Moștenire fără acte: Credința care nu se dobândește la notar (Mihail Ciopașiu)

[0:00]Haideți să citim din 2 Timotei capitolul 1. Vom citi primele cinci versete. 2 Timotei capitolul 1, primele cinci versete. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduința vieții care este în Hristos Iisus către Timotei, copilul meu preaiubit. Har, îndurare și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Hristos Hristos Iisus, Domnul nostru. Mulțumesc lui Dumnezeu căruia îi slujesc un cuget curat din moș strămoși, că neîntrerupte pomenesc în rugăciunile mele zi și noapte, căci îmi aduc aminte de lacrimile tale și doresc să te văd ca să mă umplu de bucurie. Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice și sunt încredințat că și în tine. Amin.

[1:02]Așa cum spunea și fratele Florian, aș vrea să spun acest gând de început legat de binecuvântare. Ăă de ce vin copiii în mijlocul bisericii? și vedeți în alte tradiții creștine, de fapt în cele mai multe tradiții creștine, dacă vă uitați în tradiția creștină ortodoxă, catolică și luterană, chiar evanghelică și la reformați, ă copiii sunt botezați de mici și în această înțelegere pe care o au, copilul vine în mijlocul bisericii și ăă experimentează botezul la vârste

[1:35]fragede. Deci, vedeți că și tradiția cealaltă creștină pune copilul în mijloc prin ceea ce noi numim botezul copiilor mici față de botezul credinței pe care î practicăm noi. Asta trebuie să fie și o explicație pentru cei care poate sunt în mijlocul bisericii ca musafir și se întreabă de ce nu botezăm copiii de mici și de ce este serviciul de binecuvântare. Pentru că înțelegerea noastră este că botezul se face atunci când cel care primește botezul înțelege de ce l primește. și are atâtea facultăți mintale și experiență încât să spună că vrea să l urmeze pe Hristos și este decizia lui și nu este decizia altora care iau decizia pentru copil. Asta este diferența foarte mare.

[2:23]Atunci de ce binecuvântare? Este binecuvântarea cumva o formă de a substitui botezul din alte tradiții? Nu, nu are acest scop. ci binecuvântarea are scopul de a aduce copilul în mijlocul adunării și de a cere împreună cu toată adunarea ca Domnul să binecuvânteze copilașul acesta în mijlocul familiei lui. Aș pune o întrebare care poate pe unii i ar deranja și de fapt nu întrebarea, ci răspunsul. Am putea face o binecuvântare pentru un copil ai cărei părinți sunt credincioși

[2:59]evanghelicii. Ce ziceți? Eh, nu vă deranjez atunci cu siguranță pentru că vedeți, binecuvântarea o dă Domnul și orice copilaș din lumea aceasta are acest ar trebui să aibă acest privilegiu de a avea un moment în care o biserică mijlocește pentru el și rugăciunea să nu se oprească acolo, ci să fie o practică de zi cu zi în viața familiei. Am pus întrebarea aceasta pentru că într o biserică soră de a noastră s a făcut o astfel de binecuvântare. au cerut părinții nu erau botezați, erau bunicii și au venit în

[3:35]biserică și atât de umiți au fost de modul în care a fost oficiat serviciul de binecuvântare încât l au primit pe Domnul. Iar familia este a fratelui Cristi Matei, care este director la reve. El așa l a cunoscut pe Domnul prin binecuvântarea copilului lui în biserica din Izbândă. Apropo de iată ce mod minunat în care poate să lucreze Domnul. Cum binecuvântează Dumnezeu un copilaș sau cum este binecuvântat? pentru că vom vedea în această dimineață și textul ne a scos înainte importanța familiei și mai mult decât atât importanța generațiilor. Ăă, făcând, bineînțeles, distincția aceasta și sublinierea că nu se moștenește credința, că faptul că te naști într o familie cu părinți credincioși și temători de Dumnezeu ă este un mare avantaj pentru tine ca și copil născut acolo, dar nu ți garantează credința și nici nașterea într o tradiție creștină, cum spunem noi, deseori auzim că ne am născut popor

[4:42]creștin. Da, bineînțeles că este mai favorabil să te naști aici, mai benefic decât să te fi născut în Islam sau în hinduism, dar asta nu înseamnă că automat credința se moștenește. Și textul ne va spune lucrul acesta foarte clar. Domnul dă sănătate în există o mare binecuvântare. Sunt mulți copii care se nasc cu afecțiuni, cu probleme și toată viața trag și ei și familia de pe lucrul acesta. Înseamnă că un copil născut așa nu este binecuvântat? Nu. Nu înseamnă că nu este binecuvântat, pentru că Domnul binecuvântează și chipul lui Dumnezeu se vede în orice formă de viață umană, chiar dacă este afectată de autism, de sindromul Down sau de probleme la naștere. Asta nu diminuează cu nimic valoarea ființei umane sau dar

