De la prigonitor la propovăduitor (Mircea Pătrăşescu)

[0:00]Fraților, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de o bârșie omenească, pentru că n am primit o, nici n am învățat o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. Ați auzit în adevăr care era purtarea mea de altădată în religiunea iudeilor? Cum adică prigoneam peste măsură de mult biserica lui Dumnezeu și făceam prăpăd în ea? Și cum era mai înaintat în religiunea iudeilor decât mulți din neamul meu de o vârstă cu mine. Eram însuflețit de o râfră nespus de mare pentru datinile strămoșești. Dar când Dumnezeu care m a pus deoparte din pântecele maicii Sale și m a chemat prin harul său, a găsit cu cale să descopere în mine pe fiul său, ca să l vestesc între neamuri, îndată n am întrebat pe niciun om. Nici nu m am soit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m am dus în Arabia. Apoi m am întors din nou la Damasc. După trei ani m am suit la Ierusalim să fac cunoștință cu Chifa

[1:01]și am rămas la el 15 zile. Dar n am văzut pe niciun altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului. În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. După aceea m am dus în ținuturile Siriei și Ciliciei și eram încă necunoscut la față bisericilor lui Hristos care sunt în Iudea. Ele auzeau doar spunându se cel ne prigonea odinioară acum propovăduiește credința pe care căuta s o nimicească odinioară și slăveau pe Dumnezeu din pricina mea. Amin. Ce se întâmpla în Galatia? De ce Pavel scrie această scrisoare?

[1:43]Și vedem că de la început are un ton foarte apăsat, este foarte sobru ă și din primele versete îți dai seama că ceva nu merge bine, că era o problemă mare. După cum am mai vorbit și data trecută, ă aveau loc niște schimbări neașteptate, niște schimbări la care ă să spunem așa, nici cei din anturajul Domnului Iisus, ucenicii lui și mai apoi primii creștini, toți aceia care i soțeau, nu s au așteptat, așa cum, de exemplu, nu s au așteptat nici la evenimentele care au avut loc cu ocazia morții Domnului Iisus. Țineți minte șocul lor, mirarea, faptul că, de exemplu, pe drumul spre Emaus, Domnul Iisus le spune celor doi ucenici: "Trebuie să vă iau de la început să vă explic cum stau lucrurile" și încep să înțeleagă, cred că Domnul

[2:49]Iisus este Mesia, că a înviat și încep să propovăduiască, dar nici nu încep bine și apar tot felul de lucruri care îi surprind. Unul dintre acestea este întoarcerea lui Pavel. Nimeni nu se aștepta la această schimbare bruscă și neprevăzută de nimeni. Marele prigonitor sau cel mai mare prigonitor al bisericii devine parte din biserică. De fapt, la început are o poziție atât de ingrată încât te întrebi de ce i a făcut Dumnezeu chestiunea aceasta. Dintr o dată se desparte de iudei, de tot ceea ce făcuse și propovăduise până atunci și începe să propovăduiască pe Hristos. Dar nici creștinii nu sunt foarte dornici să l privească și sunt foarte circumspect și spun: „Mă, prea este prea

[3:54]este peste noapte așa o reacție normală pe care și noi am avea o și Pavel petrece ceva timp în situația aceasta și devine un personaj nu doar interesant, un personaj despre care și astăzi se spune că a avut o personalitate atât de puternică și a a fost atât de activură creștinismului așa cum îl cunoaștem astăzi. Deci până și astăzi poziția lui Pavel, lucrarea lui sunt puse sub semnul [Muzică] îndoielii, să spunem așa. Sunt foarte mulți critici la adresa lui, teologi, care spun că el de fapt nu a înțeles exact mesajul lui Hristos, ci a venit cu propriul lui mesaj, cu politica lui pe care a reușit s o impună și a încercat de de încă de atunci să aducă biserica într o poziție politică de putere și să conducă.

[4:55]Haideți să l ascultăm pe el ă cu privire la ce i s a întâmplat și ce vrea să comunice prin epistola aceasta. Nu numai atât, dar încep să apară credincioși, deci nu numai întoarcea aceasta neașteptată de care creștinii primului secol iau notă, dar încep să apară credincioși dintre neamuri. Ăă și dacă veți citi în Faptele Apostolilor cronologia, să spunem, acestor evenimente, după capitolul 9ă, în care ne este relatată convertirea lui Pavel, apare capitolul 10, în care Petru este șocat să vadă convertirea lui Corneliu și a familiei lui ăă și modul

[5:37]în care Duhul lui Dumnezeu se manifestă la fel ca și în ziua de Ierusalim, peste niște păgâni. și apar tot felul de întrebări și de frământări. Oare și ei au drept ca și noi? Și ei pot să facă parte din poporul lui Dumnezeu? apare biserica din Antiohia, unde, după cum bine știți, apare numele acesta de creștin, urmașa lui Hristos, adică și biserica din Antiohia foarte repede începe să devină este majoritară din punct de vedere al celor care veneau din zona păgână. Așadar, nu mai sunt evreii care predominau în cadrul acestei mișcări, ci de exemplu în această biserică cei mai mulți convertiți proveneau din zona aceasta. Și desigur că apar discuții, apar frământări, apar întrebări. După mai bine de 1000 de ani de legământ mozaic în care

[6:46]fuseseră obișnuiți cu legea, fuseseră obișnuiți cu sărbătorile și ritualurile de la templu, nu știu cum să se poziționeze față de aceste lucruri noi. Și asta este o problemă care duce la frământări și ulterior când apar niște iudei, niște misionari iudei, să le spunem, în zona Galatiei, ei spun credincioșilor acestora proveniți din lumea păgână, măi, trebuie să mai faceți ceva. Uite care este istoria noastră.

