Când planul divin nu seamănă cu scenariul tău (Florian Dragomir)

[0:00]Aș dori în această seară să ne uităm împreună la o întâmplare frumoasă din cuvântul lui Dumnezeu și plină de speranță și să vedem unde ne putem încadra și noi în această întâmplare. Este o istorie, o întâmplare care ne vorbește despre teamă, dar ne vorbește și despre credință. Este o întâmplare care ne vorbește despre întuneric și despre lumină, dar ne vorbește și despre lanțuri și despre eliberare și mai ales

[0:37]această întâmplare pe care o vom citi din cuvântul lui Dumnezeu. Ne vorbește despre un Dumnezeu care intervine în momentele imposibile atunci când noi considerăm că sunt momente imposibile. Dar înainte aș vrea să ne uităm puțin la felul cum lucrează Dumnezeu în sau cum a lucrat în poporul lui și cum a lucrat de a lungul istoriei ca să înțelegem că Dumnezeul care îl vom

[1:02]găsi în textul pe care î vom citi ăă a lucrat și lucrează de a lungul Scripturii. Biblia, dacă vreți, este relatarea unui despre un Dumnezeu care caută oamenii care sunt înrobiți și dorește și să i elibereze și chiar îi și eliberează. Un Dumnezeu care intră în închisorile întunecate, în inimile frânte ale oamenilor și eliberează de acolo și rupe lanțurile. Aș vrea să ne gândim un pic la Iosif. Iosif știm că a fost un tânăr păstor care a fost vândut de frații lui.

[1:46]A ajuns în acuzat să fie pe nedrept, a fost sclav, a fost acuzat pe nedrept, a ajuns în închisoare și ani de zile într o temniță a stat acolo ă într o temniță egipteană. Și dacă ne am opri aici, povestea lui ar fi foarte tragică. Dar Dumnezeu nu lasă lucrurile așa în cazul lui Iosif. Și Dumnezeu nu termină niciodată povestea acolo unde sunt unde oamenii cred că nu mai există niciun viitor pentru ei. Ci într o singură zi ne spune Scriptura că în mod neașteptat Iosif a fost ridicat din temniță și ridicat la al doilea după faraon. Dumnezeu care rupe lanțurile nu întârzie niciodată. Chiar dacă noi după ceasul nostru, după timpul nostru considerăm că Dumnezeu poate întârzie și apoi poporul Israel se nasc în robie, trăiesc în robie, mor unii în robie și sute de ani stau în robie și par uitați. Dar într o noapte Dumnezeu parcă schimbă și schimbă istoria. Nu cu arme, nu cu revolte, nu cu

[3:00]cu alte lucruri, ci cu puterea lui Dumnezeu. Și Dumnezeu rupe jugul robiei, rupe lanțurile care îi țineau acolo pe evrei în în robie și ă deschide Marea Roșie și i conduce pe poporul evreu în țara promisă. Să ne amintim și de Daniel în groapa cu lei. Să ne amintim de cei trei tovarăși ai lui Daniel legați aruncați în cuptorul de foc sau Pavel și Sila în închisoarea din Filipii. Toți legați, toți fără scăpare. Și cu toate acestea toți au fost eliberați prin mâna tare a lui Dumnezeu. Ce ne arată lucrul acesta despre Dumnezeu? că avem un Dumnezeu care rupe lanțuri, că Dumnezeu

[3:49]nu fuge de situațiile imposibile care ni se par nouă imposibile. Că acolo unde omul spune: „Nu mai există scăpare, Dumnezeu spune: sunt scăpare." Slăvit să fie numele Domnului. Și aș vrea să ne uităm într un text din Faptele Apostolilor la capitolul 12 și să înțelegem că nu citim în acest pasaj o întâmplare izolată, ci că este un alt episod din lunga istorie a intervențiilor lui Dumnezeu pentru oamenii credincioși. Haideți să citim cuvântul lui Dumnezeu din Fapte la capitolul 12, începând cu versetul 1. Sunt 19 versete și spune așa cuvântul lui Dumnezeu. Fapte 12, pagina 1070. Cam pe la aceeași vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică pentru ca să i chinuiască și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru. Erau zilele praznicului azimilor. După ce l a prins și l a băgat în temniță, l a pus sub

