Cât valorează un suflet în ochii tăi? (Ștefan Ciopașiu)

[0:01]Atunci au venit ucenicii lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul nu i a zis: "Ce cauți sau despre ce vorbești cu ea. Atunci femeia și a lăsat găleata, s a dus în cetate și i a zis oamenilor:„Veniți să vedeți un om care mi a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul? Ei au ieșit din cetate și veneau spre el. În timpul acesta, ucenicii î rugau să mănânce și ziceau:„Învățătorule, mănâncă!" Dar el le a zis: "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n o cunoașteți." Ucenicii au început să și zică, deci unii altora: "Nu cumva i a adus cineva să mănânce?" Iisus le a zis:„Mâncarea mea este să fac voia tatălui meu care m a trimis și să împlinesc lucrarea lui.

[0:56]Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, eu vă spun, ridicați vă ochii și priviți holdele care sunt albe acum, gata pentru seccerriși. Cine seceră primește o plată și strânge roadă pentru viața veșnică, pentru că și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. Căci în această privință este adevărată zicerea: Unul seamănă, iar altul seceră. Eu v am trimis să secerați acolo unde nu voi v ați ostenit. Alții s au ostenit și voi ați intrat în osteneala lor. Mulți samariteni din centatea aceea au crezut în Iisus din pricina mărturiei femeii care zicea:„Mi a spus tot ce am făcut. Când au venit samaritanii, samaritenii la el, l au rugat să rămână la el și el

[1:49]a rămas acolo două zile. Mult mai mulți din ei au crezut în el din pricina cuvintelor lui și ziceau: Femei, acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că l am auzit noi înșine și știm că acesta este adevăr. este în adevăr Hristosul, mântuitorul lumii. Amin. Textul acesta din Ioan, capitolul 4 este

[2:23]de o intensitate deosebită. Dialogul acesta pe care Domnul Iisus Hristos îl are îl are cu această femeie este deosebit de intens și în el găsim niște adevăruri profunde pe care Domnul Iisus Hristos le ă le mărturisește acestei femei. Vedeți dumneavoastră ă Domnul Iisus Hristos nu era accidental în locul acela. Domnul Iisus Hristos nu era accidental

[2:54]acolo exact în momentul acela când femeia aceea trebuia să vină la fântână. Am putea spune că în providența lui Dumnezeu, Dumnezeu a gândit acel moment ca el să se întâlnească singur cu femeia aceea în afara cetății ei la fântână. Și în providența lui, Dumnezeu i a trimis pe ucenici de acolo. Pentru că întâlnirile cu Domnul Iisus Hristos, întâlnirile de impact, întâlnirile care schimbă viața sunt întâlniri singulare. Nu te poți întâlni cu Domnul Iisus Hristos la comun. Este adevărat că acolo unde sunt doi sau trei Domnul Iisus Hristos este prezent ca părtășie. Dar o întâlnire personală, inițială și primordială cu Domnul Iisus Hristos este o întâlnire singulară. Și vedem că femeia aceasta se întâlnește cu Domnul Iisus Hristos și femeia aceasta era plină și ea de prejudecăți. În același timp avea temerile ei, avea rușinea ei. venea în în miezul zilei să și ia apă pentru a

[4:04]nu întâlni privirile iscoditoare și ă pentru a nu întâlni poate rușinea din partea concetățenilor ei, pentru că era o femeie disprețuită în comunitatea ei. Domnul Iisus Hristos caută orice suflet. Vedeți cum auzeam și duminică cât de frumos în ochii lui Dumnezeu un suflet are o valoare eternă și Domnul Iisus Hristos din ceruri a venit ca să mântuiască în mod individual fiecare suflet. Fiecare suflet. Dumnezeu nu mântuiește categorii de oameni. Dumnezeu nu mântuiește etnii. Dumnezeu nu nu mântuiește popoare. Dumnezeu mântuiește suflete și le mântuiește într un mod individual, într o întâlnire personală cu fiecare dintre ele. Vedeți, în textul pe care l am citit foarte multe prejudecăți nerostite, ni se spune că ucenicii ă au venit și se mirau că vaa că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul dintre ei nu i au zis: "Despre ce vorbeai sau ă de