[7:28]Sunt niște obiceiuri și niște practici pe care trebuie să le adăugați credinței voastre ca să fie totul bine. Și de aici apare controversa și poate una din primele erezii sau chiar prima erezie care se strecoară în sânnul bisericii. Și Pavel scrie îndată acestor biserici pentru a le explica cum stă problema sau care este adevărul. De ce e importantă această epistolă și de ce să ne pierdem timpul cu ea? Cineva spunea sau compară această epistolă cu o sabie care strălucește în mâna unui maestru scrimer sau unui maestru Spadasin, adică acea persoană care știe să o mânuiască cu atâta dexteritate încât vezi doar strălucind din când în când lumina săbiei, dar nu îi ghicești poate de la început toate mișcările. Când scria această epistolă, atât Evanghelia pe care el o propovăduia, cât și persoana lui,

[8:30]mai precis rolul lui de apostol pe care și l aroga, erau sub atac. Pavel avea deja mulți dușmani, în primul rând din partea iudeilor, posibil și din partea cealaltă. și unii să f unii dintre creștini să fi fost rezervați față de el și de mesajul lui. Și dacă acest atac al iudaizatorilorilor ar fi reușit, probabil creștinismul ar fi rămas până astăzi o sectă iudaică, o mișcare care ar fi rămas rezidentă în sânul iudaismului. Deci, chiar și pentru asta se merită să studiem această epistolă, să ne batem capul cu ea, să înțelegem ceea ce vrea să spună Pavel. Și polemica aceasta din secolul ne interesează pentru că înțelegem poate puțin mai bine creuzetul în care s a născut creștinismul și cum și a dobândit apoi propria identitate. De ce credem ceea ce credem astăzi? cum au început aceste lucruri? Cum să tratăm ă problema

[9:31]aceasta sau ideea aceasta care se răspândise în bisericile din Galatia și se pare că unii dintre ei deja începuseră să o pună în practică. În al doilea rând, privind la argumentarea argumentația lui Pavel, învățăm să ne articulăm propria noastră credință. Învățăm să discernem între adevăr și minciună. Când spunem că noi credem Evanghelia, asta presupune că ar trebui să înțelegem, să știm bine ce spune Evanghelia și nu cumva să amestecăm cu ceea ce spunem noi sau cultura noastră sau societatea noastră. De exemplu, Pavel în 1 Corinteni spune, e foarte atent când dă niște sfaturi și spune: „De data aceasta sunt părerile mele." Nu spune, n a spus Domnul. Când a spus Domnul ceva, Pavel afirmă cu tărie și spune: „Asta este ceea ce spune Domnul. Ăsta este adevărul.

[10:34]Și încercăm în continuare să vedem cum răspunde Pavel acestei probleme. Răspunsul lui nu este nici simplu și nici punctual. Stilul lui Pavel este de obicei foarte complex și tratează problema nu doar punctual, ci în complexitatea ei. Și spuneam data trecută că în primul paragraf ă Pavel, observați cum primele din primele cuvinte ne atrage atenția că apostolia lui nu este de la oameni, ci este vine direct prin Iisus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl care l a înviat din morți. Cu alte cuvinte, Pavel spune: „Nu m am făcut eu apostol, nu m au făcut alții apostoli, Dumnezeu direct."

[11:21]În paragraful acesta pomenește de trei ori Dumnezeu și Iisus Hristos sub diferite forme. Dumnezeu Tatăl și Domnul nostru Iisus Hristos. Iisus și a dat viața după voia Dumnezeului nostru și Tatăl. din start deja ne ridică întrebări. De ce ține? Pentru că probabil anticipăm și mulți dintre noi am citit Galateni, anticipăm că urmează să dezvolte o idee. Așa cum

[11:55]Dumnezeu și Hristos sunt de nedespărțit, unul este Tatăl, celălalt este Fiul, urmează să vorbească acestor credincioși despre înfierea noastră, despre faptul că modul în care trebuie să se relaționeze față de mesajul lui daizatorilor era acesta. Este un mesaj fals, este o erezie, anatema. Și imediat în paragraful al doilea

[12:27]vorbește despre faptul că nici nu este o altă evanghelie. Și el spune: „Mă mir că treceți așa de repede la o altă evanghelie. E un fel de a spune, parafrazez eu, pentru că nici nu este altă evanghelie. Așadar, ca și spunem o Evanghelie falsă, ea în sine nu este o Evanghelie. Există una singură și asta este Evanghelia lui Iisus Hristos. Ă însă totul începe cu acest plan de înfiere de care despre care vorbește în paragraful 1 și pe care Pavel îl va dezvolta cumva ulterior în în cadrul epistolei. Ă

[13:09]Pavel, cu alte cuvinte, spune: „Ceea ce propovăduiesc eu acum sau ce v am propovăduit vouă vine în urma desfășurării unui plan care a fost conceput în mintea lui Dumnezeu, să spunem așa, și a fost executat, împlinit de Iisus Hristos. Urmările sunt ceea ce vedeți și auziți și voi l ați cunoscut pe Dumnezeu în urma propovăduirii acestui plan.

[13:36]Nu vă îndepărtați, nu cumva să faceți greșeala, să modificați sau să adăugați ceva acestui mesaj. Vedeți că sunteți pe o cale foarte periculoasă și arată în primul paragraf cât de faptul că acest plan este inițiativa lui Dumnezeu a fost validat că s a împlinit cu succes prin faptul că Dumnezeu Tatăl a înviat pe Fiul. ne face frați, deci nu este doar pentru iudei, ci pentru toate neamurile, membri în familia lui Dumnezeu, indiferent de chemare. Ă l a costat viața pe Fiul apare din voia Tatălui pentru că a vrut să aibă mai mulți fii și aceasta ar trebui să ne motiveze la recunoștință veșnică.

[14:30][Muzică] Iar apoi în paragraful următor Pavele spune: „Aveți grijă, fraților, pentru că ceea ce propovăduiesc eu nu din cauza mea țin sau vă atrag atenția să aveți grijă, ci pentru că în spatele acestei evanghelii stă Dumnezeu Tatăl, cel care a conceput acest plan de mântuire. Deci dacă voi o părăsiți, pe el, îl părăsiți. Și apoi spune de fapt nu este altă evanghelie, ci sunt acești oameni care vor să răstoarne Evanghelia lui Hristos.

