Rostul suferinţelor în viaţa noastră (Florian Dragomir)

[0:00]În Eclesiastul la capitolul 2 cu versetul 23, Solomon vorbind despre om spune așa: "Toate zilele lui sunt pline de durere și truda lui nu este decât necaz. Nici măcar noaptea n are odihnă inima lui." Iar în 2 Timotei, în Noul Testament, găsim referințe de acest gen și în Noul Testament. În 2 Timotei, la capitolul 3 cu versetul 12, apostolul Pavel îi spune lui Timotei: "De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Iisus vor fi prigoniți." Ne amintim că în cartea Faptele Apostolilor, în capitolul 14, ni se relatează faptul că Pavel și Barnaba vizitau bisericile din Listra, Iconia și din Antiohia și acolo ne spune cuvântul lui Dumnezeu că îi întăreau pe frați care erau în probleme, îi îndemnau să stăruiască în credință și ce le spunea? că în împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe bucurii, prin multe necazuri. Da, este adevărat

[1:11]că pe viața de credință are și bucuriile ei, dar cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează că pe calea credinței ca să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, fiecare vom trece prin vremuri grele. Vedeți, s ar putea ca de multe ori să nu știm că cei de lângă noi, frații și surorile de lângă noi din adunare au probleme și trec prin probleme pentru că ne este greu să ne destăinuim celor de lângă noi dacă nu există o relație de, să i zicem, de prietenie și de frățietate mare între noi. Dar

[1:52]încercările vin și vor veni în viața tuturor. Dar în ciuda acestei încercări, putem să avem bucurie și putem să avem credință în toate aceste încercări. În Ioan la capitolul 16 cu versetul 33, Domnul Iisus Hristos în timpul ultimei lui cine împreună cu ucenicii, în contextul în care le vorbea ucenicilor despre ceea ce urma să se întâmple cu el și că vor fi persecutați și că vor avea încercări, Domnul Iisus le spune: "În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, căci eu am biruit lumea. Vedeți, pe pământ a fost un singur om care n a avut păcat și acesta este Domnul Iisus Hristos. Dar cu toate acestea, chiar și Domnul Iisus Hristos a avut parte de necazuri și de suferință.

[2:51]Dacă vrem să înțelegem perspectiva divină, din perspectiva divină, încercările care vin și prin care trecem, toate încercările se vor încadra în două categorii și adesea în amândouă. În încercare sau în necaz, Dumnezeu va dori să lucreze ceva în tine, în noi și uneori să lucreze prin noi către alții. Dar se întâmplă și vor fi și situații când Dumnezeu va dori să lucreze ceva în noi și prin noi în

[3:30]același timp. Și în timpul pe care îl avem la dispoziție, aș vrea să vedem de ce Dumnezeu îngăduie să trecem prin încercări. Nu sunt sunt nouă puncte pe lângă cele pe care sora le a spus, dar nu sunt toate. Poate fiecare dintre dumneavoastră vă veți gândi și poate știți și ați înțeles care a fost rolul unei încercări în viața dumneavoastră prin care prin care ați trecut. Vedeți, dacă de multe ori atunci când trecem printr o încercare, dacă știm că este un scop bun în spatele ei, atunci

[4:10]ne este mai ușor să trecem prin ea și ne vom uita în cuvântul lui Dumnezeu și vom vedea exemple și mai multe versete care vorbi despre motivele pentru care credincioșii trec prin încercări, prin necazuri, prin suferințe. În primul rând, nu sunt într o ordine a importanței lor. Da, nu sunt într o ordine a importanței. În primul rând, Dumnezeu îngăduie să trecem prin încercări. Poate să îngăduie să trecem prin încercări ca să ne smerească. V ați gândit la asta? Ați simțit în viața dumneavoastră că Dumnezeu a vrut să vă smerească printr o anumită încercare? Dacă Dumnezeu l a alungat pe pe diavolul din din locurile cerești datorită mândriei lui, credem că noi vom ajunge în locurile cerești cu mândria noastră?