[5:38]greul este sau povara pe care părinții o duc este o povară mare a spitalelor, a medicamentelor, a intervențiilor, a banilor plătiți, a stresului. De aceea trebuie să sprijinim aceste familii. Apoi Domnul protejează, crește, dă o dezvoltare armonioasă și cel mai mult ne rugăm pentru mântuire, pentru că nimic nu este mai important decât acesta. Și acuma vine întrebarea: Ok, și cerul are familia aici? Și vedem

[6:11]în textul acesta care nu prea se folosește pentru astfel de evenimente, dar este versetul 5 aici care ar trebui să ne dea puțin de gândit pentru că vedeți, apostolul Pavel este în închisoare când scrie această epistolă a doua către Timotei și în lanțuri el găsește o încurajare și vorbim despre un mare apostol, poate cel mai mare apostol pe care îl are creștinătatea. Am putea spune că după Domnul Iisus, nu știu dacă avem pe cineva mai important ca a formula teologia ă pe care noi o avem astăzi, a creștinismului, impactul misiunii pe care a avut o în cele trei călătorii misionare. Deci de departe apostolul Pavel se situează ca cel mai mare apostol și el spune în scrisoarea aceasta că este îmbărbătat rugându se că și amintește de o bunică și de o mamă care au sădit ceva în copilul lor. Și ai putea să te întrebi ăă sunt nume

[7:18]în Scriptură care nu apar. Sunt personaje care apar fără nume și iată că apostolul Pavel ne dă aici două nume de Lois și fiica ei unice care erau credincioase și sunt descrise ca fiind credincioase. Și apostolul Pavel în mod direct leagă această credință a lui Timotei nu ca fiind moștenită genetic, ci ca fiind influențată și clădită pe ce au făcut cele două generații de dinainte.

[7:50]Și putea să spună apostolul Pavel:păi Timotei, influența mea asupra ta, modul cum ai crescut mă face să mă na, mă încurajează. Ce ai studiat? Biserica de unde vii. Dacă citim în Fapte 16, spune cuvântul lui Dumnezeu că Timotei era vorbit de bine. Putea să spună: „Mă încurajează mărturia ta.” Apostolul Pavel se leagă de credința aceasta neprefăcută pe care o ă leagă așa frumos de ce a văzut el în familia lui. Și vedeți, expresia pe care o folosește Pavel aici este credință neprefăcută.

[8:30]E interesant că apostolul Pavel nu spune doar credință, ci apare și acest adjectiv, această descrierea credinței. Nu e doar în limba română, este clar și în original. Care ce înseamnă? Fără mască, înseamnă fără prefăcătorie. Noi am spune în limba română o credință sinceră, o credință autentică, cineva care nu este ipocrit. Acuma, din etimologia cuvântului, în limba greacă, cineva care nu poartă mască, care nu joacă un rol, care nu are o față exterioară diferită de ceea ce este înlăuntrul lui, în lumea lui interioară, o transparență totală între ceea ce ești în interior și ceea ce ești în exterior. Înseamnă că apostolul Pavel a cunoscut foarte bine familia aceasta de de aceea descrie în modul acesta ă cele două generații care îl precedotei. Așadar, nu a văzut acolo o credință de vitrină care arată bine doar când sunt martori,

[9:38]doar când ești văzut. Ceea ce deseori se poate întâmpla. Da. să arăți într un fel când ești în biserică, să arăți un fel când ești văzut de cei care slujesc, de cei din adunare, de ă colegi de la serviciu, să fii altul în viața de zi cu zi. Acuma și contextul în care cresc sau trăiesc mama și bunica lui Timotei era un context destul de delicat pentru că trăiau într un mediu păgân. În Fapte 16 vedem că acolo apare o comunitate de credincioși în Listra și Derbe. Cu siguranță că a început discriminarea, poate chiar prigoana față de ele și vedem că aceste persoane nu fac compromisuri. Apostolul Pavel, de asemenea, mai folosește o expresie aicea care și spune așa: “S a sălășluit. Noi nu mai folosim foarte mult termenul ăsta. E puțin se duce spre zona arhaică, spre arhaism. A lua naștere. A sălăslui înseamnă a locui permanent,

[10:49]a și face casă. Ce înseamnă asta? Că apostolul Pavel a văzut o credință statornică. Deci, în primul rând, nu e o credință de fațadă, nu e ceva așa construit, o imagine bine făcută, da, sclipitoare și care nu reflectă ceea ce în interior, ci e ceva foarte statornic, ceva solid ă și care locuiește în inimă și bineînțeles care se vede în fapte și arată foarte clar tranziția aceasta. Întâi a fost bunica, apoi a fost mama, apoi ai fost tu,

[11:30]Timotei. Deci nu genetic. Spune, vedeți, că a luat naștere întâi și după aia nu spune și s a transmis. A luat naștere întâi în bunică și apoi a luat naștere și în mama ta eunice. Nu se transmite genetic. și o să vedem o diferență imediată, o paralelă. Avem aici trei modele ale credinței. Nu știm foarte multe, dar m am uitat să văd ce înseamnă numele. Poate ne ajută cu ceva. Bunica Lois înseamnă sau Lois înseamnă mai bună, superioară. Am putea spune credința aceasta care începe devreme și dă iuie. este generația aceea care este evanghelizată și nu vine dintr un context creștin. În vremea aceea, în zona unde trăiau era păgânism, se închinau la tot felul de zeități și prima care primește Evanghelia este bunica. Acuma sunt multe situații în care evanghelia nu se duce neapărat și la următoarea generație din varii motive. Aici vedem că situația a fost clară.

