Vrei să primești un nume mai bun? (Samuel Leonte)

[0:00]Chiar un cuvânt de îmbărbătare avem din Isaia 56. Este un cuvânt de îmbărbătare din Vechiul Testament. Iar cuvântul din bărbă de îmbărbătare din Vechiul Testament se adresează celor care doreau să facă parte din poporul lui Dumnezeu. Cuvântul de îmbărbătare era pentru cei descurajați. Cel care i are tot curajul nu are nevoie de îmbărbătare. De ce erau descurajați? Ăă, existau două categorii de oameni care se apropiau de Dumnezeu. Acum zic

[0:40]două categorii, dar de fapt prima categorie o include și pe a doua cumva. Nu neapărat, dar prima categorie era străinul care se apropia de Dumnezeu. Noi știm ă o poveste foarte frumoasă ă modul în care acea familie, în cartea Rut, acea familie de evrei pleacă în țara Moabului și acolo cei doi copii, Mahlon și Chile, se căsătoresc și rămâne Naomi cu cele două nurori. Iar una dintre ele, Rut, alegă cu soacra ei și bineînțeles, ea era o străină pentru Israel, dar ea îl alege pe Dumnezeu. Dumnezeul tău va fi și Dumnezeul meu. Poporul tău va fi și poporul meu. Acum ă ea este exemplu de

[1:35]străin care vine în Israel. Și întrebarea este, străinul care va veni în Israel, ce viitor poate să aibă în poporul acesta? El îl alege pe Dumnezeu, dar se îngrijește cumva Dumnezeu de străinul acesta? Deci, avem poporul Israel și străinii din jur. A doua categorie este faminul sau eunucul sau un bărbat castrat, un bărbat care este steril. Nu că așa s a născut, ci că l au l a făcut cineva. Spune că unii spune Domnul Iisus că unii au ajuns, sunt așa din naștere, au o problemă medicală, alții au vrut ei ca să prindă o funcție și alții au fost făcuți că n au avut de ales. Dacă ești slujitorul unui rege și vrea să te pună peste haremul lui sigur ajungea în situația aceasta ca să fie sigur că e totul în regulă. sau dacă îți dădea finanțele, de exemplu, pe mână, ca să fie sigur că nu complotezi și să te gândești la, știu eu, viitorul copiilor, a familiei tale, atunci te făceai unuc famen, ca să nu mai ții

[2:47]tu, nu te mai căsătoreai, nu mai aveai copii și nu erai ispitit la fel de mult ca ceilalți ca să zici strâng și eu ceva pentru urmași. Modul acesta de lucru era destul de răspândit în vechime pe vremea aceasta în care s a scris textul din Isaia și chiar până pe vremea Domnului Iisus și v aduți aminte de famenul etiopian care apare în Faptele Apostolilor. Ă oamenii făceau lucrul acesta. În Isaia 56 avem un text care se ocupă exact de aceste două categorii, pentru că aceste două categorii puteau să spunăce i cu noi, străinul care vine în Israel, ce nume poate să aibă? Dar noi știm că Dumnezeu i a dat un viitor extraordinar ă acestei femei Rut și pe linia ei s a căsătorit și pe linia ei a venit împăratul David. Acum, dar pentru Ionuc, ce poate să capete un eonuc de la Dumnezeu? un un om care n are nu mai nu poate să aibă

[3:54]moștenitor pentru că în viața noastră am putea să ne gândim și oamenii în general se gândesc la două lucruri. Vreau să mi fac o carieră, adică să mi fac un nume pe acest pământ și Eonunucul putea să și facă un nume pe acest pământ, dar el era singur pe lume. El nu mai avea, poate avea frate, soră, știu eu ce mai avea acolo, dar el nu avea urmași. Dar al doilea lucru care putea să intereseze pe cineva era să lase ceva în în urmă, carieră sau să

[4:29]las ceva copiii lor, o moștenire. Dar Eunucul nu putea să lase o moștenire și cel care venea din afară în Israel era foarte îngrădit. El nu putea să se integreze. Și atunci Dumnezeu dă acest text din Isaia 56 ca o încurajare. De ce să l citim noi în adunare astăzi? O să vedem imediat. Sunt și între noi oameni unii care nu se căsătoresc și poate să intre într o stare de dezamăgire, spună: Ce? Viața asta e așa singură. Eu n am moștenitori, n am copii, n am E ceva ceva care ăă Dumnezeu cumva mă

[5:10]dezamăgește. Nu am și eu o familie, n am copii, nu are cine să mă moștenească. De asemenea, poate să fie cineva care spune: „Eu am o boală și n am putut să mă căsătoresc. Cineva care poate să spună: "Eu eu nu am reușit să fac prea multe lucruri în viață. poate nici să mă căsătoresc și nici să devin cine știe cine să mi fac cu carieră, chiar dacă e doar pentru viața aceasta. Și atunci Dumnezeu dă textul acesta. Textul este foarte interesant.

