Pilda fiului risipitor nu este doar despre rătăcire și întoarcere, ci şi despre inima unui tată care nu încetează să iubească.
Pastorul Florian Dragomir te invită să privești dincolo de greșelile copiilor și de regretele părinților, descoperind ce înseamnă să fii cu adevărat iertat și restaurat.
Vei vedea cum dragostea Tatălui ceresc nu se schimbă nici când ești departe, nici când ai eșuat, ci rămâne o sursă de speranță, răbdare și bucurie.
Un mesaj care atinge atât copiii, cât și părinții, chemând la reconectare, sinceritate și restaurarea relațiilor de familie, dar și la redescoperirea valorii pe care o ai în ochii lui Dumnezeu.
Mesaj înregistrat la data de 15 iunie 2025 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: Luca 15:11-32, Luca 11:3, Efeseni 6:2, 1 Ioan 3:1
Transcriere
[0:00]Aș vrea în aceast în timpul pe care îl avem la dispoziție să ne îndreptăm privirile către una dintre cele mai cunoscute, să i zic eu așa, pilde ale Domnului Iisus Hristos și mai adânci din cuvântul lui Dumnezeu. Care credeți că este această pildă? Nu vă aud. Da, așa este. Și frații și surorile au zis corect, pilda fiului risipitor. Și
[0:37]deși în titlu ni se face referire la fiul risipitor, în această seară, aș vrea să ne uităm la un alt personaj care este prezentat în această pildă și anume tatăl și de și să discutăm și despre relația dintre părinți și copii. Vedeți, această pildă o știm și vom o vom citi și vom vedea că este vorba despre ăă regrete și despre întoarceri,
[1:06]despre greșeli, despre rușine și iertare, dar cel mai mult această pildă ne vorbește despre dragostea nemăsurată a unui tată. Și în această pildă, Tatăl este imaginea lui Dumnezeu și a dragostei lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Aș vrea să deschidem cuvântul lui Dumnezeu și să citim această pildă pe care o găsim în Luca la capitolul 15, începând cu versetul 11.
[1:39]Luca 15 versetul 11 și bun. Domnul Iisus Hristos spune așa: "El a mai zis,"Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui săată, dă mi partea de avere ce mi se cuvine." Și tatăl le a împărțit averea. Nu, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a stâns totul și a plecat într o țară depărtată, unde și a risipit averea ducând o viață destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. Atunci s a dus și s a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l a trimis pe ogoarele lui să i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Și a venit în fire și i a zis: Câți iargați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici. Mă voi scula. Mă voi duce la tatăl meu și i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva
[2:52]cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău. Fă mă ca pe unul din argații săi." Și s a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l a văzut și i s a făcut milă de el. A alergat de a căzut pe grumazul lui și l a sărutat mult. Fiul i a zis:„Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău. Dar Tatăl a zis robilor săi: Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați l cu ea. Puneți un inel în deget și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați l și să mâncăm și să ne veselim. Căci acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit. Și au început să se veselească. Fiul cel mai mare era la Ogor. Când a venit și s a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. A chemat pe unul din robi și a început să l întrebe ce este. Robul acela i a răspuns: Fratele tău a venit înapoi și tatăl tău a tăiat
[3:55]vițelul cel îngrășat pentru că l a găsit iarăși sănătos și bine. El s a întărâtat de mânie și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l a rugat să intre, dar el drept răspuns a zis tatălui său:„Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți am călcat porunca și mie niciodată nu mi ai dat nici măcar un iet să mă veselesc cu prietenii mei. Iar când a venit acest fiu al tău, care ți a mâncat averea cu femeile desfrânate, i ai tăiat vițelul cel îngrășat. Fiule, i a zis Tatăl, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm pentru că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost
[4:42]găsit. Vedeți, o pildă frumoasă, o plindă, o pildă plină de învățături și vedem aice un fiu mai mic numit fiul risipitor și un fiu mai mare care este un fiu nerisipitor. Dar deși fiul risipitor este ăă personajul principal al acestei pilde, aș vrea ăă să ne uităm către Tatăl, care este de cele mai multe ori este de mai multe ori menționat în această pildă. Și aș vrea în prima parte a predicii să ne uităm și să vedem cum un copil poate să și întristeze tatăl sau părinții.
