Când Dumnezeu închide uși (Ştefan Ciopaşiu)

[0:00]Aș vrea să deschidem împreună la cartea Faptele Apostolilor, capitolul 16. Această carte a fost numită Faptele Apostolilor, dar comentatorii Scripturii spun că la fel de bine ar fi putut fi numită Faptele Duhului Sfânt, pentru că ea este o istorie, o cronologie a lucrării Duhului Sfânt și a modului în care a luat naștere Biserica Domnului Iisus Hristos. modul expansiv în care aceasta s a întins la toată lumea cunoscută de atunci. Și aș vrea să vedem împreună în seara aceasta un pasaj din capitolul 16 și aș

[0:47]vrea să avem înaintea ochilor noștri modul de lucru al lui Dumnezeu. Cum lucrează Dumnezeu în colaborare cu slujitorul său sau cu slujitorii săi. Și aș vrea să citesc împreună cu dumneavoastră de la versetul 5 la versetul 10, dar voi face referire la mai multe versete din capitolul 16, dar pentru început voi citi doar aceste versete de la 5 la 10.

[1:23]Bisericile se întăreau în credință și sporeau la număr din zi în zi. Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să vestească cuvântul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei. Ajunși lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu le a dat voie. Au trecut apoi prin Misia și s au coborât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie. Un om din Macedonia stătea în picioare și i a făcut următoarea rugăminte: "Treci în Macedonia și ajută ne." După vedenia aceasta a lui Pavel, au căutat îndată, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înțelegeam că Duhul ne cheamă să vestim Evanghelia. Amin. Este un pasaj scurt, dar este un pasaj care se referă la ă o perioadă

[2:29]ăă din viața și lucrarea apostolului Pavel și a colaboratorilor săi. Vedem din primul verset pe care l am citit, versetul 5, că Duhul Sfânt era la lucru și bisericile creșteau din zi în zi. Cât de frumos este versetul acesta. Este atât de scurt, dar atât de cuprinzător. Nu asta își doresc bisericile. Nu asta își dorește biserica să crească tot mai mult, să fie plăcută lui Dumnezeu, dar să crească în mod numeric. Vedeți, este trist și de multe ori de neînțeles de ce bisericile de astăzi nu mai cresc. Într adevăr, sunt multe denominațiuni, sunt multe culori și fațete ale bisericii creștine de astări, dar cu toate acestea, de cele mai multe ori credincioșii se mută dintr o biserică în alta, dar bisericile nu mai cresc. Și lucrul acesta este trist. Am putea să ne punem mai multe întrebări. De ce biserica de atunci creștea? De ce biserica de astăzi nu mai crește? Oare nu este așa cum am cântat

[3:43]Duhul lui Dumnezeu la lucru și astăzi? Nu este El acela care călăuzește biserica sa? Noi credem și suntem convinși din cuvântul lui Dumnezeu că Dumnezeu este în controlul lucrurilor. Dumnezeu este în controlul istoriei. Dumnezeu este la cârma bisericii Sale. Și până când biserica va fi răpită la ceruri, Dumnezeu este acela care își conduce biserica sa în fiecare zi. Dar haideți să vedem două motive pentru care biserica de atunci creștea și sporeau la număr în fiecare zi. În primul rând, biserica primară a fost axată pe vestirea cuvântului lui Dumnezeu celor care nu cunoșteau cuvântul. Ei erau martori. Domnul Iisus Hristos le a spus: "Îmi veți fi martori în Iudea, în Galileea și până la marginile pământului. Ei nu uitaseră că au primit acest mandat de a fi martori. Biserica era martoră. Biserica ieșea în întâmp în

[4:48]întâmpinarea nevoilor societății. Biserica vestea pe Hristos și acesta era lucrul cel mai scump pe care ei îl aveau. Ei erau împlinirea acelei pilde a Domnului Iisus Hristos care povestește, care istorisește despre omul acela care găsește o mare comoară, vinde tot ce are și se duce cumpără țarina aceea și face tot ceea ce este posibil să intre în posesia acelei comori. În felul acesta, vedeți, credința apostolilor era în concordanță sau faptele apostolilor și faptele primilor creștini erau în concordanță cu ceea ce credeau. De multe ori astăzi faptele noastre nu mai sunt în concordanță cu ceea ce spunem că noi credem. Biserica era axată, biserica primară era axată pe vestirea cuvântului lui Dumnezeu. Și al doilea lucru foarte important, crucial este biserica avea o mărturie frumoasă înaintea lumii.

