Cum transformă Isus puținul în belșug (Sorin Bădrăgan)

[0:00]Istorisirea aceasta este una foarte importantă pentru evanghelistul Marcu. El o spune de două ori în ceea ce este cea mai scurtă Evanghelie a Noului Testament. O singură dată ar fi fost îndeajuns să ne spună Marcu faptul că Domnul are putere să înmulțească pâinile și peștii. Dar Marcu vrea să accentueze ceva, de fapt să demonstreze ceva și anume faptul că Iisus Hristos e

[0:35]că Iisus este Hristosul, că este Mesia și țese acest argument făcând un ecou, o paralelă la ceea ce s a întâmplat în Vechiul Testament. Acest episod este plasat undeva în pustie. Oameni flămânzi care au nevoie de mâncare, așa după cum poporul Israel în pustie fiind avea nevoie de mâncare și Dumnezeu îl folosește pe Moise, cel pe care Dumnezeu îl hotărâse să conducă poporul. Și Iisus vede pe popor ca pe o turmă fără păstor, după cum Moise se rugase lui Dumnezeu ca el să trimită un lider ca el și Dumnezeu promisese că va veni unul mai mare decât Moise. Iisus îi

[1:29]împarte pe oameni în grupuri, după cum Moise învățase să i împartă pe oameni în grupuri. Așadar, Marcu vrea să arate că Iisus este Mesia cel promis. Dar dincolo de acest scop extrem de important pentru Marcu, el vrea de asemenea oferindu ne această istorisire să ne arate, să ne încurajeze să căutăm și noi să avem ingredientele, să primim de la Domnul ingredientele care vor duce, vor face lucrarea noastră să fie una binecuvântată de Dumnezeu. Ce ne trebuie în baza acestui pasaj ca lucrarea pe care Domnul ne o încredințează să fie una binecuvântată de El? Și veți fi surprinși să auziți că un prim ingredient, un prim lucru care ne trebuie ca Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea noastră este să avem o să avem

[2:32]orientare în teren. Ucenicii vin la Domnul Iisus, apostolii vin și î spun:„Învățătorule, avem o problemă. Sunt mii de oameni aici și le este foame. Trebuie să i trimitem să și găsească de mâncare și apoi să se întoarcă și să asculte mai departe învățăturile tale. Și Domnul Iisus le zice: „Nu, nu, nu, dați le voi să mănânce." Și ucenicii au spus: „Doamne, dar nu putem să facem lucrul acesta. Domnul le zice: "Duceți vă de vedeți ce e la dispoziția noastră acum. Câte pâine avem ca să încercăm să hrănim mulțimea asta?" Și Domnul zice: „Duceți vă și orientați vă în teren. Faceți o analiză câți oameni sunt,

[3:31]ce resurse avem la dispoziție. și vom vedea ce e de făcut. Ucenicii erau grabnici că ei știau că tiparul deja fusese în acțiune. Domnul Iisus purtase de grijă. Tiparul era acolo. Tiparul era următorul: Domnul va face ceva extraordinar. Dar Domnul le zice: „Nu, nu, nu, nu, nu. Lăsați tiparul acel. Ăla a fost modul în care am lucrat în anumite situații. Acum trebuie să mergeți să vă orientați în teren. Le a fost greu să meargă să se orienteze în teren că ei știau că au tiparul, că au matrița, că au modelul. I a fost greu lui Petru, apostolul, chiar după înălțarea Domnului Iisus Hristos, Domnul i a dat o vedenie și îi spune lui Petru: Petre, scoală te, taie, mănâncă. Și Petru zice: „Doamne, nu se poate. Nu ăsta i modelul. Nu asta i paradigma. N am voie să mă ating de bucate de creaturi spurcate după prevederile vechi testamentare. Și Domnul zice: „Nu, nu. Ăla a fost modelul atunci,

[4:41]dar între timp s a schimbat. I a fost greu să accepte lucrul acesta. Le a fost greu să accepte fraților de atunci că Domnul avea un alt model. Și iată că totuși Dumnezeu schimbase modelul, schimbase paradigma. Mântuirea nu era doar pentru cei aleși, pentru poporul evreu. Domnul făcuse ceva nou și în acest în această lucrare nouă, Dumnezeu ne a făcut loc și nouă. Glorie lui. Le a le făcuse loc și grecilor și

[5:19]romanilor și peste veacuri, iată că și nouă românilor, duceți vă de vedeți, apoi întoarceți vă și vom face o strategie. Și asta s a întâmplat. Ucenicii s au întors și au spus: „Doamne, ce avem la dispoziție sunt cinci pâini și doi pești. Domnul le spune: „Bun, știm ce avem. Astea sunt resursele. Hai să facem o împărțire aici. I a împărțit în grupuri de câte 50 de persoane.