[15:05]Iar apoi ăă ne le spune dacă aș veni chiar și eu și aș susține altceva, să mă dați afară. Atât de mare este autoritatea acestei evanghelii. Nu constă în propovăduitor, ci în cel care a conceput o și în cel care a venit să o vestească prima oară pe pământ și anume Domnul Iisus Hristos. [Muzică] Deci, cu alte cuvinte, Pavel le spune: "Aveți grijă că nu este vorba de mine. Puteți să voi puteți să mi contestați apostolia, puteți să contestați evanghelia mea, însă amândouă au o origine divină." Așa că vedeți cu cine discutați de fapt sau pe cine contraziceți. Și el continuă: "Oricine ar veni și un înger să fie anatema pentru voi." Nu contează cât de importantă este persoana. Deci chiar și o persoană supranaturală, da, cum sunt îngerii. Și spuneam că atunci

[16:15]când li s a dat legea înțelegere care a fost dată prin îngeri, deci aveau o anumită semnificație, lucrul acesta le spune:n contează. Evanghelia aceasta este are autoritate peste toți aceștia [Muzică] și conchide într un mod atât de dur și le spune, deci cum am mai spus, orice alt mesaj să fie anatema. Și el încheie acest paragraf al doilea spunând: "Vi se pare că eu fac lucrul ăsta ca să dau eu bine sau ca să fiu plăcut oamenilor? Probabil că mesajul meu nu vă place. Probabil că mesajul meu este dur și ziceți"Mă, dar de de ce este de ce ar fi mesajul tău mai bun decât alții? Ești tu mai bun decât alții? și el le spune: "Nici nu mă interesează astfel de probleme omenești, să spunem așa. Preocuparea mea este să fiu credinciosul lui Dumnezeu și să zic exact ce mi a spus el." Deci, practic

[17:17]Pavel arată că autoritatea din spatele lui, nu el, nu ideile lui, nu inteligența lui sunt miza, ci cine l a trimis. și mesajul pe care îl duce de aceea are această încărcătură și ar face bine să ia seama și mai ales să l urmeze. Așadar, Evanghelia propovată de Pavel, am putea atrage concluzia până aici, este singura Evanghelie sau după cum am spus singura Evanghelie adevărată, deși nu mai este altă evanghelie. Cum știm care este evanghelia adevărată, trebuie să se bazeze pe harul lui Dumnezeu și să urmeze învățătura apostolilor. Și în acest ultim paragraf, și aici se încheie capitolul 1, Pavel spune: Vreți să vedeți sau hai să vă dau un exemplu despre puterea pe care o are această Evanghelie și propriul exemplul propriului vieți

[18:22]este povestit în continuare și le spune: „Ca să înțelegeți că nu spun doar vorbe și ce poate să facă această Evanghelie pentru că are această autoritate în spate. Uitați ce s a mi s a întâmplat mie. Vorbesc din lucruri cunoscute. Vorbesc din propria experiență despre această Evanghelie. Este mai mult decât o sumă de învățături sau mai mult decât un mesaj cu care întâmplător agreez?

[18:50]Este mai mult decât o plăcere intelectuală. Este vorba de viață și de moarte aici și asta vom face și noi. Vrem să vedem ce impact a avut această Evanghelie asupra vieții lui Pavel, ce a însemnat [Muzică] și cu siguranță vom înțelege mai bine de ce el atât de repede a zice peste noapte devine din dușman al acestei evanghelii un propovăduitor și apărător al acestei evanghelii. Și observați cu câtă înverșunare și cu câtă ăă hotărâre apără Evanghelia în fața acestor credincioși din Galatia.

[19:33]Evanghelia lui Hristos este singura Evanghelie pentru că este de origine divină, adică nu este produsul unei minți omenești și nici nu este rezultatul unei tradiții religioase care cumva a ajuns până la Pavel. Deci Pavel cumva sau citim printre rânduri, nu e vorba de o schimbare de tradiție religioasă, de o schimbare a religiei, fraților. Este vorba de ceva venit direct de la Dumnezeu. Este ceva cu totul nou, spune Pavel. și este foarte curajos și foarte hotărât în modul în care afirmă aceste lucruri.

[20:12]Pentru noi este mult mai ușor astăzi. Este greu să te pui în locul acelor credincioși, chiar și în locul ucenicilor, chiar și în locul celor care se frământau cu probleme de credință. Ă și să disceni care este adevărul. Pavel este întotdeauna extrem de sigur pe el, extrem de hotărât, extrem de competent în ceea ce spune și le spun și încurajează pe acești credincioși: "Nu cădeți în această capcană". Pentru că această Evanghelie nu este produsul unei minți omenești, nu este produsul unei tradiții religioase. Este ceva nou, da, nu poate șocant, poate neașteptat, dar este totuși în același timp o continuare a revelației divine de până acum. De toat aceasta această revelație făcându se în modul cel mai clar prin Fiul lui Dumnezeu, prin venirea lui Iisus Hristos.

[21:15]Era un legământ nou care înlocuiește Vechiul Legământ și probabil că mulți iudei ă pentru mulți iudei a trebuit să a fost nevoit de ceva timp să înțeleagă asta. Pentru unii nici astăzi nu acceptă lucrul acesta. Este așadar un legământ nou care îl înlocuiește pe cel vechi. Nu pentru că primul a fost stricat, pentru că și primul a fost instaurator de Dumnezeu, ci pentru că al doilea este net superior. Și haideți ă să citim puțin din Evrei, capitolul 1,

[21:49]ca să înțelegem în mai multe cuvinte și poate mai clar despre superioritatea acestui legământ din care și noi facem parte. După ce a vorbit în vechimea părinților noștri prin prooroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, observați, este epistola lui Pavel către evrei. Mă rog, este autoritatea este contestată dacă este într adevăr Pavel sau alt ucenic, dar ăsta e mai puțin important. Dar este un cuvânt, am spune, pentru

[22:22]acești evrei care au prins această schimbare neașteptată, șocantă. Până mai ieri erau obișnuiți cu ritualul de la templu și azi li se spune că este vorba de o cale sau de o mântuire pe care Hristos o aduce prin har, prin credință. Nu este ușor să înțelegi aceste lucruri, să le procesezi și să îți schimbi paradigma de gândire și comportamentul. Și atunci autorul le spune așa: "Deci, nu există o ruptură între cele două." Da, în vechime au fost prooroci. Dumnezeu a vorbit în multe feluri. La sfârșitul acestor zile sunteți martorii unei sau cum să spun eu, punctului culminant al planului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne a vorbit prin fiul pe care l a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile. Deci fiul nu apare acum prima oară. El este coautor cu tatăl, dacă putem spune așa, de la început. Știe toată povestea. Este implicat în toată

[23:31]povestea. Acum însă a venit momentul să iasă la iveală, să se întrupeze și să acționeze în văzul vostru, în fața voastră. El care este oglindirea slavei lui. Observați când te uiți în oglindă vezi o imagine identică. Da. Tatăl este una cu fiul

