Dacă LIBERTATE = FAC CE VREAU, de ce ajung atât de des să fac exact ceea ce urăsc? Cu firea nu se negociază, fiindcă ea îți vinde „libertate”, dar îți livrează dependență.
Pornind din Galateni 5, Mircea Pătrășescu pune o întrebare directă fiecărui credincios: dacă viața ta ar fi o mașină, cine ține de fapt volanul – Duhul Sfânt, sau firea pământească?
Mesaj înregistrat la data de 1 februarie 2026 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: Galateni 5, Galateni 5:1-14, Galateni 5:6, Galateni 5:13-14, Galateni 5:16-18
Transcriere
[0:01]purtăm în noi această idee, mai bine zis această minciună care ne a fost inoculată încă din Eden, că asta ne va face fericiți și nu ascultarea de Dumnezeu. Și dacă întrebați oamenii, încercați tețul acela. Ce Ce crezi că înseamnă pentru tine libertatea? Să fac ce vreau, să n am nicio opreliște. Avem în noi această idee care ne roade pe dinăuntru, care de multe ori ne face să ajungem pe cărări greșite. Și ideea că ascultarea de Dumnezeu nu ne face fericiți, că voia lui, revenind la romani, nu este bună, plăcută și desăvârșită.
[0:43]Și de multe ori cumva în conștiința noastră recunoaștem adevărul, dar nu ne place. Spune asta nu mi place. Asta este ca și cum ai spune despre voia lui Dumnezeu, dar dar nu e prea plăcută. Știu că e bună, dar nu e prea plăcută. Asta arată că nu l cunoaștem suficient de bine pe Dumnezeu. Asta ne spune Pavel în Romani, scrisă după Galateni, deci este mult mai elaborată, să spunem așa.
[1:12]Luptați vă, disciplinați vă trupul, lucrați asupra minții și în felul acesta veți reuși să distingeți voia lui Dumnezeu care să aveți toată încrederea că este bună. E cel mai bun lucru pentru voi, este plăcută. și este desăvârșită. Nu puteai să ai o variantă mai bună. Este un teolog și un autor bine cunoscut în lumea protestantă, Arcis Paul îi spune, îi îl cheamă. ne spune că adesea problema noastră este că noi confundăm fericirea cu plăcerea. Amândouă ne fac să ne simțim bine, dar numai una dintre ele este trainică, cealaltă este deșertăciune. Și păcatul ne poate produce plăcere, dar nu ne aduce fericire. Oamenii caută fericirea, au acest mecanism în ei. Toți dacă îi întrebi ce ți ai dori să fiu fericit, este chiar stipulat ca și drept inalienabil al omului să și caute fericirea. Ă Problema însă este că ajung să o
[2:23]confunde cu plăcerea. Cei cu ceea ce mi produce plăcere înseamnă că mă face fericit. Asta este minciuna pe care diavolul a reușit să o strecoare în gândirea noastră și plătim tribut și astăzi. Dacă faci ce spune Dumnezeu, nu vei fi fericit. Da, poate că vei fi mai safe, dar este chin mare. Ă minciuna lui a fost asta. Dacă faci ce
[2:54]ți spun eu, asta i a spus Evei, te eliberezi de voia lui Dumnezeu, de această tiranie și vei face ce vrei tu și atunci vei fi fericit. Chiar dacă noi știm acum cum s au întâmplat lucrurile, astea nu ne ferește de efectele ei. Această minciună are o putere foarte mare în viața noastră și de multe ori subconștientul nostru o procesează fără să o analizăm prea bine. De aceea Pavest apel: Înnoiți vă mintea. De ce?
