Împărăția pe dos: Cine este cu adevărat important? (Marc Dumitru)

[0:00]Vedeți, noi trăim într o lume în care valorile lui Dumnezeu au fost întoarse pe dos, corupte, pervertite și a fi mic pe lumea asta este un dezastru. Și toată lumea dă dincoate să ajungă cineva mare în ochii lumii și s a creat un sistem pervers în care, din păcate, toți suntem prinși. Este un sistem inventat de Satana de putere, de corupție, de abuz,

[0:38]de mândrie, un sistem total opus firii lui Dumnezeu. Domnul Iisus ne spune: „Învățați de la mine. Eu sunt blând și smerit cu inima." Și de multe ori înțelegem greșit cuvintele acestea pentru că lumea le a pervertit și pe ele. A fi blând nu înseamnă a fi bleg. Cum se promovează a fi blând? Înseamnă să fii în stare să i distrugi și să te abții. A fi blând înseamnă să ai toată puterea și să nu ți o folosești și să te controlezi. Și Dumnezeu de câte ori îi spune profetului și în Vechiul Testament: "Eu sunt blând, îndelung răbdător și și plin de milă, deși de câte ori s a aprins mânia lui Dumnezeu împotriva celor care trebuia să i fie ascultător și să l reprezinte.

[1:48]Vreau să ne uităm pe o etapă din viața Domnului Iisus Hristos când era aproape să meargă la cruce. Toate evangheli sinoptice și Matei și Marcu și Luca prezintă o etapă de la momentul schimbării la față până când Domnul Iisus ajunge pe crucea de la Golgota, când cercetătorii calculează că au fost vreo două săptămâni de când a plecat de la muntele Hermon, de la Cezarea lui Filip înapoi prin Galileea, prin Samaria unde n a fost trimis primit trecând Iordanul înapoi pe partea cealaltă, trecând iar Iordanul la Ierihon și urcând la Ierusalim. Și vedeți, în timpul acesta, toate evangheliile ne dau două trei capitole de o densă

[2:49]ăă de un text dens al Domnului Iisus Hristos despre principiile pe care El le vrea în biserică. între ucenici când ei se urcă spre Ierusalim, așteptările naivilor și încă lumeștilor ucenici erau să ajungă mari. Își împărțeau între ei funcții. Eu să fiu ministru de finanțe, poate spunea Iuda. Dar și eu mă pricep cu banii, dar eu să fiu mai în fața ta. Pe mine Domnul Iisus m a luat și la învierea lui Iair, fiții lui Iair și am fost și pe muntele schimbării la față. Și în timpul acesta doi dintre ucenici chiar au tupeul, bine, să nu fie chiar ei, dar au trimis pe mama lor în față să ceară să stea la dreapta și la stânga lui când o să fie în mărire.

[3:47]Ucenicii erau cuprinși de ceea ce suntem cu toții cuprinși când ne naștem și trăim în civilizația noastră, în cultura omenească. Nu contează în ce parte a lumii ne aflăm. Toți râvnim după putere, control, statut, măreție, recunoaștere și așa mai departe. De aceea, pe acest drum spre Ierusalim, așteptările lor erau ca Domnul Iisus să și instaureze împărăția într un mod politic, economic, militar, să dea la o parte vechea gardă care era coruptă și să instaureze un nou regim care să cuprindă întreaga lume. Și ei chiar viseau la scaune de mărire. Așa că pe drum ce au făcut? Vreau să citim din Matei capitolul 18.

[4:42]O să ajungem și capitolul 19 20 cu câteva versete. Același text o să l găsim la Marcu 9 și 10. Același text o să l găsim și la Luca într o variantă sau alta. Toți au surprins la Luca 9 10. au surprins aceste momente pentru că au fost determinante. I au format pe ucenici și ce au fost ei până la învierea Domnului Iisus Hristos nu s a mai văzut după aia. Au devenit cu totul alți oameni. Vreau să citim de la Matei 18, de la primul verset. În clipa aceea, ucenicii s au apropiat de Iisus și l au întrebat:Cine este mai mare în împărăția cerurilor? Iisus a chemat la el un copilaș, l a pus în mijlocul lor și le a zis: "Adevărat vă spun că dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu veți vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în împărăția cerurilor. De aceea oricine se va smeri

