Patru leproși găsesc un belșug neașteptat într-o tabără goală și, pentru o clipă, ar vrea să păstreze totul doar pentru ei. Însă conștiința îi mustră: „Nu facem bine!” (2 Împărați 7).
Problema zilelor noastre nu este lipsa informației, ci lipsa curajului de a transmite vestea bună a Evangheliei.
Alături de Florian Dragomir, descoperim cum chemarea de a împărtăși vestea bună nu este doar o opțiune, ci o responsabilitate sfântă – pentru că darul Evangheliei trebuie dat mai departe.
Mesaj înregistrat la data de 31 august 2025 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: Iacov 3:2, Ecclesiastul 3:7, 2 Împărați 7:1-9, 2 Împărați 6:25, Levitic 11, Galateni 5:14, Numeri 11, 2 Împărați 5
Transcriere
[0:00]Știm, frați și surori, din cuvântul lui Dumnezeu, dar și din viața de zi cu zi pe care o avem noi, că cea mai mare problemă pe care o are un creștin este cu vorbirea. Nu vă așteptați la ăă apostolul Iacov în în capitolul 3, în epistola lui, capitolul 3, versetul 2, spune: "Dacă nu greșește cineva în vorbire este un om desăvârșit.
[0:44]Sunt oameni care vorbesc mai mult, oameni care vorbesc mai puțin, dar de cele mai multe ori dacă stăm și ne analizăm, greșim când vorbim. Vorbim ce nu trebuie, vorbim când nu trebuie și vedeți, avem și în în viața noastră ca români, avem și niște proverbe care spun una în proverb spune: "Tăcerea e de aur sau dacă tăceai filozof rămâneai".
[1:16]Și în analizând așa viața ști că nu totdeauna tăcerea este de aur și sunt situații în care atunci când dacă taci poți să fii pasibil de pedeapsă. Dacă, de exemplu, ești martor la o fraudă sau la ă eu știu la o altă infracțiune și nu spui ceea ce ai văzut, poți să fii acuzat de favorizarea făptuitorului sau al a al infractorului. Este adevărat că sunt situații când este bine să taci. Ecclesiastul la capitolul 3 versetul 7 spune: "Tăerea își are vremea ei și vorbitul își are vremea ei."
[2:06]Vorbirea. Însă, frați și surori, există un domeniu în viața noastră din punct de vedere spiritual când nu avem voie să tăcem. Vedeți, noi suntem chemați să spunem altora Evanghelia care este vestea bună primită de la Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos când a dat marea trimitere de a vesti altora Evanghelia, n a dat o doar ucenicilor lui, ci ne a dat o și nouă. Și aș vrea să ne analizăm în această seară fiecare dintre noi și să vedem câți oameni au venit la Domnul prin noi.
[2:49]Cei care predică ar putea să aibă o să zică că au o au o scuză să zică la predicile mele poate s au întors câțiva. Dar nu la asta ăă vreau să ne gândim în această seară, ci câți oameni s au întors la Dumnezeu datorită modului meu de trai și modului prin care eu le am spus, le am vorbit despre Domnul nostru Iisus Hristos. De ce n avem roade din acestea? Noi ca biserică ne am obișnuit să ne întâlnim aici. Este bine, este frumos să vorbim unii între noi, dar atunci când mergem afară parcă ne rușinăm de Domnul nostru Iisus Hristos. Vestea bună a Evangheliei nu este doar o informație pe care trebuie s o dăm altora, ci este viață pentru cei pierduți. În doi împărați, la capitolul 7, în pasajul în care ne vom uita în această seară, vom vedea poporul lui Israel care suferea de foame, o situație disperată. Și în mijlocul crizei, Dumnezeu trimite o veste bună, că este mâncare pentru toți, hrană din abundență
[4:05]și cei care au primit această veste au devenit purtătorii ei. Haideți să ne uităm în cuvântul lui Dumnezeu în doi împărați la capitolul 7 și să citim primele nouă versete. Doi împărați, capitolul 7. spune așa cuvântul Domnului. Elisei a zis: Ascultați cuvântul Domnului. Așa vorbește Domnul. Mâine, la ceasul acesta se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de ors cu un siclu. Călărețul pe brațul căruia se rezema împăratul i a răspuns omului lui Dumnezeu: Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s ar putea întâmpla un asemenea lucru? Și Elisei i a zis: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele." La intrarea porții erau patru leproști care au zis unul către altul:„La ce să ședem aici până vom muri? Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete și vom muri. Și dacă vom sta aici, de asemenea,