[3:28]Să nu fiți ca și chipul veacului acestuia care De ce credeți că este condus? De această minciună. Oamenii își caută fericirea și spun: N ai de nu de ce să mă condamni, îmi caut fericirea, dar o confundă cu plăcerea. Și de aice am ajuns să fim robi și pătimim și astăzi când am fost eliberați de pe urma acestei robii și de aceea trebuie să ajungem s o cunoaștem și să ne cunoaștem tot mai bine. Ă
[3:59]când vei alege voia lui Dumnezeu în defavoarea voiei tale, atunci vei cunoaște fericirea. Problema însă sau întrebarea este bun, dar cum disting atunci între plăcere și fericire când chiar caut fericirea sau de fapt mă mână dorința după plăcere? Am mai dat exemplul acesta, dar este foarte bun și ilustrează foarte bine întru în pe scurt ar fi studierea Scripturii. Psalmul 1, primul psalm cum începe? Ferice. Da. Deci să ne oprim aici. Înseamnă că ăsta este un răspuns. Psalmistul ne spune: „Vreți să fiți fericiți? Uite, ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor
[4:46]păcătoși, nu se așează pe scaunul celor batjocoritori. Și dintr o dată avem în noi sau vedem această imagine a unui om sfânt. Dar omul acesta nu face lucruri rele, lucruri pe care lumea le face. și spune el ci și aici așteptarea ar fi fost să spună c să pună partea pozitivă. Se duce în altă parte, eventual la biserică ă se oprește pe calea celor neprihicăniți, da? Și se așează pe o bancă în biserică. Da. Tot. Dar e foarte ciudat că fără nicio legătură cu nu, nu, nu, nu, nu, ci te ai fi așteptat să ți dai reversul, autorul spune, își găsește plăcerea în legea Domnului. Observați
[5:45]mecanismul acesta ne conduce mereu, plăcerea. Și psalmistul spune: „Vrei să fii fericit?" Atunci fericirea înseamnă să ți găsești plăcerea în cuvântul Domnului, dar să nu fie una fake. Da. Nu poți să impui cuiva, îi dai cu Biblia în cap și spuneai asta să ți fie plăcerea. Plăcerea se cultivă. Și de aceea înțelegem în lumina acestui psalm cât de importantă este insistarea pe cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare acasă. Este mult mai ușor și vom vedea că din nou din cauza firii noastre să ascultăm vorbitori care ne plac. Da, dar mie îmi place ăsta. Îmi vorbește cum după cum
[6:31]simt eu sau să căutăm emoții. Dumnezeu să ne facă să ne simțim într un anume fel. migala aceasta cu care trebuie să deschizi mereu Scriptura și să te chinui puțin pentru că îți cere să pui mintea în să facă efort este mai puțin preferabilă decât spre a ți vorbi Dumnezeu. Doamne, dă mi un cuvânt. Doamne, dă mi o experiență, o minune să se întâmple, să ceva ceva, ca eu să nu mai muncesc atât. Observați că Pavel nu spune întâmplător: "Luptați vă cu trupul, lucrați asupra minții." Nimic nu va înlocui această disciplină care, în primul rând ajunge o plăcere. Da, chiar dacă este la început greu să citești, să înțelegi, să folosești materiale ajutătoare și să citești în general, este o activitate care te consumă, dar plăcerea pe care ți o aduce și pacea și liniștea și siguranța pe care le dă adevărul pe care tu însu ți l
[7:40]descoperi și Duhul Sfânt îl pecetulește în inima ta, nu poate fi întrecut de altceva. Plus de asta devii un om matur spiritual. Observi imediat erorile și nu mai ești dus de nas de orice vorbitor. Așadar, problema sau problema noastră nu problemele nu s au terminat când am fost mântuiți, când am crezut în Iisus Hristos și ne a iertat păcatele și am fost eliberați, ci de abia atunci încep. Și dacă ne am fi așteptat ca de acum încolo să așteptăm liniștiți venirea Domnului și să ne înșelăm.
[8:20]După ce am ieșit din robia păcatului, purtăm cu noi reflexele acestei robii, locul din care am venit. Nu știm cum să trăim în libertate. S a dat ca exemplu israeliții. Cum e posibil ca după o vreme să spună: Ah, ce bine era în Egipt? Cum este posibil? V ați gândit vreodată? Este șocant pentru mine. Era șocant după o vreme când citeam aceste lucruri, cum când mureau pe capete, le au omorât copiii de parte bărbătească. Sclavageau toată ziua. Și tu să zici: „Da, mă, dar aveam usturoi și praz. Astea sunt efectele robiei,
