iisus Hristos atunci aveau așteptări. Mulți îl priveau și îl așteptau pe Domnul Iisus Hristos și l vedeau că pentru ca un eliberator, un eliberator național, un eliberator de sub robia romană. O doreau o victorie rapidă. Dar vedem că Domnul Iisus Hristos nu merge acolo unde se așteptau ei cel mai mult. Domnul Iisus Hristos nu merge spre palat ca să și ia în primire tronul. Domnul Iisus Hristos îl vedem că merge către

[18:49]templu și apoi merge către cruce. Și frați și surori, mulți îl primesc pe Domnul Iisus Hristos și și îndreaptă privirile către ei, crezând că sau așteptând ca El să le rezolve problemele lor. Dar când Domnul lucrează altfel decât ei cred, entuziasmul lor scade. Domnul Iisus Hristos n a venit ca să confirme așteptările greșite ale oamenilor, ci Domnul Iisus Hristos a venit și a intrat atunci în Ierusalim ca să împlinească voia lui Dumnezeu, aceea de mântuirea noastră. Și vedeți și noi în viața noastră este ușor să cădem în această ispită. Suntem Nu i așa că suntem plini de bucurie atunci când Domnul Iisus Hristos ne răspunde la rugăciuni? Suntem Suntem plini de curaj atunci când Domnul ne răspunde la dorințele noastre pe care le avem. Dar ce facem când Domnul nu lucrează așa cum ne am gândit noi, așa

[19:56]cum ne am așteptat noi, așa poate cum ne am cerut noi? Ce facem atunci când Domnul Iisus Hristos, în loc să ne ducă spre izbăvirea sau spre rezolvarea pe care noi o o așteptăm, el ne duce către templu, acolo unde ne cere curăție, acolo unde ne cere pocăință, acolo unde cere schimbare în viața noastră, că atunci când noi vrem să obținem o rezol rezolvare rapidă și ușoară, dar Domnul ne cere altceva. Vedeți, aici se vede dacă îl urmăm pe Domnul Iisus Hristos pentru ceea ce este el sau doar pentru ceea ce credem noi că am putea obține de la Domnul Iisus Hristos. Și uneori se vede iubirea Domnului Iisus Hristos se vede în faptul că tocmai nu ne dă ceea ce noi îi cerem pentru că el știe mai bine ceea ce avem noi nevoie. Slăvit să i fie numele. De aceea,

[21:03]în această seară, fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe: Îl urmez eu pe Domnul și atunci când nu face Domnul ceea ce eu mă aștept să facă atunci când și atunci când nu mi răspunde în modul cum doresc să mi răspundă? Mai rămâne Domnul Iisus Hristos, Domnul meu, și atunci când nu mi confirmă planul pe care eu mi l am făcut cu privire la o situație sau alta,

[21:39]încă două categorii de de persoane. O altă categorie, unii au rămas doar la un interes superficial. Versetele 10 și 11 spune: "Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s a pus în mișcare și fiecare zicea:"Cine este acesta?" Este Iisus, proorocul din Nazaretul Galilei, răspundeau noroadele. Este interesant aice că Matei spune că toată cetatea s a pus în mișcare, s a

[22:13]creat o agitație, era un interes. Toată lumea vorbea, s a dus vestea repede în tot Ierusalimul. Lumea a întrebat: "Cine este acesta?" Dar vedeți, pentru mulți care au fost prezenți acolo sau care au auzit, totul a rămas la nivelul curiozității. Cine este acesta? Și aceasta este o altă capcană spirituală. să fii aproape de adevăr, să fii aproape de Domnul Iisus Hristos, să fii mișcat de atmosferă, să ai întrebări pe care să le pui, dar să nu mergi până la capăt la o decizie finală în ceea ce privește relația ta cu Domnul nostru Iisus Hristos. Vezi? Unii se opresc la participarea la sărbătoare, alții la un respect față de Domnul nostru Iisus Hristos ca un personaj istoric, ca un lider religios. Dar toate acestea nu

[23:22]sunt suficiente pentru mântuirea noastră. Și observăm și răspunsul mulțimii. Ce spune mulțimea? Aice este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. Era corect. Ce au spus? Era corect, dar era incomplet. Pentru că Domnul Iisus Hristos era un prooroc, dar era mai mult decât un prooroc. El era fiul lui Dumnezeu, era Mesia, era mântuitorul lumii care venise atunci în

[23:57]intra atunci în Ierusalim. Și oamenii pot să spună lucruri corecte despre Domnul Iisus Hristos, dar fără să l cunoască în adevăr și în profunzime. Nu i așa? Că și astăzi vedem mulți oameni care îl bagă în seamă, să spunem așa, pe Domnul Iisus Hristos doar la sărbători. A, vine Paștele, mergem la biserică, aprindem o lumânare, ă vine Crăciunul, ce frumos. colinde. Da, atunce își amintesc de Domnul Iisus Hristos. Se poate chiar se emoționează, poate vin și la biserică, da, dar viața lor nu este o viață

[24:40]schimbată, ci este trist să l cauți pe Iisus doar sezonier, să fii creștin doar de Paște și de Crăciun și apoi să ai pretenția ca Domnul Iisus Hristos să fie cu tine în fiecare zi a vieții tale, deși tu l păstrezi crezi la marginea vieții tale. De aceea, întrebarea decisivă în această seară nu este ce știu eu despre Domnul Iisus, ci

[25:14]cine este Domnul Iisus Hristos pentru mine? Pentru că răspunsul la această întrebare va decide viitorul meu, viața mea veșnică. Domnul Iisus Hristos spune în Matei la capitolul 15 cu versetul 8: Norodul acesta se apropie de mine cu gura și mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de mine. Domnul să ne păzească de superficialitate, să ne păzească de o de o credință de sărbătoare, doar de sărbătoare, de un interes religios care nu ajunge niciodată la o predare reală, la o pocăință reală. Și ultima categorie de oameni din această seară pe care dorim s o vedem din acest text este că unii l au respins total pe Domnul nostru Iisus. Luca la capitolul 19 versetul 39 spune:

[26:17]"Unii farisei din norod au zis lui Iisus:„Învățătorule, ceartă ți ucenicii." Și el a răspuns:„Vă spun că dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga. Este uimitor să vedem că în acea zi au fost niște oameni care nu doar că n au înțeles ce se întâmpla acolo, ci au vrut să oprească totul.

