Biruința celor mici: Cum câștigă Dumnezeu luptele noastre (Radu Salomia)

[0:00]Dacă vrem să aflăm valoarea unui produs, dacă vrem să știm ce valoare are, trebuie să ne gândim la prețul pe care î plătim pentru el. Dacă vrem să aflăm ce valoare a pus Dumnezeu pe inimile noastre, trebuie să ne gândim în seara aceasta care a fost prețul inimilor noastre. Prețul a fost de sânge. Așadar, vom vorbi astăzi despre un tânăr care a trebuit să plătească un preț, ca mai apoi Dumnezeu să i arate o foarte

[0:42]mare valoare. O să deschidem cuvântul lui Dumnezeu la 1 Samuel, capitolul 17. Vom citi de la versetul 17 până la 32 inclusiv. 1 Samuel capitolul 17 de la versetul 17 de la versetul 12. Cuvântul Domnului spune așa: "Și David era fiul efitului aceluia din Betleemul lui Iuda numit Isai, care avea opt fii. Pe vremea lui Saul, el era

[1:18]bătrân, înaintat în vârstă. Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război. Întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea Eliab, al doilea Abinadab și al treilea Șama. David era cel mai tânăr și când cei trei mai mari au urmat pe Saul, David a plecat de la Saul și s a întors la Betleem ca să pască oile tatălui său. Filisteanul înainta dimineața și seara și s a înfățișat astfel timp de 40 de zile. Isai a zis fiului său David: "Ia pentru frații tăi Efa aceasta de grâu prăjit și aceste 10 pâini și aleargă în tabără la frații tăi. Du și aceste 10 cașuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor, să vezi dacă frații tăi sunt bine și să mi aduci vești temeinice. Ei sunt cu Saul și cu toți bărbații lui Israel în Valea Terebinților, în război cu filistenii. David s a sculat dis de dimineață, a lăsat oile în seamă unui paznic și a luat lucrurile și a plecat cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în

[2:32]tavăra, în tavărău, știrea pornise și se așezase în șiruri de bătaie și scotea strigăte de război. Israel și filistenii s au așezat în în șiruri de bătaie o știre către o știre. David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabâcurile și a alergat la șirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe frații săi de sănătate. Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oștiri în ieșind afară din șirurile filistenilor. A rostit aceleași cuvinte ca mai înainte și David le a auzit. La vederea acestui om, toți cei din Israel au fugit dinaintea lui și i a apucat o mare frică. Fiecare zicea:„Ați văzut pe omul acesta înaintând? Ai ai ai înaintat ca să arunce o cară asupra lui Israel. Dacă l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogății, îi va da de nevastă pe fiica sa și va scuti de dări casa tatălui său în Israel."

[3:42]David a zis oamenilor de lângă el: Ce se va face aceluia care va omorâ pe filisteanul acesta și va lua caraă deasupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oștirea Dumnezeului celui viu? Poporul, spunând din nou aceleași lucruri, i a zis:„Așa și așa se va face aceluia care l va omorî. Eliab, fratele lui cel mai mare, care î auzise vorbind cu oamenii aceștia, s a aprins de mânia îri de mânie împotriva lui David și a zis:„Pentru ce te ai coborât tu și cum ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te ai coborât ca să vezi lupta?" David a răspuns:„Ce am făcut? Oare nu pot să vorbesc astfel?" și s a întors de la el ca să vorbească cu altul și i a spus aceleași i a pus aceleași întrebări. Poporul i a răspuns ca și întâia dată. Când s auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis

[4:55]să l caute. David a zis lui Saul: "Nimeni să nu și piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia. Robul tău va merge să se bată cu el. Amin. Având în vedere că trăim într o lume tare tumultoasă și tare tulburată, avem fiecare dintre noi goliați, uriași cu care ne luptăm poate zilnic și credem că și acea perioadă și perioada aceasta este prielnică să vedem