[5:41]Dumnezeu are în vedere aceste două categorii, străinul și eunucul, dar el pune niște condiții. Spune„Cel ce vrea să se apropie de Dumnezeu trebuie să îndeplinească niște condiții. Aici avem avem poporul Israel. Poporul lui Israel i s a dat legea, i s a dat sabatul și el trebuia să facă un legământ cu Dumnezeu. Când străinul venea și intra în poporul lui Dumnezeu, el în primul rând trebuia să și deschidă inima pentru Dumnezeu, dar apoi trebuia să intre sub toate cerințele Vechiului Testament, inclusiv ținerea Sabatului. Trebuia să știe străinul, chiar dacă n a făcut așa ceva în viața lui, că el în ziua de sâmbătă nu trebuia să lucreze și trebuia s o dedice lui Dumnezeu, pentru că el intra într un popor căruia i se dăduseră aceste cerințe și ei au fost o

[6:30]normă, o marcă a lor, ținerea sabatului și legea venită prin Moise. Acum noi suntem în altă ordine, da? Nu ține sabatul. Noi știm că ăă am dedicat ziua de duminică, care este ziua învierii Domnului. Ăă nu intrăm, dar principiile rămân. Adică există un timp celui care se apropie de Dumnezeu. În primul rând trebuie să ți deschizi inima, oricine ai fi, să intri într o legătură, într un legământ cu Dumnezeu. Apoi, odată ce ai intrat în legământ cu Dumnezeu, intri sub această responsabilitate de a păzi cuvântul lui, de a te interesa cuvântul lui și trebuie să i dedici un timp lui Dumnezeu, așa cum era sabatul în în Vechiul Testament. Acum noi ar trebui să i dedicăm timpul lui Dumnezeu în fiecare zi câte un pic și în ziua de duminică complet. Dar mă refer câte un pic că

[7:22]avem fiecare treburile noastre cu slujbe și așa mai departe, dar să ne hrănim din cuvântul lui Dumnezeu și noi tot timpul pe care î avem, da, suntem datori să muncim pentru familiile noastre, să ținem în dacă avem familii, da? sau suntem datori să ne ocupăm de noi înșine, să avem grijă, să plantăm, să dacă eram într un context agrar trebuia să plantezi pământul, să ai grijă să să prășești, să ți faci toate cele necesare și la urmă să ridici recolta ca să ai ce consuma în timpul în care nu era perioada aceasta de vară, de abundență, dar și astăzi suntem chemați la fel să muncim, să depunem Rămânem efort. Însă în timpul care rămâne avem această responsabilitate să dedicăm lui Dumnezeu timp în fiecare zi și să ne ocupăm de timp cu Dumnezeu și de ăă

[8:21]să timp cu Dumnezeu și să citim cuvântul lui, să ne apropiem de Dumnezeu. Citim textul. Acum vom trece mai rapid prin text pentru că am dat foarte multe explicații și dar textul are nevoie de explicații. Altfel pentru noi creștini din ziua de astăzi este un pic mai dificil. Haideți să citim împreună Isaia 56 cu versetul 1. Așa vorbește Domnul. Principiul general. Păziți ce este drept și faceți ce este bine, căci mântuirea mea este aproape să vină și neprihănirea mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta și de Fiul omului care rămâne statornic în el, păzind sabatul ca să nu l pângărească și stăpânindu și mâna ca să nu facă niciun rău. Străinul care se alipește de Domnul să nu zică Domnul mă va mă va despărți de poporul său și famenul să nu zică iată sunt un copac uscat.

[9:30]Căci așa vorbește Domnul: "Foamenilor care vor păzi sabatele mele, care vor alege ce mi este plăcut și vor stărui în legământul meu, le voi da în casa mea și înlăuntrul zidurilor mele un loc și un nume mai bune decât fii și fiicele. Te voi da un nume veșnic care nu se va stinge și pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să i slujească și să iubească numele Domnului pentru care pentru ca să fie slujitorii lui și pe toți cei ce vor păzi sabatul ca să nu l pângărească și vor stărui în legământul meu. Îi voi aduce la muntele meu cel sfânt și voi umplea de veselie în casa mea de rugăciune. Arderile lor de tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul meu, căci casa mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.

