Nu te lăsa păcălit: Cum recunoști ce contează cu adevărat (Mircea Pătrășescu)

[0:00]Cu acest cuvânt și a întâmpinat Iisus ucenicii după înviere. Pace vouă. Și cu aceste cuvinte vreau și eu să întâmpin adunarea în ziua de astăzi. Aș vrea să citim din epistola lui Pavel către Coloseni capitolul 3, de la versetul 5 până la 17. Practic, va fi o continuare de la ultima predică. ținută tot din Coloseni despre dișerământul spiritual.

[0:37]Coloseni 3 de la 5. De aceea omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ. Curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Din numărul lor erați și voi odinioară când trăiați în aceste păcate. Dar acum lăsați vă de toate aceste lucruri de mânie. de vrăjmășie, de răutate, de clevetire,

[1:10]de vorbele rușinoase care v ar putea ieși din gură. Nu vă mințiți unii pe alții întrucât v ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui și v ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință după chipul celui ce l a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăre împrejur, nici netăire împrejur, nici barbar, nici schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți. Astfel, dar ca niște aleși ai lui Dumnezeu sfinți și preaiubiți, îmbrăcați vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți vă unii pe alții și dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați vă unul pe altul. Cum v a iertat Hristos, așa iertați vă și voi. Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcați vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați ca să alcătuiți un

[2:10]singur trup să stăpânească în inimile voastre și fiți recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați vă și sfătuiți vă unii pe alții cu psant, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră. Și orice faceți cuvântul sau cu fapta să faceți totul în numele Domnului Iisus și mulțumiți prin Elui Dumnezeu Tatăl.

[2:40]Amin. Vreau să vorbim astăzi despre elefantul din încăpere. Știți că expresia aceasta înseamnă când există o temă sau un subiect dificil, sensibil, pe care oamenii nu vor să l abordeze. Elefantul însă nu este la cel la care vă gândiți dumneavoastră, respectiv pentru că astăzi este ziua alegerilor și aceste alegeri cu siguranță ne au afectat într un fel sau altul pe cei mai mulți dintre noi, dacă nu pe toți. Ăă, există o atmosferă

[3:15]de tensiune, să i spunem, de așteptare, de ă speranțe proiectate ăă și față de care mulți oameni mâine vor fi bucuroși sau dezamăgiți. Sper să nu fie cazul nostru, indiferent de rezultat, pentru că asta este despre ceea ce vreau să discutăm. Suntem în altă ligă, ca să spun așa. Elefantul despre care vreau să discutăm este lipsa discernământului spiritual. Iar încăperea nu este biserica Antiohia, este și ea cuprinsă, ci este vorba de bisericile evanghelice în general. Nu am să merg mai departe

[4:05]ăă vorbind despre celelalte denominații creștine sau de lumea creștină, ci după cum este sănătos încercăm să scoatem întâi bârna din ochiul nostru. [Muzică] tot ceea ce s a întâmplat în perioada aceasta și mai ales că spiritele s au înfierbântat și după cum am spus foarte mulți au s au implicat și au investit în aceste alegeri gândindu se la viitor, gândindu se la cum ar fi mai bine. Ăă am constatat sau dacă ar fi o concluzie pe care pot s o trag și care o problemă cu care rămânem și după alegeri. Deci alegerile vin și trec, oricine va ieși, această problemă rămâne și asta mă îngrijorează. Lipsa discernământului spiritual. Nu mă refer la candidatul pe care pentru care au optat unii sau alții dintre noi vorbesc. Deci aici rămânem strict în lumea evanghelică ă ci de modul în care se

[5:14]gândește sau de criteriile pentru sau argumentele prin care și au susținut alegerile ă opțiunea ăă observând așteptările exprimate, modul în care unii chiar au și au proiectat speranțele de viitor asupra unor oameni, uitând că speranța noastră legată de viitor este Iisus Hristos. în primul rând și cel mai mult, indiferent cine este. Ăă, dar cel