[5:22]ce te ai întâlnit singur cu femeia aceasta." Vedeți, ucenicii erau preocupați de ceea ce se vedea în momentul în care erau osteniți. De mai multe ori Scriptura ne spune că ei au adormit. Când le era foame erau primii se duceau să caute mâncare. Ei erau preocupați de lucrurile care se vedeau. Ei erau preocupați de cine va sta la dreapta și la stânga Domnului Iisus Hristos în slavă. pe drum și în mai multe situații se certau care să fie cel mai mare dintre ei. Ei credeau că totul se întâmplă atunci și

[5:58]atunci și acum și fiecare dintre ei se gândea că va avea un beneficiu imediat pentru slujirea și urmarea Domnului Iisus Hristos. De aceea, în momentul în care li s a făcut foame, imediat au plecat să și cumpere de mâncare. Ei vedeau doar lucrurile care se văd. În momentul în care se întorc cu mâncare, prima lor grijă este să se așeze și să mănânce și sunt deranjați de faptul că Domnul Iisus Hristos vorbește cu o femeie. Pentru că, vedeți dumneavoastră, în în cultura aceea grecoromană, într adevăr era ă era un lucru rușinos ca o

[6:35]femeie căsătorită să vorbească cu un bărbat într un mod individual și retras. Lucrul acesta nu se cădea, nu era cuvincios, putea fi interpretat și nu doar în cultura grecoromană, ci și în cultura iudaică. Și chiar erau rabini care considerau că bărbatul trebuie să stea cât mai departe de femeie. Bărbatul nu trebuie să discute față în față cu o femeie și erau chiar școlile rabinice care mergeau până acolo în încât spuneau că soțul nu trebuie să vorbească cu soția lui ă foarte mult și ă foarte în

[7:13]detaliu. Vedeți, erau foarte multe prejudecăți în acel popor și în acel grup de oameni și fiecare dintre ei se întreba în inima lui despre ce oare vorbea Domnul Iisus cu această femeie. Era și femeie, era și samariteancă, era o ură cunoscută între evrei și samariteni. Fiecare dintre ei credea că are adevărul. Fiecare dintre ei credea că este mai aproape de Dumnezeu. Fiecare dintre ei credea că știe care este închinarea plăcută lui Dumnezeu. Și fiecare știe credea că știe care este locul pe care locul de închinare pe care î dorește Dumnezeu. Oamenii aceștia erau plini de prejudecăți și în momentul în care se întorc și l văd pe Domnul Iisus Hristos, ei sunt deranjați de aspectul acesta.

[8:12]Purtarea Domnului Iisus Hristos îi contrariază. De ce vorbește singur cu ea? Ce a vorbit cu ea? De ce nu se așează să mănânce? De ce noi îl rugăm? Noi ne am ostenit, am fost, am adus mâncare și el nu vrea să stea cu noi. Și parcă î vedem pe Domnul Iisus Hristos uitându se în zare după femeia aceea înspre cetate, așteptând parcă să se întoarcă oamenii aceia pe care el avea să i învețe despre Dumnezeu și aceea era mâncarea duhovnicească despre care vorbea el. Și aș vrea să vedem în ca prim lucru în seara aceasta ce înseamnă vederea firească. Să te uiți la lucruri doar din punct de vedere omenesc. Să n ai perspectiva cerului, să nu ai perspectiva duhovnicească. Să vezi în fiecare situație doar profitul tău imediat. Ce câștigi tu din situația asta fără să te să te

[9:11]intereseze valoarea unui suflet pe care poate î întâlnești? Vedeți, adesea ne gândim ca în orice situație să ieșim cât mai profitabil, fie că mergem cu taxiul, vrem să să accesăm cursa cea mai ieftină, mergem în piață, am vrea să obținem prețul cel mai bun la tarabă, negociem și ne bucurăm când am venit cu ce ne ce considerăm noi a fi cea mai bună afacere. Dar de foarte puține ori ne gândim la persoana din spatele tejdielei, la persoana care stă pe scaunul șoferului. Ne gândim la sufletul lui, la veșnicia lui. Nu ne gândim la lucrurile astea. Ne gândim fiecare dintre noi la profitul nostru imediat. Pentru că ori de câte ori nu ne gândim și nu stăm aproape de Domnul, părăsim și nu mai avem această perspectivă duhovnicească. Această valoare pe care Dumnezeu o dă sufletului omenesc, fiecărui suflet în parte. Așa erau și ucenicii înainte ca