[10:33]Așa vorbește Domnul Dumnezeu care strânge pe cei risipiți ai lui Israel. Voi mai strânge și alte popoare la cei str la cei strânși acum din el. Veniți toate fiarele de pe câmp. Veniți de mâncați toate fiarele din pădure. Toți păzitorii lui sunt orbi fără pricepere. Toți sunt niște câini muți care nu pot să latre, aiurează, stau tolăniți și le place să doarmă. Toți sunt niște câini lacomi, care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic. Toți își văd de calea lor. Fiecare umblă după folosul lui fără abatere. Veniți, zic ei, am să caut vin și ne vom îmbăta

[11:15]cu băuturi tari. Mâine vom face tot ca azi, ba încă mai rău. Am citit tot textul acesta, așa cum am spus, el are de a face cu poporul lui Dumnezeu. Vreau să fac doar două remarci cu privire la prima parte a textului. În primele versete se face o prezentare a unor lucruri care sunt cumva pereche. Spune: "Păziți ce? Binele și dreptatea. Multor le ar place să se simtă bine, să

[11:51]aibă tot binele asupra lor, dar nu să înfăptuiască dreptatea. Și Dumnezeu spune: „Vreți binele? Trebuie să faceți după dreptatea mea. Vreți să vă fie bine? Păziți, aveți Aveți în vedere cuvântul meu. Ele vin la pachet. Al doilea lucru ăă mântuire și sfințenie sau neprihănirea pe care o dă Dumnezeu. Mulți oameni ar dori să fie mântuiți, dar dacă ne rezumăm doar vrei să fii mântuit, ridici mâna și eu vreau să fiu mântuit. Faci o rugăciune și eu vreau să fiu mântuit. Bun. Dar viața de după când

[12:28]ești când primești mântuirea trebuie să te gândești la viața care urmează. O viață de neprihănire, de sfințire, de lucrare a Duhului Sfânt în viețile noastre spre asemănarea noastră cu Domnul Iisus. Ele vin la pachet și Domn Dumnezeu atrage atenția. Vreți bine? Vreți mântuire? Dreptate și sfințenie trebuie să nu lipsească din viața voastră. Este interesant și modul în care Dumnezeu prezintă dedicarea. Cuvântul a stăruit și statornic sunt în versetul 2 și în versetul 4. Cuvântul a stărui și statornic. spune străinul, nu contează famenul dacă va

[13:14]stărui, dacă el va pricepe că el odată ce s a apropiat de Dumnezeu, el trebuie să stăruiască, să continue. Nu este o intrare. Te au îmbrățișat, ești binevenit și pe urmă gata, îți faci toate treburile tale cum crezi tu. a intrat într un legământ cu Dumnezeu. Urmează o viață împreună cu Dumnezeu. Acum se pare că Israel nu și a îndeplinit menirea lui de a fi lumină pentru toate neamurile, ci de a vesti cuvântul lui. Și asta este până în ziua de astăzi. Israel n a înțeles. Așa cum am mai spus, Israel, în loc să mulțumească lui Dumnezeu pentru că i a chemat, le a dat o chemare deosebită și că i a ales din toate neamurile ca să fie lumină și mijlocul prin care Dumnezeu vorbește celorlalte popoare ca să i atragă la sine. Ei au spus: „Suntem speciali. Dumnezeu ne a ales." Au vorbit adevărul, da, dar au mers în bază mai departe. Pentru că suntem speciali. Noi suntem protejații lui Dumnezeu. Voi sunteți niște by the

[14:17]voi, câini. Știți că au s au folosit pe vremea Domnului Iisus și acest niște câini, niște câini care mănâncă de sub masa stăpânului, dar și câinii mănâncă de sub masa stăpânului, nu? Domnul Iisus a dat replica aceea. Ă El a venit la oile pierdute ale lui Israel, dar nu numai. El a venit ca mântuitor al tuturor oamenilor. Dar Israel n a priceput. Până în ziua de astăzi puțini din Israel pricep acest lucru și înțeleg chemarea dată de Dumnezeu lui Avraam în Geneza 12. Încă rămân acolo. În loc să ia responsabilitatea, se mândresc cu chemarea, cu funcția.

