Singurul punct fix din universul acesta (Mihail Ciopașiu)

[0:00]Este aice un principiu care vine dintr o întrebare pusă de fiii lui Core. Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei? Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii? Și mai devreme cântarea pe care am ascultat o a vorbit despre Domnul care este tăria noastră și că încercarea cea mai grea atunci El intervine. Exact așa

[0:38]este Psalmul 46. Vom citi și să nu vă fie teamă că vreau să terminăm la la și 10 așa cum ne am propus. Mai avem două duminici până la sărbătoarea nașterii Domnului și rugăm lăsăm și corul să facă repetiție să nu lungim programul. Deci, până la și 10 vreau să mă încadreez cu câteva gânduri. Psalmul 46. Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. Și acuma exact principiul din Psalmul 49. De aceea nu ne temem. Acolo întrebarea era: Pentru ce să ne temem? De aceea nu ne temem. Chiar dacă și haideți să vedem cum descrie aici că tot fiii lui Core sunt autorii. Chiar dacă s ar zgudui pământul și s ar clătina munții în inima mărilor, chiar dacă ar urla și ar spumega valurile mării și s ar ridica până acolo de a se cutremura munții.

[1:49]Oprire. Facem o pauză. Vedeți că e o linie aicea pentru că se schimbă cadrul. Da. Și acuma e altă imagine, e alt tablou. Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaș al locuinței celui preînalt. Dumnezeu este în mijlocul ei. Ea nu se clatină. Dumnezeu o ajută în revărsatul zărilor. Neamurile se frământă, împărățiile se clatină, dar glasul lui răsună și pământul se topește de groază. Domnul oștirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. Veniți și priviți lucrările Domnului, pustiirile pe care le a făcut pe pământ. El a pus capătul războaielor până la marginea pământului, a sfărâmat arcul și a rupt sulița. A ars cu foc carele de război. Opriți vă și să știți că eu sunt Dumnezeu. Eu stăpânesc peste neamuri. stăpânesc peste pământ. Domnul oștirilor

[2:56]este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. Amin. Vedeți, psalmul acesta este un psalm extraordinar. Aici este, să spunem așa, partea frumoasă a literaturii poetice și în limba română. Chiar mai devreme am citit o poezie a lui Traian Dors și mă mă minunam de ce pot unii oameni să scoată din niște versuri, da, nu fraze lungi și să le pună. Și asta este situația aici în psalmul acesta. Pentru că, vedeți, deși ne descrie un dezastru care vine în versetul 2, 3 4, 2 și 3 mai mult, el începe la

[3:41]început exact cum a început cântarea de mai devreme. Cântarea de mai devreme a spus: „Tăria mea ești tu, Iisuse." În încercarea cea mai grea. A început cu ancora noastră și la fel începe și psalmul acesta. Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem. Vedeți, mesajul de aici este nu că nu ne temem noi, că suntem neînfricați, că avem noi, cum auzeam mai devreme, posesiuni, avuții, relații, prieteni, nu. Ancora este Domnul

[4:19]și este foarte important să ne uităm, eu tot accentuez lucrul acesta. mai ales în psalmi să identificăm în limba ebraică ce termen s a folosit. Pentru că dacă vă veți uita o să vedeți că numele lui Dumnezeu de aici cu care începe versetul 1 este același din Geneza. Elohim. Elohim este adăpostul și sprijinul nostru. Aș vrea să vă citesc dintr o dintr un index din ăsta ce înseamnă Elohim. Dintr un index biblic. Elohim înseamnă Dumnezeu. Este pluralul

[5:06]majestic. Este plural în formă, dar singular în înțeles, cu accent pe o mare putere. Este un Dumnezeu caracterizat de măreția puterii lui, cel mai măreț, judecătorul. Și în acest Dumnezeu își găsește ancora autorul acestui psalm. Și acuma haideți să vedem dacă ni s a întâmplat vreodată ce descrie psalmul acesta. Uitați vă puțin la care sunt momentele în care au tură, că el spune foarte clar: "Nu ne temem, da, pentru că Domnul nu lipsește niciodată." Și eu vreau să vă întreb acuma sincer ca înaintea Domnului și nu trebuie neapărat să răspundem, a lipsit Domnul vreodată în nevoi? Vi s a întâmplat? Poate a venit mai târziu, așa i decât te așteptai, dar n a lipsit niciodată. Și acuma întrebarea este care sunt acele încercări? Păi, haideți să vedem. S ar zgudui pământul ăsta. Ce să cutremur? Ce poate să fie mai Eu stau și vă spun,

[6:17]am o teamă așa, să ne ferească Domnul de un cutremur în București. Imaginați vă ce ar însemna ca să fie atât de mare încât blocurile de pe parterele principale să cadă și să blocheze bulevardele mari și copiii să fie la școală, părinții la servici, să se rupă cablurile de curent, să nu mai fie telefonie. Ce faci? că ți ia îmi ia câteodată o oră jumate să ajung acasă de unde lucrez și asta fără cutremur, dar să fie blocat, nu mai găsești. Da. Și o strategie chiar se folosește să ți dai un punct de întâlnire. Dacă n o mai fi semnal, nimic, ce faci? Unde ne vedem? Și e o problemă. Nu te te gândești. A fost în Turcia, am văzut ce dezastru. Apoi spune așa: "Sar clătina munții în inima mării."