[5:16]vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra sirienilor. Dacă ne vor lăsa cu viață, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri. Au plecat dar în Amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Și când au ajuns în la intrarea în tabără a sirienilor, iată că nu era nimeni. Domnul făcuse să se audă în tabăra sirienilor un vuiet pe ă un vuiet de care și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri. Și ziseseră unul altuia: "Împăratul lui Israel i a întocmit împotriva noastră pe împărații Hitiților și pe împărații egiptenilor ca să vină să lupte împotriva noastră." Și s au sculat și au luat o la fugă în amurg și au lăsat corturile, caii și măgarii, tabăra așa cum era și au fugit ca să scape viața. Leproșii ajungând la intrarea taberei, au pătruns într un cort, au mâncat și au băut, au luat din el argint, aur și haine și s au dus și le au ascuns. S au întors iarăși, au pătruns în alt cort și au luat și de acolo lucruri pe care s au dus și le au
[6:21]ascuns. Apoi și au zis unul altuia: „Nu facem bine. Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiți. Veniți acum și haidem să dăm de știre casei împărătești. Care era problema cu care se confrunta poporul? Poporul lui Israel a fost atacat de sirieni și întâmplarea loc în spre sfârșitul domniei lui Ben Hadad, în jurul anului, anilor 850, 842 înainte de
[7:04]Hristos, în vremea regelui Ioram, al lui Israel. Conștienți că nu pot să i înfrunte pe sirienii în luptă, împăratul Ioram s a retras în cetate și a spus: Cetatea este întărită, are ziduri groase. Stăm la adăpost aice, nu pot să distrugă cetatea. Însă, ca strategie de război, sirienii n au atacat cetatea, au înconjurat cetatea și au tăiat astfel toate liniile de alimentație și au așteptat ca poporul să ducă lipsă, să flămânzească, să moară de sete și să se predea singuri, fără luptă. Și probabil că primele zile sau primele săptămâni totul a fost bine. Au avut în cetate mâncare, au avut apă, au avut tot ce aveau nevoie. Dar trecând timpul, poporul din cetate a început să ducă lipsă și aveau nevoie de izbăvire. Frați și surori, noi ca biserică avem nevoie de izbăvire pentru că armatele celui rău ne au înconjurat și săgețile
[8:14]lui arzătoare sunt trase către fiecare dintre noi și vedem cum unii cad din dintre noi. Singurul care poate să aducă izbăvire este Domnul nostru Iisus Hristos. Aveau această problemă. erau înconjurați, erau în război. Poporul mai avea o problemă. Aveau nevoie de hrană. Poporul din cetate, ne spune cuvântul lui Dumnezeu, era înfometat. Textul ne prezintă o Samarie asediată cu oameni înfometați și plini de disperare.
[8:50]În capitolul 6 la versetul 25 ni se spune așa: "În Samaria a fost o mare foamete și atât de mult au strâmtorat o încât un cap de măgar prețuia 80 de sicli de argint și un sfert de cap de gâineaț de porumbel cinci siclii de argint. Am începat am încercat să fac o echival a acestor siclii de arginți cu prețul de astăzi ca să văd cât de gravă era situația acolo. Și am ajuns la următoarea concluzie că acei acel cap de măgar de 80 de siclii de argint costa aproximativ 720 € adică 3700 RON un cap
[9:38]de măgar. Gândiți vă, ați da 3700 RON pe un cap de măgar? Iar acel sfert de cap de gâț de porumbel costa 45 € adică 230 RON gânațul de porumbel. Aceasta era realitatea din cetatea Samariei. Și dacă citim mai departe în capitolul 6, vedem că oamenii s au dedat la canibalism. Poporul era înfometat și hrana necurată ajunsese la rang de cinste. În Levitic, la capitolul 11, măgarul făcea parte din animalele necurate și poporul lui Dumnezeu, oamenii aceia au ajuns să mănânce hrană necurată.