[5:34]modul în care Dumnezeu Dumnezeu ne izbăvește. Dumnezeu ne scapă de Goliați. Trăim într o lume plină de uriași, de frică, de nesiguranță, presiune socială sau spirituală. Fiecare dintre noi ne confruntăm, frați și surori, mai devreme sau mai târziu ne vom confrunta cu uriașii. În 1 Samuel, capitolul 17, suntem introduși în binecunoscuta confruntare dintre David și Goliat. Însă

[6:11]înainte ca David să ajungă în fața uriașului se întâmplă o serie de lucruri aparent neînsemnate, dar foarte importante în procesul acesta de luptă. lucruri care vin și formează ființa lui David, îi formează caracterul, îi formează curajul, îi formează credința în Dumnezeu. Pentru că orice luptă, cât ar fi ea de mică sau mare, orice luptă spirituală este câștigată cu mult înainte ca să aibă loc propriu pe scena lumii. Orice luptă spirituală pe care noi o ducem e câștigată de multe ori în o dăiță, de multe ori acolo unde Dumnezeu ne cheamă în lucrurile mărunte. Și noi ca oameni, din propriile noastre

[7:13]obiceiuri, din propria noastră pornire, suntem tentați ca să lăsăm la o parte lucrurile cele mai mărunte și să credem că dacă suntem credincioși în cele mari, vom fi și în cele mici. Cuvântul spune tocmai invers. Dacă suntem credincioși în cele mici, vom ajunge să fim biruitori, să fim credincioși și în cele mari. Credința se dezvoltă în ascultare și smerenie.

[7:49]De la versetul 12 la versetul 20, David observăm cum este chemat de tatăl lui și trimis în tabără la frații lui. Și dacă ne gândim la David, el este un simplu păstor fără pregătire militară, cel mai mic dintre frații lui. Dacă stăm să dăm un pic timpul înapoi și să ne amintim de Ghedeon când vine îngerul Domnului la el și îi spune: Domnul este cu tine, viteazule. Ce bine ar fi să ne spună Domnul: Astăzi Domnul este cu tine, viteazule.

[8:32]Și Ghedeon îi spune: Rogu te, Domnul meu, cu ce să l izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase și eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu. Observați că Dumnezeu nu alege lucruri mari. Dumnezeu nu alege lucruri importante. Dumnezeu nu alege oameni de un statut oarecare. Dumnezeu alege oameni mici,

[9:03]care se fac mici în ochii lor, pe care Dumnezeu să i prelucreze și să i ridice și astfel să poată să izbăvească. Astfel să aducă izbăvirea. Nu cumva eu și tu. În seara aceasta suntem acei oameni mici sau nu cumva ar trebui să fim oamenii, să ne facem mici în ochii noștri ca Dumnezeu să ne folosească?

[9:40]David răspunde cu ascultare chemării tatălui lui, chiar și pentru o sarcină prea mică, să ducă mâncare fraților lui. De multe ori ne cere Dumnezeu, ne cheamă în lucrarea lui, ne cheamă la locul de muncă să facem lucruri de cele mai multe ori neînsemnate. Doamne, dar de ce să fac eu asta? Când poate să facă celălalt? mie dă mi lucruri mai mari. Eu vreau să ies în evidență.

[10:17]Și David acceptă și pleacă. Dacă ne am aduce aminte puțin de Iosif când tatăl lui îl cheamă și spune: "Vino căci vreau să te trimit la frații tăi." Cu câteva zile înainte, frații lui râdeau de el și de visurile lui și drept dovadă s a adeverit ce s a întâmplat. Uite l pe făuritorul de vise. Haideți să facem ceva cu el, să vedem ce se va alege de toate acele vise. Israel i a zis lui Iosif: "Frații tăi pascile la Sihem, vino căci vreau să te trimit la ei. Iată mă, sunt gata, a răspuns el.