[5:07]Trebuie să ne smerim. Iar lucrul acesta este foarte greu. Din propria inițiativă mai greu ne smerim. În Deuteronom la capitolul 8 cu versetul 2 există un verset care face parte dintr un discurs al lui Moise prin care le reamintește israeliților că Dumnezeu i a smerit prin perioada prin care i a trecut în pustie și i a ca să i învețe dependența de Dumnezeu. Și acolo spune așa Moise, Deuteronom 8:2 adu ți aminte de tot drumul pe care te a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în timpul acestor 40 de ani în pustie. De ce? Și spune aice Moise: "Ca să te smerească și să te încerce ca să ți cunoască pornirile inimii tale, dacă ai să păzești sau nu poruncile lui. Te a smerit" și repetă Moise, te a lăsat să suferi de foame și te a hrănit cu mâna cu mană pe care n o cunoșteai. nici tu, nici părinții tăi, ca să ți arate că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăiește omul. Și recunoaștem că aceste

[6:17]versete au fost, această expresie a fost ă folosită și citată de Domnul Iisus Hristos atunci când a fost ispitit de diavolul care este care a fost mândru. Da, cel mai mândru. Deci israeliții au trecut prin încercări, au îndurat foamete, sete, au fost atacați de dușmani și astfel au înțeles că trebuie să depindă de Dumnezeu zilnic în smerenie. Vedeți, Dumnezeu nu i a perindat prin pustie 40 de ani, pentru că nu era un alt drum mai scurt prin care să i ducă în Țara Canaanului, ci ca să i smerească, să i încerce și să i învețe dependența de Dumnezeu. Psalmul 119 cu versetul 75 spune așa: "Știu,

[7:09]Doamne, că judecățile Tale sunt drepte și că din credincioșie m ai smerit. Sora, foarte bine că știți. Încercările pe care le primim de la Domnul uneori sunt pedagogice, menite să ne întoarcă la cuvânt și să ne formeze caracterul. În Noul Testament, apostolul Petru spune așa în 1 Petru la capitolul 5 cu versetul 6: Smeriți vă sub mâna tare a

[7:39]lui Dumnezeu pentru ca la vremea lui El să vă înalțe. Dumnezeu așteaptă ca omul să fie smerit prin încercările pe care El le trimite și promite ulterior că l va înălța pe credincios. Și aș vrea să ne uităm la trei exemple din cuvântul lui Dumnezeu. Iov, un exemplu de suferință. Iov a pierdut totul. A pierdut copiii, a pierdut averea, a pierdut sănătatea. Și la final Iov recunoaște și spune: „Urechea mea". Iov 42:5 urechea mea auzise vorbindu se despre tine, dar acum ochiul meu te am văzut. De aceea mi e scârbă de mine și mă pocăiesc în cenușă și țărână. Vedem aice o smerire a lui

[8:34]Iov. Încercarea a dus la o smerire și la o revelație mai bună vizavi de Dumnezeu. Apoi, un alt exemplu îl găsim în Daniel la capitolul 4, împăratul nebucat nețar. Mândria acestui împărat l a dus la cădere, l a dus la pierderea minții și la pierderea împărăției și a fost alungat de la palat. Dar după ce Dumnezeu îl reabilitează, îi dă mintea înapoi, ce spune el în Daniel la capitolul 4 cu versetul 37, pe cei ce umblă cu mândrie,

[9:10]El, adică Dumnezeu, este în stare să i smerească. Și aș mai vrea să mai dau un singur exemplu, exemplul lui Pavel. 2 Corinteni la capitolul 12. Să știm că Pavel a avut un țepuș și a mai vorbit joia joi despre acest lucru și spune acolo și ca să nu mă îngâmf din pricina strălucirii acestor descoperiri mi a fost pus un săpuș în carne. De trei ori m am rugat, am rugat pe Domnul să mi l ia și El mi a zis: „Harul meu îți este de ajuns." Încercarea aceasta fizică, acest țepuș pentru Pavel l a făcut să l țină smerit