[5:58]De multe ori astăzi credincioșii și au pierdut mărturia, biserica își pierde mărturia și Domnul Iisus Hristos spune: „Dacă sarea își va pierde gustul, dacă î va pierde puterea de a săra, la ce mai este bună? O făclie nu este pusă sub obroc, ci este pusă într un loc în care să împrăștie lumina. Două motive care ar trebui să ne pună pe fiecare dintre noi pe gânduri. Biserica era axată pe vestirea cuvântului lui Dumnezeu și biserica avea o mărturie bună. Haideți să vedem în contextul acesta al unei călătorii misionare care presupunea pericole, greutăți, dedicare, cheltuială foarte mare, istovire fizică. Haideți să vedem care este relația dintre stăpân și slujitor. Unde este Dumnezeu în cartea Faptele Apostolilor și mai exact în pasajul acesta pe care î citim și care este atitudinea slujitorului? În primul rând, versetul, haideți să vedem care este

[7:11]atitudinea slujitorului. Îl vedem pe apostolul Pavel, care este primul misionar al bisericii creștine. Primul misionar în adevăratul sens al cuvântului. Ne aducem aminte că și ucenicii au vestit prin Ierusalim și pe la prin împrejurimi. Dar primul care începe să facă călătoriile misionare și cooptează o echipă de misiune este apostolul Pavel. El este de asemenea și primul teolog al bisericii, primul pionier al

[7:45]lucrării de plantare de biserici. Este un om plin de râvnă dedicat lui Dumnezeu, un om plin de râvnă pentru vestirea Evangheliei. Și vedem aice în versetul 7, în versetul 6, mă scuzați, fiindcă au fost opriți de Duhul Sfânt să vestească cuvântul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei. Au fost opriți să vestească cuvântul în Asia. Deci ei erau într o călătorie misionară, erau echipați pentru misiune. Acesta era scopul lor. Și Duhul Sfânt le spune:„Nu vă opriți aici și nu vestiți aici Evanghelia.

[8:32]Prima de aici din acest verset vedem prima caracteristică a slujitorului Dumnezeu. Întotdeauna slujitorul păstrează o comunicare vie cu Dumnezeu. Nu poți să pleci în lucrarea lui Dumnezeu și să zici„Da, fac lucrarea lui Dumnezeu, sunt în planul lui Dumnezeu și de aici mă descurc singur. O comunicare vie cu Dumnezeu, o comunicare în care există răspuns, există ascultare și în care

[9:08]slujitorul primește călăuzire. El știe care este următorul său pas și cel mai important, slujitorul ascultă de glasul lui Dumnezeu. Vedeți în versetul 6 pe care l am citit apare acest detaliu care ne intrigă și care ne surprinde. Duhul Sfânt le spune să nu vestească în acele două ținuturi ale Asiei Evanghelia. Apostolul Pavel știm că tocmai trecuse prin Listra și prin Iconia. Îl luase pe Timotei împreună cu el, acel tânăr credincios care era vorbit de bine de toată comunitatea din Listrea, Iconia. Și apostolul Pavel îl ia împreună cu sine. Și dacă ar fi să ne uităm și să vă

[10:08]dacă ne uităm pe hartă, listra, ia sunt foarte apropiate de ținuturile pe care apostolul Pavel își propusese să le evanghelizeze. Era o logică a acestui traseu, a acestui itinerariu. Isra, Iconia și apoi Galatia și Bitinia. Erau ținuturi apropiate ale Asiei. Și am putea spune ă apostolul Pavel nu greșea cu nimic. Și dacă ar fi să ne punem niște întrebări, erau oameni care nu l cunoșteau pe Dumnezeu în acele ținuturi ale Asiei, în Galatia, în Bitinia. Cu

[10:46]siguranță erau. Era un păcat că apostolul Pavel voia să le vestească Evanghelia. Cu siguranță că nu era. Erau cele mai apropiate ținuturi de către Listra și Conia. Da, erau. Și am putea spune: „Doamne, dar de ce nu i lași să meargă acolo? Pentru că sunt foarte mulți oameni nemântuiți. Este cel mai repede de ajuns. Este cel mai eficient din punct de vedere al lucrării. Oamenii aceștia vor ajunge repede, nu vor consuma atât de multe resurse, nu se vor istovi fizic. Lasă i, Doamne, să meargă. Dar Duhul Sfânt le a interzis să meargă acolo. Vedeți, când