[5:30]Deja luăm tată, dar ne referim la ambii părinți. Și cu siguranță dintre dumneavoastră și noi ca părinți am fost întristați de copiii noștri și cred că majoritatea dintre noi am fost întristați și am simțit aceste întristări în viața noastră făcute de copiii noștri cu voia sau fără voia lor. Și vom vedea în acest din acest pasaj patru mod să și întristeze tatăl sau părinții. Și
[6:07]poate că cei care ne vorculta acuma sunt copii mai mici aici în sală vor lua aminte ca să nu facă aceste lucruri ca să nu și întristeze părinții. În primul rând, întristezi inima unui părinte sau unui tată atunci când respingi dragostea lui. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune aice că un om avea doi fii. Și am stat să mă gândesc de ce Domnul Iisus Hristos a spus această pildă și a ales doi fii și ne a ales două fiice.
[6:48]De ce credeți? De ce Domnul Iisus Hristos o fi spus că un om avea doi fii și nu două fiice? Băieții pleacă de acasă. Eu cred că și fetele pleacă de acasă și o să vedem duminica cealaltă. or să vină niște tinere de la niște tineri, nu știu dacă neapărat tinere de la Team Challenge și vom vedea că au fost și au fost și la noi în biserică fete care au plecat de acasă și s au apucat de droguri. Nu cred că datorită contextului cultural
[7:32]care era atunci în vremea Domnului Iisus Hristos, societatea era patriarhală și moștenirea și responsabilitățile în familie se dădeau fiilor. Și atunci povestea și pilda aceasta are un avea un impact mai puternic ăă asupra celor care ascultau ă predica Domnului Iisus Hristos. Știm că există și Domnul Iisus Hristos a spus pilde în care personajele erau și doar masculine sau personaje care erau feminine. Puteți să dați exemple de pildă în care personajele erau masculine. Asta este una dintre ele, pilda fiului risipitor. Mai știți alte pilde în care personajele sunt masculine? Pilda semănătorului, foarte bine. Pilda vie, lucrătorului viei. Da. Pilda bogatului nemilostiv, acolo vedem așa, sau pilda ispravnicului necredincios.
[8:47]Sunt mai multe pilde, dar pilde în care personajele sunt feminine, știți? Pilda celor 10 fecioare. Da. Femeia care a pierdut banul și care este în același capitol. Foarte bine. Femeia cu aluatul. Foarte bine. Foarte bine. Bun. Deci Domnul Iisus Hristos folosește și personaje masculine și feminine în pildele pe care le le
[9:23]le prezintă. În această pildă vedem că un om avea doi băieți, da, doi fii. Și ce fericire cred că era pentru acest om în acel context în care, așa cum spuneam, societatea era patriarhală. Era o mare bucurie să ți se nască un băiat. Și omul era fericit. Ne spune cuvântul lui Dumnezeu că avea argați, era bogat din punct de vedere material și avea doi băieți. Și într o zi, băiatul cel mai mic, băiatului celui mai mic îi vine o idee și această idee dorește s o spună
[10:02]și s o adreseze tatălui său. Și vedem că ne imaginăm că această idee a copilului cel mic, celui mic a venit ca un trăznet peste tatăl lui. Tată, dă mi partea de avere. Vreau partea mea de avere. Dă mi ceea ce mi se cuvine. Și nu i așa că observați în lume și observăm și în familiile de credincioși că sunt copii care consideră că li se cuvin toate lucrurile, multe lucruri. Și poate am trecut și noi în familie prin aceste situații în care copilul să zică: "Mi se cuvine cutare și cutare lucru, vreau să mi faci lucrul respectiv." Și cât de mare durere poate să existe pentru un astfel de tată căruia copilul îi spune: Dă mi partea de avere care mi
[11:01]se cuvine. Dar știți ce este surprinzător aici? Tatăl nu l ceartă, nu l mustră, nu l pedepsește. Poate că noi, nu știu cum ați reacționat dumneavoastră dacă ar veni copilul să zică: "Tată, dă mi partea de avere care ți se cuvine dacă o ai sau n o ai, dar eu cred că nu știu cum am reacționa. Poate i am dat și o palmă la fund. Du te, mă, de aici.