[9:54]în ciuda revelațiilor minunate pe care el le a avut din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu îngăduie uneori să trecem prin încercări, prin suferință, prin necazuri, ca să ne smerească. Apoi, un alt motiv pentru care ajungem în încercare este ca să stabilim prioritățile corecte în viața noastră. Vă amintiți de Avraam? Într un fel, Dumnezeu îl întreabă pe Avraam, poate așa ca și pe Petru:„Mă iubești tu pe mine?" Și a zis: „Avraam:„Da, Doamne, te iubesc. Și atunci ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care î iubești și adu l jertfă pentru mine pe munte.

[10:40]Dumnezeu Doamne, te iubesc, dar știi, îl iubesc pe fiul meu mai mult decât pe tine. N a spus așa Avraam. Avraam n a spus așa și l a luat și a fost o încercare pentru Avraam. A fost o încercare foarte mare pentru Avraam. Și vedeți, uneori putem să ajungem în încercare, deoarece avem un idol în viața noastră. Poate să fie cineva, poate să fie ceva la care ținem mai mult decât la Dumnezeu și Dumnezeu poate să ne atragă atenția prin acel idol. Încercările scot la iveală cu adevărat ceea ce este important pentru noi și Dumnezeu poate să folosească acel lucru sau acea persoană ca să ne arate că este

[11:35]cineva mai important decât Dumnezeu în viața noastră. Dumnezeu uneori nici nu ne dăm seama că avem idoli în viața noastră, însă uneori încercarea prin care trecem ne deschide ochii să vedem lucrurile acestea. Așa cum Avraam l a pus pe Dumnezeu pe primul loc, suntem și noi chemați ca la rândul nostru să l punem pe Dumnezeu pe primul loc în viața noastră.

[12:06]Apoi, un alt motiv pentru care ajungem în încercări este disciplina lui Dumnezeu. Atunci când Petru își scrie epistolele sale, credincioșii treceau prin încercări serioase, fie sub formă de persecuții din exterior, fie sub forma ispitelor și învățăturilor greșite care se infiltrau în biseric. Și Petru îi încurajează să rămână fermi în credință și să privească spre răsplătirea veșnică. În 1 Petru la capitolul 4, primele două versete, Petru spune așa: "Astfel, dar fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmați vă și voi cu același fel de gândire, căci cel ce a suferit în trup a sfârșit o cu

[12:55]păcatul, pentru ca în vremea ce i mai rămâne de trăit în trup să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu." Și în Evrei la capitolul 12 cu versetul 10 spune așa autorul epistolei către Evrei: Căci ei în adevăr despre părinți ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că este bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru ca să ne facă părtași sfințeniei lui.

[13:26]Acest verset este vorbește în context despre disciplina sau pedepsele care vin de la Dumnezeu ca semn al dragostei părintești sau cerești, al dragostei Tatălui. Scopul aici nu este pedeapsa în sine, ci sfințirea și formarea caracterului credinciosului. Evrei 12:5 Și ați uitat sfatul pe care vi l dă ca unor fii: Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu ți pierde inima când ești mustrat de El, căci Domnul pedepsește pe cine l iubește și bate cu nuiaaua pe orice fiu pe care î primește. Suferiți pedeapsa. Dumnezeu se poartă cu voi ca pe niște fii. Căci care este fiul

[14:17]pe care nu l pedepsește Tatăl? Dar dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, i ar nu fi. Și dacă părinții voștri trupești, noștri trupești ne au pedepsit și tot le am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui Duhurilor și să trăim? Căci în adevăr ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că este bine, ceea ce spuneam. Dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru ca să ne facă părtași sfințeniei lui. Este adevărat că

[14:52]orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada adătătoare de pace a neprihănirii. Tot Iov, care trece prin suferință în Iov la capitolul 5 cu versetul 17 spune așa: Ferice de omul pe care î ceartă Domnul, pe care î ceartă Dumnezeu. Nu ne socotim starea celui atotputernic. El rănește și tot el leagă rana, lovește și mâinile lui tămăduiesc. Vedeți, mustrarea și corectarea din partea lui Dumnezeu nu sunt un blestem pentru credincios, ci este semnul dragostei și grijei lui Dumnezeu pentru

