Pastorul Cornel Haureș citește Matei 26 și ne aduce în față una dintre cele mai delicate scene din viața lui Petru: lepădarea, cântecul cocoșului și plânsul amar.
Predica pune o întrebare incomodă pentru biserică: ce ai face cu un astfel de om dacă ar fi în adunarea ta: l-ai mai pune prezbiter?
Mesajul arată că avem nevoie să învățăm să reacționăm „dumnezeiește”, nu doar firesc, pentru că iertarea și restaurarea sunt parte din felul în care Hristos lucrează cu oamenii căzuți.
Mesaj înregistrat la data de 12 februarie 2026 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: Matei 26, Ioan 21, Faptele Apostolilor 1-12
Transcriere
[0:00]Atunci el a început să se blesteme și să se jure, zicând:„Nu l cunosc pe omul acesta." În clipa aceea a cântat cocoșul și Petru și a adus aminte de vorba pe care i o spusese Iisus:„Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de mine de trei ori." Și a ieșit afară și a plâns cu amar. Amin. >> Amin. Mulțumesc tare frumos. Ce ați face cu un asemenea om dacă ar fi în biserica de aici din Antiohia? L ați spune prezbiter, l ați spune dirijor de cor, l ați spune să repete sau să spună poezii și să cânte, l ați spune la o ușă, uși, ce ați face cu ea? Cu siguranță că omenește vorbind, noi n am face niciuna din acestea pe care le am mai enumerat dacă ar fi un Petru sau unul Luca Petru în adunarea noastră. și
[0:57]l am pune sub disciplină. L am învățat ca să știe cum să se poarte, să rămână în credință, să nu se dezică, să nu l trădeze. Ce cuvânt vreți să folosiți în funcție de care este și profilul nostru, personalitatea noastră? Unii am fi mai duri, alții am fi mai atenți, dar am folosi un cuvânt potrivit. Mântuitorul, da, îl confruntă pe Petru cu situația care urma să se întâmple. Mântuitorul știe dinainte ce urma să se întâmple. Și când îi spune lui Petru, Petre, Petre, tu zici că vrei să mergi cu mine la moarte în Evanghelia după Ioan. Ăă,
[1:44]dar nu va cânta cocoșul ă până tu te vei lepăda de mine de trei ori. Petru are această hotărâre în sine că nu cu mine nu se va întâmpla. Nu i nimeni așa de bun ca mine. Iar acum când ajunge în situația de impas și reușește datorită unor relații și cunoștințe să ajungă numai el din cei 12 ucenici care s au împrăștiat să ajungă în curtea marelui preot și să stea, spune textul de aicea, să vadă care va fi sfârșitul. Și nu știu ce sfârșit anticipa Petru, însă cert este că el vedea ceva ce se va întâmpla. El este confruntat cu ceea ce i spusese Mântuitorul. Adică hotărârea mea de a nu renunța dintr o dată apare provocarea aceasta
[2:39]chiar de a arăta că nu renunț. Și Petru de trei ori se desște de Domnul, îl trădează pe Domnul, renunță. la relația lui cu Domnul în faza cea mai cea mai delicată. Chiar spune cuvântul Domnului în versetul 74, Petru atunci a început să se blesteme și să se jure zicând:n cunosc pe omul acesta. Distanța dintre promisiune și căderea lui Petru este foarte mică,
[3:15]foarte mică. Petru n a uitat și Petru rămâne unul dintre exemplele pe care poate să le aibă cineva. Fiecare dintre noi poate fi ispitit să facă. Important e să n ajungem în păstorule, dar ispitit putem fi, adică nu să ne permitem, dar cineva, diavolul sau altcineva, poate să ne provoace să ajungem în faza aceasta și ar fi de dorit ca niciunul dintre noi să nu se ridică de Domnul. Zilele acestea mi am adus aminte povestind cu un vechi prieten de al meu, Alex Clapa și mă întreabă: „Frate Cornel, cum a fost atunce cu două femei, surori la noi din
[4:02]biserică? care erau niște fete, una avea 19 ani și alta avea 18 ani. Și pentru credință în Domnul Iisus Hristos, ele au fost condamnate la 25 de ani de închisoare. Celei de 19 ani i s a luat copilașul de la sân de patru, cinci luni. I au dat bărbatului ei care nu era credincios și ei i a spus: „Tu vei rămâne în închisoare." Gardianul care o conducea pe trepte în jos l a întrebat
[4:40]o: "Să văd cine te va scoate de aici!" După ce judecătorul a spus 25 de ani din soare și a spus: „Cel care a permis ca să intru aicea, acela mă va scoate de aici." Și așa a fost. Însă în perioada aceea cât ea a fost în închisoare, a fost un timp în care ea a exersat această credință curată înaintea Domnului Iisus, încât ea a fost lăsată doar să doarmă la închisoare, iar în timpul zilei era trimisă să lucreze, să facă curățenie la niște case ale evreilor și altor bogați din oraș. Și apoi seara se întorcea la închisoare. Nimeni n o conducea,