[10:32]Biserica, frați și surori, din timpurile noastre suferă de aceeași problemă, de înfometare și nu de faptul că nu este hrană sănătoasă în biserică, ci de faptul că pe internet, pe Facebook, pe YouTube, pe unde se mai uită frații și surorile, par tot apar tot mai des ciorbe din cap de măgar și din gâniaț de porumbel. Și începem să ne hrănim, frați și surori, cu lucruri din afară care nu ne hrănesc. Și nu este de mirare că de ce nu
[11:11]creștem spiritual, nu mai venim la adunare pentru că avem pe internet tot felul de emisiuni, tot felul de podcasturi, tot felul de lucruri la care să ne uităm și să ne hrănim din punct de vedere spiritual, dar cu mâncare necurată. Un altfel de cannibalism găsim în cuvântul lui Dumnezeu. Și apostolul Pavel în Galateni la capitolul 5 versetul 14 vorbește despre acest canibalism spiritual. Apostolul Pavel spune acolo în Galateni 5:1 căci toată legea se cuprinde într o singură poruncă. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Asta o știm. Dar uitați ce spune apostolul Pavel mai departe. Dar dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții.
[12:14]Apostolul Pavel vorbea bisericii din Galatia. Imaginea aceasta a mușcăturii și a mâncării unii pe alții sugerează comportamente distructive prin care comunitatea se ruinează singură din interior. În loc să fie un trup unit în dragoste, biserica riscă să se autodistrugă prin conflicte interne și câteodată mai găsim și la noi în biserică lucruri din acestea. Frați și surori, înconjurați fiind de de cel rău, așa cum spuneam la la început, în loc să ne apărăm de el, noi ne mâncăm și
[12:55]ne mușcăm unii pe alții. Nu trebuie să fie așa. O altă problemă pe care exista atunci în Samaria era descurajarea. Poporul avea nevoie de trezire. Se părea că Dumnezeu i a uitat. Se părea că lui Dumnezeu nu i mai pasă, că Dumnezeu i a abandonat. Poporul avea nevoie de trezire, avea nevoie de o încurajare, avea nevoie de un cuvânt nou din partea lui Dumnezeu. Are biserica astăzi nevoie de trezire?
[13:29]Are. Avem nevoie. Și lucrul acesta doar Domnul Iisus Hristos poate să l facă pentru fiecare dintre noi și pentru biserica noastră. Dar vedeți, în mijlocul acestei crize care era acolo în Samaria, vine Elisei și dă o profeție. Mâine, la ceasul acesta se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu. Era o
[13:56]veste incredibilă, foarte greu de crezut de poporul care trăia în lipsă și în foamete. Însă Elisei vorbea despre o realitate pe care ei n o vedeau. Oamenii trebuiau să creadă cuvântul lui Dumnezeu și pe Elisei înainte ca schimbarea aceasta să apară în viața lor. Elisei vedem aici că afirmă cu tărie: "Mâine va fi hrană.
[14:25]Dar regele și oamenii lui se uitau la ce vădeau cu ochii. Se uitau la împrejurări, se uitau la lipsurile pe care le aveau, nu la cuvântul lui Dumnezeu. Și, frați și surori, aceasta este și reacția umană și a noastră. De multe ori vedem ceea ce este imediat și ignorăm lucrarea nevăzută a lui Dumnezeu și planul lui. Israeliții mai aveau nevoie de ceva. Mai aveau nevoie de unitate. Vedem aice că erau dezbinați. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în capitolul 6 că a venit o femeie la împărat și i a zis: „Uite, am fost păcălită de o altă mamă. Citiți dumneavoastră acolo care a fost situația cu mâncatul copiilor? Și împăratul când a zis, când a văzut, când a auzit aceste lucruri, ce a zis? Elisei este de vină. Din cauza lui s au întâmplat toate aceste lucruri. Și vedeți, știm și noi că totdeauna omul lui Dumnezeu este de vină. Pentru problemele noastre din familie, pentru problemele din biserică, prezbiterii