[15:42]credincios. Proverbe 3:1. Aceeași idee o scoate în evidență și spune: „Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului și nu te mâhni când te pedepsește El, căci Domnul mustră pe cine iubește ca un părinte pe copilul pe care l iubește. Mustrarea, pedeapsa, încercarea venită din partea lui Dumnezeu este o dovadă a iubirii și a grijei față de noi. Așa cum un tată adevărat își corectează copilul atunci când greșește pentru că l iubește, tot așa și Dumnezeu ne corectează și ne pedepsește atunci când greșim. Știți că există în cuvântul lui Dumnezeu și tați

[16:31]care nu și au pedepsit copiii și au ajuns rău. Puteți să dați exemple. David, >> Eli. Da. Despre Eli, 1 Samuel, capitolul 2, capitolul 3. Fii lui Eli erau preoți, dar erau corupți, erau desfrânați și disprețuiau lucrurile sfinte. Și Dumnezeu, El este mustrat de Dumnezeu pentru copiii lui privind lipsa lui de pasivitate a lui Eli și lipsa de corecție față de copiii lui. Și Dumnezeu aduce judecată asupra familiei lui Eli.

[17:13]David, chiar dacă era un om după inima lui Dumnezeu, cum ne spune cuvântul, a fost un tată pasiv în ceea ce privește disciplina copiilor lui și asta a dus la conflicte și la tragedii în familia lui. Și aș vrea să dau câteva exemple. Amnon Amnon a violat o pe sora lui vitregă pe Tamar și David ni se spune acolo că nu l a pedepsit. Absalom a ucis pe Amnon și s a răzvrătit împotriva lui David și David l a primit înapoi fără mustrare. Adonia s a proclamat împărat, iar Biblia ne spune că David nu l a mustrat niciodată, zicând:pentru ce faci așa? În Împărați în capitolul 1, versetul 6. Așadar, Biblia ne arată că lipsa disciplinei părintești în familie duce la dezastru spiritual și moral. Părinții

[18:14]sunt chemați nu doar să iubească, ci să și corecteze cu fermitate și în dragoste pentru binele veșnic al copilor lor. Așa este și Dumnezeu care ne corectează cu fermitate și în dragoste pentru binele veșnic al nostru. Apoi, în al patrulea rând, ajungem uneori în încercări pentru a ne ajuta să ne concentrăm pe lucrurile cerești. Romani la capitolul 8 cu versetul 18 spune așa: "Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare care are să fie descoperită față de noi. Dacă știm că

[19:06]încercările sunt trecătoare și suferințele sunt la fel în comparație cu veșnicia, putem să trecem mai ușor prin încercări. Vedeți, suferințele, spunea cineva că sunt ca o din vremea de acum sunt ca o picătură în de apă într un ocean și Dumnezeu ne va da un ocean de fericire atunci când vom fi în slavă împreună cu El. Și găsim

[19:36]multe promisiuni în cuvântul lui Dumnezeu în acest sens. 2 Corinteni la capitolul 4 cu versetul 17 spune așa: "Căci întristările voastre ușoare, noi le considerăm că s foarte grele, că de abia putem să trecem prin ele, dar vedeți, în comparație cu cele veșnice, încercările sunt ușoare, de o clipă pentru noi lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă, pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd la împrejurări, la încercări, ci la cele care nu se văd. Deci, să ne uităm la răsplătirea pe care o vom primi ca urmare a trecerii și prin aceste încercări prin care Domnul îngăduie să trecem. În Apocalipsa 21, cuvântul spune acolo că Domnul Iisus Hristos va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi, nu va mai fi nici tânguire. nici țipăt, nici durere pe care le avem atunci când trecem prin anumite suferințe sau încercări. De ce? Pentru