[5:25]putea să fugă. Nimeni nu se gândea că o să fugă pentru că e credincioasă, e pocăită. și ea se întorcea simplu după ce terminat treaba la încesoare pentru 25 de ani. Și în momentul în care a fost insurecție armată și rușii au împins frontul, au ajuns la Cernăuți și acuma cei care aveți posibilitatea să vreodată să ajungeți în Cernăuți, una dintre pe lângă universitatea construită foarte frumoasă este și închisoarea. Încă de pe vremea, cum se spun, de pe vremea românilor când era ținutul românesc. În închisoarea aceea au intrat soldații ruși și au întrebat: "Tu pentru ce ești închis? Pentru crimă stai aice tu pentru ce ești închis? Pentru furt, pâlhărie? Stai aice tu pentru ce ești?" Zici: "Pentru credință, dar moi acasă." Și cei care au fost închiși pentru credință în mai puțin de un an s au întors acasă și au ajuns acasă și au trebuit să stea
[6:29]în aceeași adunare să ia part la frângerea pâinii, să cânte, să se roage cu frații care au fost cu ea la curtea cu ele la curtea marțială și s au dezis. Dar dezicerea nu era în cuvinte să spui mă dezic, mă blestem sau eu știu ce a făcut Petru. Era suficient când preotul întindea crucea să săruți crucea. Și ăsta era semnul faptului că tu renunți la Domnul Iisus și la credința în Domnul Iisus. Era ceva foarte inocent.
[7:03]Și povesteau aceste două surori ăă când s au întors frații n au putut să ridice capul. n au putut să ridice capul. Unul dintre ei era un bun predicator. De atunci n a predicat niciodată la dumneavoastră și a zis: „Cum aceste două fete tinere, o mamă de 19 ani, a acceptat ca să fie condamnată pentru 25 de ani, fără să se gândească la viitorul ei. Și eu predicator, eu
[7:36]frate, eu așa eu n am putut să fac. Ceea ce vreau să punctez aici este un alt lucru. Surorile aceste două pe care eu le am prins în viață, una dintre ele le cunosc chiar foarte bine, a fost bunica mea vitregă. Da. Ele au, ele au spus așa: "Când ne am dus în adunare, ne am bucurat așa de mult să fim cu frații, noi n am văzut pe niciunul
[8:02]din cei care au fost și au renunțat care să nu fie fratele nostru." Noi am văzut, frații noștri, faptul că sunt în adunare. Atunci au renunțat, apoi au revenit. Când au renunțat, au trebuit să se întoarcă în biserica ortodoxă. Acolo toți se uitau așa mirați și în același timp cu ură la ei. A, voi sunteți ăia care ați făcut biserică în sat și așa mai departe. Ei au stat câteva duminici și apoi s au întors înapoi în adunare și frații au primit. Și suror aceste două spune pentru noi ei nu erau niște trecători trădători. Ne am bucurat că sunt cu noi mai departe în adunare, că puteau să nu vină în adunare. Permiteți mi să pun o întrebare de meditații. E pentru mine, dar pentru că fratele Eugen m a pus. Acuma e și pentru dumneavoastră dacă vreți s o luați. Ce îți trebuie
[8:55]ca să poți să ierți pe cineva care a trădat sau chiar te a trădat? Ce ți trebuie ca să poți să ier? Pentru că omenește n avem nicio resursă. Îți trebuie ceva din exterior, de la Dumnezeu, ceva duhovnicesc, spiritual, o putere dumnezeiască ca să poți să iubești și să ierți pe cel
[9:30]ce a trădat sau chiar te a trădat. Vreau să spun aici, frați și surori, noi nu suntem ca lumea. Lumea nu poate face lucrurile acestea pentru că oamenii din lume nu dețin această resursă, această putere dumnezeiască ca să poată să depășească această limită firească, să treacă dincolo de această linie. Ei pot să fie doar firești și atunci când ești firesc acționezi conform firii. Ea te călăuzește, ea te ghidează. Nu știu dacă vi se întâmplă și dumneavoastră lucrul ăsta. Poate numai eu sunt așa de Când cineva mă supără,
[10:19]eu în mintea mea, în firea mea, să zic, nu în mintea mea, în firea mea, da, eu vreau să țin la supărare gândindu mă așa nepotrivit, dar așa gândesc, n o spun în cuvinte, dar așa gândesc. Dacă mă arăt supărat față de persoana, îl pedepsesc, mă răzbun. Este anormal pentru că persoana respectivă că eu mă arăt supărat, da, și că eu vreau să mă răzbun în felul ăsta ca să arăt distanțare, dezinteres, eu nu mai vreau să am de a face cu tine. Persoana respectivă nu înțelege mesajul respectiv doar dacă ea este suficient de ferească suficient de duhovniceasă să spună: „Eu nu vreau ca tu să fii supărat pe mine. Dar dacă persoana respectivă gândește ca tine, ca mine, pentru ea nu e nicio problemă, că tu ești supărat pe ea. Tu nu i faci niciun rău. Tu nu te răzbuni să i faci vreun rău. Tu de faci îți faci ție un rău în plus pe lângă cel pe care
[11:27]l ai avut prin faptul că celălalt te a supărat, te a trădat și așa mai departe. Dar eu în firea mea așa acționez. Când cineva mă supără, măsărat. Lasă să vezi tu ce supărați sunt. Na. Și și un credincios are o altă resursă. El nu i ca lumea. El poate să facă mai mult decât ceea ce face lumea. El este în măsură să iubească pe cel nevrednic de iubit. El e în măsură să îl accepte pe cel care i trădător. El poate să i dea șansă celuia care l a trădat.