[5:45]mai [Muzică] ă îngrijorător sau cel mai rău este modul în care unii frați au început să i privească pe alții, de modul în care unii au vorbit cu alții, de atitudinea pe care unii au arătat o față de alții sau o arătă în continuare. ăă cuvinte, grele dezbinări până într acolo încât [Muzică] ăă unii au spus că da, nu poți să votezi cu cutare și să fii creștin. Asta este o totală lipsă de discernământ. De când urmarea lui Hristos a devenit validată de orientarea politică sau de votul pe care î dau. Ori aceste lucruri ar trebui să ne preocupe mai mult, desigur și alegerile suntem ce trebuie să avem conștiință civică, dar asta trebuie să ne doară și mai tare și să ne preocupe și mai mult decât viitorul țării, pentru că asta ține are de a face cu viitorul nostru veșnic, implicit și cu viitorul țării. Ă

[6:47]problema aceasta este mai importantă și mai gravă decât problemele economice sau politice pe care le avem sau eventual le vom avea. Ăă de când biserica lui Hristos este își pierde capul așa de ușor sau evanghelicii, am spus că rămân în perimetrul ăsta așa de ușor încât este ca și cum am uitat în cine credem, care ne este speranța, despre asta vom vorbi și așteptările noastre. încât am mizăm totul pe un vot politic. Repet, indiferent care ar fi el. [Muzică] Sunt creștini adevărat cu mai mult sau mai puțini discernământ spiritual, moral sau intelectual, dar de când identitatea noastră în Hristos este confirmată de inteligența politică sau de dibăcia cu care votez. Probleme mai mari decât pe cine alegem. pot fi în viața noastră sau urmează să ni se întâmple pe calea noastră către

[7:52]cer. Sunt lucruri discutabile chiar și în aspectele vieții de credință, la fel cum altele sunt nediscutabile. Și despre lucrurile nediscutabile în viața de credință sunt lucruri asupra cărora nu se votează, nu există toleranță, nu avem ce discuta. Pentru astfel de lucruri îți dai viața. Să dau un exemplu, câteva exemple. Histos este fiul lui Dumnezeu. Acest lucru nu este discutabil. trebuie să fie așa sau asta înseamnă în momentul în care nu crezi asta, nu te poți numi creștin. Atunci avem o problemă dacă ajungem la astfel de discuții. Histos a înviat din morți. Dacă avem o problemă cu asta, atunci într adevăr pot să mi exprim rezerva sau să mă îndoiesc de

[8:51]identitatea ta în Hristos. Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. Iarăși alt axiom. Trebuie să vestim Evanghelia. Trebuie să trăim în ascultare de Dumnezeu, în sfințenie. Toate aceste lucruri nu sunt discutabile. Deci lucrurile astea trebuie să le regăsim în toți cei care spun că l urmează pe Hristos. Și o dovadă pentru asta este că mulți dintre înaintașii noștri și au dat viața. Ați auzit de oameni care și au dat viața pentru credința în Hristos în care au spus: „Aleege, ori aduci tămâia acestui idol, ori mori." Au ales moartea. Era vorba de o simplă declarație. De asta spun, aceste lucruri nu sunt discutabile și acestea sunt lucrurile fundamentale pentru care se merită să și mori. [Muzică] La fel pentru Biblia, cuvântul lui Dumnezeu, foarte mulți au riscat nu mai zic de cei care au început să

[9:47]traducă Biblia, de cei care au făcut sunt niște frați cunoscuți și de dumneavoastră din trecăștin pe evanghelie care și au riscat viața, unii au făcut pușcărie ca să aducă Biblii în țară. Asta înseamnă credință autentică. Asta înseamnă lucruri fundamentale sau să fii un urmaș al lui Hristos. Când ați auzit oameni care și a dat viața pentru ce haine să poarte creștinii? Știți vreun caz? Nu știu, sau ce să mănânce și ce să nu mănânce, ce să bea și ce să nu bea creștinii. Astea încep să fie probleme

[10:26]discutabile, dar foarte interesant că astea sunt aduse cel mai mult în față și după astea sunt măsurate și stabilite criterii de a include pe cineva sau nu în împărăția lui Dumnezeu, ca și cum asta ar depinde de noi. Și astfel un astfel de discernământ, a spune întunecat sau neclar se proiectează asupra tuturor alegerilor vieților noastre și asupra tuturor relațiilor noastre. Asta este cel mai important.