[5:05]paza a patru cete de câte patru ostași, cu gând ca după Paște să l scoată înaintea norodului. Deci, Petru era păzit în temniță și biserica nu înceta să se înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. În noaptea zilei când avea de gând Irod să l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mâini, cu două lanțuri și niște păzitori păzeau temnița la ușă. Și iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neașteptate și o lumină a strălucit în temniță. Îngerul l a deșteptat pe Petru, lovindu l în coastă și i a zis: „Scoală te, iute." Lanțurile i au căzut jos de pe mâini. Apoi îngerul i a zis: „Încinge te și leagă ți încălțămintele." Și el a făcut așa. Îngerul i a mai zis:„Îmbracă te în haină și vino după mine." Petru a ieșit afară și a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie. După ce au trecut de straja întâia și a doua, au ajuns la poarta de fier care dă

[6:10]în cetate și ea li s a deschis singură. Au ieșit și au trecut într o uliță. Îndată îngerul a plecat de lângă el. Când și a venit Petru în fire, a zis: Acum văd cu adevărat că Domnul l a trimis pe îngerul său și m a scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce se aștepta poporul iudeu. După ce și a dat bine seama de cele întâmplate, s a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis Marcu, unde erau adunați mulți laolaltă și se rugau. Și aici fac o paranteză. Era noapte. Acești oameni se rugau noaptea pentru Petru. A bătut la ușa care dădea în pridvor și o slujnică numită Roda a venit să vadă cine e. a cunoscut glasul lui Petru și de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porții. "Ești nebună”, i au zis ei. Dar ea stăruia și spunea că el este." Ei, dimpotrivă, ziceau: "Este îngerul lui." Petru însă bătea mereu. Au deschis și au rămas

[7:17]încremeniți când l au văzut. Petru le a făcut semn cu mâna să tacă. L a istorisit cum îi l scosese Domnul din temniță și i a zis: „Spuneți lucrul acesta lui Iacov și fraților. Apoi a ieșit și s a dus într un alt loc. Când s a făcut zio ostașii au fost într o mare fierbere ca să știe ce s a făcut Petru. Irod, după ce l a căutat în toate părțile și nu l a aflat, a luat lu la cercetare pe păzitori și a poruncit să i omoare. În urmă s a pogorât în din Iudeea la Cezarea ca să rămână acolo.

[7:59]Vedem aice un început întunecat al acestei istorisiri. moartea lui Iacov și omorârea lui și întemnițarea lui Petru. Pasajul începe dur. Irod îl omoară pe Iacov și vede că lucrul acesta place iudeilor și atunce spune: „De ce să nu fac mai departe și alte lucruri care să placă iudeilor?" și l arestează și pe Petru și intenționa să l să l execute public după Paște ca să câștige favoarea mulțimii.

[8:37]Dar vedem aice că ceea ce urmează este fascinant și l vedem pe Irod că nu se joacă cu această arestare pentru ă pentru un om neînarmat, pentru un pescar care nu era ăă treinuit, să i zic, sau care nu avea abilități de cu să nu știa arte marțiale sau eu știu alte să fi fost ca un gladiator puternic și să știe să lupte. Îi rod până o supraveghere incredibilă, 16 soldați ca să păzească un pescar

[9:16]împărțiți în patru cete care se roteau la diferite ore, la periodică, ca să nu obosească și ei să fie vigilenți, să nu evadeze de acolo Petru. Petru, mai mult decât atât, era legat cu două lanțuri grele, doi soldați, unul la dreapta și unul la stânga și alte gărzi care stăteau la ușă. Și Irod îl vedem foarte hotărât. Petru nu va scăpa din această închisoare. De ce atâtea măsuri? De ce oare Irod pune atâtea măsuri de securitate pentru un pescar? Pentru că

[10:01]dacă citim în context de fapt în fapte la capitolul 5, Petru și împreună cu apostolii mai evadaseră o dată din închisoare. Îngerul Domnului îi scosese pe din închisoare pe apostoli, iar autoritățile au fost uimite să vadă cum aceștia au totul era la la punct, toate ușile erau încuiate. Numai ei plecaseră și erau în templu și vesteau Evanghelia. Și acum Irod își spune: „De data asta nu mai pleci. Dacă data trecută ați fost doar închiși, acuma te legăm și cu lanțuri ca să nu pleci de aici." Și vedem aice un detaliu