[20:46]că lucrurile dintâi au trecut. Așadar, încercările ar trebui să ne ajute să trecem dincolo de suferința de acum, să ne îndrepte privirile către cer, către răsplătirea care ne așteaptă acolo și să ne agățăm de promisiunile lui Dumnezeu ca să putem să avem putere să trecem prin încercările care vor veni. Apoi, în al cincilea rând, uneori ajungem în încercări, știți de ce? Ca să apreciem perioadele în care nu suntem în încercări, perioadele de bine, de binecuvântări. N ați observat că uneori când suntem binecuvântați luăm așa binecuvântările acestea ca și cum le am merita?

[21:42]Iov spuneam că a trecut prin încercări teribile și uitați ce spune el în la capitolul 29 cu versetul 5. Își amintește de vremurile trecute când el era binecuvântat și spune: "Când cel atotputernic încă era cu mine și copiii mei stăteau împrejurul meu, când mi se scăldau pașii în smântână și stânca vărsa lângă mine pâraie de undelemn. Când ieșeam să mă duc la poarta cetății și mi pregăteam un scaun în piață,

[22:15]Iov își amintește de perioadele de binecuvântare, de cinste, de onoare și pace din viața lui. Avea prezența lui Dumnezeu lângă el, avea familia lângă el, abundență materială, era respectat, spune aice cuvântul, în cetate și ducea o o viață plină de sens. Veți, când pierdem binecuvântările, ajungem să le apreciem ulterior mai mult. Mai bine să apreciem și să înțelegem valoarea lor mai mult.

[22:50]Poate că unii dintre noi suntem în perioada aceasta de binecuvântări. Nu trecem acuma prin necazuri și nu ne dăm seama decât atunci când vom trece prin necazuri cât de binecuvântat de binecuvântați suntem și uităm de multe ori să i mulțumim lui Dumnezeu în situațiile acestea de binecuvântări și ne aducem aminte cu regret, uite mă, nu puteam eu să i mulțumesc lui Dumnezeu înainte. Încercările ne ajută să prețuim mai bine vremurile bune. Când suntem binecuvântați, așa cum spuneam, uităm să mulțumim și să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru ce avem. Însă pierderea și suferința ne arată valoarea darurilor pe care le primim de la Dumnezeu. De aceea ar trebui să fim mereu conștienți și mulțumiți și mulțumitori pentru binecuvântările din viața noastră. Să nu așteptăm să le pierdem ca să fim apoi ă să le apreciem.

[23:58]Un alt motiv pentru care putem să ajungem în încercări este ca să i ajutăm pe alții. Spuneam la început că Dumnezeu îngăduie să trecem uneori prin încercări ca să lucreze ceva în noi și alteori prin noi. Vedeți, în viața îl iau ca exemplu tot pe Iov. În viața lui Iov, Dumnezeu a lucrat întâi ceva în el și prin încercările, prin suferințele pe care prin care a trecut și Iov și a întărit credința în Dumnezeu, a învățat răbdarea și s a smerit înaintea lui Dumnezeu ca urmare a încercărilor pe care Dumnezeu le a îngăduit în viața lui. Dar apoi Dumnezeu a lucrat și prin Iov,

[24:54]pentru că experiența lui a devenit o mărturie puternică pentru alții. Experiența lui a rămas în cuvântul lui Dumnezeu ca să fie o o mărturie puternică pentru noi și pentru milioanele de credincioși care au citit experiența lui. Viața lui Iov este un exemplu de credință și de perseverență în mijlocul suferinței și aceasta îi ajută pe cei care trec prin astfel de momente și încercări să înțeleagă că nu sunt singuri, ci că Dumnezeu este credincios și că este la cârma tuturor încercărilor care trec peste noi. Astfel, suferința aceasta a lui Iov n a fost doar una de creșterea lui ă personală, ci a fost și o binecuvântare ca să întărească ă pe alții, alți credincioși care au citit despre Iov. 2 Corinteni la capitolul 1 cu versetul 3, apostolul Pavel spune așa: Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate

[26:09]necazurile noastre. De ce? pentru ca și noi să putem să mângâiem pe cei ce sunt în orice fel de necaz cu mângâierea cu care și noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. Dumnezeu ne mângâie în situațiile prin care trecem ca la rândul nostru și noi să fim capabili și să putem să mângâiem pe alții aflați în aceeași suferință. Nu i așa? Că atunci când vezi pe cineva că suferă, că trece printr o situație grea și tu ai trecut pe acolo, ți e mai ușor să poți să l întărești și să l încurajezi pe acel om. Altfel nu știi. Vorbești teorie când, dar dacă ai trecut și tu pe acolo, îți este foarte ușor să poți să încurajezi pe cineva.

[27:04]Dumnezeu îngăduie necazul în viața noastră. poate să ne disciplineze, însă poate să îngăduie în viața noastră și ca la rândul nostru noi să i ajutăm pe alții care vor trece prin aceleași încercări prin care am trecut și noi. Vedeți, Dumnezeu ne lucrează în viață asemănător cu acele recipiente în care scrie agitați înainte de folosință. Ați găsit și lactate anumite de astea sau medicamente, spune agitațiile înainte de utilizare și uneori Dumnezeu ne agită prin încercări și necazuri ca să ne ajute și să ne pregătească, ca să ne transforme ca prin agitarea prin care ne a trecut el să putem să i ajutăm apoi pe alții care au nevoie și care trec prin aceleași încercări prin care am trecut și noi prin mângâierea pe care o primim de la Dumnezeu în necazuri, putem și noi la rândul nostru să i mângâiem pe alți

[28:15]frați și surori care trec prin aceleași încercări prin care am trecut și noi. Apoi, Dumnezeu poate să îngăduie încercarea în viața noastră ca să ne întărească credința. Primul impuls pe care îl avem atunci când vine încercarea și suferința în viața noastră este să plângem și să căutăm o cale de a ieși din ea. Rareori ne gândim că în spatele acestei încercări este un plan divin.

[28:52]Dar vedeți că Biblia ne arată că încercările care vin în viața noastră nu sunt accidentale, ci sunt instrumente în mâna lui Dumnezeu pentru un anumit scop. Tocmai de aceea Iacov spune ceva care este greu de acceptat. Icov în capitolul 1 versetul 2 spune așa: "Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări". Iacov spune foarte clar: "Încercările nu sunt fără rost, ele au un scop. lucrează în cazul acesta, ceea ce spune Iacov aice, lucrează în voi răbdarea. Și această răbdare are un alt scop, desăvârșirea voastră din punct de vedere spiritual, știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea, dar răbdarea trebuie să și facă desăvârșit lucrarea ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne trece prin focul suferinței ca să ne șlefuiască, ca

[30:05]să ne curățească și să ne întărească. Nu este vorba de o suferință oarbă, ci de un proces conștient de formare spirituală a credinciosului care trece prin astfel de încercări. Apostolul Pavel completează ideea pe care o are, o prezintă aice Iacov și spune în Romani la capitolul 5 cu versetul 3: "Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre, știind că necazul aduce tot răbdarea. Răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejde."

[30:44]Vedeți, suferința prin care trecem ar trebui să ăă nu să aducă o bucurie superficială, falsă, ci să fie o bucurie profundă care să vină din convingerea că Dumnezeu are un scop etern în viața fiecăruia dintre noi și El știe de ce. El guvernează totul și el știe de ce îngăduie lucrurile acela în viața noastră. Așadar, frați și surori, când trecem prin încercări să nu ne grăbim să fugim de el, ci să privim cu ochii credinței la ce lucrează Dumnezeu în adâncul sufletului nostru. Încă două puncte. Uneori știți că trecem prin încercări ca un avertisment pentru alții.