[8:59]efect reflexele unui om care a stat mult timp în robie și nu știe ce înseamnă să fie liber. Cum e posibil ca o generație de tineri care n au trăit în comunism să regrete comunismul despre care habar n au ce a însemnat. Astea sunt reflexe ale robiei. Sunt o minciună în definitiv, dar asta duce libertatea cu ea, o nouă situație, dependență de Dumnezeu de data aceasta,
[9:29]care este nici nu se pot compara cu situația dinainte și cu ceea ce înseamnă ăcultare de Dumnezeu. În mod natural tind să cred că libertatea înseamnă să fac ce mi trece mie prin cap. Și cred că asta se așteptau evreii. Mamă, dacă ne scapă Dumnezeu de aice și ne duce în țara aceea traineneacă. Ă astfel că ajung să văd sfințenia pe care mi o cere Dumnezeu, poruncile lui ca o altă formă de robie. Și uneori ne simțim că Dumnezeu ne înșeală, parcă ne dă cu o mână și ne ia cu cealaltă. Îți dau iertare, dar trebuie să îmi slujești ca un rob. Și de aceea unii resping instinctiv creștinismul, unii oameni și spun mai la bătrânețe când nu prea mai pot să fac oricum mare lucru, când poftele se duc și când nici nu prea mai am cine știe ce capacitate de a face. Și spunea aia e o treabă. Până atunci vreau să fac ce vreau eu. Cei care î acceptă mai devreme de multe ori nu știu cum să împaă tensiune din ei, aceste două forțe
[10:32]contrarii. Pe de o parte să l împaci pe Dumnezeu și pe de altă parte aceste reflexe, aceste impulsuri ale inimii tale. Da, dar aș vrea și eu să fac asta sau aș vrea și eu să gust din asta sau să realizez, să am o carieră de felul acesta. ă și încercăm să le împăcăm în mod forțat aceste două tendințe și atunci ce poate să iasă și iese de multe ori este că facem o sfințenie proprie. Suntem împinși, aici începe drumul spre legalism și pe de altă parte încercăm pe de cealaltă parte să ne sau compartimentăm, să spunem așa, separăm și fericirea noastră pe care o traducem să fac ce vreau, să fac ce mi place. Ok? și încerc să mi îndeplinesc anumite îndatorii și față de Dumnezeu, dar în viața mea privată, în restul săptămânii să mi clădesc mica mea împărăție. Și încercăm uneori să l atragem chiar și pe Dumnezeu în acest proces, să l
[11:30]manipulăm. Doamne, observi, da, cât de corect sunt. Sunt prezent la casa ta. Ajută mă și pe mine, te rog, aici la afacerea asta. Dă mi și mie sănătate. Și uneori fără să ne dăm seama și chiar ne rugăm sinceri, fără să știm ce ne rugăm sau fără să ne analizăm comportamentul și gândirea noastră, încercăm pe Dumnezeu să l forțăm în crearea propriei noastre împărății. Tânărul bogat, un tânăr se pare decent, ă probabil și muncitor, nu știm cum a obținut averea aceasta, dar se duce la Iisus și i spune: "Cum să moștenesc?" Că și Iisus spune: „Păi, ce zice legea? Oriunce le am păzit." Și Domnul Iisus î spune: „Nu ne că le ai păzit. Hai să mai facem o chestie pe care nu era trecută în porunci. Atenție, du te și vinde tot ce ai. Și asta nu înseamnă doar iei banii pe care îi ai într o cămară și înseamnă poziție,
[12:36]înseamnă să ți negi toate plăcerile pe care ți le puteai permite prin ă averea aceea. Ă tot ce ai investit sau poate tot ce ai agonisit înseamnă adică să dau drumul la asta. Și ăsta a fost un test sau asta este lecția pe care o pune Domnul Iisus în fața fiecăruia dintre noi. Vrei să moștenști împărăția lui Dumnezeu? Nu poți decât ca om liber.
[13:04]Sunt liber a spus să bogați. Și Domnul Iisus i a spus: „Averea ta spune alt lucru." Și drept dovadă asta a fost. Era înrobit de averea lui. N a putut. A zis: „Până aici, asta nu pot să fac. Care este acel care te ține și spune asta mi e greu, poate totuși nu. Asta înseamnă să fii liber, să fii la dispoziția lui Dumnezeu și dacă el spune: "Tot ce ai realizat tu în viața de până acum, eu vreau să dau la o parte. Am alt plan. Ne ar lăsa inima? Am putea să facem și asta. Avem acea încredere că ascultarea aceea de Dumnezeu înseamnă libertate sau ne am strânge am cu toată puterea, cu mâinile de aceste lucruri, de această persoană, de această poziție, de orice altceva, de renumele meu, pentru că sunt prins de acele lucruri.