[5:50]că acest copilaș va fi cel mai mare în împărăția cerurilor. Și oricine va primi un copilaș ca acesta în numele meu, mă primește pe mine. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în mine, ar fi mai de folos să se atârne decât o piatră mare de moar și să fie înecat în aduncul mării. pai de lume din pricina prilejurilor de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină aceste prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire. Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie l și leapădă l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul gheenei. Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate l și leapădă l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi decât să i ai pe amândoi și să fii aruncat în focul ghienei. Feriți vă să nu defăimați nici

[6:59]măcar pe unul din acești micuți. Căci vă spun că îngerilor din ceruri văd pururea fața Tatălui meu care este în ceruri. Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. Ce credeți dacă un om are 100 de oi și se rătăcește una din ele? Nu lasă el pe cele 99 pe munți și se duce să caute pe cea rătăcită? Și dacă i se întâmplă s o găsească, adevărat vă spun că are multă bucurie de ea decât de cele 99 care nu se rătăciseră. Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară nici măcar unul din

[7:46]acești micuți. Există două scări de valori și noi ne noi suntem foarte învățați cu una dintre ele, cea a lumii, în care avantajul este să fim mare și ucenicii voiau să fie mari. să fie importanți, să aibă putere, să controleze ei ceva. Și Domnul Iisus le dă o lecție usturătoare. Ce am citit este doar începutul acestei lecții. Lecția este mare, e vastă și cuprinde multă umilință, multă smerenie. Vorbește de renunțare la sine, de renunțare chiar la viață. Vorbește despre a lăsa tot ce ți e drag, inclusiv mamă, tată, averi, holde, ca să l urmezi pe Domnul Iisus Hristos. Renunți la tot ceea ce te definește și ți dă valoare. Și dacă putem într o singură propoziție să spunem în ce constă acest sistem este

[8:57]capacitatea sau mândria noastră de a ne da singuri valoare. Și Domnul Iisus răstoarnă lucrurile acestea și spune: „Vedeți voi, împărăția cerurilor e construită cu susul în sus, nu cu susul în jos, cum credeți voi și cum știți voi. și ca să îi umilească și să i învețe cum gândește Dumnezeu și mai mult decât cum gândește Dumnezeu, cum face Dumnezeu, cum este Dumnezeu, cum este Domnul Iisus, el vine și pune în fața lor un copil

[9:41]și spune în Marcu și l ia în brațe. Nu i un adolescent. Este încă un copil mic, un copil care încă nu este determinat moral singur. Este un copil care nu știe binele și răul singur. Nu răspunde moral în fața legii, în fața justiției, în fața oricărei prostii pe care o face. Și zice el e cel mai mare în împărăția lui Dumnezeu. La asta se rezumă.

[10:19]Și dacă voi nu vă transformați, să aveți același statut cu al unui copil, nici n aveți ce căuta în împărăția lui Dumnezeu. Și vedeți, noi poate ne uităm la copii și zicem: „Vai, ce drăgălași suntem!" și ne vine să iubim că sunt ai noștri și și ne gândim poate la inocența lor, ne gândim poate la naivitatea lor, ne gândim la felul în care așa de repede se împacă cât de repede se ceartă. Poate ne gândim la felul lejer prin care care un copil ia viața, nu? El se raportează la toate, prin părinți și prin alții. Este un dependent total și asta ne face empatici și și iubim copiii. Dar

[11:12]nu era cazul aice și Domnul Iisus nu de aia a pus un copil în mijloc. Vedeți, în lumea antică și nu numai în lumea antică, până astăzi, acolo încă unde creștinismul nu a schimbat mentalitățile, un copil nu e nimic. Este treapta cea mai de jos a societății. Primul la care se renunță.

[11:40]Sunt domnitorii, sunt nobilii, sunt proprietarii, sunt bărbații. În unele culturi, în unele civilizații, după bărbați vin caii pentru că pe cai merg ei la luptă și la vânătoare. Apoi vine câinele, pentru că câinele ajută la vânătoare să facă rost de hrană. Așa e în papuanoaguine. Undeva mai la urmă vine femeia și la urmă de tot dacă mai e loc și dacă mai e mâncare în blid e loc și pentru copii. În treburile amazonice copiii mănâncă ultimii dacă mai e ceva de mâncare. Altfel nu. Copiii n au niciun statut social.