[12:37]Bunica Lois are un impact asupra mamei eunice sau fiicei fiicei eunice și a mamei lui Timotei. E o aplicație foarte importantă aici pentru că vedeți cred că se diminuează foarte mult chiar și în educație când se vorbește des se diminuează rolul bunicilor. Bunicilor nu în sensul de bunice sau bunici la plural, ci a bunicului și a bunicii. Da, deci ambii. pentru că ăă au un rol extraordinar.

[13:11]Și ce care ar fi calitățile pe care le au bunicii față de părinți? Ce spuneți? Păi timpul, timpul e altul. Părinții trag, sunt servicii prinși, bunicul are timp, bunica are timp. Da, ce mai este? Experiența de viață dublă față de părinți, poate și mai mult. Și ce înseamnă experiență? Înseamnă și lucruri bune pe care le au făcut și lucruri rele pe care le au făcut și au învățat pentru că învățăm din greșeli, nu poate cel mai mult. Întrebați pe bunici. Mie mai îmi spun părinții când văd cum mă raportez la copii de deseori îmi dau sfaturi și cele mai multe sunt să nu fac așa sau să nu mai fac așa. De ce? Pentru că poate și părinții au văzut lucruri pe care le au trăit ei și au văzut că n au fost bune sau că se putea și mai bine. Ce mai au pe lângă timp și experiență? Au răbdare. Vedeți? Cu timpul ar trebui să fie așa.

[14:11]Nu ar trebui ca răbdarea să crească. Da. Știți ce mai au? mai au presiunea timpului pentru că au văzut cât de repede trece timpul și au văzut că e o perioadă în care crești copiii care este foarte scurtă. Eu pot să Matias face 18 ani imediat. mare o lună, două și am văzut și ce înseamnă să treacă 18 ani. Îmi aduc aminte ziua în care s a născut ca acum o oră și au trecut 18 ani și iată că timpul e limitat, trece și bunicii conștientizează și văd lucrul ăsta și e și presiunea timpului pe care apasă asupra lor, că știu că timpul și și în defavoarea lor nu se mișcă și atunce pun accent pe niște lucruri, își dau seama de importanța credinței și bineînțeles aici aducem în discuție și maturitatea spirituală. care ar trebui și cred că în general crește odată cu trecerea timpului, experiențele cu Dumnezeu. Și atunci este extraordinar când avem bunici implicați în

[15:21]să nu spun educația care influențează în mod pozitiv creșterea nepoților. Și e e frumos când lucrul acesta sunt situații în care nu se întâmplă din cauză din varii motive, poate conflicte, copiii nu vor ca să mai se întâmple și lucruri de genul ăsta să stea prea mult cu bunicii. Poate părinții nu împărtășesc aceeași credință cu a bunicilor și vor să le oprească din influență. Însă este un lucru extraordinar și de dorit. Apoi mama.

[15:53]Mama Eunice, cuvântul acesta sau numele înseamnă cea victorioasă. Deci avem de la uitați că este și o progresie aici a numelor lui a primit un nume din părinți păgâni și ea este cea mai bună superioară și au dorit să fie în vârf, să fie top, da, să fie prima. Ea când i a dat numele lui Eunice s a gândit la victorie și i a dat numele celei victorioase, credința aceea care crește și modelează pe copil. Acuma, despre unice știm mai mult. Știm că ea este

[16:31]o iudeică credincioasă. Da, în Fapte 16:1 și știm că era căsătorită cu un gre. Da, asta spune despre Timotei. Acuma, surprinzător, nu știu dacă ați observat că nu se menționează niciun bărbat în cei care l au influențat pe Timotei. N apare nici bunicul, nici tatăl. Acuma, dacă Luca în Fapte 16:1 spune că

[17:04]Eunici era o iudeică credincioasă și tată era grec, e clar că tatăl nu era credincios. că nu spune este un grec convertit, ci el pune o paralelă aici între iudeică credincioasă despre care știm clar că urmează calea mamei și despre tatăl nu știm că ar fi fost credincios și nici nu apare ca influențându l pe Timotei. Eunice cumva preia ștafeta de la mama ei, este convertită și continuă lucrarea aceasta și mai face ceva. 2 Timotei 3:15 spune apostolul Pavel că Timotei a cunoscut scripturile din fragedă pruncie. Deci Eunice, probabil că și Lois, dar știm clar că mama de mic l a învățat [sforăit] Scripturile. Din pruncie a investit ca acest copil nu