[10:16]ei să fie regenerați de puterea Duhului Sfânt. Erau orientați doar pentru lucrurile de pe pământul acesta. Îi interesa să mănânce, îi interesa să doarmă, îi interesa întâietatea, îi interesa care să stea, așa cum am spus, la dreapta și la stânga Mântuitorului. De aceea ei nu puteau vedea mai mult decât ă o discuție deranjantă între Domnul Iisus Hristos și o femeie. Ei nu s au gândit o clipă că acolo este providența lui Dumnezeu. Este un plan divin, că Dumnezeu din veșnicie a gândit momentul acela în care el avea să întâlnească pe acel prim mesager din Samaria. Și femeia aceasta mișcată de cuvintele lui Dumnezeu, mișcată de profeția Domnului Iisus Hristos și faptul de faptul că el îi descoperă trecutul și prezentul, femeia aceasta avea să devină primul martor al Domnului Iisus Hristos în regiunea aceea. Ei nu s au gândit nicio clipă. Ei se uitau doar la lucrurile care se văd. se uitau la ceea ce se vede, își auzeau

[11:26]propriile intestine, am putea spune, care făceau gălăgie de foame. Erau deranjați de faptul că învățătorul tot întârzie și nu se așează, pentru că era o lipsă de respect să se așeze ei la masă înainte să se așeze și învățătorul lor și erau deranjați, erau iritați. De ce întârzie? De ce vorbește? De ce nu stă cu noi la masă? Dar poate a mâncat ceva înainte. Gândurile lor erau doar gânduri omenești. Erau gânduri orientate numai spre pământ, spre ă firea lor pământească. Și vedem că Domnul Iisus Hristos este însuflețit de un alt duh.

[12:12]Ă Vedeți, ucenicii nu s au gândit nicio clipă că femeia aceea cu care vorbea Domnul Iisus Hristos avea să fie chemată să fie un un ucenic la fel ca și ei. Bineînțeles, ei erau bărbați, ei erau au devenit mai apoi apostoli. Dumnezeu le a dat o misiune deosebită, dar cu toate acestea și femeia aceea în ziua aceea primește un mandat de aceeași valoare ca și a lor, să vestească pe Domnul Iisus Hristos și să aducă oameni la Domnul Iisus Hristos. Vedem că în urma conversației dintre Domnul Iisus și femeia aceasta, un martor, un ucenic neașteptat, se naște. Femeia aceasta pătrunsă de puterea lui Dumnezeu, de duhul lui Dumnezeu, se duce în satul ei și vedem că deși ea plecase la un ceas, la ceasul amiezei, ca să nu întâlnească oamenii, să se ducă să și ia cât mai repede vasul ei cu apă și se întoarcă acasă să zăvorească ușa.

[13:21]Ea este ă însuflețită de un duh nou. Ea nu mai este cuprinsă de frică, de teamă că se va întâlni cu oamenii, că va fi judecată. În momentul acela ea se întoarce în comunitatea ei și începe să strige. Parcă o vedem bătând din poartă în poartă, din gard în gard și și chemând oamenii la Iisus. Veniți să să vedeți pe cineva care mi a spus tot ce am făcut. Un martor, un ucenic neașteptat. Femeia aceasta devine un ucenic neașteptat al Domnului Iisus Hristos, care la început este cuprinsă de uimire. Ea nu înțelege cine este omul din fața ei. Ea nu înțelege de ce omul acesta îi cere să bea apă și fiind și bărbat și iudeu. Apoi omul acesta începe să vorbească lucruri pe care ea nu le înțelege și spune că dacă ea i ar cere, el i ar da apa vieții și apă vie. Și femeia aceasta este contrariată. Iar apoi omul acesta îi spune tot trecutul și prezentul ei. Și femeia aceasta înțelege că stă în

