CERUL: Casa unde nu se strică nimic (Cornel Haureș)

[0:00]Cuvântul lui Dumnezeu, cartea sfântă este cea care ne mângâie atunci când noi avem nevoie de mângâiere. Și permiteți mi să citesc un pasaj bine cunoscut, poate chiar dedicat în aceste situații. 2 Corinteni, capitolul 5, unde apostolul Pavel, pregătit ca să facă față încercărilor și greutăților, este foarte conștient că la un moment dat, în fața încercărilor s ar putea să trebuiască să pleci de pe acest pământ. Și Pavel spune că aceasta nu este o tragedie pentru el, ci dimpotrivă, este o nouă perspectivă cu care el este de acord. S a obișnuit în mintea lui, în inima lui, pentru că știe că trebuie să plece de pe pământul acesta. Și apostolul Pavel aici în capitolul 5 din a doua sa epistolă de la versetul 1 până la versetul 10 ne spune cel puțin patru adevăruri cu privire la acasă sau la casa noastră din cer.

[1:07]Versetul 1. Știm în adevăr că dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică. Și acest prim verset ne spune despre faptul că plecarea noastră de pe acest pământ este o plecare în siguranță sau putem să spunem într o altă formă că

[1:38]de fapt cerul pentru noi este o siguranță, o certitudine. Când plecăm de aici, noi știm că plecăm în cer. De aceea și apostolul Pavel folosește acest cuvânt. Știm că dacă se desface casa aceasta pământească, a cortului nostru pământesc, avem în cer o casă făcută de mână dumnezeiască. Lucrul acesta produce siguranță.

[2:10]Și vreau să vă spun, frați și surori și dragi ascultători, fiecare dintre noi, în momentul în care vedem că se apropie clipa plecării, noi știm unde ne ducem. Cei care știu că nu se duc într un loc de bine sunt foarte speriați. Sunt foarte speriați. Cei care știu că se duc într un loc unde este bine sunt foarte liniștiți. Pentru că cerul este un loc al siguranței, un loc al certitudinii noastre, conștienți fiind că nu aici este casa noastră, ci trăim în în așteptarea unei

[2:59]noi locuințe, a unei noi case, a casei cerești. unul dintre marii compozitori ruși creștin, fiind închis într o celulă și dacă citiți arhielagul Gulac de Alexandru Solznițov este descris modul în care el a văzut perspectiva cerului după ce a fost bătut crunt într o noapte geroasă, înfometat, lipsit de haine, a

[3:33]fost aruncat în celula lui și atâta timp cât a stat acolo pe pardoseală, n a simțit nimic altceva decât bucuria faptului că pleacă în cer. Nu s a întâmplat atunce. Au mai trecut câteva luni până fratele acesta a fost pus într un cerc de deținuți care erau păziți de niște

[4:08]jandarmi. Aceștia aveau câini și sub privirile deținuților, fratele Odenitov a fost sfâșiat de căini pentru că n a vrut să renunțe. Dar atâta timp cât a stat pe pardoseala aceea rece, cu gândul la faptul că pleacă acasă, n a putut să vadă decât prin geamul spart o bucățică de cer. Și fiind acolo, au început să curgă în mintea lui frumusețele cerului.

[4:44]Fiind și compozitor, a și intuit melodia, dar numai că a intuit melodia, versurile acelea au rămas imprimate și melodia i a rămas imprimată. După ce și a revenit, a putut să zgârie pe pereții celulei acele versuri și în puținul timp pe care l a mai trăit, a tot repetat această cântare despre cer. Cerul e casa mea.

[5:25]Cerul e locul sigur încotrom în drept. În cer e maiestatea sa. cervatorul meu. A cântat aceste această cântare de foarte multe ori încât la un moment dat și deținuții știau versurile. Melodia a fost compusă de el după ce a fost stabilită pe Restroica și Garbaciov a dat posibilitate să călătorească rușii. ul bisericii baptiste numărul unu din Moscova. a avut o invitație din partea reginei Angliei să cânte în Londra la catedrală unde se ducea regina.