[10:42]extraordinar. Nu că Petru era doar într o într un situație sau într o închisoare sigură, ci se afla între două realități. Una pe de o parte era puterea politică, puterea imperială a lui Irod și de cealaltă parte vedem aici puterea rugăciunii. Pentru că Scriptura ne spune într un mod foarte simplu: Biserica se ruga neîncetat pentru el. Ce

[11:17]interesant! Nu protestau în stradă pentru că l au arestat pe pe Petru. nu făceau strategii, nu scriau scrisori oficiale către autorități ca să îl elibereze, ci se rugau. Și ne spune cuvântul se rugau neîncetat pentru ei. Mai ales așa. De aceea am făcut și acea pauză pentru că era noapte și biserica și frații în loc să doarmă fiecare liniștiți la casele lor se strânseseră să se roage pentru o situație deosebită pe care biserica o aveau și se rugau pentru Petru care era în închisoare. Frați și surori, prea des ignorăm puterea rugăciunii ca și biserică. Joia foarte puțini frați și surori vin la rugăciunea colectivă și avem atâtea

[12:15]motive să ne rugăm, atâtea probleme în biserică, atâția frați care au nevoie de rugăciunile noastre și noi stăm acasă și ne facem treburile noastre. Poporul lui Dumnezeu are rugăciunea la dispoziție și când biserica se roagă, cerul se pune în mișcare și Dumnezeu dă izbăvire. Haideți să vedem aice elementele de pe Petru. Petru ni l prezintă cuvântul lui Dumnezeu între doi soldați, dar îl vedem plin de pace.

[12:56]Este o imagine incredibilă pentru că Petru înainte de ziua judecății, poate în următoarea zi urma să fie și executat, judecat și executat, așa cum a fost Domnul Iisus Hristos. Vedem că este legat, păzit, condamnat și totuși ce face Petru? doarme. Nu știu cum sunteți dumneavoastră, dar eu când am ceva de ceva important de realizat a doua zi când aveam un examen sau când trebuie să plec într o călătorie lungă și obositoare, eu nu pot să dorm în seara respectivă. Nu pot să dorm. Mă chinui, dar nu pot să dorm. Nu știu cum sunteți dumneavoastră. Chiar dacă sunt obosit, nu pot să dorm. Dar Petru doarme înainte de execuția lui. El știa că urma să fie omorât. Dar dacă Iacov fusese omorât, cu siguranță el era următorul pe listă. Dar doarme. De ce? Pentru că pacea lui Petru nu venea din

[14:02]circumstanțele în care se afla el, ci pacea lui venea de la Dumnezeu. Petru își aduce aminte că Domnul Iisus Hristos îi spusese cândva că are o lucrare de făcut pentru el și Domnul trimisese într o lucrare că nu va muri încă și știa că nu soldații vor avea sau Irod vor avea ultimul cuvânt, ci Dumnezeu. Și l vedem pe Petru că a învățat să se încreadă în Dumnezeu și el știa și se baza pe experiențele lui trecute. Știa că Dumnezeu l a mai eliberat o dată din închisoare. Nu când știi că s a întâmplat ceva și Dumnezeu ți a dat izbândă, parcă în aceeași problemă parcă ești mai cu credință mai mare. Nu i așa? Nu vi s a întâmplat?

[14:56]Petru avea credința unui om care î pusese viața în mâna Domnului Iisus Hristos. Cum numește cuvântul lui Dumnezeu această pace pe care o avea Petru? Ne spune în Filipeni la capitolul 4 cu versetul 7 e o expresie frumoasă care spune o pace care întrece orice pricepere. Pavel la rândul lui îi scrie lui Timotei când se afla în închisoare și i spune așa în 2 Timotei la capitolul 4 versetul 7 Timotei m am luptat lupta cea bună mi am isprăvit alergarea, am păzit credința, de acum mă așteaptă execuția, moartea.