[14:10]Libertatea creștină înseamnă să alegem sfințenia nu pentru că ne o impune Dumnezeu, ci pentru că așa e El și noi am fost creați așa. Adică este starea noastră normală, cum a fost cum am fost creați la început, o stare în care nu era păcatul prezent. Însă noi nu am cunoscut niciodată această stare decât primii oameni. Și de aceea, după intrarea păcatului în lume, starea noastră naturală este una de rebeliune față de Dumnezeu, în care libertatea este percepută ca fiind posibilitatea de a face ce vreau eu. Nu știu cum, prin ce mecanism, fără să intrăm în problemele păcatului originar, care este o problemă disputată, dar nu știu cum ne trezim de mici copii cu această rebeliune. Nu vreau să fac ce mi spune vreo autoritate. Vreau să fac ce vreau eu. Asta este lupta pe care o ducem până la bătrânețe. Și asta a fost minciuna cărei de atunci încoace omenireai ca de victimă. Dacă
[15:09]faci ce vrei tu, vei fi ca Dumnezeu. Devii un concurent. Dumnezeu îți devine, mai bine zis, un concurent și nu mai poți să lucrezi pentru împărăția lui pentru că ai propria ta împărăție pe care vrei s o clădești. Sfințenie așadar înseamnă că având totală libertate, și asta accentuează Pavel, nu vă lăsați înrobiți, galatenilor. Aveți totală libertate să faci bine sau rău. Ca în starea edenică, eu aleg să fac binele pentru că am încredere în Dumnezeu. Nu pentru că ți impune cineva, ci pentru că așa alegi în ciuda natorii tale decăzute, care îți spune mai degrabă nu, nu faci așa. Și este predispusă să păcătuiască. Avem însă acum ajutorul Duhului Sfânt. Asta ne spune Pavel. să ne putem birui această natură afectată de păcat, dezvoltând în noi acea nouă natură primită prin Duhul Sfânt până când după moarte vom trăi doar prin această natură. Practic, mântuirea noastră și trebuie să
[16:07]fim conștienți de asta, a declanșat un război interior între firea veche și noua fire pe care am primit o prin nașterea din nou. Era cumva pornit acest război cu conștiința noastră, dar devenisem maeștri să ne adormim. găsim argumente și alții fac și nu sunt eu cel mai rău și nu știu ce. Dar acuma noua natură care este animată și care înseamnă prezența Duhului Sfânt în noi este războiul devine mult mai puternic, tensiunea mult mai mare și atunci este un război amplificat din lupta între cele două naturi. Natura pe care Duhul a inițiat o în noi și lucrează la ea ca să ajungem să ne asemănăm cu Hristos. Ei, după ce am creionat acest context larg, uitați ce spune Pavel în Galateni, începând cu versetul 13. Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai nu faceți din slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți vă unii altora în dragoste. Căci toată legea se
[17:10]cuprinde într o singură poruncă. să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Dar dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții. Observați, face un nou apel. A fost primul în 5 cu 1. În 13 un nou apel. Nu vă lăsați înrobiți. Înțelegeți cum stau lucrurile. Se pare că antidot antidotul
[17:37]ăă pentru poftele firii pământeci este din nou dragostea. În prima parte a capitolului 5, versetul 6, Pavel le spune așa:„Măi galateni, eu vă spun, dacă voi vreți să mergeți pe calea aceasta a legalismului, legea și să vă tăiați împrejur, Hristos nu vă mai folosește la nimic. Ați ieșit de sub har. Și spune: „Voi așteptați să fiți socotiți neprihicăniți prin lege? Noi în Iisus Hristos nici tăierea împrejuri, nici tăia împrejur n au avut preț, ci credința care lucrează prin dragoste. Cu alte cuvinte, noi credem că vom fi mântuiți și să vom ajunge desăvârșiți și neprihăniți, încrezându ne în Dumnezeu prin dragoste. Cu alte cuvinte, care i lecția supremă pe care am dat o Dumnezeu? Dragostea. Care e lecția supremă pe care noi trebuie s o vedem în viața noastră? Dragostea. Care este antidotul
[18:34]legalismului? Dragostea. Când trecem la firea pământească, care este antidotul? Dragostea, să aveți dragoste de frați, le spune și versetul 14 ca o bombă care le explodează în fața galatenilor și spune„a și am uitat să vă spun că toată legea, da, cu tăiere împrejur, cu alea, cu alea, are se cuprinde într o singură poruncă să iubești. Cu alte cuvinte, de ce a dat Dumnezeu legea, am studiat asta în Galateni. Care era scop Ce trebuia să comunice ea în final? Că trebuie să iubești. Puteai să iubești sau poți să iubești pzâ legea? Nu. Interesant este că și legea susține același lucruri ca și harul, iubirea semenului. Numai că doar harul te poate face capabil să iubești pe aproapele ca pe tine însuți. Ăă toate poruncile, primele patru aveau în vedere relația cu Dumnezeu și însemnau să nu faci asta, să
[19:34]nu faci asta pentru ca să ți reți iubirea față de Dumnezeu. Da. doi. Cele ș următoarele șase erau în relație cu semenii să nu faci asta, să nu faci asta, să nu faci asta. De ce? Ca să ți arăți iubirea față de semeni. Ultima poruncă e foarte interesantă. Merge până într acolo și zice să nu poftești. Să nu poftești animalul, nevasta, casa, poziția, orice al aproapelui tău. E cum puteau să verifice porunca aceasta? De unde știe cineva ce este în inima mea? Cum știe ce că eu nu poftesc la bunul tău? Observați, legea deja prefigura, anticipa că trebuie să fie o schimbare lăuntrică, astfel încât să ajungi să te împotrivești poftelor tale. De obicei, oamenii sunt conduși de poftele lor și asta se întâmplă când nu lucrează duhul în oameni. Ce spune Pavel? E foarte interesant că Pavel spuneacă nu faceți asta, dacă dar dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, veți pieri.