[15:00]Avem ilustrația aceasta de cu străinul și famenul. Problema străinului era tratat ca om care este cumva de mâna a doua, cetățean de mâna a doua. Știți că în țara noastră se numește venitic. Aici în București cam toți sunt venitici mai bine de o perioadă unii poate dintre dumneavoastră ați venit cu zeci de ani în urmă și nu vă mai simțiți așa de la început și eu sunt pe aici de vreo 29 30 de ani aproape după '96 toată vin, dar n am rămas niciodată prea mult în București. Dar dacă te duci în București, poate nu te simți așa că nu te cunoaște nimeni. Dar dacă te duci într un sat, imediat ești luat în vizor pentru că în sat toată lumea se cunoaște. Te știe și cine i mama și cine i tata, cine i sora, cine i fratele și verișorii cunoș. Tot știe despre tine pentru că e populație puțină, nu i ca Bucureștiul. Într un sat veniticul este privit la început ca fiind suspicios. Îmi aduc aminte,

[16:09]eram cred că până în liceu, undeva acolo, aproape de bunicii mei, într un sat, se căsătorise o fată din alt sat și ce credeți că vorbeau niște doamne în vârstă la un colț de stradă. Spuneazigur fata asta nu i serioasă. Bine, au folosit o o vorbă de la țară. spunea că vaca bună nu pleacă din grajd, nu e de vânzare. Adică dacă fata respectivă ar fi fost o fată serioasă, se mărita în satul ei, nu se mărita în satul nostru. Ca să vedeți, o vorbă de la țară, o gândire și o priveau cu suspiciune. Fata respectivă astăzi este, vă dați seama, e ceva mai în vârstă ca mine. A trăit bine, n am auzit nimic. Am mai cunoscut, îl știam pe soțul ei, n am auzit, nu e pocăită, dar n am auzit nimic rău de ea. Cel puțin de altele s a auzit, de alte persoane, de Adică și a dus o viață, a fost o persoană ok, dar mă gândeam la modul în care este privit cineva din afară. Și v am dat exemplul acesta ca să înțelegem cam Vă dați seama că Dumnezeu

[17:21]privește ca și cum s ar uita de sus. El știe și gândurile noastre, dar imaginea noastră e mai ușoară. Așa se uită de sus și vede tot. Și nu vede doar situațiile cum se urăsc, cum se disprețuiesc. El vede gândurile cele mai ascunse. El știe tot. Și el vede că israelitul în loc să l primească bine pe străin și să i spună despre Dumnezeu și străinul să poată să îmbrățișeze credința în Dumnezeu, ei îi spun străinii:„Lasă i, bă, că sigur nu sunt curați. Dacă erau curați, stăteau în țara lor. Ceva de genul acesta. Acum, să nu înțelegem, sunt și alte lucruri care sunt interzise de Dumnezeu. De exemplu, sunt interzise căsătoriile între un credincios și un necredincios. Da. În Vechiul Testament. Și le a interzis lucrul acesta ca nu cumva ei să ajungă să slujească idolilor ă bagajului de închinare cu care venea, să zicem, femeia sau fata sau bărbatul respectiv în poporul Israel. Dar dacă un străin vrea să se alipească, venea cu toată familia lui, trebuia să fie primit. Nu

[18:26]venea să se căsătorească. Pur și simplu vrea să intre în adunarea Domnului, în adunare, în poporul Domnului. Acolo în adunarea Domnului e altă discuție. [Muzică] că avem avem lucrurile acestea clare. Se ia ca exemplu în versetele următoare 3 4 acest străin sau venetic și cel care este lipsit de copii, care nu vede o speranță în perpetuarea numelui. Știți că în Israel și la noi, dar în Israel și

[19:05]în țările acestea era foarte important, mai ales pentru un rege, să aibă băieți, pentru că așa era pe cine lasă în urmă. Prima dată regele, vă dați seama că nu exista ecograf pe vremea aceea. Să știi ce? Dacă viitor când e însărcinată soția să știi dacă e băiat sau fată. El era foarte stresat până în clipa când se năștea copilul să vadă dacă e băiat sau fată. Rege fiind. Avea și el un stres. Dacă era băiat era sărbătoare în în tot palatul. Dacă era fată, ce mai încercăm o dată. Ăă