[11:26]punem logica umană, am putea să dacă nu l întrebăm pe Dumnezeu, lucrurile ni s ar putea părea foarte simple. Da, Dumnezeu vrea să mă duc să vestesc Evanghelia. Da, acesta este cel mai apropiat ținut. Da, nu mă voi istovi și nu voi cheltui atât de multe resurse și lucrarea lui Dumnezeu va avea de câștigat. pentru că cu resursele pe care le economisesc aici le voi folosi în cealaltă parte. Și cu toate acestea, Duhul lui Dumnezeu spune: „Nu, nu merge aici." Vedeți cât de importantă este păstrarea unei legături. Dacă apostolul Pavel ar fi făcut cum a făcut Iosua într un moment de neveghere când au venit gabaoniții cu acele burdufuri mucegăite și cu pâine mucegăită și cu haine roase și cu pantofi găuriți și au spus lui Iosua: "Noi venim dintr o țară îndepărtată, atât de îndepărtată încât ni s au stricat încălțămintea, ni s a mucegâit pâinea

[12:29]și într un moment de neveghere, într un moment în care a pierdut comunicarea cu Dumne Dumnezeu. Deși are un moment de luciditate Iosua și spune: „Dar dacă cumva sunteți un popor din mijlocul nostru și ne ăă încercați să ne luați cu viclejoc și ei spun: „Nu, noi suntem atât de departe." Și pentru că nu a vegheat și nu l a întrebat pe Dumnezeu, el a mers, s a lăsat măgulit în orgoliul său că vestea de un mare general și de mari victorii a

[12:59]ajuns până la popoare îndepărtate și el ia o decizie. am putea spune naivă, prostească, semnează acel document, acel pac oamenii aceia și am văzut cât a avut poporul lui Dumnezeu de suferit, cât de diferit este apostolul Pavel. El păstrează o comunicare vie cu Dumnezeu care îi spune: „Nu te opri în Asia și Bitinia, mergi mai departe." Chiar dacă oamenii aceia erau Chiar dacă în acele ținuturi erau foarte mulți oameni care ar fi avut nevoie să audă Evanghelia. În felul acesta începem să vedem modul de lucru al lui Dumnezeu în raport

[13:47]cu slujitorul său. Slujitorul ascultă, stăpânul comandă. Stăpânul stabilește traseul. Stăpânul este acela care setează regulile. Stăpânul acela este acela care spune da, nu, iar slujitorul este acela care ascultă. Domnul a spus un nu răspicat. Cât de important este să nu o iei înainte? Cât de important este să asculți vocea stăpânului.

[14:23]Cât de important să nu crezi că lucrurile intră într o logică normală, o logică a slujirii, o logică a firescului, a lucrurilor și să crezi că aceea este voia lui Dumnezeu. Vedeți, un alt lucru interesant, uitându te cu mai multă atenție în acest pasaj este faptul că apostolul Pavel nu primește

[14:53]o explicație pentru care nu trebuie să se ducă în acele regiuni ale Asiei. Dumnezeu nu i spune de ce nu te duci acolo, îi spune„Nu mergi acolo. Și apostolul continuă în călătoria sa în ascultare de Dumnezeu. Domnul nu oferă întotdeauna un răspuns pentru o ușă închisă. Domnul nu oferă întotdeauna un răspuns pentru o ușă închisă, dar important este să continue această călătorie a credinței, știind că Dumnezeu este acela care este stăpân peste istorie, stăpân peste împrejurări. Viața noastră este în mâinile lui și chiar și atunci când o ușă se închide, cât de frumos spune tot apostolul Pavel în Romani, toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce l iubesc pe Dumnezeu.

[15:54]Versetul 7 ne spune că această delegație misionară, am putea s o numim așa, continuă această călătorie. Iar următoarea destinație în logica traseului, în versetul 7, pare să fie spune: "Ajunci pe lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu le a dat voie. Dacă ne uităm pe această hartă, v am spus, acestea sunt regiuni ale Asiei apropiate și apostolul Pavel spune: „Am plecat din Listra, din Derbe, am încercat să merg în Bitinia, nu mi s a dat voie. Atunci probabil că Domnul vrea să merg în această parte unde spune aicea în înspre

[16:48]Bitinia, dar Domnul nu le a dat voie să meargă nici acolo. Refuz din nou și o ușă închisă. Duhul Domnului Iisus le a blocat încă o dată calea. Și am putea să punem din nou întrebările pe care le am pus mai devreme. Erau oameni nemântuiți în Bitinia? Cu siguranță majoritatea erau oameni care nu auziseră Evanghelia. Trebuia ca acei oameni să audă Evanghelia? Cu siguranță că trebuia. Era în planul lui Dumnezeu ca și oamenii din Bitinea să fie mântuiți. Cu siguranță da. Dar apostolul primește un refuz categoric, fără să i se dea explicații și Dumnezeu îi pune din nou la drum.