[12:38]Și dacă e ca cineva să moară, întâi să moară copiii. Așa era în toate societățile. În Samaria împresurată de oști, nu și au mâncat bătrânii și au mâncat copii. La ei au renunțat ca să înțelegem cam cum se uita lumea la copii în vremea Domnului Iisus Hristos. Un copil era un nimeni, cineva la care să poți renunța ușor.

[13:11]Dacă era un asalt, dacă veneau dușmanii, era greu să cari copiii în brațe, să fugi cu copiii. Unii au încercat și doi că a căzut cu Mefiboșet și i a rupt și lui picioarele. Cum a supraviețuit copilul? nici n a contat. Și Domnul Iisus le spune tot într o ocazie ca aceasta, vai de voi să nu cumva să vă apuce ă războiul într o zi de sabat sau într o

[13:47]zi de sărbătoare sau să fiți însărcinate sau cu copii în brațe pentru că copilul era o piatră de moară, o piatră care te leagă. și care te poate omorî. De aceea la copii renunți primul. Noi nu putem să concepem lucrul acesta pentru că nu trăim în lumea aceea. Timp de 20 de ani în triburile amazonice, acolo în satele acelea de sălbatici unde am trăit cu ei, am văzut și am plâns câți copii n au fost sacrificați și omorâți pentru tot felul de credințe. Dacă erau Gemeni, unul dintre ei era adevărat. Unul dintre ei era un duh rău care semăna copil. Venea șamanul să omoare pe cel neadevărat. Ei n au handicapați acolo, copii cu defecte, pentru că dacă se naște cu un defect fizic vizibil, îl omorau din

[14:57]prima. Nu așteptau să fie o povară. Și dacă un copil face o infecție mare și febră și are convulsii, te mai duci să i cauți o pastilă sau să cheltuiești pentru ei, îl lași acolo pe dușul mea să moară și zici: „Lasă că mi fac altul." Groaznic. Și dacă ajung să trăiască, nu i bagă nimeni în seamă, nu le vorbește nimeni. Trăiesc ca purcelul, găina și cățelul din curte. Și cum are doi ani și se mișcă pe picioare, să mănânce, să se descurce, să spele, să zgăltească, nu interesează pe nimeni.

[15:41]Așa sunt oamenii fără Dumnezeu. Oamenii care trăiesc în întunericul văi morții și care nu sunt luminați de împărăția lui Dumnezeu. Când Domnul Iisus pune un copil în mijloc, nu numai că îi șochează, îi jignește pe toți și l ia în brațe și l iubește și le spune: „Dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu, dacă nu vă veți schimba scara de valori de la cu jos în sus, cu

[16:16]jos în jos și cu sus în sus, după cum gândește și face și este Dumnezeu, n aveți ce căuta în împărăția lui Dumnezeu. Și ca să înțeleagă bine, le spune: „Oricine se va smeri că acest copilaș va fi cel mai mare în împărăția lui Dumnezeu." Și te gândești de ce e așa la Dumnezeu? De ce iubește Dumnezeu lucrurile slabe ale lumii, lucrurile de jos? pe cei mici, pe cei independenți, pe cei îngânfați, pe cei trufași, pe cei care se descurcă singuri și neprihăniți în sinea lor. Dumnezeu îi disprețuiește și îi iubește pe cei care nu pot singuri. Și Domnul Iisus are multe de spus despre acest subiect. Dar în această dimineață vreau să ne aliniem gândirea la scara de valori a lui Dumnezeu și să vedem ce l interesează pe Dumnezeu, cine e mare, cine i important pentru cer.