[15:43]Nu. Ce i spune? mă așteaptă cununa neprihănirii pe care mi o va da în ziua aceea Domnul, judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea lui. Îl vedem pe Pavel că nu este teamă de ceea ce urma să i se întâmple în închisoare acolo și la rândul lui îl încurajează pe Timotei. Da, la fel nici Petru, nici lui Petru nu era frică. Domnul Iisus Hristos a putut să doarmă în mijlocul unei furtuni în care ucenicii erau disperați că că mor. O

[16:24]pace care întrece orice pricepere. Facă Domnul ca fiecare dintre noi să avem această pace care întrece orice pricepere. Nu ți ar plăcea? Nu v ar plăcea, frați și surori, să avem și noi această pace? Să nu te temi de nimic? Orice ar veni, orice circumstanță ar fi în viața noastră, Petru o avea. Și mă gândesc probabil că și soldații care erau lângă el și cu care erau legați de el, probabil că erau și ei iritați și supărați. Mă, cum doarme ăsta? Și noi nu putem să dormim, că n avem voie să dormim. Noi trebuie să fim treși, chiar dacă erau legați de el. Da. Și ăsta doarme aici lângă noi. Poate mai și sfărăia. Ce lecție pentru noi și frați și surori, haideți să ne gândim fiecare dintre noi câte nopți am pierdut pentru lucruri mult mai mici,

[17:30]pentru probleme mult mai puțin importante decât situația aceasta a lui Petru. De câte ori nu ne agităm pentru lucruri mărunte în vreme ce Petru îl vedem aice că doarme în mijlocul unei celule reci întunecoase înaintea unei execuții. Petru doarme pentru că î lăsase viața în mâna lui Dumnezeu. Și fiindcă și a lăsat viața în mâna lui Dumnezeu, vedem mai departe intervenția divină. ca în atâtea momente ale Bibliei, Dumnezeu intervine în timpul nopții. Este interesant că în timpul nopții s a întâmplat această evadare. În tăcerea aceea a a închisorii apare o

[18:28]lumină puternică, ne spune cuvântul lui Dumnezeu. Nu este minunat că Dumnezeu spune dacă e că Dumnezeu nu spune de fapt dacă ești din închisoare o să ți dau lumina mea și Dumnezeu aduce lumină acolo unde se afla Petru în întunericul de acolo. Aduce în lumină acolo unde ne aflăm noi, în problema noastră, în necazul nostru, în lanțurile noastre, în robia noastră. acolo îl aduce ăă în patimile noastre

[19:00]atunci când suntem în închisoarea noastră a păcatului care ne ține legați. Domnul Iisus Hristos a venit în lume ca să aducă lumina. Domnul spune: „Eu sunt lumina lumii și lumina care strălucește în întuneric." Și este interesant, soldații nu se trezesc și de la această lumină puternică. Nici Petru nu se trezește de la această lumină. Și fiindcă Petru dormea profund, îl vedem aice pe acest înger care l lovește serios în coastă pe Petru și îl trezește

[19:39]cu adevărat și i spune: „Scoală te, iute." Ce chemare, cum o fi cum i o fi spus? Ce putere a avut îngerul să i spună? Ă ce cuvânt? Vedeți, nu i a spus Petre, Petre, când ai timp, când te trezești tu așa mai bine, ridică te și hai să vii cu mine. Da? După ce te mai gândești tu un pic așa, după ce te trezești din somnul ăsta sau din visele pe care le aveai, vii cu mine. Nu. Dumnezeu îi spune: „Ridică te acum." Când vine vorba de mântuire, când vine vorba de întoarcere la Dumnezeu, de

[20:22]renunțare de la păcat, chemarea lui Dumnezeu este totdeauna urgentă. Nu amâna mântuirea pe care Dumnezeu vrea să ți o dea. Nu amâna pocăința. Nu, nu amâna ascultarea. Scoală te acum. Dacă Petru ar fi spus: "Doamne, nu pot că s legat. Vezi și tu lanțurile astea, nu i vezi pe ăștia doi de lângă mine? Au doi soldați, nu pot. E ușa încuiată. Ar fi rămas acolo. Nu, pentru că vedeți, așa fac de multe ori oamenii și așa poate facem și noi azi câteodată. Nu pot, Doamne, să mă las de păcat. Nu sunt pregătit acuma să renunț la astea. Poate mai târziu să ies la pensie, să crească nepoții sau alte lucruri de genul acesta. Și rămân oamenii legați în păcat.

