Cu anul 2026 bătând la ușă, deschidem Biblia la Psalmul 121 pentru a pune o singură întrebare: „De unde îmi va veni ajutorul?”.
Adrian Chelu descrie foarte realist stresul ca „boala secolului” care ne fură somnul, pacea, sănătatea și ne împinge spre soluții disperate. Însă în Psalmul 121 întâlnim un Dumnezeu care vede, aude și veghează neîntrerupt asupra copiilor Săi.
Un mesaj pentru final de an și început de drum: privind înapoi la momentele în care „mâna Domnului” a intervenit, ești chemat să crezi că același Dumnezeu credincios îți va netezi cărările și în 2026, oricât de întunecate ar părea știrile și previziunile.
Această predică este un îndemn practic pentru cei apăsați de stres, depresie și nesiguranță, să nu-și lase fricile să le conducă viața, ci să-și ancoreze inima în ajutorul care vine nu de la oameni, ci de la Părintele Ceresc.
Mesaj înregistrat la data de 14 decembrie 2025 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: Psalmii 121, Psalmii 118:8, Proverbele 3:5-6, Psalmii 46:1
Transcriere
[0:00]Îmi ridic ochii spre munți. De unde îmi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. Da, El va îngădui să ți se clatine piciorul. Cel ce te păzește nu va dormita. Iată că nu dormitează și nici nu doarme cel ce păzește pe Israel. Domnul este păzitorul tău. Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. De aceea nu te va bate soarele, ziua, nici luna, noaptea. Domnul te va
[0:38]te va păzi de orice rău. Îți va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare și la venire de acum și până în veac. Amin. Dimineață am avut un moment plin de har, un moment de bucurie și cu toții vedem că lucrarea Domnului încă se face. Cu toții vedem că cuvântul lui Dumnezeu încă se răspândește și Dumnezeu adaugă în fiecare zi
[1:16]oameni credincioși la biserica sa și este un foarte ă mare lucru, un lucru de bucurie, în ciuda vremurilor pe care le trăim, care atunci când le privim, când ne uităm la lumea care ne înconjoară, parcă că este foarte ușor să cădem în deznădejde, să ne pierdem speranța și așa mai departe, dar când cineva se întoarce la Domnul este o mare bucurie. Și cred că fiecare candidat care a fost dimineață în apa botezului s a întors la Dumnezeu pentru că și a dat seama că singurul ajutor pe care îl pot primi este de la Dumnezeu.
[2:04]Trăim vremuri în care poate că ne simțim mici în fața problemelor, în fața obstacolelor care ne înconjoară. Când ne ridicăm privirile și ne uităm în jurul nostru, vedem numai munți. Munți de griji, munți de probleme cu sănătatea, probleme legate de bani, îngrijorări cu privire la copii, viitorul nostru, joburile noastre și așa mai departe. Și întrebarea pe care o pune psalmistul în acest psalm, în primul verset, este la fel de actuală astăzi, cum a fost actuală și acum mii de ani când a fost scris acest psalm. De unde î va veni ajutorul? De unde ne va veni ajutorul, frați și surori? De unde îți iei tu ajutorul? De unde îmi iau eu ajutorul? Unde îutăm?
[2:57]Sincer vă spun că și eu am momente, zile în care privesc la munții mei care mă încojoară și mă gândesc adesea și mi pun această întrebare mereu: Cum o să mai rezolv și problema asta? Ce o să fac peste o lună, peste un an, doi, 5, 10 ani? Ce o să fac eu mâine? Ce o să fac eu poimâine? Cum ai rezolvi problema asta acum? Și mereu ne vin întrebări de genul acesta când ne confruntăm cu ceva, când este un lucru care ne ocupă gândirea și ne stresează.