[14:28]fața unui profet și spune: „Văd că ești un profet al lui Dumnezeu." Și atunci din cultura populară, din ce mai știa și ea, din crâmpe de lucruri pe care le mai știa și ea, spune: „Da, știm că va veni Mesia." Și aici este un locul în care Domnul Iisus Hristos face una dintre cele mai frumoase mărturisiri despre sine. Eu sunt Mesia, acel care vorbește cu tine. Eu sunt Hristosul. Cât de frumos. Ce zi extraordinară. O zi banală, o zi în care te gândeai că te vei femeia aceasta nu știa cum să își îndeplinească mai repede sarcina, să și acopere această nevoie de apă și să se întoarcă mai repede acasă. Și în ziua aceasta femeia aceasta este are parte de cea mai frumoasă întâlnire din viața ei, întâlnirea cu Domnul Iisus Hristos. Nu doar că este cuprinsă de uimire, ea este plină de bucurie și plină de pasiune. Aleargă în cetatea ei și începe

[15:33]să cheme oamenii la Iisus. Ce diferență între atitudinea acestei femei care este cuprinsă de un duh nou, de dorință de a chema oamenii la Iisus, de pasiune, de bucurie și ucenicii posomorâți, posaci, ă flămânzi frustrați, care stăteau acolo poate cu un nod în gât, așteptând ca femeia aceasta poate să plece mai repede sau se gândeau că nu se va mai întoarce odată ce a plecat în sat sau în comunitatea ei și cu toate aceștia ei în continuare sunt cuprinși doar de grijile acestei lori. Vedem că ucenicii, până să se

[16:19]întâlnească în mod personal cu Domnul Iisus Hristos și până să fie pătrunși de puterea Duhului Sfânt, ei erau niște oameni caracterizați de dorințele lor firești și de lucrurile acestei lumi. Ei vedeau doar ceea ce se putea vedea. erau axați doar pe nevoile lor. Ce diferență de perspectivă între ucenici și învățătorul lor? Haideți să ne gândim puțin la Domnul Iisus Hristos. Domnul Iisus Hristos era ostenit de călătorie. Călătoriile în vremea aceea erau lungi și istovitoare. Se făceau pe jos sau de cele de în rare ocazii poate cu un animal care putea să care poverile sau bagajele mai grele. Se făcea prin arșisa zilei. Domnul Iisus Hristos spune textul că era obosit și era însetat și din punct de vedere al stării și al condiției sale fizice, cu siguranță că i ar fi prins bine să stea jos. Cu siguranță că i ar fi prins bine să stea

[17:31]puțin la umbră. Cu siguranță că i ar fi prins bine niște apă rece. Cu siguranță că i ar fi prins bine să mănânce împreună cu ucenicii săi și să aibă acel moment de liniște. Dar ne uităm la Domnul Iisus Hristos care este cuprins de o un cu totul alt duh față de ucenicii săi. Domnul Iisus Hristos este pătruns de prezența lui Dumnezeu. Este pătruns de dorința de a și asculta Tatăl. și este atât de pătruns de a face voia lui Dumnezeu încât această dorință a lui de a face voia lui Dumnezeu devine mai puternică decât nevoile sale fizice. La Domnul Iisus Hristos nu prima întâi nevoia lui de a mânca, de a preface

[18:30]pietrele în pâine așa cum l a ispitit diavolul. de a se odihni, spune Domnul Iisus Hristos, că Fiul omului n a avut unde să și plece capul. Până și vulpile au scorburi și vizuini, dar Fiul omului n a avut un loc al lui. Domnul Iisus Hristos a venit, iar mâncarea lui, mâncarea lui era să facă voia Tatălui. Scopul pentru care Dumnezeu ne lasă pe fiecare dintre noi pe pământ, pe copiii săi, este acela de a deveni mai asemănători cu Domnul Iisus Hristos. Și acest lucru ar trebui să se întâmple în fiecare an. în fiecare an să creștem mai mult în asemănarea cu Domnul Iisus Hristos.