[19:43]acum vreau să ne gândim la câteva exemple din Scriptură. Să ne gândim, de exemplu, la Saul. De exemplu, în 1 Samuel 24: 21 este un text foarte interesant unde Saul, la un moment dat, Saul cel care îl prigonea pe David și încerca să l omoare, știți că l a căutat pe unde a putut, el la un moment dat recunoaște că David va domni peste Israel și recunoaște că Dumnezeu l a ales pe David. Are un moment de un pic de pocăință, că nu s a pocăit cum trebuie niciodată. Până la urmă Dumnezeu l a eliminat. Dar el nu s a pocăit. Dar are un moment când Dumnezeu îl sensibilizează și el spune: „Știu că vei domni peste Israel, dar te rog un lucru. Tu vei fi următorul rege. Te rog să nu mi omori copiii. Vreau să mi se ducă numele mai departe, stresul împăratului. Dumnezeu îl pusese pe el. Nu fusese el cel mai deștept, cel mai era mare, înalt

[20:48]și frumos. Saul ca o ca bărbat. Și toți priveau la el, îi trecea pe toți de la umăr în sus. Da. Arăta bine ca rege, să spunem așa. Dădea bine în față, dar inima lui nu a fost merită. A fost el la început cum a fost, dar pe urmă i s a urcat la cap funcția. Și el este foarte stresat și i spune: "Saul cere lui David să nu i șteargă numele în Samuel 24: 21.

[21:22]Ne aducem aminte cu privire la nume. În versetul 5 spune: „Le voi da în casa mea, înlăuntrul zidurilor mele, un loc și un nume mai bune decât fii și fiicele. Le voi da un nume veșnic care nu se va stinge." Observați ce le spune Dumnezeu. Nu este important să ai pe cine încurajează? peameni. Nu este atât de important să ai copii. Copiii sunt o binecuvântare. Da, dar este un lucru mai importantă decât să ți poarte cineva numele, să ai băieții să ți poarte numele așa cum se stresa Saul. Este important să tu să devii copil al lui Dumnezeu, să primești un nume de la Dumnezeu. Le voi da un nume.

[22:06]De pe vremea aceea se vorbea și vă spun o să o să citesc și un verset din Apocalipsa la biserica din Pergam. Spune că Dumnezeu celui care se apropie și este credincios. Nu toți din Pergam erau credincioși, dar erau o o parte dintre ei erau credincioși și spune: „Le voi da un nume nou. O să citim și versetul acela. Este un nume care vine de la Dumnezeu.

[22:34]Observați nume mai bune. Le voi da un nume mai bun. Un nume mai bun decât cariera, un nume mai bun decât acesta purtat. Ai un nume pe care ți l poartă urmașii din generație în generație. Și străinii, spune versetul 6, care se vor lipi de Domnul ca să ca să l slujească și să iubească numele lui, numele Domnului. Pe toți care vor păzi sabatul și vor stărui în legământul meu, îi voi aduce la muntele Versetul 7. Îi voi aduce la muntele meu cel sfânt și voi umplea de veselie casa mea de rugăciune.

[23:15]Vă ți aminte ce a spus Domnul Iisus? Casa aceasta se va numi o casă de rugăciune și voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari. Momentul când el a dat pe acei vânzători de porumbei și de tot ce făceau ei acolo cu business ul lor la templu, el a dat afară și spune: „Casa mea se va numi o casă de rugăciune. O casă de rugăciune pentru toate neamurile. Nu puteau israeliții să sufere așa ceva. Cum să fie Dumnezeul nostru și al lor? Unde găsiți comportamentul acesta? Știți unde î găsim? La copiii mici. Uneori copiii mici când sunt mai mulți frați așa sau dacă vine altcineva spune: „Mama mea, fiecare copil e a mea, măi, dar s a mai născut unul, un bebeluș." Și părinții trebuie să ducă Nu toți copiii reacționează așa. Unii copii pur și simplu le se prind imediat că e și mama lui și mama la frățiorul mai mic sau la surioara mai mică. Dar unii reacționează foarte urât când vine mama cu copilașul mic în brațe de la

[24:22]spital. Copilul mai mare până până acum câteva zile mă țineai pe mine în brațe și acum altul mi a luat locul și apucă pe mama și spui: „Tu ești mama mea. Și chiar unii copii devin agresivi față de bebeluși că ei cumva le au le a le a furat mama lor, le a furat o pe mamă. Ăă