[17:57]doar să meargă la școală, nu doar să facă o carieră, ci să fie cunoscător al Scripturilor și apoi să i faciliteze, bineînțeles, apropierea de Domnul. Credința lui Unice nu a fost doar verbală, ci a fost neprefăcută. Autenticitatea spirituală a părinților este de fapt ceea ce motivează cel mai mult pe copii să urmeze calea aceasta. Acum aș vrea să vă pun o întrebare pentru că vedeți aice nouă ne spune textul că n apare niciun bărbat spiritual cu impact asupra lui Timotei și cu toate acestea el crede și devine un apostol ă foarte

[18:43]important în istoria bisericii. A cui credințe credeți că este mai importantă dacă avem familii în care există religii diferite sau sunt familii interconfesionale? Ce părere aveți? Credința mamei sau a tatălui? Luați în calcul că avem o mamă, nu știu, hai să spunem o mamă catolică și un tată ortodox, ca să nu fie ne să nu fie de la noi să credem. A cui credință credeți că este mai ă are mai mare impact asupra copilului? Deci auzim a tatălui și a mamei. Acuma

[19:19]da. Bun. Există pentru că așa răspunsul putem să l Eu o să vă citesc într un studiu făcut în America în 2019 asupra mii de persoane de către Barna Group. este o asociație de creștini sociologi care fac studii foarte foarte faine cu zeci de mii de interviuri și au descoperit [voce dreasă]așa că 59% dintre cei care sunt credincioși acuma în America din studiul ăsta care are peste 10000 de respondenți, au crescut într o familie în care părinții au fost credincioși. Deci aproape 60% din cei care sunt credincioși acum în America au fost influențați de familie. Adică familia a avut un lor extraordinar. Iar la întrebarea a cui credință te a influențat mai mult, a mamei sau a tatălui? A mamei a fost pe primul loc. 68% au spus că este credința mamei.

[20:20]Și atenție, și dacă erau același, de exemplu, amândoi catolici, au vorbit despre credința mamei că având impact asupra lor și dacă erau în familii, să spunem, interconfesionale. Și ai putea să ți pui întrebarea de ce? Pentru că părintele știm că este ar trebui să fie preot și să fie cel spiritual în casă. Și răspunsurile au fost următoarele: pentru că mama ne a asculta întotdeauna. Mamei îi spuneam prima dată problemele cu mama. Ne am rugat cel mai mult. Mama s a apropiat de noi. Mama ne a ne a povestit cel mai mult din Biblie. Și iată că surprinzător studiul acesta ne confirmă și istoria lui Timotei aici că se poate și dacă Tatăl nu a fost credincios. Asta bineînțeles că nu înseamnă acuma că noi ca părinți ar trebui ca tați ar trebui să ne lăsăm rolul la o parte. Nu. Ce arată că acolo

[21:16]unde este deschidere mai mare și comunicare mai eficientă, acolo și credința influențează. Dar haideți să ne întoarcem și la această statistică și aproape 60% din cei care sunt credincioși ă au crescut în familie de credincioși. Cred că aici ar fi poate similar, poate și în adunarea noastră dacă am întreba câți la sută dintre noi suntem aici pentru că părinții noștri au fost credincioși. Cred că ne apropiem de 60% dacă nu cumva și mai mult care sunt la nu la prima generație ci la generații care s au succedat. Ă ce ne spun nouă aceste lucruri? Că

[21:58]este foarte foarte importantă familia. Și încă hai să mai amintim de aici, mamele erau cele care încurajaau mersul la biserică, 79%. 66 dintre ele au vorbit din istoriale din Biblie. 66% au vorbit despre iertarea lui Dumnezeu. Mamele sunt principalii parteneri rugăciune 63% și discuții despre Dumnezeu 70%. Deci eu aice n aș spune atât de mult genul că i masculin sau feminin, ci din ce înțelegem din acest studiu este că cine interacționează mai mult cu copiii, acela dă și direcția. Și asta cumva vine

[22:40]și ca o provocare pentru părinți, pentru tați să fie mai implicați în a comunica cu copiii, în a petrece timp de mici, a le vesti. Evanghelia vorbit din Scriptură. A treia generație este Timotei. Haideți să mai citim o dată numele. Lois este cea superioară mai bună. Eunici este cea victorioasă. Și ce alege ca nume pentru copilul ei. Ce înseamnă Timotei? cel care onorează pe Dumnezeu. Vedeți că e o progresie în numele acestea? Parcă cu ce trece generația se apropie mai mult de la a fi superior și bun la victorios. Și aice avem clar prezența numelui lui Dumnezeu în numele acesta

[23:28]Timotei. Și apostolul Pavel spune: „St încredințat că și în tine” și nu vorbește că ai călcat pe urmele mele, că m ai văzut, că ai ascultat predicile mele. Uitați vă că apostolul Pavel pune mai presus influența familiei de ce a făcut el cu Timotei. Ce ne spune asta? Mai mult decât ce se face în biserică. contează familia. Oricât de mare este impactul și este mare impactul, n putem să spunem că nu este foarte important, dar apostolul

[24:03]Pavel e încredințat că modelele din familie și au pus amprenta asupra lui Timotei și spune așa: “Și suntem încredințați că aceeași credință neprefăcută va sălășlui sau va locui și în tine.” Și aceasta este și rugăciunea noastră pentru micuța Abigail, ca această credință pe care o vede în familie, care se va manifesta asupra ei prin valorile pe care familia le transmite, aceasta să fie și credința pe în care va umbla și ea. Și haideți să vedem și acest aspect. Credința este o moștenire genetică sau nu?