[23:57]și întipărirea ființei lui. Deci, cu alte cuvinte fiul sau Domnul Iisus este persoana din cadrul Trinității care a luat un chip și un trup ca și noi și a spus: "Suntul despre care ați auzit până acum și nu puteați să l vedeți și n aveați voie. Știți tot ritualul de la templu? Nu ai numai marele preot intra o dată pe an în Sfânta Sfintelor. Cine greșea sau chiar și la cea mai mică abatere era pedepsit pe loc. Și țineți minte că au fost mai multe incidente care i au îngrozit pe evrei. Și acum Iisus, care este oglindirea și înpărea ființei lui și care ține toate lucrurile cu cuvântul puterii lui, a făcut curățirea păcatelor și așezut la dreapta măririi în locurile preaînalte, ajungând cu atât mai pe sus de îngeri. Iarăși apar îngerii, da? cu cât a moștenit un nume mult mai minunat decât al lor. Căci căruia dintre îngeri a zis

[25:00]el vreodată: „Tu ești fiul meu, astăzi te am născut și iarăși eu voi fi tată și el îmi va fi fiu." Și când duce iarăși în lume pe cel întâi născut, zice: „Toți îngerii lui Dumnezeu să i se închine." Și despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai lui și dintre o flacără de foc slujitor ai lui." Ce sunt îngerii? o pală de vânt, o flacără de foc, niște sfârșitare ai lui Dumnezeu. Pe când fiul numai prin ceea ce spune acuma, ce a spus până acuma, observați, este cu totul altă poziție. Te uiți la el, îl vezi pe Dumnezeu. Este a fost făcut, e la dreapta lui Dumnezeu, a fost făcut ăă este i s a dat autoritate peste toate și peste toți. Pe când fiul lui i a zis: „ Scaunul tău de domnie, Dumnezeule!" Observați, deci nu este un simplu om. Este în veci de veci toiagul domniei tale este un toiag de dreptate. Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea. Este tocmai ce am sărbătorit la masă acum. De aceea,

[25:58]Dumnezeule, Dumnezeul tău te a uns mai pe sus de te a uns cu un delemn de bucurie mai pe sus decât pe tovarășii tăi. Și iarăși la început, tu, Doamne, ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale. Ele vor pieri, dar tu rămâi. Toate se vor învei ca o haină. Le voi vei face sul caca pean ta și vor fi schimbate. Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit. Și continuă a doua. Și căruia dintre îngeri i a zis el vreodată și la dreapta mea până voi până pe vrăjmașii tăi aștenut al picioarelor tale? Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea? Cu alte cuvinte,

[26:42]ăsta este Iisus Hristos pe care îl propovăduia Pavel. Ăsta este Iisus Hristos cu care el s a întâlnit și ăsta este evanghelia lui. Și încercând acuma să punem să sau să parafrazăm modul în care li se adresează Pavel, înțelegeți, frați din Galata, de ce este greșit să alterăm sau să îmbrățișăm un alt mesaj sau să credem că se poate și altfel?

[27:13]Așadar, primele observații pe care el le face în lămurirea acestei probleme este că atât rolul lui de apostol, sarcina pe care a primit o, cât și mesajul lui sunt de origine divină. Deci Pavel este chemat în mod expres direct de Dumnezeu ca să ducă un mesaj direct de la Dumnezeu. Nimeni nu poate veni cu altă evanghelie. În domeniul mântuirii înțelegem că există un singur profesor care ne poate învăța, un singur doctor care ne poate vindeca, un singur mântuitor care ne poate salva. Există o singură cale și aia este Iisus Hristos. Ce este Evanghelia dincolo de originea ei? Și de aceea Pavel spune în versetele 11 și 12:n nu este o învățătură omenească. N am deprins o, să știți, la picioarele lui Gamaliel, nici la templu, nici în alte școli, ci direct de la Dumnezeu, direct de la Iisus Hristos. Și el mi a și zis, nici nu mi trecea prin cap să fac eu așa

[28:19]ceva. El mi a și zis și de aia am ajuns la voi. Asta le spune și descoperirea lui Iisus Hristos. Ă este un gând la care se merită să medităm și noi. Evanghelia este mai mult decât o veste bună, este mai mult decât o învățătură. mai mult decât o carte și de multe ori așa o privim, ducem mesajul Evangheliei, adică ce spune Biblia, ce ne a lăsat Domnul în cartea aceasta, să spunem altora. Însă modul în care o pune Pavel o face extrem de personală și spune este mai mult decât mesajul pe care l am vi l am dus două. este descoperirea personală a lui Iisus Hristos în viața mea. De aia am și ajuns aici unde am ajuns. Ă

[29:11]este cel care s a întrupat pe pământ să facă voia Tatălui împlinind planul de înfiere sau planul de mântuire. această descoperire de sine a lui Hristos, practic de sine a lui Dumnezeu. Deci, după ce a vorbit prin profeți, prin tot felul de evenimente și poporul se întreba de ce cum i a spus lui Moise, nu vrem să mai auzim vocea, ne sperie, du te tu și mijlocește pentru noi și așa mai departe. Ăă, la sfârșitul vremurilor, Dumnezeu a spus: „Acuma puteți să vedeți clar, ca să spunem așa. Sigur că nici asta e un mod de a spune. Gândiți vă la frământările ucenicilor. Nici pentru noi nu erau toate lucrurile clare și nici acuma nu ne sunt toate lucrurile clare, dar am înțeles lucrurile esențiale, am înțeles faptul că totul este legat de Iisus Hristos. Și atunci această Evanghelie sau poziția pe care o avem față de Evanghelie ar trebui poate

[30:13]îmbunătățită, să spunem așa, în calitate, în sensul în care să nu mai privim această carte, da, Evanghelia, pe care o respectăm, o cinstim și din ea, învățăm să ne hrănim, dar în momentul în care înțelegi asta este pusă în pagină. Sunt niște cuvinte tipărite puse în pagină care vor să ni l descopere într un mod tainic pe Hristos. Ă Hristos este în spatele acestor pagini. Așa cum v aș spune, dacă vrei să cunoști persoana respectivă, citește cartea aceea pe care a scris o despre despre viața lui. Și atunci personajul care prinde viață în timp ce citim și bineînțeles sub asistența și lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt care este noi, ajunge să ni l descopere și să prindă viață Hristos. Asta ar putea să