[6:27]Și unul dintre bătrâni care a fost în arhipelag închis în tabăra de muncă a povestit cum s a scris această cântare. A început să cânte corul. Sala a fost copleșită de emoții și regina s a ridicat în picioare. S au ridicat și toți ceilalți și în timpul cântării s a cântat, au stat în picioare.

[6:57]După ce s a terminat cântarea, regina a vrut să spună trei cuvinte: M am ridicat în picioare în fața Maiestății Sale care locuiește în cer. Asta a fost tot. Ce loc frumos pentru credincioși. Ce certitudine în inima unui credincios care cunoaște cuvântul, în care domnește Hristos. El știe unde este casa lui. El are o altă casă și cerul trebuie să fie o certitudine în

[7:45]inima, în ființa fiecăruia dintre noi. Am un prieten misionar care călătorește destul de mult și știe să vorbească cu oamenii. Oricine. Chiar îl invidiez în sensul pozitiv de lucrul acesta. Și întrebarea lui aproape de fiecare dată este dacă mori, cine vine după tine? Îngeri albi sau îngerii negri? Bineînțeles că cei interviți sau cei întrebați zâmbesc, dar în spate stă o întrebare foarte importantă. Întreb fiecăruia dintre noi, pentru că în seara aceasta, chiar dacă noi participăm la un priveghiu, la priveul fratelui Dobre Alexandru, de fapt pe Dumnezeui nu l ajută priveghiul acesta ne ajută pe noi, ajută familia. Ne am adunat împreună să ne aducem aminte și noi vom pleca. E priveul despre noi, pentru noi

[8:43]și cerul trebuie să fie o certitudine pentru fiecare dintre noi. Într o zi va trebui să plecăm de aici și aproape fiecare va știinte de plecare dacă se duce în cer sau nu se duce în cer. Pentru că cerul este o cetate care începe în inima noastră, în mintea noastră. Este locul după care tânșesc. Este locul pe care î doresc. Este locul pe care î caut. Este locul pe care î iubesc. Deci ăsta este al doilea lucru pe care spune apostolul Pavel. Pe lângă faptul că cerul trebuie și este o certitudine pentru noi, în al doilea rând, spune apostolul Pavel în versetul 2, că cerul este locul pe care

[9:37]îl doresc, după care tânjesc, după care mi e dor, după care fac orice ca să ajung acolo. Ascultați versetul 2 din capitolul 5. și gemem în cortul acesta plin de dorința să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc negreșit dacă atunci când vom fi îmbrăcați nu vom fi dezbrăcați de el. Și apostolul Pavel folosește aici niște metafore așa de frumoase, comparații, ca să mi aduc aminte ceea ce trăiește el să trăim și noi. Suntem datori nu numai să avem această siguranță în inima noastră, dar să și tânjim după cer. Să fie dorința inimii noastre, să fie preocuparea vieții noastre. să știu că

[10:36]atunci când voi pleca de aici, voi pleca într un loc în care merită să lupt pentru el. Am mulți prieteni, vă mai spun despre unul. Mama prietenului meu Ionel era spre plecare la cele veșnice. I a chemat pe toți șapte și a spus așa: Ionică, voi să nu plângeți după mine. Eu plec, am o vârstă înaintată, eu plec acasă. Să nu plânge după mine. Ion a zis: „Cum să nu plâng, mama după dumneata?" Și mamă i a spus, Ionică, tu știi care i cântarea mea preferată? Ionică a spus: „Da, care vreau să fiu lângă Dumnezeu.

[11:28]Păi, acum se împlinește ceea ce am cântat toată viața. Mă duc să fiu lângă Dumnezeu. De ce să plângeți? O singură soră de a lui Ionică nu e credincioasă. Era îmbrăcată în negru. Toți băieții și încă o fată în cămâși albe la înmormântare, contrar tradiția obiceiului. Și toți se întrebau: De ce? De ce? Și Ionică le spunea: "Pentru că mama ne a spus: plângem, să ne bucurăm, pentru că ce a cântat ea toată viața acum s a împlinit. Ea dorea să meargă în cer după o viață plină de greutăți, după situații prin care a trecut, după faptul că casa ei a fost la un moment dat dărâmată datorită alunecării de teren și a trebuit să stea nu știu pe unde, după incendiul pe care l a avut, după ce tata a plecat prematur și a lăsat o cu o casă de copii singur să se descurce. După toate greutățile vieții acesteia, mama tânjea să ajungă acasă, pentru că acolo este locul fără lacrimi,