[19:16]Primilor ucenici li se spunea Hristoși. De acolo a venit cuvântul creștin. De la cuvântul Hristos. Ei erau niște Hristoși în miniatură. Ei semănau cu Hristos. Ei iubeau ca Hristos. Ei se jertfeau ca Hristos. Ei și au dat cu bucurie averile și au lăsat să fie chinuiți. Ei semănau cu Hristos și această asemănarea lor cu Hristos și dorință de a mânca această mâncare, de a face voia lui Dumnezeu, a făcut ca tot mai mult și tot mai mulți oameni să vină și să adere la această nouă mișcare urmași a lui Hristos. Se spunea, spuneau părinții bisericii că sângele martirilor a fost sămânța din care a crescut biserica lui Hristos. Cum este credinciosul astăzi? Ce primează astăzi în viața noastră? Vedeți cât de mult se pune astăzi în cultura consumeristă în care trăim? Cât de mult se pune accentul pe bunăstarea ta, pe confortul tău, pe relaxarea ta,

[20:26]pe timpul tău, pe plăcerea ta, pe lucrurile care îți aduc ție plăcere, folos și bucurie. Și de multe ori credincioșii încep să semene tot mai mult cu lumea. Dacă despre părinții și bunicii noștri se spunea că posteau în zilele de sărbătoare și se spunea că traversau munți și văi pentru a ajunge la părtășie cu alți frați și lăsau poate gospodăria și ziua Domnului era o zi de părtășie cu frați. oricât de departe ar fi fost, ce se poate spune despre noi astăzi? Cât mai suntem dispuși să renunțăm la confortul nostru, la plăcerea noastră, la dorințele noastre pentru a mânca această mâncare deosebită și anume de a face voia lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos. Și acesta este versetul principal al textului pe care l am citit. Spune Domnul Iisus Hristos,

[21:41]versetul 32. Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți. Mâncarea mea este să fac voia celui ce m a trimis și să împlinesc lucrarea lui. Domnul Iisus Hristos știa dinainte ce are de făcut în ziua aceea. Știa și greutățile pe care va avea să le întâmpine și știa și cine vor fi aceia care vor avea nevoie de întâlnirea cu el. Cine vor avea de nevoie să fie aduși la Domnul? Cine vor avea nevoie de un cuvânt de izbăvire, de mântuirea lui Dumnezeu? Domnul Iisus Hristos știa și știind că aceasta este voia lui Dumnezeu, i a El a dat la o parte orice ispită, orice tentație,

[22:30]ispita de a poate legitimă, am spune, de a se hrăni și de a bea, de a sta jos la umbră și de a se odihni. Domnul Iisus Hristos a spus: "Mâncarea mea este să fac voia celui ce m a trimis și să împlinesc lucrarea lui. O diferență extraordinară și aceasta este umblarea prin credință despre care vorbesc apostolii în Noul Testament. să te uiți și să ai privirea îndreptată la lucrurile cerești, la lucrurile lui Dumnezeu, să vezi lucrurile așa cum le vede Dumnezeu și să ți pui prioritățile în funcție de

[23:12]adevăratele valori cerești. Cât de mult valorează un suflet? Un suflet are o valoare eternă și adesea suntem orientați doar spre bucuria, spre plăcerea noastră, spre folosul și profitul nostru imediat. Cât de frumos și ce lecție deosebită dă Domnul Iisus Hristos ucenicilor săi. Și Domnul Iisus Hristos le arată prin propriul exemplu că atunci când ești dispus să faci voia lui Dumnezeu și să te sacrifici pe tine, să sacrifici plăcerea ta, interesul tău, Dumnezeu poate da o binecuvântare extraordinară.

[24:02]Și vedem că atitudinea Domnului Iisus Hristos, dorința lui de a face voia Tatălui, bucuria slujirii Sale și dragostea Sa de oameni aduce o roadă deosebită. Ne spune textul că foarte mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Iisus din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi a spus tot ce am făcut." Și apoi au crezut ascultând cuvintele Domnului Iisus Hristos. Cine are pe fiul are viața. Cine n are pe fiul nu are viața. Femeia aceasta a înțeles că lângă Domnul Iisus Hristos poate obține acea apă vie despre care vorbea Domnul Iisus Hristos și ea a fost dispusă să meargă în comunitatea ei și să i cheme pe toți, pe mici și mari, pe bogați și săraci. Veniți să vedeți. Nu este oare nu este acesta Hristosul? Și ce lucrare extraordinară când ești dispus să renunți la prejudecăți. Nu doar că era vorba despre nevoile lor trupești, de foame, de dorința de a se odihni, ci mai era acolo și o