[7:07]Ce înseamnă asta? Tsunamică după aia spune mai departe că atât de tare ar urla și ar spumega valurile mării și s ar ridica atât de mult valurile încât să cutremure munții. Adică îți vine cutremurul, prăpădește tot, după aia se mută cutremurul și se mișcă plăcile tectonice, că aia se întâmplă, nu? Și acea mișcare produce un val atât de mare care crește și ajunge, nu știu, 20 30 de m atât de înalt încât să cutremure și munții. Și ce vedem noi aicea? Ia hai să ne imaginăm că știți cum ne gândim noi. Păi e problemă la cutremur,

[7:53]poate pe apă n o fi nicio problemă. Că m o sui pe o barcă și oricât de tare ar fi cutremurul, barca aia s o mișcat. Dar n are unde să fugă, nu? Și dintr o dată vine tsunami și zici: „Las barca și unde mă duc? La munte, că nu mai am unde. Pe pământ e cutremur, în apă e tsunami, mă duc la munte și după tine vine tsunamiul și cutremură și munții. Deci ce spune aice autorul e că a venit trei situații

[8:17]în viața lui care l au lovit atât de năpraznic încât și a pierdut orice fel de ancoră. Ai adică nu este nimic statornic. N ai un punct aici să spui m agăți de ceva. Pământul e cutremurat, apa se mișcă și vine tsunamiul, iar muntele se cutremură. Unde să te duci? Și bineînțeles că astea sunt metafore. Nouă nu ne au spus ce li s a întâmplat, dar să știți că psalmii nu sunt ă profeții, nu sunt imaginații. Uitați vă la David, psalmele lui David. El spune când l a păcătuit cu Beba, el povestește când și spune acolo când s a ascuns la Abimele că l fugărea Saur, când era în peșteră. Deci sunt situații reale și ei sunt atât de diplomați sau nu știu dacă e cuvântul corect, atât de sensibili și finuți încât nu spun ce li s a întâmplat, dar arată că nu mai au nici prieteni, nu mai au nici bani, nu mai au nici statut social, nu mai au nici poziție, nu mai au nimic, nici cont în bancă. S a

[9:19]terminat. și vine năpraznic în viața lor. Și în momentele de genul ăsta, de asta intrăm în Psalmul 49, pentru ce să ne temem? Pentru că vine teama. Vine, vine teama peste noi și spui: „Doamne, nimic din ce credeam eu că e ceva statornic nu mai este." Și hai să luăm situațiile noastre. Te uiți în oglindă și spui: „Ah, la vârsta mea sunt destul de ok, sănătos. Încă sunt bine. Am și analizele rezonabile. Asta e o ancoră. Sănătatea e o ancoră. De asta când te duci la medic și spune că e grav, s a terminat, ți se tremură genunchii. Nu s a întâmplat și mie și dumneavoastră tuturor. Asta e o ancoră. A doua ancoră este serviciu. Că

[10:09]spui eh, vine criza de bine, de rău, cât e salariul, asta e, nu e, poate cât mi aș dori, dar am ceva acolo. Da, o altora am că e casa. Stai în casă, spa vine criză, măcar am unde să stau. Și iată că uite, vine o explozie cum a fost și s a dus și casa, s au dus și banii de la saltea, s a dus tot. Nici asigurare la casă nu mai are nimic. Și în momente de genul ăsta pare că te lasă și cei din jur, spui: "Mă ajută, am familie, o spun la familie, n o să mă lase pe drumuri și bați la porți închise." Și în momente de genul ăsta spun fiii lui Core aice că n am mai avut la cine să ne ducem, dar am găsit un sprijin în Domnul pentru că înainte ca să vină toate aceste lucruri, noi deja eram ancorați în ceva care nu se mișcă. Singurul statornic de aici este Dumnezeu. Pentru că uitați și schimbăm poza acuma. Da? Deci avem închipuiți vă cutremur,

[11:08]tsunami și se duce și cutremurul munții. Și după aia, de asta am făcut pauza, versetul 4. Este un râu. Imaginați v l. E râu. Că ei sunt acuma ce spun că în momentul când s au dus la Domnul, vedeți aceeași apă care este în versetul 4 și cutremurat totul. Dumnezeu face ca deodată ea să devină un râu, pentru că e aceeași apă. E același aceeași apă pe care o bem, da? Care poate să fie într un râu, poate să fie și într un tsunami. Ce este comun este formula H2O a apei pe care Dumnezeu a făcut o, că este în miliarde de tone,