[11:04]Și ce bine ar fi ca în seara aceasta Domnul să spună: „Vreau să ți dau o slujbă în ogorul meu și noi să spunem: Doamne, iată mă, sunt gata. Indiferent prin ce trecem, nu i a fost ușor lui Iosif. Și de cele mai multe ori când decidem să slujim pe Dumnezeu, întotdeauna lucrurile ne vor sta de cele mai multe ori împotrivă și întotdeauna se vor găsi împotriviri pentru că atunci când vrei să i slujești împăratului, întotdeauna va veni împotrivirea. Deși neînsemnat în ochii oamenilor, David, un om neînsemnat, Dumnezeu nu privește la faptul că e neînsemnat.

[12:03]Dumnezeu privește la inima lui. În Psalmul 139, versetele 1 și 2, spune:„Doamne, tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști. Știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul? Frate și soră, Domnul știe gândurile tale. Domnul știe cu ce te confrunți. Domnul știe ce părere ai tu despre tine. Și de cele mai multe ori când spui: "Eu nu pot, eu sunt mic, eu n am valoare, Domnul

[12:43]știe să ți dea valoare." Dumnezeu folosește oameni simpli și ascultători pentru planuri mărețe. N ai vrea să fii tu acela, acel om simplu, dar să asculți întocmai de cuvântul lui. Cum reacționăm când ni se cer lucruri mici, lucruri poate neînsemnate? Suntem gata să ascultăm, frați și surori? Suntem gata să spunem: "Da, Doamne, eu vreau să fac lucrul acesta." În primul rând pentru că așa cum am cântat, e mult prea scumpă viața aceasta. Și spune poetul Traian Dorsi: "Timpul nostru trece și atunci când stăm degeaba, și atunci când nu facem nimic.

[13:42]În al doilea rând, credința oferă o perspectivă diferită înaintea fricii. Ați fost vreodată fricoși? Am avut momente în care ne am înspăimântat, ne am temut de ceea ce se întâmplă în viața noastră, de momente în care Dumnezeu a hotărât să trecem prin diferite încercări.

[14:17]De n ar fi fost Domnul deartea noastră în acele momente, în timp ce armata lui Israel tremură înaintea lui Goliat, David vede problema astfel, ca o rușine adusă lui Dumnezeu. Oamenii văd momentele în care noi trecem prin diferite situații și văd reacțiile noastre și spun: „Dar tu nu ești pocăit? Dar nu tu spuneai că trebuie să stai liniștit. De ce nu stai acuma? Oamenii văd felul în care noi ne raportăm la Dumnezeu în momentele în care trecem prin încercare.

[15:04]De aceea întreb în seara aceasta cum privim problemele prin care trecem? Cu ce ochi privim momentele critice? Cu ce ochi privim uriașii din viața noastră? ispitirile care vin în viața noastră. Cu ce ochi privim obiceiurile de care dorim să ne lăsăm și totuși n o facem cu toată inima. Mai sunt momente când cădem în obiceiuri. Cum

[15:42]privim acele lucruri? În Psalmul 45 versetul 4 cuvântul spune așa: Fii biruitor, suie te în carul tău de luptă, apără adevărul, blândețea și neprihănirea și dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate. David a dorit să apere dreptatea, onoarea lui Dumnezeu. Dacă filisteanul acesta vine și râde de

[16:15]Dumnezeul nostru, eu trebuie să apăr onoarea lui. Noi suntem chemați să apărăm onoarea lui Dumnezeu. Sunt momente în viață când n o facem cum trebuie. Și dacă suntem sinceri, acele momente de cele mai multe ori ne plac atât de mult să fim cum am vrea noi, să schimbăm lucrurile și să nu

[16:48]trăim adevărul. Sunt foarte multe momente când am vrea să trăim după cum ne place nouă și în final când ajungem prăbușiți să spunem: Doamne, dar de ce m ai adus aici? Plin de frică, fugind de propria persoană, de propriile probleme, de colegi de muncă, de vecini, de frați, de surori care poate îmi spun adevărul. Cum de am ajuns eu aici? Ei bine, Dumnezeu ne spune în seara aceasta: "Oriunde fi, apără adevărul,