[3:30]Psalmul 118 este ăă un un mesaj foarte clar, un răspuns la acest lucru. 118 cu versetul 8. Mai bine este să cauți un adăpost în Domnul decât să te încrezi în om. Mai bine este să cauți un adăpost în Domnul decât să te încrezi în cei mari. Și aș vrea acum ca fiecare dintre noi să se uite în viața, să ne uităm în viața noastră în trecut și să identificăm cel puțin unul sau două momente în care am văzut mâna lui Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu în viața noastră. atunci când am simțit clar cum Domnul a intervenit, cum El ne a ajutat, poate cum ne a răspuns la o rugăciune, cum a așezat el lucrurile de așa natură încât poate că la final când totul a fost bine, am zis cu siguranță aceasta a fost mâna Domnului care mi a răspuns la această rugăciune și sunt sigur că fiecare dintre noi, aproape toți, cred că avem cel puțin câteva momente de
[4:35]genul acesta în viața noastră pe care ni le amintim, dacă stăm să ne gândim puțin, și în care știm că numai Dumnezeu a fost cel care ne a ajutat și ne a scos din acea circumstanță și ne a răspuns la acele diferite situații prin care am trecut atunci când ne am ridicat ochii spre El. O primă idee cu care aș vrea să rămânem, frați și surori, este faptul că acum suntem la final de an, în ultima lună, a venit și luna decembrie și poate ne gândim cu incertitudine la viitor, ne punem întrebări ce o mai fi și la anul, cum o mai arăta și anul 2026 și când în jurul nostru se anunță vremuri grele, vremuri care nu sunt foarte bune, nu se anunță foarte bune din multe puncte de vedere, economice, politice și așa mai departe. Suntem îndemnați să credem acest adevăr și această promisiune pe care o citim în versetul 3. Dumnezeul nostru nu doarme. Avem un Dumnezeu treaz, un Dumnezeu care vede 247.
[5:41]Un Dumnezeu care aude 24 din 7 ce se află în străfundul inimii fiecărui om de pe acest pământ. Cel ce te păzește nu va dormita. Iată că nu dormitează și nici nu doarme. Avem promisiunea că Dumnezeu ne va păzi. Avem promisiun îndemnul și această promisiune că El nu doarme, că El ne va purta de grijă. Și dacă până acum am văzut și identificat clar mâna Domnului în viața noastră în diferite momente, de ce să ne îngrijorăm și să ne pierdem speranța pentru viitor când ajutorul nostru poate să vină de la Domnul, când știm că El nu doarme, când știm că El ne va păzi și ne va purta de grijă în anul 2026, la fel cum a făcut o și în anul acesta, la fel cum a făcut o și în toți anii trecuți. Ce anume ne mai poate clătina când știm și credem că ajutorul nostru pentru orice lucru și pentru orice circumstanță vine numai de la Domnul nostru? Și poate unii ar spune căda, dar e ușor
[6:51]de zis, greu de făcut, teoria ca teoria, dar practica și așa mai departe. Mai ales când este vorba de acel lucru care ne stresează, care ne ține treci noaptea și când cu el ne culcăm, cu el ne trezim, vedem că poate boala secolului XXul, depresia, stresul acesta care este acea tensiune interioară pe care o simțim atunci când presiunea din exterior depășește poate resursele pe care noi le avem în interiorul nostru, resursele noastre lăuntrice. Poate avem probleme și ne stresăm din cauza serviciului, din cauza facturilor, din cauza sănătății, boli, certuri,
[7:37]relații ă stricate, schimbări broște în viața noastră. Nu de nu de puține ori poate avem sentimentul acesta că nu mai putem face față. Și din punct de vedere fizic suntem afectați de stres. Corpul nostru reacționează, inima bate mai repede, nu dormim bine, nu ne putem concentra, suntem mai irascibili, mâncăm poate prea puțin sau deloc sau poate prea mult. Uneori oamenii caută refugiu în lucruri nesănătoase când sunt stresați și în mod firesc, poate că acesta este primul reflex care vine, să ne bazăm pe puterea noastră, să încercăm noi să facem primul pas, să găsim soluții, să ne scoatem singuri din această stare sau să căutăm în jurul nostru acei oameni cheie care poate noi credem că ne vor ajuta să rezolvăm problema noastră. Și dacă prima dată vine această dorință de a face ceva, nevoia de a menține lucrurile sub control cu puterea noastră, un creștin autentic