[11:51]în mare, în râu sau într o stică de Dorna. Da, tot Dumnezeu a făcut o. Și vedeți, Dumnezeu este singurul care poate s o controleze. Și iată că aice spune că e un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu. Și uitați versetul 5. Dumnezeu este în mijlocul ei. Ea nu se clatină. Ați văzut că în primele versete totul se mișca. Acuma totul se nu se mai mișcă nimic. Și nu că cetatea asta e a gata, mi am găsit refugiul. Nu, Domnul era în mijlocul ei

[12:25]și de aceea nu se clătina. Și ultimul gând, că nu mai este timp, mai sunt cinci minute, aș vrea să privim, că de asta am și întrebat la început, Dumnezeu o ajută la revărsatul zorilor. Vedeți, noi de multe ori citim psalmii aceștia și ni se pare că sunt și așa e în limb dacă am știi puțin ebraică, nu știu, mi aș dori să știu să te uiți puțin. Ai vedea că sunt niște contraste, da, exact cum folosim noi în limba română. Spunem lumină și întuneric, da? Ă spunem, folosim tot felul de Da. încet și repede. Așa e și aice sunt contraste. Dar nu i numai atât, pentru că uitați vă în versetul 5 ne spune că Dumnezeu ajută în revărsatul zorilor. Și aice aș vrea să închei cu un gând de încurajare. Dacă ne am uita în limba din original, aici așa se traduce și e bine pentru noi că înțelegem, dar este un alt termen pe care îl înțelegeau mai mult cel din vremea aceea care nu aveau ca noi

[13:33]ceasuri. n aveau ceasuri mecanice cu baterie, cu tot felul de chestii pe telefon și atunci ei foloseau alte concepte, respectiv cele patru straje din noapte. Prima strajă de la 6:00 la 9:00. Deci noi suntem în prima strajă acuma de abia a început la 6:00 6 91 a doua strajă. Deci la miezul nopții se termina a doua strajă, după aia 123 și 36 și la a patra strajă se încheia la ora 6:00 când era revărsatul zorilor. Și de asta spuneai că Dumnezeu o ajută la revărsatul zorilor. Și

[14:11]asta ne spune că Dumnezeu a intervenit la a patra strajă. Știți când e cel mai frig? V ați uitat pe telefoane să vedeți? [râsete] E mai mult dimineața la a patra stadă. Cel mai frig. Între 3:00 și 6:00 e cel mai frig. Dacă ai sta toată noaptea, să zicem că ai avea ceva de făcut, nu știu, să rămâi undeva și ai merge, ar fi cel mai greu. Ești la capăt. Ești la capătul puterilor. Acuma întrebarea este de ce Domnul alege a patra strajă și nu spune că a intervenit de la 6:00 la 9:00. Acuma a intervenit Domnul acuma, ci intervine la ultima. Știți de ce oare? Că la prima strage mai avem și noi putere, mai ducem și noi și la a doua. Hai că la a treia mai scârțâim așa, dar la a patra spui nu mai pot. Și Domnul intervine atunci când noi nu mai avem resurse și de asta vedeți că așa a început. Totul se clătina și el nu găsea sprijin nicăieri. N avea niciun loc. Și

[15:12]când nu mai avea nici măcar marea, numai că și marea e o resursă. Și uitați vă cum a fost în Grecia când au fost incendii. Oamenii, știți că s au dus în mare și i a pârjurit. Atât de puternic a fost făcut, de nici acolo nu i a ajutat. Nici marea nu mai este un refugiu. Nici muntele nu mai este un refugiu. Iată că Domnul este refugiul nostru. Și dacă cumva suntem în situații de genul acesta în care se pare că tot ceea ce era pentru noi ceva statornic a început să se miște, există un punct, singurul punct fix în univers. Știți că s a folosit expresia aceasta? Dați mi un punct fix în univers și l răstorn. Da. sau pământului. Acela este Dumnezeu. Este singurul punct fix din universul acesta care rămâne statornic. Și atunci când cei din jurul nostru pot să ne întoarcă spatele, când cei pe care poate îi consideri apropiați sau prieteni, poate nu că nu vor, poate nu

[16:15]pot nici ei, atunci când poate sănătatea începe să șubrezească și relațiile sunt una o altă ancoră, în sensul că se pot termina prin moartea celui drag, al soț, soție, da, sau copil. Și atunce rămâi singur și te întrebi și spui cum mai voi putea că m a ancora mult în relația aceasta. Ei, iată că nici aceea nu este o ancoră care până la nesfârșit are un final. Însă Domnul rămâne punctul nostru de sprijin. Iar dacă suntem în straja a patra și te întrebi de ce, Doamne, n ai intervenit, Domnul vrea să nu mai avem nicio resursă ca nu cumva să ne luăm vreun merit, să spunem încă mai puteam să stau pe picioare. Domnul a intervenit la revărsatul zorilor și atunce a adus izbăvirea. El să fie slăvit în veci. Amin.