[11:38]Puneți vă în în și este interesant să ne punem în pielea, să i empatizăm cu acest tată. Este foarte interesant și foarte, dar vedeți, nu l ceartă, nu l mustră, dar dezamăgirea cu siguranță că a fost în inimile în inima Tatălui de acest comportament al de atitudinea copilului. Și așa cum spunea sora lui Iza, în vremea aceea să ceri partea ta de avere însemna tată, tu nu mai mori, că eu vreau să mori ca să beneficiez de pe urma morții tale și să am banii tăi.
[12:19]Nu ne dăm seama ce a simțit acest tată, dar cuvântul lui Dumnezeu ne spune că surprinzător Tatăl împarte averea și i dă partea acestui copil mai mic. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că o perioadă de timp fiul cel mic a rămas încă în casa părintească. Nu multe, spune cuvântul, nu după multe zile acesta a strâns tot. Dar până să strângă tot, înseamnă că el a mai rămas câteva zile în casă, dar dragostea lui pentru casa aceea și pentru tatăl lui nu mai era acolo.
[13:03]Vedeți, nu e nimic rău ca copiii să plece de acasă și problema este când pleacă prea tineri sau prea prea de mici. Mai este și varianta inversă. Că poate sunt părinți care spun: "Nu mai pleacă și copilul meu să și facă să să meargă pe picioarele lui și să se ducă la casa lui și stă tot cu mine aici." Ăă, dar atunci când spui părinților tăi, tată, dă mi partea de avere care mi se cuvine, le rănești sufletul. Dacă mai sunt și copii care amenință părinții că dacă nu faceți nu știu ce sau dacă vă mai comportați așa, eu plec de acasă, cu siguranță că durerea devine și mai mare și prin astfel de atitudini pe care copiii pot să le aibă zdrobesc inima și aduc întristare părinților lor. Așadar,
[14:08]prin această atitudine și această cerință pe care acest copil a avut o, a respins dragostea tatălui. Deci respingi dragostea părintelui și a tatălui când respingi dragostea lui. Al doilea lucru pe care l a făcut acest ăă fiu și prin care a întristat inima tatălui său a fost să risipească averea pe care a primit o. Spune cuvântul lui Dumnezeu aici în versetul 15 că acest fiu și a risipit avere. Totul a mers bine
[14:41]o perioadă scurtă de timp, că vedem și noi cu cum cum se duc banii de la un salariu la altul, dar mai ales atunci când ai bani și nu i ai muncit și ești vrei să te distrezi, banii se duc mai repede, dar cu timpul banii s au terminat. Și vedeți, trăim într o perioadă în care copiii noștri beneficiază de ceea ce noi le punem la dispoziție. Și dacă stăm să ne uităm, casele noastre sunt pline de jucării, de lucruri, de tot felul de
[15:20]obiecte pe care le am cumpărat pentru copiii noștri și ne străduim să dăm copilor noștri cât mai mult. Și lucrul acesta, să fim sinceri, nu este un lucru bun. Nu este un lucru rău, să nu fiu înțeles greșit, nu este un lucru rău să le dăm copiilor ce au nevoie, dar copiii ne vor întrista și vor întrista inima părinților atunci când ei nu vor avea o atitudine corectă față de bunurile materiale pe care le primesc. Dacă copilul are o mână largă, dacă nu