[5:53]Domnul își zidește biserica în fiecare generație, dar Domnul ne trimite pe fiecare generație să ne ducem să vedem ce este în teritoriu, ce se întâmplă cu generația noastră, ce resurse avem la dispoziție, cum gândește generația noastră când Domnul ne spune nouă: "Duceți vă de vedeți". Probabil că ar trebui să începem cu calendarul pentru că unii dintre noi suntem blocați la secolul 1, alții la secolul 4, alții la noi baptiștii la secolul X când au apărut baptiștii, alții sunt blocați la 1970 sau 80 când au primit ei credința, dar Domnul ne trimite să vedem pentru că între timp lucrurile s au schimbat. Domnul ne trimite să vedem unde ne a plasat cu lucrarea. Pe unii ne a plasat într un oraș, pe alții în capitală, pe alții ne a plasat într un sat care este câțiva pași

[7:02]în urma altor contexte unde am vrea repede să scoatem modelul. Domnul ne trimite să ne orientăm și una dintre îndeletnicirile importante pentru noi este să înțelegem ce vedem și ne trebuie înțelepciune și ne trebuie răbdare și aplecare asupra acestei lucrări pentru că este așa de importantă să înțelegem

[7:39]care sunt caracteristicile generației acesteia? Cum putem să ajungem mai eficient la ea? Vă rog Domnului să vă dea vouă și să ne dea nouă, bisericii din generația aceasta înțelepciune, să ne orientăm bine în teren. Amin. Ce ne mai trebuie ca lucrarea să fie binecuvântată de Domnul? În versetul 37, Domnul Iisus din nou le spune ucenicilor: "Dați le voi să mănânce.

[8:10]Ucenicii au răspuns:„Oare să ne ducem să cumpărăm pâini cu 200 RON și să le dăm să mănânce? Ucenicii fac o estimare când Domnul îi trimite. Unele traduceri, mai ales în limba engleză, de fapt vin cu o traducere mai contextuală. Ăă, ne ar trebui, cu alte cuvinte, ar spune ei, vreo 200 de dinari să cumpărăm pâine. Ar trebui să muncim, zice o altă traducere, să muncim vreo opt luni să hrănim toată mulțimea asta. Ucenicii se duc, fac estimarea, orientarea în teren, se întorc și i spun Domnului învățătorului: „Doamne, avem cinci pâini și doi pești. Doamne, e clar că este insuficient.

[9:01]Oricare dintre noi, apostolii tăi, ar mânca toată pâinea aia și toți peștii aceia. E clar că e insuficient să hrănim o mulțime așa de mare. Dar uitați vă la lucrul extraordinar pe care Domnul Iisus Hristos îl face. Domnul Iisus primește informația de la apostol pe care oricum o știa, dar o ceruse ca să vadă ei, să înțeleagă ei. Domnul Iisus ia puținul acela, îl binecuvântează și insuficientul acela este înmulțit în mâna Domnului în așa măsură încât devine suficient și de fapt abundent.

[9:52]Și de fapt asta ne trebuie și nouă. Trebuie să înțelegem că suntem insuficienți, că ceea ce avem noi este insuficient pentru lucrarea la care Domnul ne cheamă. Și până când nu înțelegem lucrul acesta și nu suntem mulțumitori pentru puținul pe care Dumnezeu ni l a dat, Domnul nu va înmulți acel insuficient. Și ar trebui să spunem și noi, Doamne, nu sunt predicator ca Billy Gram, nu sunt administrator ca Moise, nu sunt vizionar ca Martin Luther, învățat ca Pavel, dar puținul pe care îl am vreau

[10:42]să ți l dau înapoi și să te rog să l binecuvântezi și să l înmulțești până devine suficient pentru lucrarea pe care mi ai încredințat o. Amin. Cinci pâini și doi pești. Știți ce este fascinant aici? Că cele cinci pâini și cei doi peștișori au fost aduși de cineva care nici măcar nu fusese numărat. Uitați vă ce face Marcu. Marcu

[11:17]numără bărbații în mulțime erau probabil între 2,5 până la trei ori mai mulți oameni, femeile și copiii. Cine avusese la el resursele pe care puținul pe care Hristos l a înmulțit, a fost un copil pe care Marcu nu l menționează. N a fost numărat. Nu te întrista dacă nu ești printre cei numărați,