[17:37]Vedem cât de importantă este ascultarea. Versetul 8. Au trecut prin Misia și s au coborât la troa. Dacă o să vă uitați pe o hartă, o să vedeți că misia este ultima. regiunea Asiei și ca să ajungă în Troa, ei călătoresc cu corabia pe mare și trec pe celălalt continent. Troa este pe continentul european. Și în felul acesta apostolul Pavel continuă fără să știe o direcție exactă, fără să aibă foarte multe clarificări și fără să știe de ce Dumnezeu i a închis deja două uși. Versetul 9. începe să facă puțin mai multă lumină. Noaptea Pavel a avut o vedenie. Un om din Macedonia stătea în picioare și i a făcut următoarea rugăminte: Treci în Macedonia și ajută ne. Treci în Macedonia și ajută

[18:43]ne. De abia după săptămâni întregi de călătorie, după oboseală, după cheltuială, după incertitudine, Dumnezeu face puțină lumină în această călătorie a lor. Doamne, dar nu putem să mergem în felul acesta, Doamne? Nu poți să ne tot închizi uși și noi să spunem: "Da, Doamne, mergem mai departe. Nu poți să ne ții așa. Dă ne, Doamne, o hartă, dă ne un plan exact. Spune ne de cine ai nevoie, cu cine trebuie să ne întâlnim și încotro vrei să mergem. Dar vedem că aceasta este această relație interesantă, frumoasă între stăpân și slujitor, între Dumnezeu și slujitorul său. Dumnezeu nu este dator să dea toate detaliile. Cât de departe sunt gândurile?

[19:41]Cât de departe este cerul față de pământ, atât de departe este sunt gândurile lui Dumnezeu față de gândurile oamenilor. Domnul nu este dator să dea explicații. Domnul nu este dator să ne ofere toate indiciile. El acționează după bunul său plac. Apostolul Pavel primește pentru prima dată un indiciu și acest indiciu este printr o vedenie un bărbat care cere ajutor să treacă în Macedonia. Acesta este momentul în care apostolul Pavel este întărit în credința lui și spune: „Da, acum înțeleg, Dumnezeu ne vrea în Macedonia. Acum înțeleg de ce Dumnezeu a închis două uși în Asia. Pentru că scopul lui Dumnezeu este ca să mergem în Macedonia. Dar Dumnezeu nu le spune cine este bărbatul și unde, în ce regiune a Macedoniei, pentru că Macedonia era o regiune foarte mare, avea mai multe orașe în în componența sa. Dumnezeu nu dă toate detaliile, dar aceasta este atitudinea corectă a

[20:51]slujitorului lui Dumnezeu. Continuă să asculte, continuă să meargă în ascultare de Dumnezeu. Vedeți, apostolul Pavel înțelege din această vedenie că Domnul îi dorește în Macedonia și că acolo El vrea ca ei să vestească Evanghelia. Ei sunt, am putea, spunem, echipa de intervenție a lui Dumnezeu care are o urgență în Macedonia. În felul acesta, Dumnezeu le explică, începe să le explice că n a fost o problemă cu cei din Asia, că și aceia trebuia să asculte Evanghelia, să audă Evanghelia, dar Dumnezeu avea pentru ei o misiune specială. Ei erau chemați de urgență în Macedonia pentru că Dumnezeu avea acolo nevoie de ei. Și vedem că slujitorul ascultător continuă călătoria. În versetul 11 spune că au plecat din troa

[21:59]și au coborât drept spre samotracia și a doua zi s au oprit la Neapolis. Domnul încă nu oferă detalii specifice. Le spune că trebuie să meargă în Macedonia. Ei continuă această călătorie spre Macedonia, dar nu știau care va fi planul lui Dumnezeu cu ei acolo. Versetul 12 ne spune că ajung în Filipii, care este primul oraș al Macedoniei. În momentul în care intră în Filipi, Dumnezeu nu le spune: „Aici am treabă cu voi." Dar slujitorul continuă să rămână în ascultare.

[22:38]Filipi era primul mare oraș. Era o provincie romană care ținea de Roma după regulile Romei. Era un oraș foarte prosper, dar în același timp în care era foarte multă idolatrie și necunoaștere a Dumnezeului cel adevărat. Apostolul Pavel nu primește alte detalii, dar ce face slujitorul când este într o zi de sabat? Apostolul Pavel spune că a făcut ce făcea în fiecare oraș. Ce făcea apostolul Pavel de fiecare dată când ajungea într un oraș? Fie că era un oraș, de cele mai multe o erau orașe ale provinciilor romane, primul lucru căuta o sinagogă. De ce? Pentru că el înțelesese că planul lui Dumnezeu este să vestească întâi fraților săi, evreilor, și căutau o sinagogă unde să le spună oamenilor evanghelia. Prin faptul că apostolul Pavel nu merge la sinagogă, ne spune că orașul Filipii nu avea o sinagogă. De aceea el caută, următorul pas era să caute locurile de