[26:47]Nu i a deranjat doar mulțimea care striga, ci i a deranjat persoana Domnului Iisus Hristos. i a deranjat osanalele care se aduceau Domnului nostru Iisus Hristos, onoarea care i se aducea Domnului. Și este din este și mai trist faptul că acești oameni erau oameni religioși, erau oameni care se considerau aproape de Dumnezeu, erau oameni care știau Scriptura, oameni ai sistemului religios, oameni care vorbeau despre Dumnezeu, dar care n aveau în inima lor loc pentru

[27:26]fiul lui Dumnezeu. Farisei au avut Scriptura, au avut dovezi, au văzut minuni. Spune acolo textul că au în textul pe care l am citit că au Domnul Iisus Hristos a vindecat pe bolnavi, a auzit învățătura Domnului Iisus Hristos și cu toate acestea l au respins pe Domnul nostru Iisus. Și vedeți, există și astăzi pericolul acesta și nu doar în lume, dar și în biserică, să ne obișnuim cu predicile, să ne obișnuim cu cântările, cu limbajul spiritual, cu activitatea aceasta religioasă, dar inima noastră să nu se mai plece înaintea lui Dumnezeu. De aceea fiecare dintre noi în această seară să ne verificăm înaintea lui Dumnezeu. Am doar o formă de evlavie

[28:21]sau este viață din Duhul lui Dumnezeu? Am doar o religie sau este o relație personală cu Domnul Iisus Hristos în fiecare zi? Pentru că este posibil să fii în apropierea lucrurilor sfinte, să fii aproape de Dumnezeu și totuși să fii departe, să crezi că ești aproape de Dumnezeu, dar să fii departe de Dumnezeu în realitate. Frați și surori, în ziua când Domnul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, oamenii l au întâmpinat în moduri diferite. Unii cu credință și ascultare, alții cu închinare jertfitoare, alții cu entuziasm de moment, alții cu așteptări greșite, alții cu un interes superficial, iar alții l au respins pe Domnul nostru Iisus Hristos. Și textul acesta ne

[29:19]obligă să ne întrebăm fiecare dintre noi cum îl întâmpin eu pe Iisus. Ce loc are Domnul nostru Iisus Hristos în inima mea a venit atunci în Ierusalim. Domnul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim ca să meargă spre cruce. El a intrat în Ierusalim cu scopul acesta de a ne ierta nouă păcatele. Și oamenii au văzut în momentul acela doar un moment festiv și au pierdut miezul. Miezul era că regele regilor și împăratul împăraților venise atunci ca să se jertfească. El n a venit ca să primească onoruri, ci ca să poarte vina noastră acolo pe crucea din Golgota. Și de aceea, frați și surori, în momentele pe care le vom avea la rugăciune, aș vrea să nu rămânem doar la o meditație frumoasă, la o întâmplare frumoasă. Domnul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, ci aș vrea să ca Domnul să ne dea atitudinea potrivită față de față de El. Să nu l întâmpinăm

[30:33]pe Domnul cu superficialitate. Să nu l întâmpinăm doar cu o emoție de seară, de seara de florii și [voce dreasă]să l întâmpinăm cu credință, cu ascultare, cu închinare sinceră și cu o inimă deschisă. Domnul Iisus Hristos, regele, a intrat atunci în Ierusalim și prin cuvântul sau, prin Duhul sau cel sfânt, Domnul Iisus Hristos, regele, este prezent și în seara aceasta în mijlocul nostru și Domnul să ne ajute să l primim așa cum se cuvine. Și aș vrea să vă dau și câteva motive de rugăciune sau subiecte de rugăciune. În primul rând să i cerem Domnului să ne dea o credință ascultătoare, să ne dea Domnul acea credință simplă

[31:27]și deplină care să ne facă să l ascultăm chiar și atunci când nu înțelegem și că nu avem toate detaliile din punctul nostru de vedere. Apoi să Domnul să ne învețe o închinare jertfitoare. Să i cerem Domnului să să nu i oferim doar vorbe, doar emoții, ci inima noastră, timpul nostru, ascultarea noastră, tot ce avem mai bun să l dăm Domnului ca o jertfă. Aduceți vă trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, spune cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, Dumnezeu să ne păzească de superficialitate spirituală, să ne păzească de o credință de moment, de un entuziasm trecător, de apropierea de sărbători, da, ci să avem o relație

[32:19]reală cu Domnul nostru Iisus Hristos. Și apoi Domnul să ne pună în inimă și dorința pentru cei care sunt pierduți. Avem această oportunitate în această perioadă de a vorbi oamenilor despre Domnul Iisus Hristos și Domnul să ne dea lacrimi și rugăciune pentru cei care sunt nemântuiți din familiile noastre, dintre colegi, dintre vecini, dintre prieteni, pentru cei care nu l cunosc pe Domnul Iisus Hristos. M.