[11:51]printre cei văzuți sau numiți. Pentru că Dumnezeu când caută pe cineva, de fapt se duce după oale să l aducă pe Saul. se duce pe câmp să l ia pe David de lângă oi. Se duce la unul care de care știa că avea să spună: „Doamne, nu eu, că nu s în stare, trimite pe altul." Și când Dumnezeu aude asta din gura lui Moise, se și supără, dar știe că Moise e pregătit. Pentru că Moise a înțeles că are puțin și că el însuși este

[12:37]insuficient. De fapt, când începi să fii numărat, când începi să fii văzut, se subțiază mult calea pe care trebuie să umbli. E o potecă așa de îngustă încât uneori este mare pericol să cazi într o parte sau în alta. Mare pericol să începi să crezi că ești suficient. Doamne, ajută ne să vedem și să nu uităm

[13:11]vreodată că suntem insuficienți. Amin. Dar lângă puținul nostru, revarsă tu harul tău din belșug, ca ceea ce avem noi puțin în mâna ta să devină suficient. Amin. Ce ne mai trebuie acuma? Marcu este, după cum bine știți, foarte grăbit ca povestitor. Cei absolvenții, nu? Mereu zice repede, de aia are o Evanghelie foarte scurtă și folosește mereu cuvântul îndată. La el totul e pe viteză. Îndată. Îndată este grăbit ca povestitor. Ne ar trebui aice o redare mai ardelenească, slow motion, nu? Nu te mai grăbi Marcule.

[14:01]Și uitați vă de ce ne trebuie o redare mai cu încetenitorul, mai ardelenească. Ucenicii îi aduc Domnului Iisus ce au găsit, cinci pâini și doi pești. Domnul Iisus binecuvântează lucrurile acelea și uitați vă aici la cadrul acesta. Știm ce e în mâna Domnului atunci când Domnul le primește și cere binecuvântarea Tatălui peste pâini și peste pești. Știm ce i acolo. Cinci pâini și doi pești. Când Domnul binecuvântează lucrurile acelea, din momentul acela pierdem numărul. Nu mai știm. Pentru că Marcu zice a cerut binecuvântarea și a început să le împartă, să le rupă și după aia ucenicii le au dus și au mâncat toți. Nu, nu, Marcus, stai puțin, stai puțin că e foarte important. Au fost cinci pâini și doi pești. Știm numărul?

[15:03]Când Domnul începe să frângă, în frângere, începe miracolul. Cu frângerea începe miracolul înmulțirii. Înmulțirii atât de mult încât sunt hrăniți mii de oameni, 5000 de bărbați flămânzi și pe lângă ei probabil 5 10000 de femei și de copii. Dar miracolul a fost produs prin

[15:37]frângere și noi tocmai de frângere fugim cel mai mult. Frângerea poate veni prin boală, prin pierderea cuiva, a unor lucruri. E foarte greu în lucrare când frângerea vine prin oamenii pe care îi slujești și uneori fără motive bune. I ai încurajat, i ai format. Și dintr o dată

[16:08]Dumnezeu îngăduie ca prin mâna aceea inima ta să fie frântă. Problema este că mai devreme sau mai târziu în lucrare ajungem acolo. Nu este altă cale. Dacă vreți altă cale, întrebați l pe apostolul Pavel care a fost aproape de înălțarea Domnului Iisus. După 2000 de ani, lucrurile s au s au mai alterat cu noi. Suntem mai puțini spirituali duhovnicești după 2000 de ani. Gândiți vă la prima generație de după înălțarea Domnului Iisus Hristos. Lucrurile erau foarte fierbinți. Mărturii ale oamenilor care î văzuseră pe Domnul Iisus. Te ai fi așteptat ca generația aceea să fie anfanfar duhovnicească? Dar ascultați l puțin pe Pavel, bătut

[17:09]nu numai de cei din afară. Problemele cele mai mari le a avut Pavel cu cei din interior. Acelea au durut cel mai mult. Am învățat și eu că în lucrare, în slujire nu se poate fără frângere. Și am învățat că de fapt aceasta este aritmetica lui Dumnezeu. Dumnezeu nu lucrează cu oameni care nu sunt frânți. Da. Înainte ca Avraam să devină tatăl

[17:45]multor națiuni, el și Sara n au avut copii. Înainte de a deveni numărul doi în Egipt, Iosif a fost vândut ca sclav și a stat în închisoare pe nedrept. Înainte ca moșia lui Iov să fie dublată, el a pierdut tot ce avea, inclusiv familia. Înainte ca Moise să scoată pe Israel din Egipt, el a fost fugar preț de 40 de ani. Înainte ca Samson să i zdrobească pe filisteni, el a întâlnit o pe Dalila. Înainte ca David să fie rege, el a fost un simplu ciobănaș. Înainte ca 3000 de suflete să fie salvate în urma unei predici, Petru s a lepădat de Mântuitorul de trei ori. Nu fugi de frângere, nu abandona din cauza frângerii.