[23:56]întâlnire ale evreilor și unul dintre locurile preferate de evrei erau locurile liniștite din afara orașelor unde erau o sursă de apă. De ce? Pentru că închinarea ritualică evraică implica multe ritualuri de curățare și ei trebuiau să fie lângă un izvor de apă unde să se închine după legea lui Moise, după legea dată evreilor. Și atunci apostolul Pavel iese din oraș. Poate cineva i a dat această informație. poate inspirat sau insuflat de Duhul Sfânt, a ieșit pe porțile cetății Filipii și lângă un râu a găsit, spune cuvântul lui Dumnezeu în ziua Sabatului. Ăă spune acolo în

[24:40]ziua sabatului, versetul 13, am ieșit afară pe poarta cetății, lângă un râu unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos și am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă. Dumnezeu se folosea de această echipă de intervenții, de acești slujitori ai săi devotați care trăiau în ascultare de Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor pierdute. Și în această zi de Sabat,

[25:14]apostolul Pavel are șansa să vestească Evanghelia curată a Domnului Iisus Hristos acestor suflete cucernice. Unul Una femei iese în mod special, în evidență prin faptul că avea o purtare aleasă și era o femeie cuernică. Ea primește evanghelia, primește cuvântul curat al lui Dumnezeu. Și vedeți, este un lucru special întotdeauna când Biblia oferă un nume. Numele acela înseamnă că Dumnezeu a vrut ca să onoreze credința

[25:48]sau persoana respectivă. Atunci ne aducem aminte din în pilda bogatului și Lazăr. Ni se spune că era un om bogat și Lazăr. Bogatul, chiar dacă în ochii lumii era un om extraordinar de cunoscut, important și prosper, Biblia nu i dă numele. I se dă numele doar lui Lazăr. Când Dumnezeu vrea să onoreze credința cuiva sau să ă amintească, să păstreze memoria cuiva, numele său este scris pe paginile Scripturii. Ceea ce ne arată că în felul acesta Dumnezeu a vrut să onoreze această femeie în a cărei inimă s a găsit credință curată, care a primit evanghelia și care a acceptat cuvântul lui Dumnezeu. Spune că după ce a primit Evanghelia, după ce a fost botezată, ea ne a rugat și ne a primit în casa ei și ne a zis:„Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea. Cine ne a silit să intrăm?

[26:51]O primă victorie, am putea să spunem. Încă nu primiseră toate detaliile lucrării. Primiseră doar o viziune care era destul de incertă, dar cu toate acestea trăiau în ascultare și făceau ce trebuie să facă. În ziua Domnului s au dus să caute suflete cărora să le vestească cuvântul lui Dumnezeu și Dumnezeu le dă o primă victorie prin faptul că această familie, această femeie împreună cu toată familia ei, o femeie întreprinzătoare, o femeie de succes, dar care căuta în inima ei pe Dumnezeu, primește cuvântul și ea devine

[27:29]un copil al lui Dumnezeu. Dar cu toate acestea, apostolul Pavel încă nu primește detaliile și scopul misiunii sale în Macedonia. De ce Dumnezeu avea nevoie de ei în Macedonia sau cine era bărbatul acela în nevoie? Versetul 16 continuă cu o întâmplare ciudată pe când apostolul continua lucrarea, căuta să vestească cuvântul lui Dumnezeu. O ghicitoare, o slujnică care avea un duh de ghicire se ține după ei și începe să spună întregului oraș că aceștia sunt slujitorii lui Dumnezeu. Aceștia sunt slujitorii lui Dumnezeu. Apostolul Pavel este supărat, este deranjat de faptul acesta pentru că i a continuat să strige și ăă spune că așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel necăjit s a întors și a zis Duhului: În numele lui Iisus Hristos îți poruncesc să ieși din ea și a ieșit din ea chiar în ceasul acela.