[21:32]Mântuirea, frați și surori și dragi prieteni, este o situație și este o problemă urgentă de viață și de moarte. Nu trebuie amânată. Și de multe ori oamenii trag de timp și nu realizează că se joacă cu veșnicia lor. Când Dumnezeu te cheamă, trebuie să l urmezi. Pentru că dacă vrei să ți găsești scuze atunci când Dumnezeu te cheamă, Satan cu siguranță o să ți găsească tot felul, o să ți pună la dispoziție tot felul de scuze ă suficiente și alte motive ca să nu să nu

[22:12]te pocăiești. să nu rezolvi problema ta. O să vezi lanțuri la mâini și la picioare, o să vezi soldați de la dreapta și la stânga ta și tot felul de obstacole. Dar când Dumnezeu te cheamă, lasă tot, urmează l, nu te îndoi ceea ce Dumnezeu îți cere. Și vedem că Petru se ridică și în clipa când el face acest pas al ascultării, lanțurile îi cad de la mâini. Nu după câteva rugăminți, nu după un timp, ci momentul în care el ascultă, pentru că așa face și așa lucrează Dumnezeu. Lanțurile noastre cadul credinței. Îngerul îi spune: „Încinge te, leagă ți încălțămintea, pune ți haina și urmează mă." Și vedeți,

[23:05]uitați ce frumos lucrează Dumnezeu aice. Petru, ce face Petru? Petru face ceea ce poate el să facă, da? Să se ridice, să și pună haina, să se încalțe, da? Să l urmeze pe înger. Ce face Dumnezeu? Dumnezeu face ceea ce Petru n a putut să facă și n ar fi putut să facă niciodată. Petru își pune sandalele, dar Dumnezeu este cel care deschide ușile. Petru se ridică, dar Dumnezeu este cel care face să i cadă lanțurile de la mâini. Petru pășește prin închisoare și prin curte, dar Dumnezeu este cel care deschide poarta de fier. Pentru că, vedeți, așa lucrează Dumnezeu în viaț în viața noastră. Poate n o să știm care este planul lui Dumnezeu pentru tine și pentru mine zi de zi, dar

[24:07]sau de ce trecem prin anumite circumstanțe și nu înțelegem lucrurile acestea? Dar dacă ne hotărâm să l urmăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, el ne va scoate din închisoare. Vedem aice o călătorie interesantă pe care Petru o are pe coridoarele închisorii. Petru îl urmează pe înger și prima poartă se deschide, a doua poartă se deschide, ajunge în curte și ultima poartă, cea de fier, mare, puternică, cea mai sigură, se deschide și ea. Și spune Scriptura că s a deschis singură, fără chei, fără zgomot, fără efort s o împingă nimeni. Și fiecare această poartă s a deschis în

[25:03]timp ce Petru mergea, nu înainte și nici după el. În timp ce el asculta de Dumnezeu, pe măsură ce Petru asculta, Dumnezeu îi deschidea drumul. Dumnezeu îi netezea cărările pe care să meargă. Și asta, frați și surori, este o lecție extraordinară pentru fiecare dintre noi. Vedeți, Dumnezeu nu ne arată totul dintr o dată, ci pas cu pas, cât un pic, cât un pic pe calea credinței noastre, Dumnezeu ne dezvăluie din planul pe care î are cu fiecare dintre noi. Un alt motiv pentru care această întâmplare este extraordinară este faptul că aici este, zic eu, singura ăă

[25:54]singurul pasaj din cuvântul lui Dumnezeu când ni se menționează mai multe versete despre Petru și Petru nu spune nimic pentru că l întâlnim. Petru era foarte vorbăreț și de fiecare dată când un ni se amintește ceva, se se amintește numele lui Petru, imediat el trebuia să vorbească. Avea ceva de spus, dar aici îl vedem că nu scoate nicio vorbă. El doar privește, se gândește la ceea ce se întâmplă

[26:26]și ajunge să fie eliberat. Petru ajunge în stradă în liniștea aceea a nopții și aerul rece poate îl îl lovește poate în celula aceea n avea aer sau n avea fereastră și vede orașul în liniște și atunci își dă seama că ceea ce s a întâmplat cu el n a fost o vedenie. Cu toate că el mai mai înainte în fapte găsim că a avut o vedenie. Avusese o vedenie. Acuma își dă seama că este ceva real. Și ce face Petru? A, ce