[31:34]Un alt motiv pentru care Dumnezeu îngăduie încercările este ca experiența noastră să fie o lecție pentru cei de lângă noi. Uneori suferința cuiva este o avertizare pentru cei care o privesc. Și vedeți, Biblia nu scoate și nici în cuvântul lui Dumnezeu n a scos în n a ascuns greșelile oamenilor, ci le scoate în evidență tocmai ca să învățăm din ele ca

[32:07]la rândul nostru noi să nu le repetăm. Apostolul Pavel în 1 Corinteni la capitolul 10 de la versetul 6 ne aduce aminte despre poporul Israel și spune așa că acele lucruri care s au întâmplat cu ei s au întâmplat de ce? Ca să ne slujească nouă drept pilde și au fost scrise pentru învățătura voastră. Astfel, acolo Pavel menționează o listă de păcate care au fost făcute de israeliți. Pofta după lucrurile rele, idolatria, o să citim pasajul, curvia, ispitirea lui Dumnezeu, cârtirea și fiecare dintre aceste păcate au atras pedeapsa lui Dumnezeu. Dar scopul cu care apostolul Pavel le pune acolo nu este un scop, scopul doar istoric, ci ele au fost consemnate ca avertismente pentru fiecare dintre noi, ca noi la rândul nostru să nu călcăm în

[33:11]pe aceleași urme. 1 Corinteni 10:6 spune: „Și aceste lucruri s au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim și le începe să le enumere, să nu poftim după lucrurile rele cum au poftit ei. Să nu fiți închinători la idoli ca unii dintre ei. Să nu curvim cum au făcut unii dintre ei și au fost omorâți. Să nu ispitim pe Domnul cum l au ispitit unii dintre ei care au pierit prin șerpi. Să nu cârtiți

[33:43]cum au cârtit unii dintre ei care au fost nimiciți de nimicitorul. Toate acestea li s au întâmplat ca să ne slujească drept pildă și au fost scrise pentru învățătura noastră. Frați și surori, le avem în cuvântul lui Dumnezeu. Și acuma aș vrea să ne uităm în viața noastră și să vedem. Mai poftim după lucrurile rele? Mai suntem închinători la idoli, nu? Nu cum se închinau ei, dar la alții. Mai curvim cum au făcut ei, mai ispitim pe Domnul, mai cârtim.

[34:25]Și asta era o întrebare retorică. Dar dacă v aș fi întrebat, ați fi răspuns cu da? Și dacă aș fi răspuns cu da și dacă am răspunde cu da, de ce facem lucrurile acestea? Când avem exemple în cuvântul lui Dumnezeu care spune să nu facem așa pentru că cei care au făcut așa au ajuns rău. Vedeți și astăzi sunt în biserici sau familii vedem oameni care trec prin diferite căderi, care trec prin suferințe cauzate de alegeri greșite.

[35:00]Și uneori Dumnezeu folosește acele exemple ca să ne ca să tragă un semnal de alarmă pentru alții. Și aș vrea să fim atenți că atunci când vedem astfel de situații, când trecem când cineva trece printr o încercare sau o disciplinare, noi care suntem pe margine și vedem să nu judecăm, să ajutăm în măsura în care putem să ajutăm, dar să ne și întrebăm ce pot să învăț eu din situația asta,

[35:33]cum pot să evit acea greșeală pe care fratele sau sora au făcut Cum pot să folosesc lecția aceasta din viața celuilalt ca să fiu mai atent și mai credincios? Da. Deci, Dumnezeu uneori îngăduie să trecem prin anumite încercări ca un avertisment pentru alții. Alții să nu treacă și ei tot pe acolo. Să învețe ceva din greșelile Să știți că omul inteligent învață din greșelile altora. Nu trebuie să cau să cazi și tu să te lovești și tu cu capul de de perete sau de asta de pragul de sus ca să înveți că este prea jos.