[12:40]fără durere, fără boli, fără frământări. Iubiți frați și surori, dragă familie, credinciosul autentic este cel care își dorește să plece acasă. Nu prematur, nu și dorește în așa fel încât să facă el ceva, dar în inima lui el zice: "Dacă plec acum, nu i nicio problemă. Plec la Domnul meu. Plec acolo unde este adevărat acasă, unde este locul meu preferat. Acasă, în cer, lângă Domnul." Pentru credincios autentic, cerul trebuie să fie o certitudine, o siguranță. Pentru un credincios autentic, cerul trebuie să fie o dorință. Dar mai mult decât atât, apostolul Pavel spune începând cu versetul 4 despre faptul că cerul pentru un credincios este și mai mult. Ascultați, vă rog,

[13:38]chiar în cortul acesta de geme apăsați, nu că dorim ca să fim dezbrăcați de trupul acesta, ci să fim îmbrăcați cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghițit de viață. Și cel ce ne a făcut pentru aceasta este Dumnezeul care ne a dat arvuna Duhului. În aceste două versete, apostolul Pavel zugrăvește acea frumusețe a locului spre care tindem sau în care trebuie să ajungem și spune că de fapt cerul pentru noi este împlinirea

[14:13]ființei noastre. Este ceea ce satisface și împlinește ființa noastră. Pentru că aici umblăm încolo și încoace în căutarea a tot felul de lucruri pe care ne dorim în mod special a fericirii, a liniștii, a confortului și nu le găsim chiar dacă avem toate cum trebuie. Cu ceva timp în urmă am fost în casa unui unei persoane cunoscute și era foarte bine dotată casa cu tot ce era nou și cu tot ce era ce i mai mai luxos. Și în discuția

[14:48]noastră vine un copil și spune: Tati, tati, așa de speriat. Și persoana aceasta a întrebat: „Ce s a întâmplat?" Zice: S a rupt. Și așa dezamăgit era. Și tata era dezamăgit. Dar cum de ai făcut să se rupă? Nu știu, zice: „Eu nu m am tras și s a rupt. Mă copile, mă, dar am dat și a început să spună și s a și încerca cumva și cu el: Tati, n am n am făcut nimica, numai nu m am tras și s a rupt. Și în discuția noastră așa pe care și era deja apăsat în discuții, simțeam că ceva nu i bine pentru că s a rupt ceva. La un moment dat i am pus mâna mea peste mâna lui și a spus: „Filipe, aici toate se rup. Dar e un loc unde nimic nu se rupe. Hai să ne concentrăm pe cele care merită să ne concentrăm. El mi a zâmbit, mi a spus: „Ai dreptate, prea mult ne zbatem pentru lucrurile acestea care se rup, se strică, le fură hoții, le mănâncă ce le mănâncă și

[15:58]suntem dezamăgiți. Am investit atât, am dat atât, am alergat atât, m am atâta m am strufocat ca să obțin lucrul ăla și până la urmă să rupt. Nu mai merge. Cerul, dragii mei, este un loc al împlinirii unde nimic nu se rupe, unde nimic nu se strică. Dimpotrivă, acolo spune cuvântul lui Dumnezeu că toate cresc altfel ca aici. Pomii rodesc de 12 ori pe an. Acolo porțile sunt pline de mărgăritare. Acolo nu există ceva să nu fie și să ți dorești. Dimpotrivă, acolo în cer este împlinirea ființei umane pe care Dumnezeu a pregătit o pentru locul acela. Am fost oată aici și ei știu că am spus întâmplarea aceasta adevărată. un prieten de al nostru, v am spus cam mulți prieteni, care era cuscru fratelui