[27:02]bine! Mă duc în parc, mă duc în grădină să mă să mă să mă liniștesc că ce greu mi a fost aice în lanțuri. Mă duc să mă plimb un pic să văd cum mai este. Nu merge direct la casa Mariei mama lui Ioan, acolo unde credincioșii se rugau. Și pentru cine se rugau? Pentru el. Cum numim noi un loc în care niște credincioși se întâlnesc să se roage? Adunare sau biserică? Ce face Petru după ce este eliberat? Unde se duce? Se duce acasă bucuros? Nu se duce la biserică. Pentru că un pentru faptul că un om când este

[27:57]eliberat de puterea lui Satan, de păcatele lui, el nu este singur. Dumnezeu l a eliberat nu doar ca să fie liber el, ci ca să fie parte din poporul lui Dumnezeu. Petru merge la adunare, merge la biserică. Dar zic unii care se pocăiesc sau poate vor să se pocăiască și zic„dar eu nu mă duc la biserică. Nu mă duc acolo că acolo sunt farisei, ipocriți,

[28:29]fățarnici, nu așa? N ați auzit lucrul acesta? Dar vedeți, de ce avem nevoie să venim la adunare la biserică? Avem nevoie ca să venim ca să învățăm să iubim, să învățăm să ne iubim unii pe alții. Dumnezeu nu ne a pus în această biserică pentru că este plină de oameni sfinți, ci aici învățăm ce este dragostea. Frați și surori, știm că și apostolii, chiar dacă făceau parte din prima biserică, să zicem la început, au avut certuri și au avut au avut neînțelegeri, dar ei se certau între ei care să fie cel dintâi în împărăția lui Dumnezeu. Dar Petru s a dus la biserică și a început să bată la ușă. Ucenicii, normal că erau știind ce urma. Dacă Iacov fusese omorât, Petru era

[29:31]în închisoare, arestat. Ei erau pe lista neagră a lui Irod. Urmau să fie și ei căutați și arestați și atunci de frică stăteau speriați că urma să vină cineva să i prindă. Și e interesantă această întâmplare cu această slujnică. Petru bate la ușă și Roda îl recunoaște, dar de bucurie uită să i deschidă poarta și se duce la ucenici și spune:

[30:04]Petru e la poartă. Dar ei ce făceau? Ei ce făceau? Ei se rugau. Și când vine și și poate erau cu ochii închiși. Hei, Petru e la poartă. Lasă ne că ne rugăm. Nu ne deranja. Doamne, te rugăm, ai milă de Petru, eliberează l. Și ea, Petru e la poartă. Ești nebună. E E ciudat. Vedeți cum se adresează. Ești nebună. Ei se rugau pentru o minune și când minunea vine, ei nu cred lucrul respectiv. Exact așa cum se întâmplă și la noi, frați și surori, câteodată. Și Petru continuă să bată, la fel cum Domnul Iisus Hristos ne spune în Apocalipsa 3: 20 că stă și bate la ușa

[30:55]inimii noastre și așteaptă să i deschidem. Și Petru intră până la urmă și povestește bisericii ce lucrare minunată a făcut Dumnezeu cu el și cum a răspuns rugăciunilor bisericii. Le a povestit cum Domnul l a scos din temniță, din robia lui Irod. După ce Domnul te scoate din robie, după

[31:25]ce Domnul te mântuiește, asta vrea să facă, să faci și tu. să spui și altora ceea ce a făcut Domnul Iisus Hristos pentru tine. Nu te mulțumi să ții doar pentru tine. Domnul Iisus Hristos ne a mântuit ca să spunem și altora ceea ce el a făcut pentru noi. Frați și surori, este interesantă această întâmplare cu Petru, dar aș vrea să facem o analiză, să ne facem o

[31:52]analiză fiecare dintre noi și să ne uităm la câteva aplicații. Ce putem să luăm noi din această întâmplare? În primul rând, frați și surori, aș vrea să fiecare dintre noi să identificăm care sunt lanțurile reale din viața noastră. Dumnezeu este cel care rupe lanțurile. Am văzut aice în acest în acest pasaj. Cu siguranță noi nu suntem într o închisoare fizică. Da, poate nu vezi lanțuri la mâini, la mâinile tale. fac o așa, poate vezi un lănțișor sau altceva, dar poate ești închis în alte feluri,

[32:40]în vinovăție, în frică, în neiertare, în diferite dependențe, în amintiri dureroase, în rușine, în păcate ascunse, în relații și obiceiuri de care pe pe care nu le poți rupe. Dar Domnul Iisus Hristos îți spune astăzi, așa cum i a spus și lui Petru,

[33:10]scoală te repede, ridică te din lucrurile astea, nu amâna. Dumnezeu rupe lanțurile acestea, dar le rupe în momentul în care faci pasul ascultării de el. Și în în seara aceasta fiecare dintre dumneavoastră și eu să ne punem această întrebare: Care este lanțul meu sau lanțurile mele? Petru a avut două. Ce mă ține în loc de nu cresc pe calea credinței? Ce mă înține în loc de nu sunt o lumină în lumea aceasta?