[28:42]Încă apostolul Pavel încă nu știe toate detaliile călătoriei sale. Nu știe care este persoana aceea, bărbatul acela care era în nevoie. Dar Dumnezeu se folosește de apostolul Pavel și are loc o minune, o exorcizare. Fata aceasta este eliberată de acest duh de ghicire. Dar vedem că ca și în situația în care Domnul Iisus Hristos îl eliberează pe ăă îndrăcitul din Gadara și îl eliberează de o legiune de demoni, iar pentru că acelor ă demoni li s a permis să intre în turmele de porci ale localnicilor, oamenii aceia au fost atât de supărați pentru pierderea lor financiară încât l au gonit pe Domnul Iisus Hristos de din ținutul lor. La fel fac și oamenii aceștia. spune cuvântul când au văzut că nădejdea lor de câștig s a dus, s a umplut de ură și mânie și au început să inventeze acuzații, să mintă, i au târât pe oamenii aceștia în fața magistraților și au și apostolul Pavel, fără să primească

[29:56]noi detalii despre scopul misiunii sale, vedem că se află într o mare încercare. Nu doar că sunt umiliți și bătuți, oamenii aceștia sunt arestați și aruncați în închisoare. Vedeți, acesta este modul de lucru al lui Dumnezeu. El nu dă toate detaliile. de multe ori îl lasă pe slujitor în incertitudine, dar în același timp încurajându l să continue această călătorie a credinței. Nu intervine și apostolii, deși făcuseră o călătorie de

[30:41]săptămâni, erau istoviți din punct de vedere fizic. Mai au parte și de această încercare să fie bătuți, arestați, arestați și închiși cu picioarele în butuci. Acesta este momentul în care, în general, slujitorii lui Dumnezeu clachează. Ne aducem aminte de Iona, momentul în care Dumnezeu face ca acel curcubete să se ofilească. Iona cade în depresie și vrea să moară și se ceartă cu Dumnezeu. Ne aducem aminte de Ilie care își dorește moartea în momentul în care cade în depresie pentru că Isabela s a pus pe urmărirea lui și i a promis că l va omorî. Dar, spre deosebire de aceștia, Dumnezeu dă un har deosebit apostolului Pavel și celorlalți slujitori care erau împreună cu ei. Și deși aparent Dumnezeu pare că nu este la lucru și noi ca cititori ai

[31:42]Scripturii am putea să ne întrebăm, dar unde este Dumnezeu? Oamenii ăștia, Doamne, te au ascultat, au venit, au făcut tot ce ai spus. De ce îngădui să treacă în prin închisoare? De ce să fie bătuți? De ce n ai făcut, Doamne, ca oamenii aceia să afle mai repede că sunt cetățeni romani, cum vedem că se întâmplă în deznodământul acestui episod, ca ei să nu treacă prin încercare și să fie bătuți. De ce ai îngăduit, am putea spune noi, această suferință inutilă? Oamenii ăștia se chinuiau să facă voia ta și tu ai mai îngăduit să fie și bătuți și arestați și închiși cu picioarele în butuci. Dar acesta este logica umană. care de cele mai multe ori îi cere socotealele lui Dumnezeu și noi am vrea să l punem pe Dumnezeu în tiparul nostru de gândire, dar vedem că acești ucenici împreună cu apostolul Pavel sunt însufleți de cu totul și cu

[32:40]totul altă atitudine. Ei sunt convinși că Dumnezeu conduce împrejurările. Ei sunt convinși că nimic din ce se întâmplă în viața lor nu este la întâmplare. Ei nu știu care va fi răspunsul și care este tălmăcirea acelei viziuni, a acelui om în nevoie, dar ei sunt convinși că sunt în planul lui Dumnezeu. De aceea cântă plini de bucurie. Ei cântă în încercare. Spune i cuvântul lui Dumnezeu atât de frumos.

[33:14]Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i a aruncat în temniță dinăuntru și le a băgat picioarele în butuci. Pavel și Sila se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închiși ascultau. Vedeți încă o dată mărturia. Cum reacționează copilul lui Dumnezeu atunci când este în suferință? în durere. De cele mai multe ori este ilogic, este ireal să fii bucuros când suferi. Este ilogic, este

[33:49]de neacceptat și de neconceput ca să ai o atitudine optimistă, bucuroasă atunci când ai durere și suferință. Cu toate acestea, oamenii aceștia puteau să cânte plini de bucurie în momentul în care erau întemnițați. Oamenii aceștia puteau să se roage lui Dumnezeu în cele mai grele momente. Și vedem că lucrul acesta a avut un efect. spune: "Dar cei închiși îi ascultau." Vedeți cât de important este pentru slujitori să rămână în ascultare de Dumnezeu? Cât de important este să nu cadă în deznădejde și mai mult decât orice să aștepte momentul și timpul în care va lucra Dumnezeu. Timpul acela perfect despre care ne spune cuvântul lui Dumnezeu. Știm că sunt cele două elemente de măsurare a timpului. Este vorba despre ă Cronos, nu? Care se referă la timpul, la secunde, la minute care trec. Iar Cairos este vorba despre timpul lui Dumnezeu, acel moment tainic, perfect, în care Dumnezeu