[17:27]Oricine va primi un copilaș ca acesta, numele meu, pe mine mă primește. Și ca să citesc și mai clar de la Marcu 9 zice la versetul 37 în același context oricine primește pe unul din acești copilași în numele meu mă primește pe mine și oricine mă primește pe mine nu mă primește pe mine ci pe cel ce m a trimis pe mine. Domnul Iisus îl reprezintă pe pământ, în fața ucenicilor pe Tatăl, pe Dumnezeu din ceruri. Iar unul din acești micuți

[18:08]îl reprezintă pe Domnul Iisus Hristos pe pământ pentru că e smerit, pentru că e neputincios, neajutorat, dependent și pentru că este cel mai disprețuit. și să și întoarce fața de la ei lumea. Deși pentru mine este uimitor să văd că după o lecție ca aceasta în fiecare Evanghelie, de abia în capitolul următor, nu înainte, după ce au primit lecția, este acel verset care ne place să spunem la adunarea de copii când vin mamele, vin oamenii cu copilași în brațe să și pună Iisus mâinile peste ei și să i binecuvânteze și ucenicii continuă să ce? Să i oprească și să i certe. Ce căutați cu țâncii aice? Că noi suntem oameni mari, importanți și ocupați, nu l deranjați pe Mântuitorul că n are timp de ăștia micii.

[19:13]Aici discutăm teologii, aice discutăm lucruri serioase. Copiii nu înțeleg să plece. Și Domnul Iisus iar își i toacă mărunți și aceeași aceeași lecție, dar de data asta se și supără pe ei și i ceartă. Lăsați copiii să vină încoace, nu i opriți. N ați înțeles că împărăția lui Dumnezeu a unora ca aici? Domnul Iisus nu dă exemplu pe copil doar de dragul că era el mic și copilaș și drăgălaș, am spus, ci pentru că este statutul cel mai de jos din societatea lor.

[20:07]Și în același context, Domnul Iisus continuă și le spune: "Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă dintre toți și slujitorul tuturor." Știți că în limba grecească în care s a scris Noul Testament, cuvântul copil, pais, este folosit atât pentru un copil de vârstă mică, cât și pentru robul în casă. și la singur la și la masculin și la feminin. Acest acest cuvânt, chiar și

[20:45]în ebraică este pentru robi, pentru slujitori, pentru sclavii din casă. Și acest concept s a tot perpetuat. băiat în casă, fată în casă, nu erau doar copiii biologici, dar copiii biologici nu aveau un statut de asupra robilor. Și Pavel în una din epistoli lui la Corinteni spune același lucru la Galateni, cât este copilul mic, nu se deosebește de un rob și nici măcar la cuvântul folosit, că îi zici copil sau că i zici rob este tot același cuvânt și în greacă și în ebraică. Ăsta este copilul în lumea antică.

[21:27]De aceea Domnul Iisus le spune: „Trebuie să vă faceți ca niște copii sau echivalent trebuie să vă faceți sclavi, sclavii tuturor, dacă vreți să trăiți după valorile împărăției lui Dumnezeu. Însă ceea ce vreau să subliniez și mai mult este cum ne uităm noi și ne raportăm unii la alții. Vedeți, ucenicii aveau aceeași optică pentru un copil ca toți cei din jurul lor. Nu merită să ți pierzi timpul.

[22:10]E o potignire. Și acest cuvânt potignire în greacă îl folosește Domnul Iisus aici scandalon. Este de ceea ce te împiedici. Dar oricine va face să se împiedice. Nu i neapărat aice o treabă de păcat, o chestiune morală să îl înveți pe copil să drăcuie, să fumeze, să să fure sau așa și așa mai departe. Nu e suficient să îi distrugi

[22:43]mintea cu valori greșite, să l împiedici din a l reflecta pe Mântuitorul acești micuți care cred în mine. Este suficient ca să te faci vinovat în fața cerului. Oricine va face să păcătuiască pe unii din acești micuți care cred în mine. Oricine va pune piedică. Altă traducere din greacă. Unuia dintre acești micuți. Ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moare și să fie înecat în adâncul mării. O moarte rapidă și gata, s a terminat. ar fi preferabil față de ceea ce vrea Dumnezeu să i facă celui care pervertește pe unul din cei smeriți, din cei mici, din cei de jos. Și Domnul Iisus continuă: "Feriți vă să nu defăimați, să nu înjosiți, să nu dați valoarea corectă pe care Dumnezeu o dă