[24:50]de ce vă spun lucrul acesta? Din punct de vedere comportamental, Israel se purta ca un copil mic. E ar fi trebuit să crească, se maturizeze, dar ei aveau un comportament care era inadecvat pentru niște credincioși, cu atâta vechime în cunoașterea lui Dumnezeu. Dar vedeți, cunoașterea pentru națiune avea vechime. Dar cunoașterea Domnului este personală. Fiecare trebuie să crească. Fiecare să redescopere cuvântul lui Dumnezeu. Fiecăruia să i vorbească Dumnezeu prin cuvântul lui și prin Duhul Său, să descopere, să l transforme. Dar per total ei ca națiune aveau tot ce era necesar. însă ei nu au fost gata să înțeleagă și să aprecieze aceste lucruri și modul în care Dumnezeu mai are și alți și în Isaia 50, citim în 56 acum, dar și în Isaia 55 se vorbește de același lucru, că Dumnezeu va mai aduce și alte neamuri. Când îi vorbește evreului de așa ceva, nu i convine.

[25:53]Numai Numai al meu e Dumnezeu. Numai al meu este Dumnezeu. Numai Dumnezeu este numai Tatăl nostru. Casa mea de rugăciune se va umple o casă pentru toate popoarele. Acum, din versetul 8, de fapt versetul 8, Dumnezeu face o descriere a celor credincioși care nu mai sunt despărțiți la un moment dat și nu vor mai fi despărțiți în Israel și neamuri. Dumnezeu are planul lui cu Israel, cu neamurile.

[26:28]Dar versetul 8 spune așa: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu care strânge pe cei risipiți ai lui Israel. Voi mai strânge și alte popoare la cei strânși acum din el. Dumnezeu va strânge și va fi o turmă și un păstor. El așa privește. El are un plan cu Israel ca popor. El are un plan cu neamurile. El cheamă neamurile, le aduce. Sunt planuri diferite per total,

[26:58]dar la un moment dat mireasa Domnului Iisus va fi făcută din credincioși și dintre Israel și dintre neamuri și acolo va fi cu adevărat o turmă și un păstor. De fapt, va fi o mireasă și un mire. Domnul Iisus și mireasa lui. Israel nu vrea să înțeleagă. ca să îi ajute să înțeleagă starea lor rea. Dumnezeu pune pe profetul Isa pune să scrie versetele acestea, textul acesta care a fost împărțit în Biblia noastră versetul 9 până la 12 ca să ne arate ce era în Israel de fapt. Ce este interesant ă modul în care Israel este asemănat cu sau păzitorii din Israel sunt asemănați cu niște câini

[27:50]și câinele este ăă aici este ăă pus în două ipostaze diferite. Nu e să ia câinele. Fiți atenți. Voi sunteți niște câini și le pune un câine în față. Tot ce gândiți voi despre câini se aseamnă cu voi. Nu ci ia doar două aspecte din practica de viață a câinelui. Primul aspect spune așa: Câinele în mod normal este cel care păzește, zice Dumnezeu. V am dat câinele, am pus niște abilități în câine. Câinele poate să recunoască un om, să se împrietenească cu el, ci să devină omul stăpânul câinelui, iar câinele să devină cel care este în serviciul omului. Acum, Dumnezeu ia exemplul câinelui și l folosește în legătură cu clasa aceasta conducătoare în poporul lui Dumnezeu și spune așa: "Toți păzitorii sunt niște orbi fără pricepere. Toți sunt niște câini muți. Gândiți să gândiți vă să ai la o stână niște câini muți. Ei ar putea să vadă. Să zicem vine ursul

[28:53]sau vine lupul. Ar putea să vadă. Ar putea să Dar este o problemă. Câinii nu stau niciodată grămadă ca oile. Doarme un câine acolo, unul dincolo. Dacă ursul ar veni din partea aceasta, câinele de aici l ar vedea. Dar un câine la un urs e prea puțin. El atunci latră. Ceilalții cunosc glasul imediat și latră într un anumit stil și vin imediat în ajutorul lui și astfel toți se adună și luptă împotriva dușmanului, ursul, lupul, ce este. Dar dacă acești câini ar fi muți, ce s ar întâmpla? Turma este în