[17:27]apără onoarea lui Dumnezeu. Nu l lăsa batjocorit. Nu te lăsa batjocorit prin obiceiurile și prin neînfrânările personale. Goliat nu disprețuiește doar armata, ci l batjocorește pe Dumnezeul lui Israel. Asta e problema, că de cele mai multe ori goliații din viața noastră poate pot fi oameni care atacă într un mod direct persoana noastră și ne spun anumite vorbe, jigniri și mai știu eu ce. Pot fi colegi de muncă care nu ne poate nu ne suportă, poate și noi luăm lucrurile personale și spun: "Aha, hai că știu eu cum să i răspund, că eu doar sunt pocăit. Eu știu, am toată cunoștința să i răspund. De cele mai multe ori lupta este împotriva lui Dumnezeu. Este o luptă de autoritate. Și spune în Efeseni cuvântul căci noi n avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânirilor întunericului

[18:43]acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. David nu este preocupat de mărimea dușmanului, ci de măreția lui Dumnezeu. În seara aceasta, noi de ce suntem ocupați, frați și surori? Care sunt preocupările noastre? Ce ne preocupă pe noi în viața de zi cu zi? Ne preocupă ca Domnul să fie înălțat? De cele mai multe ori, dacă suntem sinceri, nu ne preocupă asta.

[19:26]Când Nebucațar a venit la cei trei tineri și i a spus să se închine înaintea chipului făcut de el, cei trei tineri spun așa: "Noi n avem nevoie să ți răspundă la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru căruia îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins și ne va scoate din mâna ta, împărată." Și chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu le vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l ai înălțat. Când oamenii vin, când lumea vine și ne atrage cu diferite lucruri, cu diferite divertismente, rămânem statornici, rămânem drepți și spunem: "Noi vrem să apărăm onoarea lui Dumnezeu." Frica vine atunci când uităm cine este Dumnezeu, însă credința în El ne schimbă viziunea, schimbă perspectiva. Cu ce ochi privim problemele prin care trecem? Este de o importanță colosală. Ochii cu care privim problemele prin

[20:41]care trecem astăzi. Credința adevărată vede obstacolele ca oportunități ale lui Dumnezeu de a lucra. Să vezi problema prin care treci, oportunitatea prin care Dumnezeu își arată slava. Este cea mai frumoasă lucrare să vezi suferința de pe Calvar, oportunitatea prin care Dumnezeu dă naștere la mântuire. Este cea mai frumoasă metodă prin care Dumnezeu ne ne poate aduce astăzi să l vedem așa cum este el. Credința, în al treilea rând se afirmă prin curaj chiar și în fața criticii.

[21:32]David se interesează despre provocarea lui Goliat și este imediat criticat de fratele său, că nu există să vrei să te schimbi înaintea lui Dumnezeu și să vrei să fii mai aproape de el, de Dumnezeu și să nu vină să nu vină poateina. Nu există să vrei să fii mai aproape de Dumnezeu și să nu vină cineva, poate cineva din casa ta sau poate cineva din biserică. Dar ce, mă, tu ești mai bun? Dar ce te vezi mai sfânt? Lasă că așa cum spune și Ilie, nu suntem mai buni decât nu sunt eu mai bun decât părinții mei. Și de multe ori cădem în aceste valuri și vrem și poate nu vrem să ne schimbăm.