[20:38]Cu alte cuvinte, e o problemă de viață și de moarte iubirea fraților, iubirea semenilor. Alternativa este să vă mușcați unii pe alții și să vă omorâți unii pe alții. Vi se pare comun această imagine uitându ne la ce se întâmplă în lume? Este șocată România de acel băiat de 13 ani împreună cu prietenii lui care a omorât un altul de 15. Dacă ar înțelege inima omenească și ce cum se poate ajunge aici, s ar putea schimba într adevăr lucrurile. Orice și veți vedea orice decizie, orice restricție vor lua și legea a fost dată evreilor și tot n au putut să se împotrivească acestei pofte. Când
[21:26]nu lucrezi asupra ei, n ai ajutor din afară. Probabil influențați de legaliști și galatenii ajunseseră să se compare, să se judece și să zicău sunt mai sfânt decât tine și să se întreacă cu privire la cine e mai bun decât altul. E Vă aduceți aminte de Corint? Eu sunt al lui Pavel, eu sunt al lui Apolo, eu așa, eu așa. Eu sunt mai bogat, eu sunt As Despre asta vorbește Pavel. Nu e dragoste. Cealaltă imagine începe să se
[21:59]să joace în fața ochilor noștri. Nu este doar măi dacă put încercați să iubiți. E ne cheamă Dumnezeu să iubim. Nu pot să Este o problemă de viață și de moarte, de supraviețuire spirituală. E o problemă de libertate. Asta spune Pavel și de aceea este atât de ferm cu Galatenii. Nu vă jucați. Credeți că asta o să vă ăure primirea înaintea lui Dumnezeu? Aprobarea lui? Ține minte pilda aceea cutremurătoare. N am făcut. Și nu s lucrurile rele acolo, lucruri mari pe care le au făcut. Nu vă cunosc. Nu puteți să intrați în împărăția mea.
[22:47]Este exact ca fariseul și vameșul. ajungi la un soi de neprihănire fake în care spui: "Eu nu fac, nu sunt chiar așa." Ă legalistul tinde să dispuiască, să urească și să persecute pe ceilalți pentru că se vede mai bun decât ceilalți și asta naște în el sau dezvoltă în el mândrie, aroganță, răutate, narcisism. Când detectați aceste lucruri în dumneavoastră și în cei de lângă dumneavoastră, trageți i de mânecă. Este foarte periculos. Libertinul tinde să nu i peste de ceilalți, ci mai degrabă de plăcerile lui. Ceilalți devin un obiect, o marfă, cineva de care pot dispune pentru plăcerea lor. În ei este accentuat egoismul, patima și senzualitatea. Trăiește prin simțuri. Simțurile devin ă
[23:42]importante, mai importante decât rațiunea, mai importantă decât dragostea celorlalți. Și apoi continuă Pavel în 16:18. Zic: „Dar umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești, căci firea pământească poftește împotriva Duhului și Duhul împotriva firii pământești. Sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți. Dacă suntem călăuziți, sunteți călăuzți de Duhul, nu sunteți sub lege. Pavel contrapune practic aici conducerea Duhului ă firii pământești, care vrea să ne fure permanent libertatea. În războiul care s a declanșat înăuntrul nostru nu există neutralitate. Nu există un moment în care să zici: "Hai să facem pace". Da? și o lună și să nu ne mai atacăm. Nu există așa ceva. Conduce ori duhul, ori firea. Dacă nu ești călăuzit de Duhul Sfânt, ghici cine te conduce. Ideea că eu eu ca persoană, să zic așa, de despărțit de Duhul Sfânt și de plăcerile mele și așa conduc este
[24:49]un mit. Deci firea pământească tot timpul se va război cu duhul și invers. Și aici Pavel închide cumva cercul și spune: "Aacă suntem călăuziți de Duhul, nu numai că nu suntem sub robia firii noastre, dar nu mai suntem nici sub robia legii. Pentru că el spune dacă sunteți călăuzit de Duhul, nu sunteți sub lege. Deci, din nou, dacă dragostea este semnul că mă lupt și împotriva dușmanului din exterior și a celui din interior, conducerea Duhului ne asigură că ne ferește de aceste impulsuri, de aceste robii și de robia firii noastre și de robia legalismului.