[15:36]sunt de vină. Ce bine că avem pe cine da vina. Dar nu ne gândim și la noi. Nu cumva și eu sunt de vină? Nu cumva situația în care am ajuns ca familie este și din cauza mea? Cu siguranță. și am făcut eu tot ce mi stătea în putință ca să rezolv una ca să n ajung în situația respectivă. Acum, uitându ne la toate aceste probleme, cu siguranță le găsim și în biserică și este nevoie de izbăvire,
[16:20]este nevoie de hrană, este nevoie de trezire sau de unitate. Uitându ne mai departe în textul pe care l am citit, observăm că la poarta cetății erau patru leproși. Ei nu erau nici cu cei dinăuntru, nu erau nici cu cei din afară, dar erau abandonați și marginalizați. Erau niște oameni aruncați afară din cetate, lăsați într un fel mâna și la prada ă
[16:53]dușmanilor care înconjurau cetatea. În cetate problema era gravă. Oamenii erau în prag de disperare, așa cum am văzut. Și vedem aici reacția oamenilor. Pentru că, vedeți, frați și surori, testul credinciosului este cum reacționează la anumite situații. Pentru că atunci când trebuie să acționăm într un fel și ne pregătim pentru acel lucru, știm să facem lucrul acela bine. Dar cum reacționăm atunci când vine încercarea? atunci când vine problema, când vine criza, ce facem? Și aș vrea să ne uităm
[17:35]să vedem care au fost reacțiile poporului din cetate. În primul rând, vedem aice răzvrătire în necredință. Versetul 2 spune așa: Cavalerul pe brațul căruia se rezema împăratul, adică cine? Omul de încredere al împăratului a răspuns omului lui Dumnezeu: "Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s ar putea întâmpla un astfel de lucru?" Pe acest om îl caracteriza răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, necredința în Dumnezeu și în cuvântul Lui. Omul acesta a crezut că problema pe care o are mai mare decât Dumnezeu. Dar să
[18:20]slăvit să fie Dumnezeu că Dumnezeu este mai mare decât oricare problemă aș avea o eu sau dumneavoastră. Ne amintim duminica trecută din predica din Numeri la capitolul 11 când poporul cere în pustie cere carne, Dumnezeu a zis că le dă carne cât timp. Și mai țineți minte? O lună. Fratele Eugen n a fost la predică acolo, dar știe. O lună de zile. Și ce a zis Moise? Doamne, chiar dacă am tăia oi și boi, n
[18:55]avem atâtea carne să le dăm la la popor. Ce am mai zis? E ceva foarte interesant și hazliu aș zice dacă am strânge toți peștii din mare și tot n am avea suficientă carne să le dăm la popor și ce a zis Domnul? Oare nu cumva s a scurtat oare mâna lui Dumnezeu? Această situație o găsim și aici. Nu cumva s a scurtat oare mâna lui Dumnezeu? Dumnezeu n a fost niciodată luat prin surprindere de nimic, de nicio problemă pe care eu sau dumneavoastră sau oamenii pe care le au înfruntat. Și poate ești în această seară aici și ești în această situație de răzvrătire și spui: Dumnezeu m a abandonat, sunt înfrânt, nu mai pot să rezolv. Dumnezeu m a uitat în problema pe care eu o aduc de atâta timp, dar Dumnezeu nu ne a uitat. Slăvit să fie numele lui și el lucrează la timpul lui.
[20:02]A doua reacție pe care putem s o avem și pe care poporul a avut o a fost să se resemneze. Putem să ne resemnăm. Știți ce a făcut împăratul? Prima reacție care a avut o împăratul a fost răzbunare. Vreau capul lui Elisei. El este de vină. Apoi a început să se resemneze și în versetul 33 împăratul spune: „Iată, răul acesta vine de la Domnul. Ce mai am de nădăjduit de la Domnul? Resemnare. Te gândești că este pedeapsa lui Dumnezeu peste tine sau peste noi. Nu mai putem face nimic. Familia mea este pierdută. Copiii mei sunt pierduți. Eu sunt pierdut. Biserica este pierdută. Nu mai putem face nimic și ne resemnăm și pierdem. Ești dezamăgit, accepți înfrângerea și te resemnezi.