[36:23]Și ultimul lucru, dar nu este ultimul, puteți să mai adăugați dumneavoastră alte motive pentru care credeți că Dumnezeu îngăduie să trecem prin încercări. este ca Dumnezeu să fie glorificat prin încercarea prin care trecem noi. Nu toate încercările care vin în viața credinciosului vin pentru disciplinare. Nu toate suferințele apar ca urmare a greșelilor noastre sau pentru a ne învăța o lecție personală. Uneori scopul

[36:59]suferinței este pur și simplu glorificarea lui Dumnezeu. Poate pare greu de înțeles, dar Biblia ne arată clar că Dumnezeu poate să fie proslăvit și prin durere și prin boală sau prin moarte. Aș vrea să vă dau exemplul lui Lazăr. Când Lazăr s a îmbolnăvit, toți se așteptau ca Domnul Iisus Hristos să se grăbească, să se ducă. să l vindece. Dar Domnul Iisus Hristos ne spune cuvântul lui Dumnezeu că a întârziat intenționat pentru ca puterea și slava lui Dumnezeu să se vadă nu printr o vindecare, ci printr o înviere. Ioan 16 spune Domnul Iisus Hristos: "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea."

[37:58]Și un alt exemplu din Ioan la capitolul 9, începând cu versetul 1. Domnul Iisus Hristos trece și la un moment dat vede un orb din naștere și ucenicii vin la Domnul Iisus Hristos și l întreabă:„Învățătorule, cine a păcătuit, omul acesta sau părinții lui de s a născut orb? Ce a răspuns Domnul Iisus Hristos? N a păcătuit nici omul acesta. nici părinții lui, ci s a născut așa ca să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu. Uneori Dumnezeu îngăduie suferința chiar și de durată, cum era în cazul acestui orb, pentru a pregăti un moment glorios

[38:45]care va întoarce inimile oamenilor spre spre El, spre Dumnezeu și ca Dumnezeu să fie glorificat prin vindecarea respectivă. Domnul Iisus Hristos la un moment dat îi spune lui Petru în Ioan la capitolul 21 versetul 18. Adevărat, adevărat îți spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai. Dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu vei voi. Și acuma uitați ce spune Domnul Iisus. Ce spune acolo Ioan. a zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu.

[39:34]Petru urma să l proslăvească pe Dumnezeu prin moartea lui. Frați și surori, poate trecem printr o perioadă de boală, de suferință, de încercare, de necaz pe care n o înțelegem. Și aș vrea să să ne întrebăm când suntem prin situații de genul acesta, dacă nu este vorba despre mine, ci este întâmplarea aceasta, situația aceasta este spre slava lui Dumnezeu? Poate Dumnezeu vrea să și arate slava lui tocmai prin modul în care suferi cu răbdare, cu credință, cu încredere în

[40:20]Dumnezeu, în ciuda împrejurărilor și situațiilor prin care treci. Vedeți? Știți că o credință care rămâne tare în suferință vorbește mai bine și mai mult decât 1000 de predici pentru cei din jurul nostru. O credință care rămâne tare în suferință, în necaz, în probleme. Așadar, frați și surori, indiferent prin ce încercare trecem, să nu uităm că Dumnezeu are un scop în viața noastră.

[40:56]Poate vrea să ne smerească, poate vrea să ne schimbăm prioritățile pe care le avem, poate să ne disciplineze și să ne întărească credința pe care o avem. Poate dorește ca prin încercarea prin care trecem noi să fim o mângâiere pentru alții care vor trece și ei prin aceeași încercare prin care trecem. Sau Domnul vrea să și arate slava prin viața noastră. Haideți să nu ne întrebăm de ce, Doamne, îngădui lucrul acesta, de ce eu, de ce trec prin lucrul ăsta? Ci mai bine să ne întrebăm: Doamne, ce vrei să lucrezi în mine și ce vrei să lucrezi prin mine?

[41:45]Căci vedem că nicio încercare nu e în zadar atunci când Dumnezeu este la cârmă. Și cuvântul lui Dumnezeu ne spune clar că toate lucrurile se întâmplă spre binele nostru și este coordonat de Dumnezeu și facă Domnul să înțelegem lucrurile acestea nu doar în situațiile de de binecuvântări, ci și în situația de încercare sau suferință pe care Domnul o îngăduie în viețile noastre. Amin.