[23:47]celui mic, celui de jos, prăpăditul ăla de copil." Și aice vreau să începem să gândim un pic mai ca cerul. Nu e vorba numai de copii pentru că sunt mici. E vorba de toți cei de jos. cei pe care societatea îi pune pe ultimul loc. Cei care se crede că n ajută la nimic,

[24:15]ba dimpotrivă, încurcă. Vedeți, societatea se preocupă egoist și cei mari se preocupă de să le fie lor bine și cei următori să ne fie nouă bine. Societatea, așa cum o stabilește Satana, e mândră și egoistă și toți suferim rău de tot din cauza asta și disprețuim pe cei care nu produc, nu contribuie, îi marginalizăm și doar mila creștină

[24:53]a învățat lumea despre programe sociale. Creștinii au fost primii care s au îngrijit pe lumea antică de leproși, de bolnavi, de naufragiați, de pușcăriași, de paria societății, primii care au înființat acele sanatorii, case de poposire în care bolnavii și cei cu dizabilități

[25:27]și fugitivii erau primiți și numiți frați și puși la masă cu ceilalți și ridicați în statut. Nimeni nu mai făcea lucrul acesta și creștinii au făcut o din cauză că i a învățat mântuitorul. singuri nu le ar fi venit nicio idee. A fost cerul care a venit și ne a învățat cum să ne tratăm unii pe alții.

[25:52]Să nu cumva să i defăimați, să i disprețuiți pe vreunul din acești micuți, din cei mici. Cuvântul micros în greacă este un statut social, nu o chestiune de vârstă. cei mici, cei pe care îi considerăm din punctul nostru de vedere al societății bolnave, care zace în cel rău, că sunt ca statut sub noi și Domnul Iisus folosește acest limbaj al oamenilor ca să pricepem cât de perversă este gândirea noastră despre ceilalți, cât de mult suntem ă focusați pe noi

[26:37]și pe cei care sunt mai sus de noi ca să ajungem și noi mai sus. Vă spun că îngerii lor din ceruri văd pururea fața Tatălui meu care este în ceruri. Da. Noi nu vorbim foarte mult despre lucrul acesta, însă o concepție foarte comună în Israelul antic era că fiecare om are cel puțin un înger desemnat de Dumnezeu ca martor al vieții lui. Acești îngeri țineau cronica vieții fiecărui om ca s o raporteze lui Dumnezeu la tronul ceresc că e bine, că e rău. Acești îngeri erau uneori considerați mijlocitori, alteori puteau să fie păzitori intervenind în viața oamenilor ă pe care îi monitorizau.

[27:29]Dar principala lor funcție pe care ă o dădeau cei din Israel era ca să raporteze la tronul ceresc ce se întâmplă cu omul alocat lor. Și aice Domnul Iisus spune pe cei pe care voi îi năpăstuiți, nedreptățiți, defăimați și așa mai departe, toți aceștia, tot ce le faceți voi lor este raportat la tronul de sus încontinuu. Dumnezeu monitorizează pe toți și nu are mai puțină grijă sau atenție față de cei

[28:12]pentru care voi acordați prea puțină grijă și atenție. Dimpotrivă, el are mai multă grijă și atenție față de cei mici și de jos. Și de câte ori nu le spune în Vechiul Testament: Eu sunt Iehova, apărătorul orfanului, văduvei și străinului. Să nu mi năpăstuiți că mă ocup eu de ei și mă ocup eu de voi. Dacă nimeni nu se ocupă, mă ocup eu. Eu le voi face dreptate.

[28:53]Și apoi, bineînțeles, Domnul Iisus subliniază lucrul acesta, grija lui Dumnezeu față de cel care a ajuns într o conjunctură grea, rea, este pierdut și singur nu se poate scoate din situația respectivă și le dă pilda oii pierdute. Și ciobanul acela, din pildă, are 99 de oi pe islaz care n au nevoie de o grijă specială. Sunt bine acolo unde sunt, dar i s a pierdut una și este în primejdie.