[20:59]Dar, frate și soră, nu te resemna pentru că Dumnezeu este încă în control în viața noastră. Putem să mai facem alt lucru. Putem să ne retragem. Uitați ce au spus leproșii care erau la poarta Samariei. La ce să ședem aici până vom muri? Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, adică dacă vrem să ne retragem în cetate, există și această reacție să te retragi, să te întorci la lucrurile tale de dinainte, dar este periculos să te întorci la viața ta de dinainte, să te întorci la păcatele tale de odinioară și să te întorci la viața pe care ai avut o înainte, la fel cum copiii lui Israel în pustie când au dat de greu. Ce au zis? Să ne întoarcem în Egipt? Era mai bine acolo în sclavie. Putem să ne retragem, dar putem să și rămânem. Leproșii au zis: „Dacă vom sta aici,
[22:07]putem să ne retragem în cetate sau putem să rămânem aici la poarta cetății. Poți ca și familie, putem ca și biserică să rămânem pe loc. să ne împăcăm cu situația și să spunem totul e bine, asta este. Nu mai vrem să facem nicio schimbare. Însă, frați și surori, și pentru retragere și pentru rămânere este aceeași consecință. Dacă ne retragem, vom muri, dacă vom rămâne vom muri.
[22:42]Apoi, o altă reacție. Putem să facem ceea ce a făcut omul lui Dumnezeu Elisei. Să ne rugăm. Elisei a avut o relație și o părtășie cu Dumnezeu și spune aice cuvântul în versetul 1: Ascultați cuvântul Domnului. Așa vorbește Domnul. A, mâine, la ceasul acesta se va vinde la poarta cetății Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de ors cu un siclu. Elisei avea o relație cu Dumnezeu și el a avut răbdare ca Dumnezeu să lucreze. Știți cât timp trebuia să mai aibă de când a auzit aceste cuvinte? Să aibă răbdare poporul și împăratul 24 de ore pentru că i a zismâine pe vremea aceasta e mult. Nu e mult. Vrei o schimbare în viața ta? Vrei o schimbare în familia ta? Ai răbdare, dar între timp fă ceea ce a făcut Elisei. Roagă te Domnului. Roagă te Domnului și vei vedea cum vor
[23:49]veni vremuri de înviorare peste familia ta, peste viața ta, peste biserica noastră, după care este înconjurată de cel rău. Și apoi, frați și surori, mai putem să facem un lucru pe care fiecare dintre noi ar trebui să l facem. Putem să riscăm și să mergem înainte. Ce au zis leproșii? Dacă ne întoarcem, murim. Dacă rămânem, murim. Să mergem înainte. N avem nimic de pierdut. Versetul 5 spune: "Au plecat, dar în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Au trecut la acțiune, n au rămas doar la vorbe. Și vedeți, este interesant aice de văzut că acești leproși, ei n au știut de
[24:35]proorocia pe care Elisei o spusese. Ei erau niște oameni marginalizați. Nimeni nu se aștepta ca Dumnezeu să lucreze prin ei. Prin cine, mă? prin ăla să lucreze Dumnezeu, prin ăla care stă la poartă, prin leprosul ăla, prin fratele și sora aia să lucreze Domnul. Nu se întâmplă câteodată să spunem așa? Știți de ce nu ne a intrăm pe cale, frați și surori? Pentru că ne am obișnuit să stăm sub oprimarea celui rău, să mâncăm lucrurile necurate pe care El ni le oferă.
[25:14]Dacă ne dăm seama că trebuie să schimbăm ceva în viața noastră, trebuie să apelăm la cuvântul lui Dumnezeu. El trebuie să fie hrana noastră zilnică, frați și surori, dar noi ne mulțumim cu puțin. Noi ne mulțumim cu lucrurile necurate care ne spurcă viața. Domnul să facă să țină departe de noi, să ne țină departe de aceste lucruri necurate. Aceasta a fost reacția, au fost reacțiile poporului. Dar haideți să vedem care a fost rezolvarea, pentru că Dumnezeu a dat o rezolvare aici. Dumnezeu nu ne a mântuit, frați și surori, ca să murim de foame sau să ne mâncăm și să ne mușcăm unii pe alții. Ne a mântuit ca să avem viață din belșug. Z Domnul Iisus Hristos spune: „Eu am venit ca oile mele să aibă viață și s o aibă nu oricum, ci din belșug." Știți care a fost rezolvarea pe care Dumnezeu a dat o? Versetul 6. Domnul făcuse să se audă în tabăra sirienilor
[26:16]un vuiet de care și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri. Sirienii au crezut că israeliții au făcut o alianță cu alți împărați și s au speriat și au fugit toți. Și haideți să vedem, a fost lucrarea lui Dumnezeu. Dar haideți să vedem cum a fost această lucrare a lui Dumnezeu. În primul rând, a fost rezolvarea pe care Dumnezeu a dat o. A fost o minune supranaturală. Dumnezeu a a intervenit într un mod supranatural. Acolo n a fost nevoie ca poporul să lupte. Ne amintim de o situație similară într un fel de căderea zidurilor Ierihonului în care poporul n a aruncat către zidurile respective cu nici măcar cu o piatră ca să le dărâme. Și zidurile au căzut printr o minune supranaturală. A fost o minune supranaturală. Apoi a fost o minune specifică. Oamenii au primit exact ceea ce aveau nevoie.