[8:38]trebuie să facă o pauză când vine acest acest gând, această primă prim reflex și să și amintească ajutorul meu nu vine și nu depinde doar de mine, ci de Domnul. Trebuie să aducem înaintea Domnului stresul nostru, să nu l purtăm singuri. Și desigur că asta nu înseamnă că nu trebuie să muncim, nu trebuie să mai planificăm lucrurile din viața noastră nu trebuie să ne mai pregătim să întâmpinăm anumite situații. Ă ce înseamnă să nu lăsăm
[9:14]problemele ă stresul pe care poate le avem să ne conducă, să dicteze, să să decidă în viața noastră și să ne fure pacea. În loc să ne încredem doar în cai, căruțe, bani, relații, haideți să ne mutăm încrederea noastră în ajutorul pe care Dumnezeu ni l dă în Dumnezeu. Și asta ne va da pace. Am citit mai devreme acest verset din Psalmul 118. Mai bine să cauți adăpost la Domnul decât la ce decât să te încrezi în om. Mai bine să cauți un adăpost la Domnul decât să te încrezi în cei tari. Adică în loc să ne consumăm până ce dăm, să cădem pe genunchi, să mergem la el și să ne
[10:03]reamintim că ajutorul nostru vine doar de la Dumnezeu și că Domnul nostru nu doarme. În orice circumstanță prin care vom trece, orice rău pe care îl îl avem în față, cu care ne confruntăm, ajutorul vine de la el. a venit de la el ieri, azi vine tot de la el și în anul care vine. Iar a doua idee cu care aș vrea să rămânem este faptul că Dumnezeu nu numai că nu doarme, ci El dorește ca noi
[10:33]să alergăm la el prima dată, să l alegem pe el ca prima opțiune, nu ultima sau a doua, atunci când avem nevoie de ajutor sau atunci când ă căutăm ajutor, să mergem prima dată la Domnul. Asta înseamnă că înainte să alergăm la oameni, la cei mari sau la acel băiat pe care î știm noi, dă un telefon, știm un băiat într un domeniu și ne ajută, ne rezolvă sau cineva, oricine, ci să mergem la Dumnezeu, să spunem: „Doamne, tu ești sprijinul meu. Doamne, tu ești cel care îmi poți da ajutorul. Mă încred în tine în situația în care mă aflu." Și avem un proverb pe care sunt sigur că l cunoaștem cu toții. Dacă am merge cu microfonul de la fiecare în parte, sunt sigur că doar primul cuvânt l aș l aș putea spune și fiecare l am putea recita. Proverbe 3: 5 și 6.
[11:25]Încrede te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta. Recunoaște l în toate căile tale și El îți va netezi cărările. Un verset foarte cunoscut și ne este sugerat în mod direct să nu ne bizuim pe înțelepciunea noastră atunci când nu vom face lucrul acesta, când nu ne vom bizui pe înțelepciunea noastră. Foarte frumos spune că cărările noastre vor fi netezite și ne vom încrede în Dumnezeu când vom merge la el pentru ajutor. Dumnezeu pe primul loc, Dumnezeu ca prima opțiune întotdeauna.
[12:05]Și ca să concluzionez, aș vrea să reamintesc aceste trei idei cu care aș vrea să rămânem. În primul rând, Dumnezeu nu doarme și Dumnezeu nu ne lasă. Cel ce ne păzește nu doarme. Cel ce ne păzește nu dormitează. El a fost cu noi în anii trecuți, așa cum ne a scos și ne a răspuns rugăciunilor în trecut, ne a deschis uși în trecut și ne aducem fiecare aminte poate în viața noastră să avem credință că același Dumnezeu care a fost cu noi în trecut va fi cu noi și în continuare și el nu doarme. Ajutorul nostru nu vine la nimereală. Nu s a nimerit din noroc să avem lucrurile pe care le am cerut înaintea Domnului sau lucrurile bune care s au întâmplat în viața noastră, ci de la Domnul le avem, El care a făcut cerurile și pământul. Apoi, în al doilea rând, ajutorul poate să vină prin oameni, dar ele de fapt tot de la Domnul vin. E bine, normal să mergem la medici, e bine să avem locuri de muncă, trebuie să
[13:07]învățăm ca să ajungem să lucrăm. să avem un loc de muncă bun. E bine să avem relații, dar nădejdea nu trebuie să fie mutată de pe Dumnezeu pe oameni. Mai bine este să căutăm un adăpost în primul rând la Domnul decât să mergem la om și să ne încredem în cei tari prima dată. Și apoi nu trebuie să purtăm singuri îngrijorarea, stresul, ci trebuie să l aducem înaintea Domnului și să l punem pe Dumnezeu pe primul loc. Să lăsăm ca Domnul să fie domnul vieții noastre, ci nu frica să fie Domnul ceea care domnește în viața noastră sau stresul. Să ne încredem în Domnul din toată inima noastră, așa cum scrie în Proverbe și să nu neuim pe înțelepciunea noastră și să recunoaștem că așa cum Dumnezeu ne a ajutat în trecut, o va face și în continuare și El este un Dumnezeu credincios. Închei cu versetul 1 din Psalmul 46. Dumnezeu este
[14:09]adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.