[12:15]Domnul Iisus Hristos îl invită pe Petru în Ioan 21 la acolo când se gândesc la Marea Galileei. Hai copilași, veniți și plânziți. Și Petru nu știu cum a amestecat peștișorii aceia. Nu știu cum i a amestecat, dar cert este că nu a fost liniștit. Mântuitorul îi spune lui Petru atunci când el mesteca n a apucat nici măcar să și ceară de iertare. Poate n avea curajul, poate nu știu. Dar Mântuitorul spune: „Petre, tu mă iubești? Ce să i spună Petru? Ce spun eu? Doamne, dar tu nu știi ce am făcut? Tu nu știi acum în casa, în curtea marelui preot cum eu m am dezis de tine? Mă, mai pui întrebarea asta? Mai pui sare pe rana mea. Dar Petru știe întrebarea Domnului Iisus Hristos nu este o întrebare ca să supere
[13:10]și o întrebare care să l scoată din seara care se află. Frați și surori, personal eu trebuie să învăț ca să acționez nu firește, ci mai mult decât ceea ce o să facă niște oameni firești. Trebuie să știu să iert. Să iert și ceea ce alții nu pot să ierte. Nu sunt în stare. Mântuitorul l a iertat pe Petru. La rândul lor, Petru și ceilalți au iertat pe cei care i au prigonit și au făcut tot felul de lucruri rele pentru că ei nu erau din lume. Ei erau parte dintr o altă sferă, din un
[13:52]alt fel de oameni, din mijlocul celora care au primit această putere în plus, această capacitate de a se comporta ca Dumnezeu și în multe sfere din viață, în căsnicie, în relațiile interumane, la servici, pe stradă, sunt credincioși. care știu să se poarte altfel decât cei din lume. Și noi suntem chemați să fim altfel.
[14:29]Noi suntem chemați să ne raportăm la cei din lume, nu ca cei din lume. Dumnezeiește să fim în stare să iertăm, să fim în stare să i acceptăm. Într un anume context, în într o relație de familie care a fost distrusă. Nu era nicio perspectivă ca să se relege acea relație și omenește era normal să se întâmple așa. Într o discuție cu soțul acestei
[15:00]din această familie, da, el a ales să facă altfel și a ales să și ierte soția, s o primească și s o trateze mai departe ca pe soția lui. A fost batura și gluma colegilor de servici. Bă, dacă vreți un bărbat, iertați mă, naiv și așa, ăsta e cel mai potrivit. Poți să faci ce vrei. Ia l pe ăsta de bărbat, că ăsta te iartă. poți să faci ce vrei. Făceau din el tot felul de de glume. Însă a venit un moment în care
[15:40]acest bărbat, acest credincios a trebuit să spună ceva unui coleg și colegul lui a spus: „Eu nu pot să fac ceea ce ai făcut. Învață mă și pe mine să fac ceea ce ai făcut." Și știți, amândoi acum sunt în biserică cu familiile lor întregi. Noi ne bucurăm cu părtășie de părtășia cu ei, pentru că unul singur a înțeles că iertarea nu este condiționată și că iertarea înseamnă mai mult decât ceea ce simt, decât ceea ce se întâmplă în lume. Și iertarea are de a face cu o
[16:28]capacitate care vine de la Dumnezeu, care Dumnezeu ne a capacitat. Și Petru este trecut în Scriptură. Dacă citim în Fapte Apostolilor, începând capitolul 1 până la 12, inclusiv, vedem, dacă vreți, năzdrămăni pun în ghilimele asta, măreția, da, caracterului și a credinței lui Petru. Ăla care a trădat, ăla care s a blestemat și și a jurat, nu l cunoaște. ăla care i a dezamăgit pe ceilalți. Petru a învățat o lecție și lecția aceasta a fost lecția dragostei și a iertării dumnezeiești de care a beneficiat. Și Petru de atunci din capitolul 1 este
[17:19]lângă ceilalți dându se exemplu potrivit și bun în a ierta, în a iubi și a l proclama pe Domnul Iisus Hristos. Și vreau să să închei spunând următorul încă un lucru. Spune Petru aici când Domnul Iisus Hristos îl întreabă: "Petre, mă iubești tu?" El spune: „Da, Doamne, știi că te iubesc. Frați și surori, acesta este un lucru fantastic pentru mine, să știu că Domnul știe adevărul despre mine.