[29:32]De aceea îi pasă păstorului. Și noi am cântat adineauri. Tu ești păstorul meu. Tu m ai găsit. Sprijini mie Hristos. Dacă nu venea Domnul Iisus Hristos să ne caute pe fiecare dintre noi în râpa în care ne am băgat ca niște oi toante, unde am fi fost? Și se bucură Domnul Iisus Hristos, se bucură stăpânul, se bucură păstorul de acea una pe care o salvează mai mult decât de cea care n a avut nevoie, că a fost bine la ea în pășune, la ea în țarc. Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să se piardă unul măcar din acești mai mărunți, ca să nu mai vorbim doar de copii. Da.

[30:29]Mesajul pe care vreau să îl avem în această dimineață și pe care soția mea Adina o să l continue într o formă practică este acesta. Noi din harul lui Dumnezeu probabil că suntem din acele oi care am ajuns să stăm cuminți în turma noastră oile găsite de păstor, dar să ne aducem aminte că Domnul Iisus a spus: „Mai am și alte oi". Nu sunt din turma aceasta. Nu seamănă cu noi. Nu seamănă cu noi la față, nu seamănă cu noi la haine, nu seamănă cu noi la cultură. Nu seamănă cu noi la limbă, nu seamănă cu noi la credințe, nu seamănă cu noi la nimic din peisaj și nu seamănă cu noi nici la buzunar. Ei dacă văd 1 RON pe zi e mult. Oameni care trăiesc fără bani la marginea societății nu i interesează pe nimeni de ei. Știți că Domnul Iisus când a făcut marea trimitere și le a spus ucenicilor: "Duceți vă în toată

[31:39]lumea până unde trebuie să ajungă ucenicii, evanghelia și biserica? Unde? și la marginea lumii la ultima făptură, ultimul suflet de om, la cei mai neglijați. Știți că astăzi undeva la 97% din populația lumii are acces la Biblie într o limbă de circulație mondială. Chiar dacă nu i limba lor maternă, ar putea citi eventual Biblia într o limbă pe care o știu pentru că au învățat o la școală sau în tranzacțiile comerciale pe stradă. Și totuși mai sunt 3% din oameni în limba cărora nu s a tradus niciun verset. Ei sunt cei mai de pe urmă.

[32:36]Sunt mulți pentru care se fac programe sociale. Bisericile ajută unde pot, unde știu, unde cunosc, dar încă sunt oameni pe care nu i știe nimeni și care trăiesc în sălbăticie și la care nu se ajunge cu nimic. Poate doar cu elicopterul așa direct de sus până în pădure și care sunt grija cea mai mare a Domnului Iisus Hristos. La aceștia cine le va predica? Sunt oameni pe lumea asta. O să vedeți și în pozele pe care o să vi le pună soția mea. Te uiți la ei și ți dai seama că sunt săraci lipiți, că n au nimic, că n au nicio posibilitate, că n au niciun avantaj pe lumea asta.

[33:26]Și dacă i lași cum sunt, este exact situația cu trage te de păr în sus să ieși din blaștină. Se poate? Nu se pot ajuta singuri. Dacă nu merge cineva să le spună Evanghelia, ei n o s o audă de nicăieri și vor fi pierduți în continuare. Tipul acesta de oameni disprețui pentru care nici guvernul n are programe și nici nu vrea să se bage,

[33:55]încă mai sunt răspândiți prin toată lumea. Sunt încă sute și sute de triburi. La uni aceștia ne a trimis Dumnezeu acum 24 de ani când a plecat soția mea prima dată și la unii ca aceștia încă Dumnezeu ne cheamă pe mulți și din România să mergem și să ridicăm și să cinstim și să slujim pe acești mai mici în societate. Voi încheia cu ă

[34:33]lucrurile care pe mine mă frământă des. Noi știm să ne îngrijim de ce este aproape de sufletul nostru, de ce este lângă inima noastră, de ce cunoaștem și deseori arătăm acea compasiune creștină pe care Duhul Sfânt ne a învățat s o avem. Din păcate, cunoașterea, puterea noastră e limitată. Însă ca biserici, trupa lui Hristos între toți putem să vedem mai departe, putem să facem mai

[35:09]mult, putem să ajutăm dincolo de locul până unde ajung eu personal sau dumneavoastră personal. Și în primul rând rugăciunile noastre. Să știți că dacă am ști să ne rugăm, am muta munții cu adevărat, pentru că Dumnezeu vrea să guverneze lumea prin rugăciunile sfinților dacă am ști să le spunem, să le rostim. Dacă am ști să ne rugăm pentru tot ce vrea Dumnezeu să ne rugăm și să guverneze lumea prin rugăciunile noastre, am schimbat lumea fără s o stricăm, reparând o cât se poate până vine Domnul.