[24:45]Bineînțeles că răspunsul este nu. Ce înseamnă genetica? Da, noi avem acest ADN, această informație genetică pe care avem 50% de la tată, 50% de la mamă. În mod automat noi luăm jumătate jumătate și culorile, ochiul ochilor, înălțimea predispozițiile medicale, bune sau rele. Da. Trăsături fizice, culoarea pielii, ne cade sau nu ne cade părul, suntem predispuși la diabet, să avem burta mai mare sau mai mică, da? să avem anumite boli. Astea bineînțeles că vin pe cale genetică. Cumva este o moștenire pasivă.

[25:26]Genetica este o moștenire pasivă, inevitabilă, biologică. N ai ce să i faci. Seamănă și vocea, da, seamănă și gesturile. Asta vine automat. Credința însă nu funcționează așa. Poate era bine, poate nu era bine. Dumnezeu a ales că nu e bine. Da. că nu e modul acesta, pentru că asta ce înseamnă? Că dacă aveai părinți necredincioși, nu puteai să scapi de acolo. Vedeți? Harul lui Dumnezeu este personal. Fiecare decide. Ea nu este codificată a de necredința. Pavel nu spune: „Am văzut testele genetice ale mamei tale și știu că n ai cum din această genă puternică să ești tu necredincios.” Nu spune asta. Și sunt încredințat cumva. Am încredere. încredințat înseamnă că nu că nu i 100% convins, dar e ca o speranță. Îmi doresc să rămâi în aceeași credință statornică cum ai văzut acasă, pentru că de ele nu mai pot să mă

[26:24]îndoiesc. Poate bunica plecase la Domnul, a avut o mărturie extraordinară, pe mama o știa și acuma el e încredințat și speră, își dorește ca această moștenire să continue și la el. Așadar, diferența este uriașă. Genetica este moștenire fără alegere. a acestor informații biologice. Credința nu este o moștenire genetică, ci este o influență pe care o manifestă părinții sau generația dinainte asupra următoarei generații și nu automat, nu automat ea

[27:02]va lua ființă și în generația următoare din varii motive. influențele de afară, poate anumite lucruri care au dezamăgit copilul, poate și lucruri din familie, poate o perioadă, cum la mulți dintre cei care sunt prezenți astăzi aici, e o perioadă din aceasta de tranziție în care copilul nu vrea să îmbrățișeze aceeași credință sau aceleași valori și pentru o vreme este îmbrățișează valorile seculare. Da. trăiește durerea

[27:34]păcatului și ce este în afară și apoi se întoarce și lui Dumnezeu se manifestă după o vremă și copilul atenție chiar dacă a petrecut mult timp acolo, în afară ca și fiul risipitor la un moment dat și aduce aminte în casa tatălui e altfel. Vedeți ce chestie acolo în în când zice că și a venit în fire, el leagă totul de tată, nu de mamă. Vezi acolo pilda e altfel. Da. Acasă am văzut altceva. În casa tatălui meu și argații au ce să mănânce și nu e cam mucir la asta aici. Și el vrea să se întoarcă acasă pentru că acasă erau niște valori de care îi pare rău că s a debarasat și a pătimit mult. a pierdut și averea a rămas ca vai de capul lui și știm foarte bine experiența aceea.

[28:25]E foarte important că Eunice preia modelul de la mama ei, îl duce mai departe și nu spune: „OK, am gena de la mama, a fost credincioasă, copilul o va avea automat.” Și ea începe să petreacă timp cu Timotei și din fragedă pruncie începe să sădească în el valorile creștine. Începe să i arate ce spune Scriptura. Începe să formeze în el un caracter ales. Îi vorbește despre Dumnezeu, îi vorbește despre Hristos, îi vorbește despre mântuire. Și apostolul Pavel, uitați ce spune aici. Tu să rămâi, atenție, vede la Timotei lucrul acesta spune așa: “Să rămâi în lucrurile pe care le ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine l ai învățat. Din fragedă pruncie cunoști Sfintele Scripturi. Din nou, nu școala de teologie, nu că ai stat cu mine. Tu știi

[29:31]de unde ai învățat. Rămâi acolo. Păstrează lucrurile pe care familia ți le a încredințat. Așadar, vedeți, există o influență care precede generațiile. Textul ăsta ne vorbește aici despre un lucru extraordinar, atât bine și dar și sau pozitiv și negativ. Există o influență care precede ce se întâmplă de la o generație la alta. Nu știm cât timp a petrecut bunica lui cu nepotul ei Timotei. Poate deloc, poate foarte mult. Dar ce este clar este că ce a sădit în eunice a avut beneficiu și în Timotei. Și cu siguranță că la ce știm despre istoria lui Timotei, că dacă el a avut copii, lucrul ăsta a mers mai departe. Și atunci ce ne spune nouă textul acesta? că nu e doar ce fac eu acum, se manifestă în copiii sau influențează copiii mei sau copiii noștri, ci poate să meargă mai departe, atât bune cât și rele.