[25:35]Ăă, cu alte cuvinte, călăuzirea Duhului ne ferește și de legalism și de libertinism. Practic, Pavel pune egal între libertatea spirituală și domnia Duhului Sfânt. Ești liber dacă ești condus de Duhul Sfânt. Dacă nu, ești condus ori de una, ori de alta. Libertatea creștină, așadar, nu se află printre roadele Duhului Sfânt, tocmai pentru că ea este starea de fapt sau temelia în care, pe baza căreia apar aceste roade. Da. Este o stare de de noua stare în care ar trebui să ne găsim cât mai des, în care Duhul conduce și creează oportunitatea manifestării Duhului. Urmează apoi Pavel ne prezintă faptele firii pământești. Este o listă destul de lungă. Ă nu o mai citesc pentru că cu siguranță ați citit o. Nu este o listă completă și ordinea pare aleatorie. nici nu știm de ce începe așa, de ce continuă cu altele. Unii teologi spun că tocmai asta a fost
[26:39]intenția pentru a sublinia haosul vieții aflate sub robia firii pământești. Unele par mai grave decât altele și într adevăr unele vor avea consecințe mai grave decât altele. Însă ceea ce trebuie să învățăm noi din toată această listă și de multe ori o trecem superficial la păcatele mari spunem„Nu, n am făcut așa ceva. M a ferit Dumnezeu. Dar dacă doar aș menționa câteva, de exemplu, certurile, măniile, ai să nu spunem că nimeni nu s a mâniat vreodată, neînțelegerile. Neînțelegerile, nu crima, neînțelegere, dezbinări, certurile de partide. Deci, observați că aici nu exclude, apare interesant, apar și certurile și certurile de partide. Nu exclude partide, nu în sens politic, da, cum spune și în Corinteni, e bine să fie mai multe partide pentru că adevărul este sau ideea este putem conviețui și când
[27:39]avem diferențe între noi de gândire, de idei, dar importantă este să domnească dragostea și aceste lucruri care fac diferențe, cum spune spune Pavel, când putem discuta despre ele bine. Dacă nu, putem să trăim în pace și armonie. Certurile între astfel de partide, Pavel le condamnă. N ar trebui să fie certuri. Avem ei diferite, ar trebui să trăim în pace și așa mai departe. Se înfierează crima, beția. Noi nu fumăm. Îmbuibarea nu prea am auzit înfierată în biserici. Pavel o pune aici în listă. Faptele firii pământești.
[28:28]Ce au toate acestea în comun este că provin din același loc, din firea pământească, au aceeași origine și au același rezultat. Nu poți intra în împărăția lui Dumnezeu. Așa spune: „Cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. Ia le rând pe rând. Și dacă ți s a părut și ai luat ușor până acuma anumite lucruri, eh, m am certat. Cine nu se ceartă? Vă veți spune: „Stai puțin, nu este. Provine de undeva aia firea pământească nu. Și atunci n o să mai fim atât de grapnic acuzatori asupra altora. Curvie! O, ce a făcut! Ă, stai, ce mai
[29:12]scrie și aici? Nici ăștia nu intră să știi. Filozoful. Înainte de asta, scuze, cine poate intra? Cei care ajung să manifeste roada Duhului, care este listată următoarele versete 22, 24, tot așa nu le mai citesc. Care este prima roadă? Nicio surpriză. Dragostea. Care este ultima roadă? Spuneți mai tare, înfrânarea poftelor. Dar de ce e ultima? Observați? Pentru că e un război greu. Dragostea îți asigură succesul și încerci apoi începe acest proces. Și aici Pavel cred că totuși nu le pune la întâmplare astfel încât în final dezvolți și dragoste și pace și bucurie și blândețe și ajungi să te împotrivești poftelor și să zici: „Nu, asta nu i place lui Dumnezeu. Ajungi să ai victorie. ajuns să te să fii un om liber. Ă trebuie să cauți aceste caracteristici din viața ta la modul foarte serios,