[34:58]intervine și lucrurile încep să miște. Și ucenicii erau plini de această încredere că Dumnezeu va lucra la momentul potrivit. Vedeți cât de important este să lași lucrurile în mâna lui Dumnezeu, să fii în pace chiar și în mijlocul suferinței și să aștepți momentul în care va lucra Dumnezeu. În versetul 26 vedem modul de intervenție a

[35:31]lui Dumnezeu în suferință, în durere, în arest, în închisoare, cu picioarele în butuci, dar cu o atitudine corectă. Dumnezeu a alege acela ca să fie momentul său perfect în care va interveni și va lucra. Spune că deodată s a făcut un mare cutremur de pământ, așa că s au clătinat temeliile temniței. Îndată s au deschis toate ușile și s au dezlegat legăturile fiecăruia. Uau! Cum

[35:58]se poate întâmpla ca deodată să fie un cutremur atât de mare în care nu doar se zgâlțâie pământul, să deschidă și ușile, să cadă gratile și ce fel de cutremur este acela care dezleagă cătușele inculpaților? Numai Dumnezeu putea să facă o asemenea minune. Vedeți, dacă oamenii aceștia ar fi căzut în în deznădejde, dacă n ar fi avut o mărturie răsunătoare, probabil că

[36:27]momentul în care ar fi intervenit Dumnezeu ar fi fost știrbit de slavă. Dar vedeți, ei și au făcut partea într un mod perfect. N au lăsat ca suferința să le ă ă ă acopere inima. n au lăsat, nu s au lăsat copleșiți de această durere și de nedreptate care li se făcea și au spus: „Dumnezeu este în control, Dumnezeu va lucra." Iar în momentul în care intervine Dumnezeu, vedem acest moment glorios în care le cad legăturile. Și cât de frumos, versetul 27 ă nu doar că ne arată modul în care a lucrat Dumnezeu și momentul în care alege să le să intervină Dumnezeu, dar versetul 27 ne descoperă tălmăcirea tainei apostolului Pavel, un bărbat în Macedonia care striga după ajutor. Și în versetul 27 vedem care este acest bărbat care cerea ajutor. Temnicerul s a deșteptat și când a văzut ușile tămniței deschise, a scos sabia și era gata să ă era gata să se omoare, căci credea că

[37:34]cei închiși au fugit. Dar Pavel a strigat cu glas tare: Să nu ți faci niciun rău, căci toți suntem aici. Cât de minunat este. Dumnezeu nu le a descoperit cine va fi acel bărbat în nevoie. Cine este acela care strică după ajutor în Macedonia. Dumnezeu nu le a spus de ce închide ușa, ușile în Asia. Dumnezeu nu le a explicat de ce Duhul lui Iisus le a interzis să intervină în alt oraș și nu i a lăsat să se abată de la traseu. În momentul în care a ajuns în Macedonia, nu le a spus exact că acesta este orașul. În momentul în care au început să sufere, Dumnezeu nu le a explicat de ce suferă în momentul acela, dar pentru că ei s au încrezut. În momentul în care Dumnezeu alege să intervină, vedeți cât de frumos descoperă Dumnezeu lucrurile și le arată. Acesta era urgența pentru care nu v am lăsat să mergeți în Asia și Bitinia. Acela Aceasta este urgența pentru care v am vrut aici în Filipi.

[38:38]Pentru că niște femei cu la marginea unui râu îl căutau pe Dumnezeu. Pentru că o femeie era chinuită de Satana și trebuia eliberată. Pentru că omul acesta care a apărut în vedenie apostolului Pavel striga după ajutor. Era un suflet care îl căuta pe Domnul. Cât de frumos temnicerul era gata să și ia viața. Și aice vedem harul lui Dumnezeu, mila lui Dumnezeu care știa nevoia acestui om, știa căutările acestui om. era Îl vedem ca fiind un om onorabil, pentru că numai un om onorabil putea să și ia viața în momentul în care nu și îndeplinise bine misiunea. Și el este gata să moară pentru că nu și a îndeplinit bine misiunea, misiunea, pentru că el credea că toți deținuții au fugit. Dar ce lucrare face Dumnezeu prin apostolul Pavel și ceilalți ucenici care erau închiși? El pregătește inimile oamenilor din închisoare să audă Evanghelia. Și acești oameni care au auzit cântările și rugăciunile apostolilor printre ei era