[30:33]Un copil nu moștenește credința prin sânge, dar vede ce se întâmplă în fiecare zi în casa lui. Vede reacțiunea noastră când suntem nedreptățiți. Vede credința noastră. vede cum ne rugăm Domnului, ce i cerem Domnului, cum alegem să iubim, cum alegem să iertăm, cum alegem să ne sacrificăm. Vede cum relaționează mama cu tata. Și toate lucrurile acestea, pe lângă învățăturile pe care le primește, creează un context în care copilul, copilul va fi mai facil sau mai puțin facil să urmeze și el lucrul acesta. Cu siguranță că părinții n au 100% din rol aici.

[31:19]Și asta poate părinții care au toți copiii credincioși s ar putea să zică că nu e bine. Alții care nu i au pe toți credincioși s ar putea să se bucure. Nu pentru că nu este totul la părinți. Nu cred lucrul acesta. E un impact enorm, dar nu e tot. De ce? Păi, e foarte simplu. Sunt familii în care trei copii sunt credincioși și trei nu sunt. Sau trei patru sunt și unul nu e. Ce spui atunci? dăm procente. Există și copii mai îndărătnici, există copii care aleg pentru o vreme această cale și pe parcurs noi ne rugăm ca Domnul să i aducă înapoi. Dar oricum impactul sau rolul părinților este covârșitor. Asta este categoric, dar nu definitoriu. Pentru că dacă era definitoriu, mulți n ar fi fost aici dintre dumneavoastră, pentru că sunteți la prima generație care îl cunoaște pe Dumnezeu în modul acesta și cumva ați rupt o barieră a unui creștinism formal, ați primit evanghelia și ai spus: „Nu voi urma pe

[32:17]părinți și vreau vedeți, există acest har lui Dumnezeu. Acuma, ce mai cum mai influențează părinții pe experiențe cu Dumnezeu?” Și vreau să mă apropii de finale. Deuteronom 6:20, de exemplu, spune așa: Când fiul te va întreba într o zi ce înseamnă învățăturile, legile și poruncile acestea, atunci tu să i spui și este acolo șma Israel acea acea este și un cântec și este această ascultă Israele. Da. ăă ce ăă poruncește

[32:50]poporul poporul lui Domnul. Când te va întreba copilul într o zi că vede copilul te întreabă ce s poruncile și învățăturile și legile. Păi de ce te întreabă ca părinte? Că le a văzut că tu îi spui: „Măi copile, nu e bine să faci asta. Uite, ia decalogul. Da, nu e bine să niciodată să nu să nu iei ce al tău. Să nu furi niciodată. nici idei, nici să nu plagiezi la când îți dai licența, nici să nu iei un creion, nici un ban, să niciodată ce nu e al tău. Și copilul întreabă, păi de ce mi spui chestia asta? Că văd că alții fură toată ziua la școală, în politică, toată lumea fură. Da? Copilul întreabă de ce. Vedeți? Pentru că atunci când aceste lucruri sunt predate, copilul mai departe, copilul vrea să descopere mai mult. Asta i credința aceea sau valorile care sunt învățate.

[33:47]Apoi, valori transmise următoarei generații. Psalmul 78. Uitați ce spune aici. Ce am auzit, ce știm, ce ne au povestit părinții noștri, nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni. Laudele Domnului, puterea și minunile pe care le a făcut. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel și a poruncit părinților noștri să i învețe în ea copiii. Să și învețe în ea copiii. Da. ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște și care când se vor face mari să vorbească și ei la rândul lor despre ea a copiilor lor pentru ca aceștia să și pună încrederea în Domnul, să nu uite lucrările lui Dumnezeu și să păzească poruncile Lui. Psalmul 78 vorbește despre impactul între generații. Unii își văd, unii există prind patru

[34:52]generații, nu știu, poate avem mai străbi bunici. Alții au văzut poate și cinci, alții uite, sora lui sunteți străbunică, nu? Nu, stră străbunică. Străbunică. Și poate mai sunt și alții, nu știu, poate am Cine mai este? Fratele Sandu Dobre, care a plecat la lună trecută, a fost străbunic cu foarte mulți. Mai avem pe cineva străbunic? Sunteți străbunică? Domnul să vă binecuvânteze. Uite, avem pe sora Dragomir și dacă mai avem și alții. Să vezi patru să fie patru generații și să poți clădi prin exemplul personal, prin modelul pe care l dai copiilor. Bineînțeles că există și partea negativă. Părintele poate să fie un un model negativ printr o credință prefăcută, că dacă avem neprefăcută înseamnă că e ceva de fațadă aici. Și doar să ne uităm, să ne gândim, nu ne mai uităm că n avem timp la David. David nu și a imaginat că păcatul pe care îl face el cu Baceba