[30:19]fără să te prefaci. Când ești tu singur, mă, am cu ce am eu probleme? De ce am probleme cu asta? Ce se întâmplă? Unde sunt vulnerabil? Și așa mai departe. Pentru că Pavel este destul de clar, astfel de oameni pot intra în împărăția lui Dumnezeu. Dacă nu vezi un progres în privința aceasta, pe măsură ce înaintezi în vârstă, vezi să nu fi fost înrobit de legalism sau de libertinism. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Ele nu sunt o lege în sine. Nu pot fi decretate. Trebuie să faci așa. Ce Pavel spune? Astea rodesc. În momentul în care tu îți aduci trupul ca jertfă, lucrezi asupra minții, te lupți alături de Duhul Sfânt, astea vor începe să rodească. Astea nu pot fi poruncite. Nu poți porunci cuiva să aibă pace, să fie bucuros sau să aibă dragoste. De asemenea, ele nu pot fi penalizate. Niciodată nu ai greșit când ai manifestat un astfel de lucru și nici limitate. Nu te va acuza Dumnezeu că ai
[31:24]avut prea multă dragoste. Să nu fii naiv. Da, dar niciodată prea multă dragoste nu a stricat. Dacă ne gândim la ce a făcut Dumnezeu pentru noi, ce putem spune că a fost naiv? Nu. Dumnezeu a câștigat prin sacrificiul Domnului Iisus. Cum putem obține aceste roade când suntem conduși de duhul? Nici prin legalism, adică prin strădanii personale, nu poți să devii un astfel de om. Nici prin libertinism, adică să faci ce ți place. Dacă vrei aceste roade, dar trebuie să muncești, dar trebuie un pic, câte un pic să te sacrifici, dar trebuie să ți gura strânsă să nu mai zici ceva. Când Dumnezeu aduce în viața ta lucruri care șlefuiesc, lucruri care îți schimbă această poziție, da, dar mie așa îmi place. Da, dar așa îți place, nu te va duce în împărăția lui Dumnezeu. Nu înseamnă că nu vor fi și lucruri care îți plac pe această cale sau că voia lui Dumnezeu nu se va potrivi la un moment
[32:25]dat cu voia ta. Urmașii autentici ai lui Hristos sunt cei care și au răstignit firea pământească. De aceea Pavel spune: "Nu mai trăiesc eu." Da, asta este ca un ideal, ca o mantră, dacă vreți, pe care nu doar s o rostim, dar să o verificăm mereu în viața noastră. Cine vorbește acum? Duhul lui Hristos în mine sau eu? Iarăși și a scos capul pofta mea, mândria mea și așa mai departe. Libertatea creștină înseamnă umblarea prin Duhul și nu căutând o slavă deșartă. Și așa încheie capitolul 5 Pavel. Cei ce sunt ai lui Hristos și au răstignit firea pământească. Da, dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul, să nu umblăm după o slavă deșartă, întărât ne unii pe alții și pismuindu ne unii pe alții. Cu alte cuvinte, dacă am primit viața aceasta prin Duhul, de asta înseamnă dacă trăim prin Duhul, în momentul de față eu
[33:25]trăiesc datorită Duhului lui Dumnezeu. Ăă așa cum trăiesc și a trebuit să vedem acest har pe care Dumnezeu ni l dă zilnic, spune: „Așa să și umblați. Da. Dezvoltați domnia, cultivați domnia Duhului Sfânt în viețile voastre. Așadar, o primă concluzie este: Dar deci primirea Duhului nu garantează umblare prin Duhul. Noi am zis că odată ce avem Duhul lui Dumnezeu în noi, lucrurile se aranjeaz de la sine. Nu, nu se aranjează de la sine. Ești chemat să umbli prin Duhul. Da, Duhul are puterea sau pranatura de a te schimba, dar tu ești chemat să faci acea supunere voluntară. adus trupul, înnoiește ți mintea, pentru că umblarea prin Duhul va produce acele roade și această relaționare în dragoste unii față de alții. Alternativa care este de Pavel nu spune aici la întâmplare dacă trăim să și umblăm să nu umblăm după dacă nu umblăm așa, asta îmi spune textul acesta, că de fapt eu umblu după o slavă deșartă. Iar asta
[34:31]ce aduce? îi întărâți pe ceilalți, te îi pizmuiești și ei te pismuiesc pe tine. Asta este de fapt în esență povestea aproape a oricărui fie, a aș zice eu a oricărui om. Toți suntem tentați să umblăm după o slavă deșartă. Noi o vedem că este o slavă. Pavel ne spune: „E deșartă". Adică toți vrem să fim cei mai buni, toți vrem să ajungem cât mai bine, toți vrem să ajungem într o poziție cât mai înaltă, toți vrem să avem autoritate asupra celorlalți și așa mai departe. Asta este reflexul firii noastre.