[25:15]prejudecată din punct de vedere al comunității. Oamenii aceștia nu și ar fi dorit să spună Evanghelia samaritenilor: „Doamne, mergem cu tine, te slujim, dar de ce la samariteni?" Și de cele mai multe ori evreii, deși erau o rută mult mai scurtă să treacă pe lângă Samaria, preferau să ocolească cu mult mai mult doar să nu se ajungă în apropierea Samariei, să nu se întâlnească cu acești necurați, așa cum îi numeau ei. Ei erau contrariați de faptul că Domnul Iisus Hristos se apropie atât de mult de Samaria și poate se gândeau în inima lor că este o întâmplare, dar hai să plecăm odată de aici. Hai să mâncăm și să mergem. Mai mult Domnul Iisus Hristos se oprește. Ba mai mult vorbește și cu o femeie. Ba mai mult nu se așează să mănânce. și dintr o dată îl vede că stă de vorbă cu o comunitate întreagă de samariteni.

[26:16]Ucenicii nu doreau să spună Evanghelia samaritenilor. La fel cum în vechime ne aducem aminte de profetul Iona, care n a vrut să spună ninivenilor, nu voia să se ducă să le spună cuvântul lui Dumnezeu. Doamne, dar pedepsește i. Doamne, dar sunt răi. Au făcut rele. Pedepsește i. Și cu toate acestea, Dumnezeu revarsă un har deosebit și la Ninive și în Samaria, arătând inima pe care o are Dumnezeu pentru aceia care pierd. Vedeți, Dumnezeu nu face diferență între rase, între popoare, ci

[27:00]fiecare suflet are aceeași valoare eternă în ochii lui Dumnezeu. Vedeți, roadele ascultării Domnului Iisus Hristos și împlinirii voi Tatălui au adus un seceriș bogat, o mare trezire. Domnul Iisus Hristos, așa cum ne spune epistola către evrei, a dat la o parte tot. a dat la o parte rușinea, disprețul, ocara, ispitele. Domnul Iisus Hristos a dat totul la o parte pentru a îndeplini voia Tatălui și pentru a deveni mântuitorul nostru și fratele nostru mai mare.

[27:46]În urma acestei întâlniri a Domnului Iisus Hristos cu femeia aceasta, o mare trezire are loc în Samaria. Și vedeți, dacă Domnul Iisus Hristos, după ce termină lucrarea lui și le spune ucenicilor de acum să mergeți în toată lumea și să vestiți Evanghelia, am putea spune că comunitatea aceasta din Samaria a furat startul și ei au început să fie martori ai Domnului Iisus Hristos înainte de trimiterea ucenicilor. Ei l au descoperit pe Mesia înainte ca ucenicii să fie un plus cu puterea Duhului Sfânt și să meargă să vestească evanghelia împărăției lui Dumnezeu. Aș vrea să ne gândim în seara aceasta, fiecare dintre noi, la viața noastră și să ne să ne gândim care sunt preocupările noastre principale. Trăim prin vedere sau trăim prin credință? Ne interesează mai mult lucrurile de pe pământul acesta. împlinirea dorințelor, a poftelor noastre, profitul nostru

[28:51]imediat sau ne uităm la oameni și la împrejurările prin care trecem prin ochii lui Dumnezeu. Cât de importantă este pentru noi, așa cum spune Domnul Iisus Hristos, mâncarea mea este să fac voia celui ce m a trimis. Cât de importantă este pentru noi împlinirea voii lui Dumnezeu? Voia lui Dumnezeu care este bună, plăcută și desăvârșită. Voia lui Dumnezeu care în primul rând dorește ca noi să ne sfințim în fiecare zi, să fim tot mai plăcuți lui Dumnezeu și tot mai aproape de El. Să valorificăm în fiecare zi tot mai mult lucrurile împărăției lui Dumnezeu și să dăm sufletelor din jurul nostru această valoare pe care Dumnezeu a dat o fiecărui suflet. O valoare eternă. Domnul Iisus Hristos spuneau teologi că