[39:40]și temnicierul care a stat de pază până în momentul în care a avut loc cutremurul și Duhul lui Dumnezeu a cercetat inima acestui om. Și cât de frumos este acest deznodământ în care temnicierul cade la picioarele apostolilor. Este neștiința unui om care nu știe cum să ajungă la Dumnezeu. El, de fapt se prăbușește înaintea Dumnezeului lui Pavel, pe care acesta îl propovăduise, pe care acesta îl vestise, pe care acesta îl lăudase și el strigă: "Mai poate să spună doar atât?" Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? Cât de

[40:18]frumos este strigătul acesta. Câte lucruri trebuie să facă Dumnezeu? Câte uși trebuie să închidă Dumnezeu? Câte piedici să dea la o parte? Câtă suferință trebuie să îndure slujitorul lui Dumnezeu uneori pentru ca un suflet să cadă zdrobit la picioarele lui Dumnezeu. Slăvit să fie El. Numai Dumnezeu poate să facă lucrul acesta. este lucrarea tainică a lui Dumnezeu. Noi nu știm de ce Dumnezeu închide ușe. Noi nu știm de ce Dumnezeu îngăduie o suferință. Noi nu știm de ce Dumnezeu ne trimite în după mintea noastră într un loc fără logică. Dar ascultarea aduce binecuvântare. Ascultarea îl onorează pe Dumnezeu. Iar cel mai important este că lucrarea lui Dumnezeu și expansiunea aceasta a bisericii, multiplicarea are loc doar atunci când slujitorul

[41:13]rămâne în ascultare. Ce să fac ca să fiu mântuit? Vedeți ce modă a avut Dumnezeu de lucru ca omul acesta să fie mântuit? a îngăduit acel context în care acea slujnică să vină și să îi necăjească. A îngăduit ca oamenii aceia răi să i ducă pe nedrept în fața judecătorilor. A îngăduit bătaie și suferință, arest și închisoare. Dar toate acestea pentru ca un suflet să l primească pe Domnul Iisus Hristos. În felul acesta, apostolul Pavel a înțeles cine era acela din viziunea lui care cerea ajutor să vină în Macedonia. Cât de importantă este răbdarea și ascultarea slujitorului

[42:04]lui Dumnezeu. Vedeți, Dumnezeu știe întotdeauna care este urgența. Dacă ar fi după noi, am spune că e mai urgent să mergem acolo sau că este mai bine, că este mai aproape sau că ne costă mai puțin să mergem acolo. Cât de important este ca slujitorul lui Dumnezeu să nu întrerupă această comunicare cu Dumnezeu în care Dumnezeu îi spune și ăă explică

[42:31]își exprimă voia într un mod foarte concret, iar slujitorul ascultă. Dumnezeu știe care este urgența. Dumnezeu este acela care face planul. Dumnezeu este acela care nu dă întotdeauna toate detaliile, dar slujitorul are datoria să asculte. Pentru că în felul acesta învățăm că Dumnezeu nu lucrează după mintea noastră. Dumnezeu nu lucrează când vrem noi. Dumnezeu are toată autoritatea în cer și pe pământ. Dumnezeu controlează evenimentele. Dumnezeu controlează istoria și Dumnezeu conduce viețile noastre. Și Dumnezeu intervine la momentul perfect. Vedeți, adesea noi credem că dacă v spunem o vorbă cuiva, i o spun eu acuma și asta îi va ajunge la inimă și nu facem decât să înrăim poate pe cineva sau să l îndepărtăm mai mult pentru că am crezut că facem noi. Cât de important este ca slujitorul să rămână în ascultare de Dumnezeu.

[43:40]Aș vrea să rămânem cu gândurile acestea. Cât de important este să rămânem în ascultarea de Dumnezeu, să păstrăm comunicarea vie și neîntreruptă și să nu credem că odată ce am fost mântuiți, odată ce Dumnezeu ne a vorbit o dată, după aia există o logică a lucrurilor și e foarte simplu să știi care i voia lui Dumnezeu. spune apostolul Pavel:„Nu fiți neînțelepți, ci fiți înțelepți și deosebiți și deosebiți care este voia

[44:18]lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu nu este evidentă pentru toată lumea. Voia lui Dumnezeu de multe ori este descoperită în ascultare, prin răbdare, prin suferință și întotdeauna ea este în acord cu voia perfectă a lui Dumnezeu. Dumnezeu să fie slăvit și binecuvântat pentru că El este acela care a vegheat la formarea bisericii încă de la începuturile ei și el este acela care veghează asupra ei și astăzi. și să venim înaintea lui Dumnezeu cu rugăciunile noastre, cu cerile noastre, cu mulțumirile noastre și în același timp să evaluăm și viețile noastre

[45:05]în relația cu Dumnezeu. Care este atânea noastră vizavi de slujitor și stăpân. Dumnezeu să fie binecuvântat în veci. Amin.