[35:54]va afecta pe copilul care s a născut și de pentru care se roagă postește și moare și că va aduce în familia lui pentru copiii care deja erau mari atunci va aduce sabia între ei și patru vor muri ca pedeapsă pentru ce a făcut el. Și după aia știm ce se întâmplă cu istoria mai departe a familiei lui David. Nu s a gândit. El a avut doar ce era în mintea lui atunci și nu s a gândit niciodată sau niciun pic la impactul nu numai asupra lui, ci și asupra impactului asupra generațiilor care vin. Și în încheiere aș vrea să

[36:34]vedem concluzia aceasta. Binecuvântarea copilului, da, vine de la Domnul, dar ea este strâns legată de binecuvântarea familiei. este ca o relație mutuală de binecuvântare pentru că părintele își binecuvântează copilul prin modul acesta de a trăi credința autentică, neprefăcută, prin modelul pe care î prezintă copilului, dar și copilul își binecuvântează părinții prin modul în care el trăiește ulterior. Cartea Proverbelor vorbește acolo despre câtă mâhnire aduce un copil fără minte și câtă binecuvântare aduce un copil crescut în felul acesta care trăiește în continuare la fel. Așadar, suntem responsabili ca părinți ca binecuvântarea pe care Dumnezeu vrea s o dea copilului să vină prin noi, prin

[37:28]trăirea noastră, prin învățătura pe care o dăm noi, prin modelul pe care îl oferim. săpăm urme adânci nu doar în copiii noștri, ci și în generațiile care vin și care vin de asemenea după ele, prin virtuți, prin caracter, dar și prin lucrurile pe care de care ne am căi sau ne pare rău că le facem. Încheie cu întrebarea aceasta care a fost și în motivarea sau prezentarea mesajului. Ce lăsăm ca moștenire, fără acte? Da. Deci fără să le lași, că toți părinții vor să lase în spate o casă, să ia copiii, să aibă niște lucruri, acolo se fac la notar, la succesiune. Lasă și genetic, fără să vrea, transmit, dar

[38:13]fără să implicăm biologia, da, genetica sau moștenirile pământești, ce moștenire spirituală lăsăm generațiilor care vin după noi? Domnul să binecuvânteze familia Mistor, să bine pe fratele Eduard, pe sora Emanuela, pe copilași, pe toți cei șase copii ai lor și în mod special pe micuța Bigail, pentru care dorim să ne și rugăm acum. Dacă vreți, frate ă

[38:44]Eduard, sora Emanuela, să veniți aici pe scenă și împreună cu fratele Eugen Lupu să ne rugăm și să avem binecuvântarea sau oficierea binecuvântării. Haideți să vină toată familia dacă vreți să fiți împreună în în acest moment. [voce dreasă]Dacă nu zidește Domnul o casă, zadarnic se trudesc cei care o zidesc.

[39:35]Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui, o răsplată dată de el. ca săgețile în mâna unui războinic. Așa sunt fiii făcuți la tinerețe. [voce dreasă]Fericit bărbatul care și umple tolba cu șase din ei. Nevastă ta, spune cuvântul, [tuse][voce dreasă]este ca o fiță roditoare înlăuntrul casei tale. Copiii tăi stau ca niște lăstari de măslin împrejurul mesei tale.

[40:19]Așa este binecuvântat omul care se teme de Domnul. Domnul să vă binecuvânteze din Sion. Amin. >> Și acum avem ceva și pentru micuța Abigail. Și spune cuvântul Domnului așa, dacă citim la cartea Numeri, spune: Domnul a vorbit lui Moise și a zis: “Așa vorbește lui Aaron și fiilor lui sau vorbește lui Eduward

[41:02]și Emei și spuneți le așa: “Să binecuvântați pe copiii lui Israel și să ziceți:Domnul să te binecuvânteze și să te păzească pe tine, Abigail și tot toată biserica să zică >> amin. >> Amin. Domnul să facă să lumineze fața lui peste tine și să se îndure tine. Abigail

[41:34]și tot poporul să zică >> amin. >> Amin. Domnul să și înalțe fața peste tine și să ți dea pacea ție, Abigail. Și toată adunarea să zică >> amin. >> Amin. >> Astfel sau în felul acesta să pună numele meu, deci numele Domnului este pus aici și nu al nostru, peste copiii lui Israel sau peste copiii familiei Nistor și eu îi voi binecuvânta. Eu, Domnul, zice cuvântul Domnului și Domnul să i binecuvânteze din Sion această scumpă familie. Haideți să ne ridicăm și să cerem ca Domnul să binecuvânteze această familie și în special pe micuța

[42:26]Abigail. Ne plecăm capitele pentru rugăciune. Tatăl nostru, care ești în ceruri, fii binecuvântat și lăudat pentru bucuria care am avut o și în această dimineață de a fi prezenți împreună, frați și surori, la această adunare, la această părtășie, când din nou am putut să ne aducem aminte de lucrarea pe care a făcut o Domnul Iisus Hristos. Pentru că fără Domnul Iisus Hristos nimic nu este valoros în lumea aceasta și nici în biserică dacă Domnul Iisus nu este prezent aici. Îți mulțumim că prezența lui a fost și în această dimineață în mijlocul acestei adunări. Mulțumim pentru cuvântul tău. Mulțumim pentru toate sfaturile care i s au dat acestei familii. Te rugăm, Tată din ceruri, ca mâna ta să i însoțească, Doamne, în mersul lor în această familie. Binecuvântează, te rugăm, pe micuța Abigail, pentru ca atunci când ea va crește mare, să aleagă să te urmeze pe tine. Te rugăm, Tată din ceruri, te