[31:06]îmbunătățească apropierea noastră față de Scriptură, o nouă înțelegere a acestui obicei pe care î avem să citim Scriptura. Deci, am citit Scriptura. Știu pe din afară foarte multe lucruri și toți deja când se rostesc anumite cuvinte de la învon sau din față le știm. Ei, cuvintele ne sunt cunoscute, dar revelația interioară sau modul în care Iisus Hristos vrea să se facă de cunoscut nouă fiecăruia, încă mai avem mult de descoperit aice. Și de aceea

[31:42]când înțelegem că este mai mult decât un obicei, mai mult decât o practică, mai mult decât un lucru, da, ne ajută Scriptura când înțelegem că asta este legătura mea cu Hristos, poate cea mai apropiată. De multe ori ne am dori experiențe supranaturale. Doriți vă experiențe supranaturale cu Scriptura. Sunt sigure și sunt sau pot să te ducă la niște descoperiri și înțelegeri care îți schimbă viața din temelii. Este ceea ce s a întâmplat cu Pavel. Este mai mult decât un text cu instrucțiuni, porunci, îndatoriri, ci este o revelație pe care să o căutăm cu această așteptare. Doamne, vin acuma să citesc Scriptura. Da, știu cuvintele astea. Am mai citit episodul ăsta de atâtea ori, dar pentru că este un cuvânt viu, un cuvânt în care tu ești implicat, el poate să capete sau să aducă revelații la care nici nu

[32:39]ne am gândit. Chiar și citirea Bibliei poate să devină greșită atunci când căutăm altceva decât descoperirea persoanei lui Hristos, adică voia lui Dumnezeu. Haideți să ne analizăm un pic de ce recurgem la citirea Scripturii cel mai des. Pentru că noi suntem de fapt în centrul căutărilor, nu? Când mai ales avem probleme sau astea, am vrea un cuvânt din partea lui Dumnezeu și citim cu gândul ăsta: Doamne, aș vrea un cuvânt din partea ta. E ok, dar n ai vrea să l descoperi totuși pe Iisus Hristos care bate orice problemă sau circumstanță a vieții cu care te ai confrunta? Oare nu ar fi cazul ca atunci când deschid iarăși Scriptura să zic ce pot să învăț despre Iisus Hristos și nu și nu să nu mai fiu eu fără să ne

[33:32]propunem. Bineînțeles, e o chestie care se întâmplă subtil, fără să mai fie un centrul căutărilor mele în Scriptură. Ce poate să mi spună Dumnezeu pentru viața mea? Cum poate să mă mai mângâie? Ce promisiuni să mi dea? Deci este un nivel la care trebuie să aspirăm și să creștem mereu. Să fie mai mult decât tezaurul promisiunilor. Am crescut cu el, dar este vremea să l căutăm direct pe Hristos și să ne frământăm și să ne luptăm cu texte biblice mai dificile și mai extinse. În concluzie, spune ă până aici Pavel, Evanghelia are origine divină și Evanghelia înseamnă descoperirea de sine a Fiului și el continuă cu ce exemplu mai bun decât transformarea radicală din viața lui, întâlnirea dintre Iisus și Pavel care duce la această schimbare neașteptată, la această schimbare radicală a vieții și activității lui. Și acest episod până la 24 poate fi

[34:34]împărțit în trei momente. Primul moment este viața de dinainte a lui Pavel. cariera lui în iudaism, am putea spune, sau prigonitorul, pentru că asta a fost Pavel. În primul rând ne spune el: "Am fost, știe toată lumea, am fost un prigonitor, un iudeu fanatic". Deci nu un iudeu obișnuit, unul fanatic. Era un fariseu din partida cea mai îngustă a acestei mișcări, un bigot, am putea spune, din aceia care numărau firele de pătrunjel cât să dea și

[35:09]imediat erau: "Stai, asta n ai voie, de ce ești așa? Are 3 cm mai mult sau mai puțin. Ă și tot astfel. Deci un om care era, să spunem, obsedat sau de aceste de perfecțiunea unui anume comportament, era un fanatic devotat. Ă Deci, în primul rând spune asta despre el. În al doilea rând, tot la acest stadiu de prigonitor, el îi și persecuta pe creștini și spune chiar cu expresia lui, făcea prăpăd, adică nu se mulțumea să aresteze câțiva când se ducea într un oraș. îl răvășea, deci întorcea totul cu fundul în sus, nu cumva să scape vreun creștin. Ă pentru că și observați foarte interesant că adaugă acest detaliu, avea o mare râfnă pentru datinile strămoșești. Deci îi spune: "Îi întreceam pe cei de de vârsta mea, pe cei din gruparea mea.

[36:14]Eu eram cel mai bun și cel mai nu numai caia intelectual vorbind, ci în plan practic, în prin activitățile lui. Avea, dacă vreți, cele mai bune rezultate, l a arestat și omorât creștinii." Deci avea scorurile cele mai bune ca prigonitor al creștinilor. Ăă și este interesant că imediat după ce ne a vorbit, tocmai ne a vorbit de Evanghelia lui Hristos, ține să adauge că râvna lui era pentru datinile strămoșești. Deci cumva le pune în tensiune. Da, pentru că la fel de bine un om atât de dedicat scopului său și care este transformat de Hristos la fel de pasionat și cu la fel de multă râfnă de aici încolo va propovădui și va apăra Evanghelia și se va lupta pentru ea.