[29:48]dacă ar fi fost un singur suflet pe care Dumnezeu l ar fi putut salva, Domnul Iisus Hristos tot ar fi fost dispus să și dea viața. Pentru că orice suflet este valoros în ochii lui Dumnezeu. Să ne gândim fiecare dintre noi la prejudecățile pe care le avem. Vedeți, de multe ori spunem ăsta nu poate fi mântuit, e prea rău, e prea spurcat, a făcut prea multe rele. Omul acesta este de o altă etnie și eu nu sufăr etnia asta. De ce să i spun Evanghelia? Lasă l să moară, să l pedepsească Dumnezeu că merită. Vedeți, acestea nu sunt gândurile lui Dumnezeu.

[30:33]Dragostea din viața noastră se va vedea în funcție de cât de mult contează pentru noi o viață, cât de mult contează pentru noi un suflet care piere în familie, între rude, între cunoscuți. Domnul să ne ajute pe fiecare dintre noi să ne gândim care sunt lucrurile pentru care alergăm, dacă trăim prin vedere sau trăim prin credință și cât de importantă este pentru noi împlinirea voii lui Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos a demonstrat nu doar teoretic, ci și practic că pentru el era mai important să împlinească voia lui Dumnezeu decât să și îndeplinească oricare dintre dorințele Sale sau nevoile sale legitime.

[31:29]Și ultimul gând cu care aș vrei aș vrea să închei în seara aceasta este acesta că ori de câte ori vom căuta să l onorăm pe Dumnezeu, să l cinstim, să l slăvim în viețile noastre printr o viață de ascultare, Dumnezeu va binecuvânta și va aduce mult rod. De multe ori nu este rod în viața noastră și nu este rod în viața comunității pentru că nu suntem dispuși să facem voia lui Dumnezeu. Nu suntem dispuși să plătim costul slujirii. Nu suntem dispuși să plătim și să sacrificăm costul acesta al dorințelor noastre

[32:12]personale. Vrem întâi să se facă cum vrem noi, să se împlinească nevoile noastre. Vrem întâi casa noastră să fie în belșug și mai apoi casa lui Dumnezeu. Și acesta este cuvântul de mustrare al lui Dumnezeu în Vechiul Testament. Casele voastre știți să le împodobiți și să le îmbrăcați în tot felul de materiale scumpe, dar streașina casei Domnului stă să cadă. De ce? Pentru că oamenii vor

[32:47]întâi să și vadă ei sacul plin, să fie îndeplinite nevoile lor și mai apoi, dacă se mai poate, mai e timp și mai sunt resurse să dea și pentru Domnul. Aceasta era și gândirea ucenicilor care erau preocupați de dorințele lor, erau ținuți deoparte de prejudecățile lor. Dar în ziua aceasta Domnul Iisus Hristos le dă o lecție deosebită. Orice suflet care î caută pe Domnul poate deveni un martor neașteptat

[33:24]al Domnului Iisus Hristos. Și femeia aceasta este dovada viei, a faptului că oricât de păcătos ai fi și cât de departe de Dumnezeu și cât de înstrăinat de Dumnezeu, în momentul în care te întâlnești cu Domnul Iisus Hristos, devii o nouă fuptură. Domnul să ne binecuvânteze pe fiecare dintre noi și El să ne ajute pe fiecare să reflectăm la viața noastră, la felul nostru de trai, dacă este un trai prin vedere sau prin credință și să ne întrebăm în fiecare zi cât de mult contează pentru noi, pentru mine și pentru dumneavoastră să fac voia lui Dumnezeu. Pentru Domnul Iisus Hristos a face voia Tatălui era aproape mai important decât împlinirea nevoilor sale legitime, a

[34:15]mânca, a se hrăni, a bea apă, a se odihni. Domnul să ne binecuvânteze pe fiecare dintre noi și El să ne ajute să valorificăm lucrurile așa cum le vede Dumnezeu. În momentele următoare ne vom ridica și vom cere binecuvântarea lui Dumnezeu, frați, surori, vom veni înaintea lui cu rugăciunile noastre, cu mulțumirea noastră, cu laudele noastre și în același timp și cu cererile noastre. Domnul să fie binecuvântat în veci. Amin.