[15:59]are grijă de lucrurile primite, dacă risipește lucrurile și ceea ce primește de la părinții lui, cu siguranță că va întrista inima părinților. Vedeți, nouă ne place să facem cadouri copiilor și mai ales în anumite perioade ale anului ne place să să le facem cadouri copiilor. Și chiar cuvântul lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, spune lucrul acesta în Luca la capitolul 11 cu versetul 3 și spune: „Voi care sunteți răi știți să dați daruri bune copiilor voștri. Însă James Dobson, un renumit filozof și
[16:38]psiholog creștin, spunea așa: "Suntem atât de preocupați noi ca tați să dăm copilor noștri ceea ce nu avem, lucruri materiale, bani, încât uităm să dăm ceea ce avem, credința noastră, valorile noastre spirituale, valorile noastre morale. Și vedeți, de multe ori noi ca și părinți cădem în această capcană. Domnul să ne ajute pe fiecare dintre noi să nu cădem în această capcană în care să ne axăm mai mult, să dăm copiilor noștri lucruri materiale în defavoarea celor spirituale, morale. Ce bucurie este pentru un părinte când copilul prețuiește ceea ce primește? Ați văzut că și cu siguranță ați observat la copiii dumneavoastră dacă au prea multe când îi dai ceva se bucură o zi, două și după aia rămâne undeva acolo uitat acea jucărie sau acel lucru. Apoi, al treilea lucru pe care un copil poate prin care un copil poate să și întristeze părinții
[17:44]este când refuză să trăiască după standardele morale și spirituale ale părintelui. Cuvântul, versetul 13 spune așa: "Că acest copil a dus o viață sfântă. Nu reacționați de străbălată. Dar nu sunteți atenți. Băiatul acesta a ajuns în sfârșit liber. Imaginați vă ce bucurie a fost pe el. Și spunea cineva e ca și cum a plecat cu într o mașină decapotabilă de acasă cu claxoane. Am plecat. Cum sunt copiii când se duc în tabere.
[18:36]În sfârșit, departe de tata. Ochii tatălui nu mai sunt peste mine și s a gândit că acum pot să fac ce vreau. Nu mai mă bate nimeni la cap, nu mă mai cicăle nimeni, nu mai Nu mai îmi ține nimeni predici, nu mai e nimena care să mi pună restricții pe telefon cât timp să mă uit la televizor sau la telefon. Sunt liber. Nu mai e tatăl care să mi atragă atenția că nu trebuie să fiu ca ceilalți păgâni.
[19:10]Sunt liber. Vedeți? Dar observăm din pildă că tatăl l a crescut cu niște valori morale și l a crescut diferit. Tatăl investise în el mai mult decât bani. A investit timp. a investit, așa cum spuneam, valori morale și spirituale. Și ce bucurie este pentru un tată și pentru un părinte să vadă că valorile morale pe care le investește în copilul lui dau roade și că rămân. Dar vedeți, acest fiu mai mic a dus o viață destrăbălată, ne spune cuvântul lui Dumnezeu, și o viață departe de Dumnezeu. Și ă relațiile și anturajul pe care le au l a avut acest copil au fost departe de Dumnezeu, o viață de străbălată. Fratele cel mai mai mare veți spune în versetul 30 că cel mic a cheltuit averea cu femei desfrânate. Ce altceva mai rău ar fi putut să facă acest copil cu banii pe care i a primit?