[37:16]Este și pentru noi aici o mică atenționare să fim atenți și să distingem bine între Evanghelia lui Hristos ă și datina noastră și moștenirea noastră religioasă. Pentru că de multe ori apar amestecuri aice. Da. Când am primit Evanghelia lui Hristos, când am crezut în Iisus, am intrat sau eram într un anume context. și religios și cultural și de multe ori cărăm cu noi învățături sau deprinderi care țin de acest context în care am crescut sau în care îl cunoaștem pe Hristos și care nu neapărat

[38:01]fac parte sau să le spunem așa din Evanghelia lui Hristos. Sunt obiceiuri sau practici care nu strică cu nimic, dar unele au ajuns să să fie puse la nivelul acesta. Și atunci pot să apară tot felul de probleme sau de confuzii, cum și galatenii au fost înșelați sau pe cale să fie înșelați de faptul că trebuie să adauge ă credinței lor circumcizia și respectarea legii. Vom vedea că se dezvoltă mai încolo subiectul ăsta care nu este deloc simplu și la fel de bine alte elemente care poate sunt mai puțin clare astăzi pentru noi, pentru că și noi suntem confruntați cu lucruri noi, situații noi și trebuie să învățăm să distingem, are asta de a face cu evanghelia, este susținută de Evanghelie sau este pur și simplu o moștenire religioasă și culturală, nu neapărat rea, dar să nu, dar să

[39:05]învățăm să distingem. Ei, un astfel de om, așa cum se prezintă Pavel, care era atât de pornit și atât de setat în mintea lui împotriva creștilor, nu poate să fie schimbat ă și mai ales atât de repede și mai ales într o direcție care contrazice tot ceea ce a crezut până atunci și pentru ce a luptat. Încerc un exemplu, nu știu cât de bun este, contemporan, gândiți vă, este ca și cum într o zi sau într o clipă ai reușit să schimbi un terorist Hamas într un iudeu. Deci cele două sau cei doi exponenți au nimic împreună, se omoară între ei. Da, așa ceva s a întâmplat cu Pavel în momentul în care l a întâlnit pe Iisus Hristos. Nu există mecanisme psihologice care să determine o schimbare de mentalitate atât de radicală. Doar Evanghelia poate să facă acest lucru. Și despre asta spune Pavel aici. Vreți să ă înțelegeți ce v am

[40:18]propovăduit și în ceea ce ar trebui să credeți? Uitați ce a făcut din mine. Înainte să vă spun altă teorie, vă spun ce s a întâmplat în viața mea. Puteau oare circumcizia și păzirea legii să transforme radicalul în om peste noapte? Nu. Despre asta spune Pavel. Este vorba mai mult decât un mesaj. Vedeți că în spate este Dumnezeul cerului și al pământului. Este Iisus Hristos în oglindirea și întipărirea ființei lui Dumnezeu. Cu acest personaj aveți de a face. Și atunci și pentru noi ar trebui să fie deopotrivă o bucurie când înțelegem,

[40:58]ok? Deci în spatele Bibliei noastre este acest personaj, este Dumnezeul acesta în care credem. dar deopotrivă să luăm și aminte și să devenim poate mai rever cu cu mai multă reverență să tratăm această descoperire de sine a lui Iisus Hristos pe care o avem azi în mâini și ne este disponibilă. Atunci când vestim evanghelia altora, ar trebui ca în primul rând noi să fim mărturii autentice ale puterii ei transformatoare. Pentru că de multe ori noi vorbim doar vorbe, din păcate, și oamenii văd ușor contrastele sau contradicțiile. Aha, tu spui asta, dar nu trăiești asta. Ă e greu să duci pe și am întâlnit această reproș întemeiat în mare măsură. Ce rost are să vorbim de biserică? Uite ce face biserica. Și da, dar în să căutăm în primul rând fiecare la nivel personal atunci când

[42:03]propovăduim evanghelia se spune:„Da, dar hai să spun ce a făcut din mine, hai să spun pentru mine ce este. Știu, da, așa este. Sunt lucruri rele în biserică. Sunt oameni care nu au nu aparțin bisericii în mod real, în mod autentic. Sunt mulți care doar vorbesc și asta este una dintre acuzele cele mai des întâlnite. Da. vorbiți, dar nu faceți. Haideți să fim noi, acei oameni ca și Pavel, care sunt extrem de hotărâți și extrem de siguri pe ceea ce spun, pentru că asta am trăit o eu, chiar dacă n am avut o schimbare dramatică și se întâmplă. Nu toți am avut o viață ca și Pavel. Nu toți am dus, n am fost, să spunem, haiduci convertiți peste noapte la oameni care să le pese de de alții

[42:53]cărora să le pese de alții. Dar fiecare în dreptul nostru avem lucruri pe care putem să punem mâna și să spunem: „Uite, asta a făcut Evanghelia în viața mea. Iar dacă nu avem, ar trebui să ne frământăm și să luăm evanghelia din nou și să spunem: „Doamne, dar pentru mine ce ai? Ce pot să spun eu din propria mea viață? [Muzică] Să nu pot propovădu o evanghelie care mă face pe mine să par mai bun decât ascultătorii mei. Mereu puțin, uneori fără să ne dăm seama un anumit soi de aroganță și de superioritate. Eu sunt salvat, vezi ce faci tu. Da, sigur că pot să fiu sau pot să nădăjduiesc în salvarea mea, dar asta nu înseamnă că e indiferent cum trăiesc. Și să nu arătăm asta ca și cum noi avem bani în bancă. Vezi să nu mori tu de foame. Deci contează să învățăm să fim

[43:51]sensibili. Și Pavel întotdeauna nu a vorbit ă de pe un ton superior, ci mereu s a pus pe sine și a explicat: „Uitați vă dacă Dumnezeu în din mine a făcut așa ceva și din voi poate să facă. Al doilea moment este în versetele 15 și 16 momentul în care Pavel se confruntă cu evanghelia. Deci Pavel este sigur pe el pentru că el știe ce lucrare a făcut această Evanghelie în viața lui și putem să numim acest moment convertitul.

[44:33]Practic întâlnirea aceasta cu Iisus Hristos a fost pentru el descoperirea Evangheliei. Și când Dumnezeu a găsit cu cale să se întâmple asta, atunci Hristos i s a descoperit. Ce a însemnat această descoperire? În primul rând, modul în care el o pun aice spune: „Dumnezeu mă alesese înainte încă din pântecele mamei mele." Deci înainte ca Pavel să n a fost un moment în care Dumnezeu a zis: „Mă, ăsta prea persecută biserica. Ia să intervin eu și să Dumnezeu a avut în plan acest lucru. Știa de la bun început unde va ajunge Pavel și ce va fi. Și este extraordinar dacă stai să te gândești la asta. Și în același timp șocant, neașteptat cum uite cum Pavel a ajuns și și Pavel spune și are această înțelegere prin revelație de la Dumnezeu. Dumnezeu mă alesese de atunci