[27:17]A fost o izbăvire de dușman, a fost o izbăvire din foamete. Au găsit hrană pentru tot poporul, au găsit tot ce le trebuiau și ce aveau nevoie. Frați și surori, Dumnezeu știe de ceea ce avem noi nevoie. Știe ce avem noi nevoie ca individă. [Muzică] Și Dumnezeu când face o minune, face o minune specifică pentru rezolvarea problemei tale. Apoi, minunea aceasta a fost o minune suficientă. Spune cuvântul lui Dumnezeu că leproșii au intrat în tabără și au mâncat bine pentru că erau flămânzi. Au găsit și argint, aur și haine și s au grăbit să le să le strângă, să le ascundă. au săpat niște gropi și le au ascuns acolo. Apoi s au mai dus, au intrat în alt cort, au găsit și acolo, aur, argint, haine. Au luat și de acolo și le au ascuns și pe astea. Dar la un moment dat și au dat seama că
[28:29]este suficient pentru toți. Mântuirea Domnului este pentru lumea întreagă, nu doar pentru noi. De aceea, dacă am descoperit această comoară de preț, s o dăm mai departe și s o spunem și altora. Jertfa Domnului Iisus Hristos este pentru toată lumea. Satan a fost biruit de Domnul Iisus Hristos pe dealul Golgotei. Însă Domnul este cel care aduce rezolvare.
[29:03]Acestea au fost rezolvarea pe care Domnul Iisus pe care Dumnezeu a dat o. Dar există aici și o responsabilitate. După ce leproștii au mâncat și au ascuns lucrurile date, la un moment dat și au venit în fire, așa cum fiul pierdut și a venit în fire când era acolo la porci și au zis: „Nu este bine ce facem. Ziua aceasta este o zi de veste bună. au trecut dincolo de lăcomia lor de a strânge și și au dat seama că au o responsabilitate în primul rând înaintea lui Dumnezeu și apoi înaintea poporului.
[29:47]Ca o paranteză, există în tradiția iudaică interpretarea că Ghehazii, slujitorul lui Elisei, ar fi fost unul dintre cei patru leploși de la poarta Samariei. De unde apare această idee? Pentru că în doi împărați, la capitolul 5, după ce Ghehazi ascunde lucrurile pe care le a luat în mod prin înșălătorie de la Naaman, Elisei îl pedepsește și spune: „Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna." Și textul adaugă: "Și a ieșit dinaintea lui lepros alb ca zăpada." Doar după câteva capitole, din capitolul 7, găsim pe acești leproși la poarta cetății și unii au spus că probabil Gehehazi și fiii lui ar fi fost acești leproși. Îl mai întâlnim pe Ghehazi după două capitole mai departe vorbind cu împăratul. Ce spun comentatorii creștini? Majoritatea comentatorilor biblici creștini consideră că aceasta este o identificare speculativă.
[30:55]Textul biblic nu ne spune acest lucru. nu confirmă deloc că ar fi vorba despre Ghehazi și probabil că aceștia erau alți patru sau patru oameni marginalizați, dar vedeți, tăcerea Bibliei în ceea ce privește numele lor ă sugerează că identitatea lor nu era importantă, ci mesajul lor. Dumnezeu a ales să nu ne spună cine erau pentru că accentul să fie pe pus pe vestea bună pe care ei au adus o și pe responsabilitatea noastră de a împărtăși vestea bună a altora. Frați și surori, noi îl cunoaștem pe Domnul și știm că doar cei care î cunosc pe Domnul și primesc ca Domn și Mântuitor vor avea viață veșnică. Și dacă nu spunem și la alții
[31:48]oare nu facem ceva greșit? Va veni o zi în care cuvântul lui Dumnezeu ne spune că va veni o zi în care ușa harului se va închide. Acum este deschisă. Noi cunoaștem despre mântuirea pe care am primit o de la Domnul în dar. Dar dacă noi tăcem în ziua aceasta, în această zi de veste bună, nu suntem noi oare pasibili de pedeapsă? În Faptele Apostolilor citim că apostolii au propovăduit Evanghelia. au fost prinși, au fost întemnițați și apoi au înainte să fie eliberați, li s a spus de mai marii preoți și mai marii poporului să tacă și să nu l mai propovăduiască pe Domnul Iisus Hristos. Și ce a spus Petru și Ioan atunci?Judecați voi singuri, dacă este drept înaintea lui Dumnezeu, să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să vorbim despre ce am văzut și am auzit. Știți care este scuza pe care de multe ori o folosim? Eu nu sunt predicator.