[29:33]pericol. Dar nu numai atât, când această ilustrație este pusă în dreptul liderilor, Dumnezeu le aduce aminte liderilor. Câinele, animal este pus să latre. Chiar și lătratul lui poate să El aduce o veste, își face un serviciu, spune: „Dar voi sunteți niște câini muți. Ați fost chemați să păziți pe Israel. Adică liderii au fost chemați să păzească, dar liderii nu le spune cuvântul lui Dumnezeu la la cei din Israel. Sunteți niște câini muți. Nu vă faceți treaba. Aceasta este ilustrația pe care o face Dumnezeu prin această expresie. Sunteți niște câini muți. Care

[30:15]spune acolo și le dă mai multe detalii. Spune care nu pot să latre. Aiurează, stau tolăniți și le place să doarmă. Adică voi în loc să vorbiți lui Israel, păstorii sufletești ai lui Israel stau tolăniți, nepăsători față de popor. Și poporul a ajuns în starea aceasta, să nu se îngrijească nici de sine, nici mai cu atât mai puțin de străini sau de fameni care au și ei problemele lor. În al în al doilea mod în care Dumnezeu folosește ăă ă câinii în ilustrația lui pentru a descrie starea ă liderilor din Israel spune: „Totuși, sunt niște câini

[30:59]lacomi, care nu se mai satură și apoi le vorbește direct: Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic. Toți își văd de calea lor. Fiecare după folosul lui, fără abatere. Dumnezeu le spune: „De voi, liderii lor vorbesc, de liderii lui Israel, voi care trebuie să îndrumați de la preoți până la cărturari și tot ce este acolo. Voi care sunteți liderii lui Israel, ba nu vă faceți treaba, adică nu vorbiți poporului, ba sunteți lacomi, să mâncați poporul, să l exploatați.

[31:37]Foarte ă direct Dumnezeu și spune despre ei că starea lor este chiar și mai rea. Fiecare își vede după de de interesul lui fără abatere, adică în mod continuu. Nu este o scăpare. M am scăpat și eu și n am vorbit azi. Au fost niște frazi la mine, nu le am spus despre Dumnezeu, dar în restul săptămânii la toată lumea spun. N a fost așa ceva. În toate zilele ei nu spuneau nimic. Stătea fiecare își vedea de drumul lui. Și iată, descrie și un moment din viața lor. Spune: „Veniți, zic ei, am să caut vin și ne vom îmbăta

[32:18]cu băuturi tari. Mâine vom face tot ca azi, ba încă și mai rău." Adică liderii lui Israel și poporul împreună cu liderii ajungeau din rău în mai rău. Și Dumnezeu a trebuit să vorbească direct, să i trezească. Nu este rolul vostru să stați ca niște câini tolăniți, să nu vă faceți treaba. Nu este rolul vostru să stați ca niște câini lacomi, să mâncați pe poporul meu.

[32:49]Dumnezeu îți păzește poporul, fie Israel, fie biserica. Acuma să vă mai dau în încheierea mesajului am să vă mai dau câteva versete ca să înțelegem un pic mai bine despre nume. De exemplu, în Geneza 6:4 avem acolo, știți ce este în Geneza 6:4? Este un text despre cei care pe care îi numim noi oameni de de natură înaltă sau uriași, cum spunem noi. Da. și spune că erau oameni cu nume, adică oameni cunoscuți, oameni care aveau o forță, oameni care

[33:31]aveau o carieră militară, dacă vreți, sau erau impuneau respectu ei în sine. Un om care impune respect prin ceea ce el a devenit, prin ceea ce este. În Geneza 11:4 ne aducem aminte că Dumnezeu dăduse porunca poporului său să ăă se împrăștie pe toată fața pământului, de fapt oamenilor. Da, prin Noe. Și era din Geneza, apoi prin Noe din nou un nou start le a spus: „Creșteți, înmulțiți vă, umpleți pământul." Asta a fost porunca. Aducem aminte în Geneza 11:4 oamenii n au vrut ci au vrut să stea la un loc și au făcut un turn și ce au mai vrut ei să și facă să și facă un nume să devină ei cineva. n a vrut să se supună lui Dumnezeu. Apoi, în Geneza 12: 2

[34:26]spune că Dumnezeu l a chemat pe Avraam și spune că și pe Avraam îl va face un nume. În Am citit de asemenea Samuel 24: 21. Saul îi cere lui David să nu i șteargă numele, adică urmașii. Aici este un exemplu negativ. Dar avem un text frumos în Eclesiastul 7:1 unde spune că un nume bun,