[18:38]Dacă vine frângerea, asta înseamnă că Dumnezeu te pregătește pentru lucruri mai mari. Înseamnă că Dumnezeu vrea să te ducă într o fază nouă, o etapă mai înaltă, o treaptă mai înaltă a lucrării sale. Și ne mai trebuie ceva. Versetul 34. Când a ieșit Iisus din corabie, a văzut mult norod. I s a făcut milă de ei pentru că erau ca niște oi care n aveau păstor și a început să i învețe multe lucruri. Comentariul acesta este făcut de evangheliști și ori de câte ori îl citesc mă mișcă profund, îmi îmi încălzește inima. Domnul Iisus se uită la oameni și spune evanghelistul că i s a făcut milă de oameni. Merge pe drum

[19:33]spre Ierusalim ca să mântuie lumea, să facă cel mai cel mai mare proiect pe care l a văzut universul acesta, să mântuie păcătoșii. Și mergând spre cel mai grandios proiect pe care l a văzut omenirea aceasta, aude strigătul unui om amărât pentru care n avea nimeni vreme. Bartimeu e acolo pe marginea drumului și strigă: „Iuse, fiul lui David, ai milă de mine." Ori Iisus mergea să facă lucrarea cea mai importantă și cea mai mare și Iisus aude glasul acelui om care nu conta pentru prea mulți și se oprește. Iisus se oprește și vorbește cu el. și aduce vindecarea sufletului lui și a trupului lui. Îl atinge pe lepros, deși nimeni nu făcea lucrul acesta. Simte în inima lui durerea Mariei și a Martei, pentru că pierduseră pe fratele lor Lazăr, plânge

[20:43]în fața mormântului lui Lazăr. Știți de ce? Pentru că Domnul Iisus a iubit oamenii, a fost plin de compasiune pentru noi, a lăsat gloria cerească să vină în lumea aceasta să și dea viața pentru noi, pentru ca păcatele noastre să poată să fie iertate și viața noastră să fie înnoită. Glorie lui.

[21:13]Iisus a iubit oamenii și n avem voie ce căuta în slujbă ca slujitori ai Domnului și ai bisericii dacă nu iubim oamenii. Pe cei mari și pe cei mici. Deși toți avem aceeași măsură. Suntem oameni obișnuiți să i iubim pe cei săraci și pe cei bogați, pe cei educați, pe cei mai puțini educați, pe cei care sunt de treabă, pe cei care sunt mai puțini de treabă, pe cei care te încurajează, precum și cei pe cei care te au luat drept țintă.

[21:59]M au mai întrebat studenții de la noi de la institut care este lucrul cel mai important în lucrare? Și îmi mai spuneam după aia ne așteptam să ne zică fratele Sorin că predicarea și predicarea este importantă pentru lucrare, predicarea ne validează, dar lucrul cel mai important dacă ar fi să aleg un lucru sau să să l pun pe primul loc în lucrare este dragostea.

[22:32]Pentru că Dumnezeu este dragoste și pentru că cine vrea să fie ca Dumnezeu trebuie în primul rând să iubească. Și mă rog Domnului ca El să umple inima dumneavoastră și inima fiecăruia dintre noi de dragoste. Dragoste de Domnul, dragoste de cuvântul său, dragoste pentru poporul Domnului, dragoste pentru cei care sunt între zidurile caselor de rugăciune, precum și în afara zidurilor casei de rugăciune.

[23:03]De asemenea, rugăciunea mea este ca lucrarea la care Dumnezeu v a chemat pe dumneavoastră și pe fiecare dintre noi biserica aceasta și toate bisericile prezente aici într un mod sau în altul să fie una binecuvântată de Dumnezeu. Pentru aceasta mă rog Domnului să ne ajute să sporim în toate lucrurile acestea ingredientele necesare ca lucrarea să fie binecuvântată și harul îmbelșugat al Domnului să fie revărsat peste noi și peste lucrarea la care El ne a chemat. Amin.