[45:30]și a fost pentru că fusese pus deoparte pentru această slujbă. De aia Pavel este atât de sigur pe el și niciodată nu și o văie și spune orice ați zice voi despre mine, orice cusuri mi ați căuta, eu știu clar. Am fost pus deoparte pentru asta și o fac cu toată hotărârea și de aia a mers până la moarte și a activat poate mai mult decât mulți alți ucenici. [Muzică] Așadar, în în experiența lui observăm hotărârea este a lui Dumnezeu. Dumnezeu a hotărât acest om îmi va sluji mie. Chemarea a fost făcută prin har, iar descoperirea acestei chemări și a planului lui Dumnezeu a fost prin Iisus Hristos. De aceea le spune el: „Și voi, fraților, care la fel ați fost aleși, ați fost chemați și ați primit revelația prin Iisus Hristos, de aia ați crezut. Trecerea la o altă evanghelie înseamnă întoarcerea la tuturor acestor lucruri,

[46:31]întoarcerea spatelui față de lui Dumnezeu și lui Iisus Hristos. Și este interesant și iarăși ne poate ajuta în credința noastră, în viața de credință să medităm la acest lucru. Vă gândiți deseori că ați fost ales încă din pântecele mamei? Orice viață ați avut, oricât de târziu v ați întors la Dumnezeu, Dumnezeu a spus: "Bărbatul acesta, femeia aceasta sunt ai mei. I am hotărât înainte să știi ce i cu tine, ce i cu viața ta pe acest pământ, Dumnezeu stabilise, este al meu". Ă și ne a făcut o chemare fiecăruia în parte, o alegere înainte de naștere, o chemare pe care ne o face prin har și descoperirea de sine a sa. prin persoana lui Iisus Hristos și iarăși ajungem aici. Cum atunci putem să ajungem să l cunoaștem mai mult pe Iisus Hristos? Prin insistarea asupra Scripturii, bineînțeles, este prima și cea mai de încredere variantă.

[47:37]Pot fi și alte mijloace pe care Dumnezeu în suveranitatea lui le poate alege. Dar pentru noi toți recomandarea cea mai importantă este vezi îți viața așa și la un moment dat oprește te din goana sau din modul în care de multe ori am ajuns să ne trăim viața. Nu mai avem timp să ne gândim, trebuie să fac aia, trebuie să fac cealaltă, trebuie să aranjez casa, trebuie să mă duc la serviciu și așa mai departe. Și nu ne oprim să ne gândim mai des. Stai puțin. Dumnezeu m a ales înainte de a mă naște. De ce? Ca să stau

[48:09]pe o bancă duminica la biserică, ca să îndeplinesc și eu niște practici creștine, să am grijă să iau cina în fiecare. De ce oare? De ce locuiesc aici? De ce m a pus în familia aceasta? Și căile lui Dumnezeu sunt tainice și nu sunt ușor de înțeles de multe ori, dar datoria mea este să mă frământ cu asta și să zicia hai să studiez mai de aproape Galateni. Uite la Pavel a înțeles mai repede, a avut harul acesta. A înțeles mai profund decât noi. Dar și noi atunci când citim Scriptură ar trebui să avem toate aceste lucruri și întrebări în minte. Dacă Dumnezeu atât de de dinainte, atât de clar a prevăzut ca eu să ajung aici, nu cumva eu pierd vremea între timp? Nu cumva ar trebui să fac poate altceva și eu continui să în virtuta inerției să mă agăț fie de trecut, fie de ceea ce sunt în ce sunt angrenat acum. Da, sunt într o afacere importantă. Nu pot să Așa sunt într un

[49:19]Lăsați să vă frământe fără să vă fie frica acestea și dacă Dumnezeu vă descoperă, urmaț pentru că de aia ne a chemat. Nu ca să trăim niște ani, îndeplin niște ritualuri încercând să avem preocupări sfinte. Realmente este ceva la care Dumnezeu te cheamă. Să nu ne mai mulțumim cu versete în incursiile noastre biblice. Luați capitole. Încerc niște sfaturi practice. Nu neapărat nu este o metodă infailibilă, nu? Ă luați câte o carte.

[50:02]Unitatea de bază a Scripturii este cartea, nu versetul. Este periculos să ne trăim viața de credință privind la versete disparate de contextul lor. Găsesc un verset, îmi place foarte mult. Mă leg cu inima de el și cred în el. Este pentru mine promisiunea aceea? Poate nu, dar îmi place mie să și atunci zic: „Uite cuvântul lui Dumnezeu. S ar putea să greșesc. De aceea, ia să văd contextul în care este pus. Dar ce zice în tot capitolul? Dar ce zice toată epistola către Galateni și în felul acesta rugăciune, discuții, ă asculți alte mesaje, citești cărți,

[50:45]toate aceste preocupări au această miză pe care de multe ori o scăpăm din vedere, descoperirea lui Iisus Hristos față de mine. Asta altfel totul devine ca o rutină care la rândul ei devine plictisitoare. Știu ritualul de la biserică, știu aproape ce se va spune, știu ce urmează. Acuma ne ridicăm, ne rugăm. Dar în momentul în care lucrurile astea se frământă și lucrează în tine, s ar putea ca un cuvânt spus la biserică sau o rugăciune a cuiva sau o cântare să facă acel click și dintr o dată ă devotamentul meu față

[51:22]de Dumnezeu să crească, recunoștința mea, bucuria mea sau frământ sau cercetarea mea sau mustrarea mea. Ok, deci trebuie să fac asta. Și eu am tot amânat, am inconștient poate am refuzat oferta. [Muzică] să medităm și să căutăm să punem laolaltă într un întreg coerent ideile pe care le găsim în versete. Să înțelegem mereu să ne aprofundăm credința. De fapt, ce cred eu? De ce cred eu lucrurile astea? De multe ori pur și simplu credem, nu în virerției, nu nu ne frământăm cu ele.