[35:01]un nume bun face mai mult decât orice. Un nume bun mai mult face un nume bun decât undelemnul mirositor și ziua morții decât ziua nașterii. Este foarte interesant cum vom fi în ziua aceea când vom trece în veșnicie. Ne am concentrat pe cine ne va moșteni casa, pe cine să devenim în lumea aceasta ca și carieră. Toate astea se pierd la moarte. Dacă nu avem un nume primit de de la Dumnezeu, atunci am eșuat. Putem să avem și 10 băieți în spate care ne poartă numele și nu știu câte nepoți și străpoți. Nu este important. Dacă ai pierdut numele care este primit de la Dumnezeu de copil al lui, un nume nou, un nume deosebit, atunci poți să spui că ești un eșec pentru veșnicie. Faptele apostolilor ne spune de un nume care ne dă nouă un nume. Noi avem Noi avem un nume și vom primi un nume, dar este un nume mai presus de orice nume. Fapte 4:1.

[36:12]Nu este un alt nume în care trebuie să fim mântuiți. Sigur, ne putem duce în Coloseni unde se vorbește despre cel a cărui nume care cel despre care vorbește acest text, adică Domnul Iisus Hristos. El este înainte de toate, mai presus de toate lucrurile. El este capul bisericii și așa mai departe. Epistola către Coloseni este plină de tot felul de explicații despre cine este Domnul Iisus, cine este acest nume în care suntem mântuiți. Și ultimul verset pe care am să citesc este Apocalipsa 2:17 despre biserica din Pergam.

[36:59]Biserica din Pergam spune că a fost o biserică parțial bună, parțial rea. Au fost și de un fel și de altul acolo. Și Dumnezeu în versetul 13 2 cu 13 spune: „Știiu unde locuiești, acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ții numele meu și n ai lepădat credința, nici chiar în zilele acelea în care Antipă, martorul meu credincios, ă a fost ucis la voi, acolo unde locuiește Satana. Dumnezeu știe unde suntem, știe că suntem ispitiți cu carieră, cu ideea de moștenitor și toate cele. Suntem ispitiți. Dar el spune

[37:42]am ceva împotriva ta. Tu ai acolo niște oameni care se țin de învățătura lui Balaam, care învață care a învățat pe Balac să pună o piatră de potignire înaintea copilului Israel ca să mănânce din lucrurile jertfite idlilor și să se dea la curvie. Tot așa, și tu ai câțiva care de asemenea țin învățătura Nicolaiților pe care și eu o urăsc. Pocăiește te, dar altfel voi veni la tine curând și mă voi război. Mă voi război cu ei, cu sabia gurii mele. Și spune așa: "Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă și i voi da o piatră albă. Și pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu l știe nimeni decât acela care l primește. Suntem chemați să biruim ispitele acestei lumi, să nu trăim ca evreii, mândrindu ne sau încrezându ne în moștenitorii noștri, în abilitățile noastre. Suntem chemați să mulțumim lui Dumnezeu pentru numele pe

[38:53]care El ni l a dat. Sunt multe versete despre numele pe care Dumnezeu noi știm că ne a dat un nume de copii ai lui Dumnezeu. Este un nume deosebit, indiferent în ce stare suntem, că avem moștenitori, că n avem, că am realizat pe plan profesional nu știu ce sau n am realizat, egal cu 0. Dacă avem o credință reală, dacă, așa cum am spus la început, vrem mântuirea, dar vrem și neprihănirea lui Dumnezeu, suntem interesați ca să ne fie bine, dar vrem și dreptatea lui Dumnezeu în viața noastră. Dacă Dumnezeu ne a schimbat inima și suntem copii ai lui Dumnezeu, este cea mai mare bucurie, cel mai mare câștig pe care îl putem avea în viața aceasta. numele de copil al lui Dumnezeu, un nume nou primit de fiecare dintre noi. Să avem o seară de mulțumire și bineînțeles poate să fie și de pocăință dacă dacă descoperim ceva, dar să fie o seară de mulțumire în care să mulțumim lui Dumnezeu pentru că El ne a chemat și pe noi și iată a făcut casa

[39:59]lui se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile. Astăzi avem și noi o casă de rugăciune aici în România în locul acesta și multe alte locuri și putem să ne închinăm aceluiași Dumnezeu care l a chemat pe Avraam, care l a chemat pe Isaac, pe Iacov, poporul Israel. Iată, ne chemat și pe noi să aducem mulțumire Domnului pentru lucrarea pe care a făcut o în viața noastră. Amin.