[20:24]Și dacă fiul cel mare spune lucrul acesta, posibil că informații despre modul cum trăia acest copil în acea țară depărtată ajunsese la această familie înainte ca el să se întoarcă, pentru că el știa deja că fratele lui cheltuia banii cu femeile desfrânate. Ce o fi simțit acest tată când a aflat aceste lucruri și aceste informații? Nu cred că există o durere mai mare pentru un părinte să simtă și să audă că copilul lui trăiește într o viață de păcat departe de Dumnezeu, departe de
[21:08]credința pe care a încercat o s o s o îmi înfiripeze în viața copilului. Un tată întristat. Părinții sunt întristați atunci când copilul refuză să trăiască după standardele morale și spirituale ale lui Dumnezeu și ale părintelui pe care vrea să le pe care i le dă. Și în al patrulea rând, îți întristezi părinții atunci când ai resentimente față de frații tăi. Vedeți, am vorbit acum până acuma despre fratele cel mic, dar care părea că este problema oaia
[21:48]neagră a familiei acesteia, dar vedem aice că și cei buni fac probleme. Și aș vrea să ne uităm un pic la fiul cel mare. Când a venit fiul cel mic, care ar fi fost ă reacția normală a acestui frate mai mare? Ar fi trebuit să se bucure o să și arate dragostea față de lui, să sară de gâtul lui și să spună: „Mă bucur că te ai întors, că ești sănătos." Cum spune acolo, l a găsit sănătos și bine. Mi ai lipsit. Mi am adus aminte de perioada când ne ăă jucam împreună, când ne făceam lucruri împreună. Da, avem amintiri plăcute, dar
[22:34]fiul cel mare, fratele cel mare vine nervos. Acest fiu al tău, îi spune tatălui răstit, nici măcar fratele meu s a întors arăta faptul că nu l iubește pe fratele lui mai mic. Un alt lucru care întristează un părinte este atunci când între copii există neînțelegeri. Când copiii se ceartă și nu se mai împacă. Dacă se ceartă, toți ne certăm. Da. Sau copiii se ceartă, dar se și împacă. Când un frate de trup sau o soră de trup nu mai când
[23:18]nu mai vorbesc între ei mult timp, atunci lucrul acesta sfâșie inima unui părinte. Și acest tânăr nu a făcut altceva decât să și arate lipsa de dragoste față de fratele lui mai mic și a dat pe față resentimentele pe care le avea față de fratele lui și cine știe de când aceste resentimente stăteau în inima lui. Dar vedem aici dragostea tatălui și față de acest fiu mai mare. Tatăl iese afară
[23:54]din casă, nu l mustră pentru ceea ce îi spune. Bă, cum îți permiți tu să mă tragi la răspundere? Da. și i vorbește blând, fiule, tu întotdeauna ai fost cu mine și tot ce am eu este al tău. Deci, vedem patru moduri prin care un copil poate să întristeze inima unui părinte, să i respingă dragostea, să risipească averea pe care o îi o dă, să
[24:24]refuze să trăiască după standardele morale și spirituale și să ai resentimente față de frații sau surorile tale. Aș da ca Domnul să binecuvânteze fiecare copil din biserica noastră să nu înfăptuiască niciuna dintre aceste patru lucruri, ci din contră să să fie o bucurie și o veselie pentru fiecare din părinții din biserica noastră. Dar vedeți, așa cum poți să îți întristezi părinții, poți să i și înveselești și să fie o binecuvântare pentru ei. Și pentru acest tată care a fost răbdător, a venit o zi și a bucuriei pentru el. Și aș vrea să ne uităm cum putem să cum pot copiii să fie o binecuvântare și o bucurie pentru părinți din această pildă. În primul rând, restabilind legăturile de dragoste între tine și părinți, între copii și părinți. Vedeți, cuvântul lui Dumnezeu ne spune că fiul cel mic a ajuns la un moment cel mai jos din viața lui. Atunci când a