[22:27]Însă Dumnezeu ne cere astăzi să nu ținem cont de toate vorbele acelea pe care le auzim, ci să credem că El este cel care aduce biruință. El dorește relația cu noi. El dorește să ne aibă mai aproape. Și dacă vrem lucrul acesta este o dorință vie, sfântă din partea lui Dumnezeu. Deși jignit, David nu răspunde cu ură,

[23:00]ci continuie să și exprime convingerea. Cine este acest filistean? Cum poate el să vorbească astfel despre Dumnezeu? Dumnezeul căruia îi slujim, Dumnezeul lui Israel. Cum poate vorbi el astfel? Cine este acest duh? Cine este acest această suferință? Ce este ea? Ce vrea să mă învețe? Cum poate ea să spună despre mine că mi este frică?

[23:34]Doamne, dă ne izbândă împotriva acestor probleme prin care trecem și să putem să putem să privim prin ochii credinței. Domnul luptă pentru noi, frați și surori, în Proverbe 28, versetul 1, spune cuvântul așa: Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăznește ca un leu tânăr. Observăm pe David cum cum el îndrăznește și nu se lasă nu se lasă intimidat nici de fratele său Eliab. Când ajunge la Saul, declară cu îndrăzneală: "Nimeni să nu și piardă nădejdea." Critica din partea celor apropiați

[24:23]este un test al maturității noastre spirituale. Credința adevărată nu tace în fața provocării. Și noi cum suntem obișnuiți ca în perioada în care trăim de cele mai multe ori așa zisa credință să fie atât de pasivă. Frate, eu n am treabă cu nimeni. Nu, nu mă interesează de nimeni. Atât de pasivi și venim la adunare și plecăm la fel cum am venit și stăm atât de liniștiți și ne întrebăm la final când vin problemele, când vin fricile, Doamne, dar nu sunt eu slujitorul tău?

[25:16]Nu am făcut noi atâtea lucruri pentru tine. N am mers eu la adunare zilnic, poate duminică de duminică n am făcut eu atâtea lucruri. Însă a rămas atât de pasiv. N am spus nimic nimănui. Niciodată n am adus o mustrare că n am vrut să se supere fratele pe mine. N am vrut să se supere colegul meu care pleacă mai devreme de la muncă. Și când i am spus, dar nu e bine ce faci, nu i moral. N am vrut să se supere nimeni pe mine. Am vrut să trec atât de liniștit. Pentru fiecare lucru Dumnezeu ne va cere socoteală. Când suntem neînțeleși, continuăm să ne ținem de ceea ce știm că Dumnezeu ne a pus pe inimă sau ne lăsăm înduplecați. Bă, dar poate n am înțeles bine. Poate că nu i voia Domnului să merg eu să slujesc. Cum să mă duc eu pe la fratele și pe la sora în vizită? Cum să fac eu anumite lucruri? Cine sunt eu? Cine mă cred eu? Domnul să ne ajute să nu renunțăm la

[26:29]ceea ce El ne pune pe inimă. Ascultarea în lucrurile mici ne pregătește pentru chemări mari. Credința adevărată oferă o perspectivă diferită asupra provocărilor. Curajul care vine din credință merge înainte chiar și atunci când este neînțeles și criticat. David nu era motivat de faimă sau mândrie, ci de dorința de a apăra onoarea lui Dumnezeu.

[27:04]Noi de ce suntem motivați? Care sunt motivările, motivațiile din inimile noastre atunci când venim la adunare? De ce am venit în seara aceasta? Cu ce scop? Dacă gândul este ca să învățăm cum să biruim pe uriașii din inimile noastre, poate mai sunt acolo uriași ai vorbirii de rău, ai bârfelilor,

[27:42]ai minciunii, ai furtișagurilor. Poate că sunt uriași în inimile noastre. Domnul să ne identifice în seara aceasta și el să ne ajute, să ne dea harul lui să i biruim. Prin credință biruim iuriașii. Prin credință primim curajul să stăm drepți, să apărăm onoarea lui Dumnezeu. Chiar dacă nu trebuie să spunem prea multe lucruri și să spunem de astăzi înainte, eu fac asta și punct. Domnul să ne dea această credință ca să biruim și El să ne binecuvânteze.