[33:50]Apoi răspunde chemării lui Dumnezeu acum. Astăzi știți că multe decizii spirituale oamenii le amână de luna viitoare, de săptămâna viitoare, când o să am timp, când o să mi rezolv problemele. Și ajung oamenii și credincioșii să se obișnuiască cu închisoarea în care sunt, să se obișnuiască cu lanțurile în care care i țin. cum făcuse poporul

[34:23]evreu de care am amintit la început, era mai bine în Egipt, în robie. Ai învățat să trăiești cu lanțurile ai învățat să te obișnuiești cu închisoarea în care ești, dar Dumnezeu te vrea să trăiești fără să fii legat de păcat. Domnul Iisus Hristos î spune astăzi: "Rupe lanțurile. Eu voi deschide ușile tale. Eu voi merge, voi aduce lumină în întunericul

[34:55]din viața ta. Eu voi merge înaintea ta. Eu voi deschide poarta de fier. Dar tu trebuie să te ridici și să mă urmezi. Spuneam că toate acestea, că Dumnezeu ne arată voia lui pas cu pas și așa trebuie să facem și noi astăzi. Nu trebuie să ne planificăm întreaga evadare. Doamne, să faci scenarii, cum să scapi de acel păcat? Dumnezeu îți cere primul pas. Mărturisește ți păcatul. Lasă te de un obicei sau problema poate ai problemă cu cu cineva. Du te și te împacă cu cu omul acela. Reia rugăciunea zilnică cu Domnul. Tu te ridici și Domnul rupe lanțurile tale.

[35:49]Apoi, frați și surori, trebuie să vezi, vedeți, de multe ori noi ca și credincioși sau să există unii credincioși care nu fug de ispită. spune cuvântul lui Dumnezeu. Îi spunea lui Timotei, fugi de De fapt, nu în cuvântul lui Dumnezeu spune: "Fugi de poftele tinereții". Da? Și noi de multe ori ne târâm așa ca nu cum sperâm că ne ajunge ispita din din urmă să ne prindă. Iar în seara aceasta

[36:23]Domnul ne spune: „Ți am pregătit o cale să ieși." Ne spune cuvântul în 1 Corinteni la capitolul 10 că Dumnezeu care este credincios nu va îngădui să fim ispitiți peste puterile noastre, ci împreună cu ispita a pregătit și modul de a ieși din ea ca s o putem răbda. Și apoi încă două lucruri. Vedeți, lumea de multe ori spune: „Eu mă descurc singur, nu mă duc la biserică. Da, dar Petru imediat după eliberarea lui s a dus la biserică. s a dus la părtășia cu frații ăă pentru că acolo trebuie să

[37:01]mergem și noi, frați și surori. Un credincios singur, un credincios singuratic este vulnerabil în fața lui Satana. Și apoi, nu în ultimul rând, frați și surori, cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă ca să povestim și altora lucrările minunate pe care Dumnezeu le a făcut în viața noastră. Pentru că mărturia noastră poate să fie un exemplu pentru cei care poate au trăiesc și au avut aceleași lanțuri ca și noi. Poate să fie începutul eliberării altcuiva sau motivul pentru care cineva poate să vină din nou la adunare.

[37:40]Frați și surori, în seara aceasta Dumnezeu bate la ușa inimii fiecăruia dintre noi, așa cum Petru bătea la ușa casei în care erau adunați ucenicii. Nu amâna, nu dormi, nu te obișnui cu lanțurile în care Satan te ține legat. Ridică te pentru că Domnul Iisus Hristos este aici, are putere și poate și vrea să rupă lanțurile care ne ține legați. Vrea să deschidă uși, să deschidă porți și să aducă lumină care să ne conducă spre o viață nouă. Domnul să fie lăudat, dar noi să ne sculăm și să l urmăm pe Domnul nostru Iisus Hristos. Amin.