[35:13]Slava deșartă păc e o păcăleală, ne spune Pavel. Umblați prin Duhul pentru că altfel vă spun eu după ce umblați după o slavă deșartă și asta este tragedia fiecărui om, a fiecărei națiuni, a tot ce se întâmplă astăzi în lume. Ăsta este marele mister. Ce caută astăzi președinții celor mai mari puteri? O slavă deșartă. Ce caută cei mai bogați astăzi oameni ai lumii? O slavă deșartă. Ce caută de multe ori mulți credincioși care au fost născuți din nou prin Duhul? O slavă deșartă. Din păcate, filozoful Jamie Smith spune: "A fi ucenic al lui Iisus nu înseamnă în primul rând să ai în minte ideile, doctrinele și credințele corecte. Le știm, le știm pe asta și le declarăm și le spunem oamenilor și ne rugăm toată ziua. Știm ce a făcut Dumnezeu, spune el, ci mai degrabă să fii genul de persoană care iubește în mod corect, care iubește pe Dumnezeu și pe aproapele
[36:12]și care este orientată către lume prin primatul acestei iubiri. Cheia este credeți că întâmplător în Corinteni Pavel spune: "Dragostea este cea mai mare?" Asta rămâne, pentru că asta îl caracterizează pe Dumnezeu. Când iubești pe Dumnezeu, îl iubești pe aproapele și către lume transmiți această dragoste. Ăă este un semn inconfundabil. Dacă vreți să verificați pe cineva, vedeți dragostea lui. Dacă vreți să vă verificați pe dumneavoastră, vedeți dragostea. Cum iubiți? Iubiți autentic? Aveți iubire față de oameni? Sau îi vedeți păcătoșii ăia? Ei ar trebui să se întoarcă la Dumnezeu, că altfel vai de voi, mă văd eu în primul rând mic și murdar. Nu, nu să mă prefac, nu să să zic da, Doamne, sunt și eu. Nu, realmente să ajung să mă văd cu ochii lui Dumnezeu, cu ochii cuvântului. De aceea cuvântul și iarăși cuvântul ne va ajuta în privința aceasta. Și închei
[37:16]cu câteva concluzii. Am fost eliberați de Hristos. Trebuie să ne luptăm, dar pentru această libertate, ea este amenințată de spectrul legalismului sau libertinismului. Eu cred că de fapt ele sunt înrudite. Ce au ele în comun? Se pare că faptele firii pământești și poftele ei. Iată o cheie în care putem înțelege pilda fiului isipitor. Cel mai tânăr, vreau să fac ce mi place. Dă mi. S a dus. Când s a întors, cel mai mare am fi zis, mă, uite, un băiat bun, un băiat care înțelege, s a supărat. Deci este o Nu, nu este justificată acea supărare încât a zis: „Nu vreau să intru în casă, nu vreau să mai am de a face cu tata cu a eu credeam că tu l iubești pe tata. E, nu,
[38:05]uite ți am vrut și eu să fac odată ce mi place și nu mi ai dat. Da, tată, era inima acelui băiat mai mare plină de dragoste față de tatăl sau de ce avea el și putea să i dea și una și alta sunt variantele în care ne putem regăsi adeseori în viața noastră de credință. Legalismul și libertinismul. Și una și cealaltă sunt alimentate de poftele firii noastre. Libertinismul este mai rudimentar, mai direct. Tată, dă mi partea de avere. Da, dar tu n ai muncit pentru ea. Lasă, dar vreau să fac ce mi place. Ăla mai tânăr, mai în vârstă, tace, este precaut, este politicos, spune cuvintele potrivite. Poftele lui sunt mai simple și mai vizibile. Și de multe ori legaliștii judică, îi judecă pe libertiniști, spun: Văi, ce viață este asta pe care o duci? Aș zice că în general poftele care țin de trup și de emoții generează libertinismul. Asta e doar o senzație a
[39:04]mea. Nu o luați ca pe Nu am studiat foarte mult asta. În timp ce poftele care țin mai mult de suflet, de dimensiunea asta spirituală, generează legalismul. legalismului alimentat de pofte mai subtile, mai profunde și mai greu detectabile. De exemplu, mândria este enamicul numărul unu al tuturor. Setea de putere, altul, egoismul, manipularea, plăcerea de a domni peste alții este în fiecare dintre noi. Să știți, monstrul are potențial în fiecare dintre noi și una și cealaltă au același antidot, conducerea Duhului Sfânt. Conducerea aceasta însă nu va veni automat, nu se va impune cu forța, dar întotdeauna va fi în conflict cu firea noastră, nu ne va menaja. Suntem chemați să investim în duhul, adică să i dăm credit și să încercăm cu ajutorul lui să ne opunem tendințelor noastre naturale care sunt greșite, cerând ajutorul harului său. Primul dușman pe care să l suspectezi să fie propria ta persoană. Cine mă
[40:07]dușmănește? Tu te dușmănești cel mai mult. Este bine camuflat acolo dușmanul nostru cel mai mare. Îmi dau seama că sunt sub conducerea Duhului Sfânt când acord timp lucrurilor duhovnicești. cititul, dar le știți foarte bine, când sunt preocupat de acestea, când mă autoevaluez cu sinceritate, sunt gata să ascult părerile celor din jurul meu, nu mă supăr, e zic ei așa, dar nu i chiar așa. și mai ales când sunt bunil și manifest har așa
[40:39]cum înțeleg că și Dumnezeu are față de mine și când pot să mă detașez tot mai mult de dorințele și planurile mele, deopotrivă de eșecurile mele, dar și de reușitele mele, de mine însumi în ultima instanță și să fiu preocupat de binele celorlalți oameni. Pentru că iubirea aproapelui, de ce trebuie să caut asta atât de intens? Înseamnă că sigur îl iubesc pe Dumnezeu, dar invers, dacă cred că l iubesc pe Dumnezeu sau o declar, este mai greu de crezut dacă nu
[41:12]ți iubești aproapele. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să umblăm prin Duhul. Amin.