[16:54]Mihai din Iași, care a fost și el vicepreședinte la Uniune, venea la noi în Bucovina la țară ca să se delecteze în timpul beri și toamna se întorcea înapoi la Botoșani pentru că venea iarna și era mai ușor să stai la bloc decât la casă. ofițer ieșit la pensie venea și stătea acolo. Într o seară îl sună pe prietenul meu și spune Ionică, mi s a stricat mașina și am rămas cu mașina în noroi în Vâșcăuți. E o localitate adevărată, nu numai în sceneta de teatru, în Vâșcăuzi. Ionică obosit, după o zi de vară muncind, îi spune: „Neurică, am venit obosit, abia am adormit. Dumneata n ai ce face, umbli prin noroaie, prin bășcăuți. Și așa l a dojenit și fratele Oriă a insistat:„Bă Ionică, nu mă lăsai noapte 11, nu mă lăsa aici. La cine să apelez? La tine apres? Te rog, ajută mă. Și Ionică supărat a plecat și în drum se gândește în mintea lui și îi spune:

[18:07]„Doamne, am văzut că l am supărat pe fratele Aurică. Poate îmi dai un cuvânt ca să l mângâi când mă întâlnesc cu el să i spun ceva așa cum spune Scriptură că atunci când trebuie să vorbiți să spuneți cuvinte potrivite, înțelepte, să dea încurajare. Dă mi și mie ceva să i spun lui neaurică ca să ca să îl îmbucur și ajunge unde îl găsește, unde este. Pune o șufă să l tragă de acolo. ambreiajul stricat, mașina împotmolit acolo și el se duce la neaurică și spune: „Neaurică, dumneata în loc să te plimbi pe străzi de aur în cer, dumneata stai prin noroaiele astea de la vășcăuți." Așa i a venit atunci și a crezut că așa vine de la Domnul, dar a văzut în întuneric un așa cum fața i s o închistat și așa s a supărat Neaurică și în mintea lui spune: „Doamne, ți am cerut să mi dai un cuvânt potrivit ca să l îmbucur pe neaurică și i l am

[19:09]întristat. Dar după câteva tracțiuni de secundă, neaurică își revine și spune: „Tu știi, Ionică, că tu ai dreptate? Ce caut eu pe aici? 84 de ani și caut eu noaptea prin noroaiele acestea scoate Ionel. Până la urmă duc și mașina la reparat la mecanic. Se întâlnesc duminică la adunare și neaurică scoate din buzunar pensia și numără 1 2 și

[19:39]Ionel îi spune: „Ajunge! Ajunge! Nu, nu, nu, nu, nu, Ionică, ia banii ăștia, că asta i ultima pensie a mea. Frate Aurel, nu spune așa:„Băi, ia banii ăștia și dă mai mult decât trebuie. Și eu am și peste o săptămână jumătate mă sună: „Frate Cornel, nu vii cu mine la Botoșani, la prive că s a dus fratele Aurică să se plimbe pe străzi de aur. Cerul pentru credincios. este o împlinire, o așteptare frumoasă. Aici, chiar dacă crezi că ești împlinit cu multe lucruri, nu i adevărata împlinire. Permiteți mi să folosesc un pleonas, nu i plinul împlinirii. Aice sunt numai bucăți fărâme de împlinire. Cerul e plinul plinul tuturor împlinirilor și credinciosul autentic știe lucrul acesta. De aceea, pentru el, plecarea și moartea este un moment deosebit pentru că el știe că se duce într un loc unde o să

[20:53]fie împlinit, unde o să se bucure pe deplin, unde nu sunt lipsuri, unde nu se pierde, nu se rupe nimic, nu se strică nimic. Acolo, dimpotrivă, toate lucrurile se împlinesc, capătă sens, capătă contur, se fac desăvârșite pentru că și noi vom fi desăvârșiți. Trupul acesta, dragii mei, se strică pe zi ce trece. Cunosc de aici când am fost la facultate, bărbați tineri au rămas tineri. Da, dar nu așa de tinere cum îi cunosc. Doamne, tinere și frumoase. Ați rămas tinere și frumoase, dar nu așa cum ați fost cu ani în urmă. Domnul să vă întărească pe toți. Dar aicea se strică lucrurile. Noi