[32:53]Domnul nu mai mi a dat darul de predicare, ca să spun la alții. Dar vedeți, Domnul Iisus Hristos nu vrea să fim predicatori. Vrea să fim martori ai Lui. Noi trebuie să spunem ce am văzut și am auzit, să spunem altora ceea ce a făcut Domnul Iisus Hristos în viețile noastre, întorcându le text și îndreptându ne către încheiere. Aș vrea să vedem unde s au dus leproșii după ce au descoperit toate aceste comori. S au dus la egipteni, s au dus la hitiți, la acei la acele popoare la care sirienii se gândeau că au făcut alianță.
[33:37]Nu știți unde s au dus? S au dus la oamenii care i au exclus și i au pus la poarta cetății. S au dus la oamenii care i au considerat necurați. S au dus la oamenii care i disprețuiau, care le au spus: „N avem nevoie de voi. Stați aice la ieșire, la poartă, la oamenii de la care cerșeau în fiecare zi ceva de mâncare și la cei care i au ă
[34:05]izolat și i au marginalizat. Frați și surori, de ce tăcem? Poate în viața noastră sunt astfel de persoane care ne au marginalizat, care ne au batjocorit. Poate avem colegi de serviciu, poate avem vecini. Domnul la acei oameni ne trimite să le vorbim evanghelia. Poate de multe ori nu vrem să facem lucrul acesta pentru că facem așa cum au făcut acești leproși. Săpăm gropi ca să băgăm
[34:42]acolo aurul și argintul nostru. Ne am obișnuit cu starea în care ne aflăm și uităm că Domnul ne a dat această trimitere de a vesti altora Evanghelia. Haideți să ne uităm și la trei lecții spirituale în această din acest text. În primul rând, am văzut aici și înțelegem că Dumnezeu lucrează chiar și în mijlocul crizei. Dumnezeu poate să aducă schimbare chiar și în cele mai imposibile circumstanțe, așa cum a adus în Samaria hrană, unde nimenea nu se mai gândea că că poate să existe izbăvire.
[35:23]Poate împăratul se gândea oare cât timp mai avem până să deschidem porțile cetății să ne predăm? Dar Dumnezeu a lucrat chiar în mijlocul crizei. Apoi credința ne cere să acționăm. Leproșii au ales să meargă să vestească vestea bună. În viața spirituală, credința noastră trebuie să se manifeste prin fapte, așa cum ne spune cuvântul, dar trebuie să se manifeste și prin vorbe. Există timp pentru tăcere în
[35:57]viața noastră și este bine să fim mai tăcuți câteodată, dar pentru vestea bună nu este tăcere. Suntem chemați să fim mesagerii vestei buni în fiecare zi a vieții noastre. Tăcerea în fața nevoilor spirituale a altora nu este o opțiune, frați și surori, pentru noi. Și apoi o ultimă lecție sau o ultimă aplicație. Să ne cerem iertare, frați și surori, de la Domnul pentru momentele pe care în care am tăcut în loc să ducem vestea bună.
[36:33]Astăzi este o zi de veste bună. Haideți, frați și surori, să îndeplinim această misiune pe care Domnul Iisus Hristos ne a dat o fiecăruia dintre noi. Mergeți în toată lumea până la marginile pământului și vestiți evanghelia, dar să începem cu cei de lângă noi, cu vecini, cu prieteni, cu cei apropiați și Domnul să ne dea putere, să ne dea înțelepciune ca să le putem transmite vestea bună. Amin.