[43:33]rugăm și pentru părinți ca ei să i îndrume și să i sfătuiască și să aleagă calea care duce la viață. Mulțumim că ne asculți. Te rugăm ca binecuvântarea ta să rămână și în adunarea noastră. Îți mulțumim și te binecuvântăm pentru tot harul de care ne ai făcut parte. Părinte ceresc, în numele Domnului Iisus, amin. >> Amin. >> Te binecuvântăm, te lăudăm și ți mulțumim, bunule Părinte, pentru această zi minunată, pentru că ne aflăm la picioarele Tale, Doamne. Îți mulțumim că ai adăugat o zi la viața noastră, Doamne, și o zi de bucurie, Doamne, să ne putem să ne bucurăm împreună cu Tine. Ne aflăm, Doamne, aici să ți cerem

[44:24]binecuvântare peste familiile noastre, Doamne, peste întreaga biserică, Doamne. >> Amin. >> În special pentru peste Abigail, Doamne. Știi că s a născut cu suferință, Doamne, dar tu care ești cel mai mare doctor, Doamne, ți ai întins mâna și i ai dat vindecare. Doamne, te lăudăm și îți mulțumim, Doamne, pentru tot ce ai făcut pentru familia noastră, pentru că am pentru încercarea care a fost în familia noastră, Doamne. Noi îți mulțumim, Doamne, îți mulțumim că biserica ne a sprijinit într rugăciune, Doamne, și de aceea, Doamne, îți aducem laudele noastre, Doamne. Te rugăm în continuare, Doamne, să ne dai înțelepciune, Doamne, să ne dai putere, să putem să ne creștem copiii în frică de Tine, Doamne, în această lume, Doamne, care tot mai mult îi atrage, Doamne, și mai mult vrea să ne ne răpească, Doamne, să i răpească copiii, să i răpească premii alergării, Doamne.

[45:20]Dă ne înțelepciune, Doamne, ca să putem să i ținem la picioarele Tale în locașul tău, Doamne, în biserica ta, Doamne, ca atunci când vei veni pe norii cerului, Doamne, să putem să i prezentăm, să se prezentăm la picioarele Tale, Doamne, să să fie gata să te aștepte și ei pe norii cerului, Doamne, să avem parte de chemară cerească. Noi îți mulțumim pentru tot ce ne ai dăruit, Doamne, și te rugăm în continuare să ne binecuvântezi pe fiecare dintre noi și pe toți cei ce strigă și caută numele tău, Doamne. În numele Domnului Iisus te a rugat. Amin. >> Amin. >> Doamne Iisuse, vin înaintea Ta să ți mulțumesc pentru această zi mult așteptată. Doamne, îți mulțumesc. Îți închin copilașul meu, Doamne, care mi l ai dăruit, Doamne și l am primit cu atâta bucuri îți mulțumesc. Mulțumesc, Doamne, pentru tot ce ne ai dăruit tu, Doamne, și pentru rău și pentru bine, Doamne. Mulțumesc, Doamne, că cu Tine

[46:19]putem fi biruitori. Slavă și onoare numelui tău. Amin. >> Amin. >> Amin. >> Părinte din ceruri, îți mulțumim pentru că în această dimineață în biserica ta am avut înaintea noastră pe micuța Abigail și pe întreaga familie Nistori. Te rog ca tu să binecuvântezi familia aceasta. Îți mulțumim pentru lucrarea pe care ai făcut o cu fratele Edward și l a izbăvit din încercarea aceasta și din provocarea medicală pe care ai avut o. Îți mulțumim că și cu Abigail ai lucrat, Doamne. Îți mulțumim că rugăciunile au fost ascultate și astăzi ne bucurăm să i vedem în mijlocul adunării. Îți mulțumim că ă te ai atins de micuța Bigeli și te rugăm ca tu s o protejezi în continuare. Te rog, te rugăm s o păzești de alte probleme care pot să apară, s o păzești de pericole. Te rog ca tu să binecuvântezi părinții, să le dai putere s o crească pe ea și pe ceilalți copii

[47:14]ai lor în temere de tine. Te rog să binecuvântezi relația dintre ei, relația cu tine și îți mulțumim, Doamne, pentru că vedem o familie binecuvântată de tine, în care copiii au fost crescuți frumos, în care au li s a prezentat cuvântul tău. Binecuvântează i în continuare ca tu să rămâi în familia aceasta pe primul loc, să rămâi sursa binecuvântării din familia aceasta și noi te lăudăm în această dimineață ca biserică. Îți mulțumim și te rugăm ca mâna ta să fie și să rămână în continuare peste ei. Amin.