[25:35]ajuns la porci, el ca și copil evreu și n avea nici măcar ce să mănânce și își dorea să mănânce mâncarea porcilor, dar nimenea nu i o dădea. Versetul 17 din cuvântul lui Dumnezeu de aice ne spune că și a venit în fire. Cu alte cuvinte, i a venit mintea la loc. A ajuns la o perioadă în care a stat să își analizeze viața și ceea ce a făcut el și modul cât unde a ajuns. Și a
[26:07]trebuit să piardă tot ca să și aducă aminte de tot ceea ce a avut. Vedeți? A trebuit să ajungă în cocina porcilor flămând, ca să și aducă aminte cât de bine era cu tatăl, cu tatăl acela care avea reguli și care de multe ori i a interzis anumite lucruri, dar era bine față de modul în care ajunsese acum. Ceea ce el n a știut a fost că dragostea tatălui față de el nu s a schimbat. Indiferent de atitudinea pe care el a avut o față de părinții lui, dragostea tatălui a rămas aceeași. Și aș vrea să
[26:57]să concluzionez că și în viețile noastre dragostea noastră de părinți trebuie să rămână aceeași indiferent de ceea ce se întâmplă cu copilul nostru. Și chiar dacă noi îi punem, copiii trebuie să înțeleagă că chiar dacă le punem anumite reguli și anumite limite, lucrurile acestea sunt pentru că noi îi iubim și este nevoie de acele reguli. Domnul să ajute să conștientizeze acest lucru și să nu l uite. Deci restabilește legăturile pe care le ai cu părinții tăi din punct de vedere al copilului. Al doilea lucru care pe care copiii pot să l facă ca să fie o bucurie pentru părinții lui lor este să și recunoască greșelile. Îns cu cât cresc copiii mai mari, cu atât le este mai greu să și recunoască greșelile pe care le fac. când sunt mici și recunosc mai repede. Dar vedeți și noi ca și părinți și nouă ne este și ca adulți ne este greu să ne recunoaștem greșelile pe care le facem față de soțul
[28:10]sau soția noastră sau față de cei din jurul nostru. Dar acest fiu ne spune cuvântul lui Dumnezeu în versetul 21 că vine la tatăl lui, se pocăiește și spune: „Tată, am am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău. Oare noi n am greșit? Și noi am greșit. Și eu am greșit. Și părinții mei m au m au pedepsit de multe ori, dar lucrurile acestea
[28:51]m au pedepsit, dar ei m au iertat pentru ceea ce am făcut. Când părinții te pedepsesc un copil, n o fac cu gând rău, ci o fac ca copilul să devină un om în societate, un om cu om mare și să devină un om pentru împărăția lui Dumnezeu. Acest tânăr vedem aice că și mărturisește greșelile și păcatele făcute împotriva lui Dumnezeu și împotriva Tatălui. Și Domnul să dea un
[29:23]duh de pocăință fiecărui copil al nostru ca să recunoască atunci când păcătuiesc împotriva cerului și împotriva noastră. Ce a făcut acest tată când fiul s a întors și și a cerut iertare? A scos cureaua. N ai că să ți dau și eu acuma că meriți din plin. Nu. C spune aice i s a făcut milă de el. Nici măcar nu i a ținut o așa predică cum suntem noi buni de de multe ori să ținem. Ți am spus eu că dacă pleci așa o să se întâmple, că o să ajungi rău, că nu m ai ascultat. Vezi dacă nu mă asculți, nu i așa? Că asta i asta i prima prima pornire a noastră, să le ținem predici. Dar nu i a mai ținut nicio predică tatăl acestuia, ci a chemat Robi și a zis: „Aduceți repede haina cea mai bună, îmbrăcați l cu ea, puneți un inel în deget și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați l să mâncăm și să ne veselim. Și vedem aice că pentru demnitatea pe care fiul o pierduse, tatăl i a adus o haină, haina