[18:01]Domnul știe ce i în inima mea. Domnul știe că am greșit. Domnul știa că a greșit Petru, dar a știut adevărul despre Petru. Nu adevărul pe care puteau să tragă ca și concluzii ceilalți. A, l ai trăedat pe Domnul, nu adevărul pe care pot eu să l treac concluzia acuma. A, m ai înșelat, măi așa, nici nu vreau să aud de tine. Ăsta e un pseudoad adevăr. Ăsta
[18:33]nu este adevărul real. E ceva ce e de deasupra. Credinciosul este cel care beneficiază de analiza corectă, de radiografia corectă a ceea ce este înăuntru. Numai un ochi de specialist poate să vadă lucrul acesta. Și Domnul ca un specialist bun știe atunci când eu am greșit,
[19:10]am greșit, îmi pare rău și l iubesc pe Domnul și El aia sau lucrul respectiv îl ia cu mine. Nu știu cum sunteți dumneavoastră, dar ori de câte ori eu îmi aduc aminte că Domnul mă cunoaște, Domnul mă știe, Domnul e cel care vede interiorul meu, chiar dacă în anumite situații greșesc. Lucrul acesta pentru mine este fantastic. Doamne, mulțumesc că mă accepți așa cum ești. Mulțumesc, Doamne, că mă privești cu alți ochi decât privesc lumea. Lumea vede numai exteriorul. Tu vezi profunzimea, tu știi aici contextul și cadrul în care eu m am învăț. Știi că mi a fost frică, știi că am vrut să spun adevărul, dar mi a fost așa de teamă de rezultatul dacă a spune adevărul și atunci Doamne, m am protejat și îi pare rău că m am protejat, dar ăsta sunt. Știi că te iubesc
[20:19]și ori de câte ori Domnul ne dă această șansă să vedem cum ne vede Domnul e un mare har. Închei spunând despre o situație la care nu vreau să dau nume. Ieri la librăria unde lucrează soția mea din Suceava a venit un frate și a spus: "Vreau să iau ceva pentru sora mea, un cadou." Și povestind cu soția mea, i a spus acolo, pe cineva care își iubește soțul atât de mult, cu toate că știe că el nu se va întoarce la ea niciodată, dar iubește așa de mult. și speră ca el să nu moară
[21:06]înainte să se pocăiască. Ea vrea pocăința soțul ei. Au, ce putere! După atâta rău, după dezastru în familie, după nu știu ce a fost, da, să te rogi și să speri și să crezi că Domnul îi va da șansa să se pocăiască și el să revină. Asta n o face un om firesc, asta o face un om duhovnicesc. care are acest această posibilitate și această putere în el să depășească limita umană
[21:54]și firească. Frați și surori, să ne rugăm Domnului. Doamne, ajută mă să nu greșesc. N aș vrea să mă dezic, să renunț niciodată. Doamne, ajută mă să nu uit că tu oricum știi adevărul despre mine. Când erau copiii mei mai mici, le spuneam să spun adevărul și ei încercau să mă ducă așa. Spunea spunea: Ruuben, spune adevărul. Spunea: „Da, tati, spune adevărul. Adevărul. Dar eu nu asta vreau să aud. să repezi după mine adevărul.
[22:42]Domnul știe adevărul din inima mea că l iubesc toate că am greșit. Și asta văd în atitud Petru. În al doilea rând, frați și surori, există această putere și capacitate de a primi și de a dori mântuirea celora care ne au făcut chiar și rău. Asta este o capacitate și o înzestrare divină pentru cel credincios. Ne rugăm Domnului ca Domnul să ne dea această putere. Domnul care este credincios va face lucrul acesta. Amin.