[52:00]Și ar fi, nu mai citesc acum pasajul acela din Evrei 5 în care spune de mult voi care trebuia de mult să fiți învățători încă discutăm lucrurile începătoare și fiecare în dreptul nostru la nivelul lui s ar putea să fim uneori în poziția aceasta în care Dumnezeu ne spune: „Măi, hai mai avansăm și noi în credință sau tot ne bazăm doar pe ce am acumulat până acum." Iar ca acest cuvânt revelat să prindă trup în viața noastră, să nu iubim doar cu vorba așa cum ci cu fapta și cu adevărul. Iar în ultimul ăă rând sau ultimul punct, Pavel în restul versetelor ne spune despre dedicarea lui pentru Evanghelie și aici el este propovăduitorul. Deci a fost prigonitor, a fost convertit și acuma este propovăduitor. Deci este această uimitoare metamorfoză pe care evanghelia lui Hristos o face de la prigonitor la propovăduitor. Numai Dumnezeu poate să facă astfel de

[53:05]lucruri și poate să facă și cu noi, să știți. Și Pavel aice se nu înțelegem foarte clar de ce ne spui lucrurile astea. Pentru că Pavel vrea să i convingă pe Galateni ăă același lucru. Evanghelia mea este direct de la Dumnezeu. Și observați câtă grijă are să spună:„Nu m am dus, nu m am grăbit să mă duc la Ierusalim. Da, pentru că ar putea să spună unii:„Păi da, dar și tu te ai dus după aia la apostoli și ei te au instruit și ți au spus: „Nu, eu am avut o întâlnire supranaturală. Dumnezeu mi a spus: "Du Evanghelia aceasta. El mi a dat mesajul, El mi a dat trimiterea. Așadar, de aceea spun cu foarte mare încredere anatema orice altceva. Ceea ce v au spus acei iudeizatori este greșit. [Muzică] Pavel n a avut o nevoie de confirmare de la Ierusalim din partea apostolilor

[54:01]pentru evanghelia și apostolia sa, pentru că ambele erau de origine divină. subliniază faptul că descoperirea lui Hristos față de el nu a fost intermediată sau învățată printr un om. Nu s a dus să primească ungere sau aprobare de la apostolii de la Ierusalim și spune„Doar după trei ani m am văzut scurt cu Petru, cu Chifa și cu Iacov. Iar implic unde spune: „Am stat doar 15 zile." De ce spune asta? Pentru că n ai cum să înveți în 15 zile un mesaj atât de complex și cu atâtea implicații. Pentru că foarte repede, absolut printr un mod supranatural, Pavel are o înțelegere a lucrurilor cu totul nouă și de aceea el imediat după ce și recapătă vederea în Damasc, unde se dusese să persecute pe creștini, începe imediat să propovăduiască și spune: Îi făcea de rușine pe iudei din Damasc. Deci peste noapte șoc și groază. Iudeii care spuneau: Bă, a venit Pavel, face curățenie și la noi

[55:07]și a doua zi cine vorbește despre Iisus Hristos? Era cel trimis cu prigonirea și cu eliminarea creștinilor. Și acuma el este creștin și vorbește despre creștini și nu numai atât, dar le aduce argumente și le arată: "Sunteți greșiți în mesajul vostru. E ușor de înțeles de ce acești ideaizători îi purtau sâmbetele și au ajuns probabil pe urmele lui și caută să distrugă lucrarea pe care el o pornise în Galatia. Da. Și în acest relatar el ne spune că a fost în Arabia unde se pare că a petrupt cam trei ani. Foarte mulți zic asta a fost umblarea cu trei ani a ucenicului Pavel cu Iisus Hristos, la fel cum ceilalți au umblat. Apoi s a întors în Damasc, locul unde a avut loc convertirea lui, unde era să fie are

[56:01]prima tentativă de a fi omorât, dar este scăpat de ucenici. Ajunge și prin Ierusalim și apoi se pare că se îndreaptă în Siria și Cilicia, unde era locul lui natal. Și abia după 14 ani, probabil de la convertirea lui, deci prima întrevedere cu apostolul lui Hristos e după trei ani și abia după 14 ani are loc o întrevedere mai extinsă, mai oficială și în care se discută aceste aspecte și pe care El o va pomeni în capitolul următor, aceste aspecte pe care le propovăduiau iudaizatorii și rămâne să vedem în următorul capitol ce vrea să le spună.

[56:43]În încheiere putem spune sau privind la viața lui Pavel că numai Dumnezeu poate schimba viața unui om. Să nu încercăm noi să i schimbăm. Sau puteți încerca, dar fără succes. Treaba noastră este să propovăduim Evanghelia pentru că ea are această putere incredibilă de schimbare. Ă Pavel încercase să distrugă credința sau evanghelia pe care acum o propovăduia. Ceea ce încercau iudaizatorii să facă acum încercase și Pavel înaintea lor, dar nu reușise. Și atunci ce ar fi fost mai potrivit? Cine ar fi fost mai potrivit decât un maestru ca și Pavel care știa din interior tot ceea ce susținea iudaismul și făcea, să fie acela care se luptă, îl demască și apără creștinismul. Și aș încheia cu așa ca și data trecută cu aceste două întrebări pe care Pavel nu cred că s a gândit foarte mult. Era sub starea aceea de șoc când i s a arătat lumina aceea și Iisus

[57:42]Hristos. Dar a pus două întrebări care rămân, a zice eu, fundamentale și pe care ar trebui să ni le punem mereu și mereu. Prima întrebare este cine ești? Și Iisus spune: „Eu sunt Iisus în care tu nu crezi. Da. și înțelegând viața lui a fost răsturnată, nu ne putem imagina să treci printr un asemenea șoc. Doar o paranteză scurtă. Imaginați vă era la în anii maturității lui, avea o poziție își găsise țelul în viață. Spunea: „Misiunea mea e să distrug această erezie, să i distrug pe creștini." Ă avea, observați, conexiuni foarte înalte. îi dădeau scrisori, bani pentru aceste campanii și dintr o dată i se arată Iisus Hristos și spune: „Totul e greșit cu tine, măi omule. Tu trebuie să mă slujești pe mine. Numai asta, imaginați vă în ce poziție l a pus Dumnezeu pe Pavel. Și cu toate acestea, Pavel, uitați vă, fără nicio șovăire, își îmbrățișează chemarea, poziția și slujește pe Dumnezeu. Și

[58:41]atunci acestea sunt întrebările. Cine ești, Doamne? Sigur că știm cine este Domnul acum, dar știm noi suficient? Niciodată nu vom ști suficient cu cât ne ducem la Scriptură, spunem cine ești, Doamne de fapt și vom înțelege mai mult întrebarea automată care va venit este și acum ce vrei să fac? Asta l a făcut pe Pavel să fie Pavel și pe noi să fim ceea ce trebuie să fim. Amin.