[35:58]Altfel, în același pasaj paralel la Luca, capitolul 10, Domnul Iisus arată cine sunt acei micuți și le îi învață pe Domnul, pe pe ucenici că acei micuți sunt ei, vor deveni ei. Ată ce Duhul Sfânt îi va însufleți, ei se vor smer. Ei vor deveni slujitorii tuturor și mai marii împărăției cerurilor și vor merge până la moarte renunțând la tot. Și spune așa la versetul 16, Luca

[36:37]10:1 Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Și cine vă nesocotește pe voi, pe mine mă nesocotește. Și cine mă nesocotește pe mine, ne socotește pe cel ce m a trimis pe mine. Iată care este negativul versetului cu care am început. Micuțul sau omul acela mai smerit, mai de jos, pe care societatea nu dă doi bani, că nu produce nimic, este o greutate pentru societate, o cheltuială în plus. un program social de care nimeni nu voia să să să se ocupe.

[37:26]Acela e cel mai mare, acela e cel mai important în ochii Domnului. Și ucenicii ajung să fie paria societății, cei mai lepădați. Și Pavel însăși însuși de la o poziție și un statut pe care l avea, renunță la toți. Zice: „ Eu acuma s o lepădătură. a renunțat la tot ca să l câștig pe Hristos. Dar făcând asta, mi am creat o

[37:54]grămadă de probleme în lume. M au bătut, m au ă încarcerat, ă am naufragiat, deși sunt bogat, par sărac și îmbogățesc pe toți. Și el spune cum creștinii renunță la lumea asta, dau de la ei, sacrifică pentru că și au reparat valorile și acuma merg după valorile cerului și pun ceea ce valorează Domnul sus.

[38:28]Și ei devin cei umili, ei devin copiii ăia de batjocure. Ei devin sacul de box ala lumii, râsul tuturor, disprețul tuturor. Și însă cine îi ascultă pe ei îl ascultă pe Tatăl Ceresc, pentru că ei vorbesc și mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos. Și cine i n socotește pe ei ne socotește pe Hristos și pe cel care l a trimis pe Hristos. Vocea celor mărunți devine vocea lui Dumnezeu în momentul în care ei devin fii ai cerului. Modelul îl au de unde?

[39:08]De la Domnul Iisus Hristos, care s a făcut robul tuturor, rob sub ei. Și e așa fericit să le spele picioarele ucenicilor că Petru se ofensează. Tu, Doamne, mie. Voi mă numiți maestru, rabi. Eu sunt autoritate peste voi și uite ce fac eu și o fac cu drag că vă iubesc. Faceți și voi la fel. Lumea își va da seama că noi nu suntem normali în momentul în care vom face ca Domnul Iisus Hristos că ne iubim unii pe alții, deși ne uităm unii la alții și niciunul nu merită iubit și ne apreciem unii pe alții

[39:54]și această dragoste din biserică se revarsă pe stradă la ăia pe care nu i iubește nimeni. Și când se întâmplă lucrul acesta, lumea zice: „Ăștia nu s normali. Ăștia s din cer. Numai Hristos și numai Dumnezeu face așa. Și în momentul în care noi ne luăm traista în băț și plecăm până la capul pământului să i căutăm pe cei pe care nimeni nu i caută și nimeni nu i dorește și pe nimeni nu i interesează ca să îi câștigăm pentru cer. Lumea se uită și zice: „Voi nu sunteți normali, voi sunteți din cer și vor da și ei dreptate lui Dumnezeu în ziua finală. Domnul să ne ajute să ne consolidăm valorile cerului, să gândim ca Domnul Iisus Hristos, să respingem felul în care gândește lumea și să începem să iubim ceea ce Dumnezeu iubește. Și după acest cuvânt al lui Dumnezeu o să vă las cu soția mea Adina care o să vă dea o mărturie și practică despre cum biserica din România poate face lucrul

[40:58]acesta până la marginea pământului. Amin.