[30:33]onoarei. I a restaurat poziția de fiu pentru degetele prin care trecuseră și a risipit toată averea. Tatăl a avut un inel să i pună și poate era un inel cu emblema familiei. sigiliu i a dat din nou autoritate pentru picioarele desculțe pe care copilul îl avea și doar sclavii umblau desculți. I a luat încălțăminte, i a pus să să pună sandale în picioare și pentru stomacul gol în care nici măcar roșcovele n a putut să le mănânce, a dat poruncă să se taie vițelul cel îngrășat. Cât de minunat este acest Tată care este simbolizat aici este îl simbolizează pe Dumnezeu. Și apoi ultimul lucru pe care aș vrea să îl observăm aice este că poți să bucuri un părinte atunci când îi respecți autoritatea. Cuvântul lui Dumnezeu a a lăsat o ordine în familie și capul oricărei familii
[31:38]este tatăl. Vedem aice că acest fiu mai mic pleacă de acasă într o atitudine de aroganță, dar se întoarce smerit într o atitudine de pocăință. Acest tânăr știa acum cine e, cine are autoritate în casă, cine este șeful casei. Nu trebuia să i mai spună nimenea ce binecuvântări vor avea copiii noștri dacă vor știi dacă vor respecta autoritatea părinților. Părinții vor fi mândri de ei și cu timpul când și ei vor
[32:17]fi părinți, copiii noștri vor deveni părinți și pe ei, copiii lor îi vor respecta. Când a plecat de acasă, copilul acesta a plecat cu pretenții. Dă mi. Când s a întors în schimb acasă, a venit cu o rugăminte. Tată, fă mă ca un slujitor, ca un rob, ca un argat de al tău. Învățase acest copil cine are autoritate în acea casă. Și vedeți, vedem în lumea aceasta că părinții își cam pierd din autoritate în fața copiilor. Sunt atâția copii și mă uit și la televizor și în viața de zi cu zi în care copiii nu și mai respectă părinții. O lipsă de respect față de părinții lor. Nu mai au părinții valoare în ochii copiilor. Lasă că eu știu mai bine decât tine. Tu ești un bătrân, un babalâc, cum mai numesc. Îndemnul din această seară pentru copiii este să respecte autoritatea părintească, să și respecte părinții, pentru că părinții fac atâtea sacrificii. În Efeseni la capitolul 6 cu
[33:25]versetul 2, apostolul Pavel spune: "Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta este cea dintâi poruncă însoțită de făgăduință, ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ." Știți un exemplu negativ de un copil care nu și a ascultat părinții și a murit de tânăr. Cine a zis? A zis cineva ceva, mi se pare Samson.
[33:58]Da, nu știu dacă ați zis, dar Samson era exemplul la care m am gândit. Samson n a ascultat de părinții lui. S a căsătorit cu o fată dintre neamuri și vedem în cuvântul lui Dumnezeu a murit tânăr. A murit tânăr pentru că n a ascultat de părinții lui. Vedeți, așa cum spuneam la început, această pildă este despre dragostea Tatălui ceresc, despre dragostea lui Dumnezeu care caută, care așteaptă, care aleargă, care iartă, care restaurează acolo unde este greșeală și păcat. Și noi, frați și surori, știm că n avem un Dumnezeu distant, ci avem un Tată iubitor care ne iubește pe fiecare dintre noi. N avem un judecător rece, ci un tată iubitor, un părinte plin de har.
[34:46]Un Apostolul Ioan spune în întâia lui epistolă la capitolul 3 versetul 1: "Vedeți ce dragoste ne a arătat Tatăl să ne numim copii ai lui Dumnezeu. În încheiere aș vrea ca Dumnezeu să binecuvânteze fiecare ă părinte din biserica noastră. Domnul să binecuvânteze copiii din biserica noastră și să ne rugăm ca toți să aibă o atitudine corectă față de părinții lor și să nu uite că prin atitudinea lor ei pot să întristeze inimile părinților. Și pe de altă parte, Domnul să ne dea și nouă, părinților, înțelepciune, să știm cum să ne raportăm la copiii noștri și cum să i creștem în cunoașterea Domnului și să le
[35:34]insuflăm ă niște valori morale și spirituale înalte. Domnul să ne binecuvânteze, să ne dea înțelepciune fiecăruia ca să putem să fim niște familii tinere. niște familii puternice care să l slăvim împreună părinți, copii, pe Domnul.