[21:45]ne stricăm, dar e un loc unde mergem să ne împlinim. Aice sunt fărâme din împlinire. Acolo este deplina împlinire. Și Biblia numește lucrul acesta desăvârșirea. Vom căpăta un trup desăvârșit. Tânjim după locul acela unde nu sunt boli, unde nu nu se strică nimic, ci dimpotrivă acolo este împlinirea ființei noastre. Pentru că credinciosul acolo îl va vedea pe Domnul, nu cu trupul acesta, cu trupul acela împlinit, desăvârșit și va fi cu El pentru totdeauna și se va desfăta de privirea lui. Îmi place așa de mult în capitolul 1 din întâia epistolă lui Petru spune acolo: „Voi vă bucurați mult aici, dar într o zi vă veți bucura pentru că l veți cunoaște pe deplin. Aici vă bucurați chiar dacă nu l vedeți, dar într o zi îl veți vedea și aceea va fi împlinirea noastră. Recent spuneam într o la un priveg la noi, de fapt tata lui Daniel Alexandrescu a plecat săptămâna

[22:51]trecută și am fost la privegi. Noi a spus: „Oare o să mi găsesc eu soțul printre acolo mii și mii cum spune Biblia?" și a spus: „Foară, veți găsi împlinirea soțului dumneavoastră pe Hristos?" Nu spune nicăier Biblia, dar personal înțeleg din Scriptură. Atunci nu ne vom căuta soții, soțiile acolo. Vom vom căuta împlinirea soților și soțiilor noastre pe Hristos. Ne vom bucura și ne vom desfăta de el, de ceea ce este El, de ceea ce a făcut pentru noi. Ne vom delecta de tot ceea ce oferă Hristos acolo în cer. pentru toți aceia care au dorit să găsească împlinirea, sensul ființei lor în cer. Cerul trebuie

[23:44]să fie siguranța vieții tale. Cerul trebuie să fie dorința inimii tale și cerul trebuie să fie împlinirea a tot ceea ce ești. Și închei cu ultimul lucru. Cerul, spune cuvântul Domnului, trebuie să fie locul răsplătirilor noastre pentru tot ceea ce n a văzut nimeni că ai că ai făcut, pentru tot ceea ce ai făcut cu inima sinceră, cu drag, cu lacrimi, poate cu trudă multă și nimeni n a apreciat, n a recompensat ce au făcut

[24:22]bătrânii pentru noi, copiii, nepoții, strănepoții. Și noi am crezut că e un lucru așa de bine că a făcut, bine că mi a dat, bine că așa, dar pentru ei a fost așa o o zbatere puternică, o rugăciune, o o dorință de a satisface și de a bucura pe celălalt. Toate acestea, spune cuvântul lui Dumnezeu, se strâng într o carte de aducere aminte a tot ceea ce i bun și frumos. Se va trage o linie, se va face socoata.

[24:57]și se va trece acolo plusul și vom fi răsplătiți pentru tot ceea ce am făcut dezinteresați de altceva și numai pentru Hristos, pentru Dumnezeu de dragul lui. Spune cuvântul Domnului aice în versetul da, suntem Versetul 8. Da, suntem plini de încredere și ne place mult să părăsim trupul acesta ca să fim acasă la Domnul. De aceea ne și silim să i fim plăcuți, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă, căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaun de judecată lui Hristos pentru ca fiecare să și primească răsplata după binele sau răul pe care l va fi făcut când trăia în trup. E locul răsplătirilor. Cerul va răsplăti pe fiecare. Chiar dacă aici n am nu găsesc la alții cuvinte de apreciere, nu găsesc ochi ca să mă vadă, nu găsesc cineva care să simtă împreună cu mine când mi e greu și când fac ceva,

[26:02]dar Domnul le sohotește pe toate. E locul răsplătirilor. Și îi place așa de mult când mă duc în Apocalipsa și acolo este un loc al răsplătirilor unde Domnul Iisus Hristos ne va pune cununa pentru tot ceea ce am făcut aici. Ne va strânge lacrimile în burduful său și ne va răsplăti pentru tot ceea ce am făcut cu dreptate. Nimic nu va fi scăpat, nimic nu va fi nesesizat. Chiar și un pahar de apă, spune Scriptura, dat în numele Domnului Iisus Hristos. Nu că ai pronunțat în numele Domnului Iisus Hristos, ci aici a fost dorința să dau paharul acela de apă în numele Domnului Iisus Hristos și acela va fi răsplătit și vom fi renumerați, vom fi răsplătiți pentru tot ceea ce am făcut pentru El. Spune cuvântul acolo tot așa metaforic și așa de frumos. Chiar mă copleșește când citesc că ne va pune acele cununi de răsplată. Stefanus,

[27:08]de aice pleacă și cuvântul Ștefan, cunună, răsplată. Ne va pune acele cununi de răsplată. Ne vom uita la ele și vom spune: „Dar noi nu merităm. Pentru că tot ceea ce am putut să facem pentru Domnul, pentru alții, în numele Domnului, am făcut cu ajutorul lui și cu resursele lui și cu tot ceea ce El ne a întărit. spune cuvântul Domnului, le vom arunca la picioarele celuia care ne a întărit și ne a ajutat și vom spune: „Tu meriți lucrul acesta. Ce loc frumos! Unde unii apreciază pe alții sau unii se apreciază pe alții. Cerul este un loc al răsplății drepte. Să nu ți pară rău niciodată când ai făcut ceva în numele Domnului Iisus Hristos în inima ta. Pentru că la vremea potrivită când vom pleca de aici totul totul va fi răsplătit și când fratele sau sora nu te a văzut și când copilul sau nepotul sau nepoata sau unchiul nu te a sesizat, totul va sesiza Hristos și totul e scris în cartea aducerilor aminte și vom fi răsplătiți pe drept.

[28:14]Dar, dragii mei, permiteți mi să închei în tonul acesta. Dacă în seara aceasta este cineva aici care încă n are inima pregătită pentru cer, în care nu este acest cuvânt, știu că cerul este locul meu de acasă. Seara aceasta, dragii mei, la priveul fratelui nostru, dar de fapt la priveul meu, este potrivit să îmi pun întrebarea: cum pot să ajung în cer? Nu există nicio cale și niciun alt mod de a ajunge în cer. dacă va trebui să murim cât de curând decât prin credința în jertfa Domnului Iisus Hristos. Dumnezeu ne a dat această putere și această abilitate de a crede. Și noi credem pentru că noi alegem să credem și credința este un dar din partea lui Dumnezeu dat nouă oamenilor ca noi să putem să credem în ceea ce nu se vede și în ceea ce este chiar imposibil. De aceea, credința în Domnul Iisus Hristos, a faptului că El a venit în lumea noastră păcătoasă, în mijlocul păcătoșilor, ca să ia asupra sa

[29:24]vinovăția păcatelor noastre și apoi s a dus la cruce ca să se răstignească în locul meu, ca să plătească pentru vina mea. Această credință, dragii mei, este o credință mântuitoare. E o credință care îmi aduce siguranța faptului că eu plec când mor în cer acasă și acolo mă așteaptă Domnul Iisus Hristos cel cu mâinile pironite pentru că El a deschis o ușă largă în cer. Și seara aceasta de prive este o seară potrivită pentru fiecare dintre noi. Să ne întrebăm dacă mor ce îngeri vin după mine? Vin îngerii albi? Dacă nu vin vin îngerial, pune ți credința în Dumnezeu. Nimic altceva în lumea aceasta nu merită să spui credința, că se rupe, se strică și în tot ceea ce ai crezut tu că e valoare devine non valoare, devine stricat, defect. Seara aceasta este potrivită să ți pui credința într un Dumnezeu perfect care și a deschis cerul pentru că la moartea mea și la moartea ta să ai un loc sigur, o casă în cer, zidită nu de mână

[30:31]omenească, ci zidită de Dumnezeu. Cerul trebuie să fie o siguranță înaintea morții pentru tine și pentru mine. Trebuie să fie o dorință puternică. Cerul trebuie să fie pentru mine un loc al împlinirii. Și nu uitați, faceți tot ce puteți să faceți pentru Domnul, pentru că acolo e cea mai bună investiție în cer. Vom fi răsplătiți. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți și să ne întărească pe toți.