[11:02]Ăă haideți să vă dau un exemplu ăă legat de poporul Israel, pentru că și ei au fost confruntați cu astfel de probleme. Și toți oamenii sunt confruntați cu astfel de probleme. Ăă uitați, de exemplu, înainte de venirea Domnului Iisus, cu siguranță știți aceste versete, o profeție, de fapt nu o un avertisment al lui Dumnezeu pentru poporul Israel, care la vremea aceea asta însemna poporul lui Dumnezeu. Exista un teritoriu geografic fizic unde locuia Dumnezeu. Cine voia să l întâlnească trebuia să meargă acolo. Ăă trebuia să ă devii

[11:44]iudeu pentru ca să intri în poporul lui Dumnezeu. Uitați ce se întâmplă cu poporul lui Dumnezeu. Și interesant ce problemă remarcă Osea în capitolul 4. Ascultați cuvântul Domnului, copiii lui Israel. Căci Domnul are o judecată cu locuitorii țării pentru că nu este adevăr. Nu este Aici vorbim de poporul lui Dumnezeu. Da, rețineți, nu de un de state cum sunt astăzi. Ăă nu este îndurare, nu este

[12:15]cunoștință de Dumnezeu în țară. Fiecare jură strâmb și minte, ucide, fură și preacurvește. Năpăstuiește și face omoruri după omoruri. De aceea țara se va jeli. Toți cei ce o locuiesc vor tânji împreună cu fiarele câmpului și păsările cerului, chiar și peștii mării vor pieri. Dar nimeni să nu se certe pe altul, nimeni să nu mustre pe altul, căci poporul tău este ca cei ce se ceartă cu preoții. Te voi potigni ziua. Proorocul se va pocti și el împreună cu tine noaptea și pe mama ta o voi nimici. Poporul meu piere din lipsă de

[12:52]cunoștință. Ce vorbeam noi data trecută de din Coloseni? Fiindcă au lepădat cunoștința și eu te voi lepăda și nu voi mai fi preot. Fiindcă ai uitat legea Dumnezeului tău, voi uita și eu pe copiii tăi. Observați cum problemele noastre încep de la cunoștință și asta înseamnă implicit discernământul spiritual. Cum poporul lui Dumnezeu ales, a ajuns un popor în care părea că totul este bine. Sistemul jertfelor mergea, oamenii păzeau sărbătorile, dar Dumnezeu reclamă și spune: „Nu este adevăr, nu este dreptate, nu este cinste."

[13:38]Oare nu ar trebui să și textul citit la început nu cumva ne pune în gardă și ne spunea vedeți ce este între voi, dragi credincioși evanghelici. Și apoi putem să avem speranțe de la ceilalți oameni, mai ales de la cei care nu sunt ancorați sau nu sunt în trupul lui Hristos, nu sunt creștini sau credincioși. Ă și apoi o o confruntare

[14:12]dintre Domnul Iisus după ce a venit Mesia și a spus: „Eu sunt Mesia". L au recunoscut? nu l au recunoscut. De ce oare? Păi, cred că din cauza lipsei discernământului spiritual, pericol cu care și noi suntem confruntați și contextul acesta alegerilor ne a dovedit o sau cred că ne arată tuturor. Ă în Matei

[14:50]12, stați așa că nu știu dacă este ăsta. Da. Din Marcu, Matei 12, versetul 9. Iisus a plecat de acolo și a intrat în sinagogă și iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată ei ca să poată învinui pe Iisus. Observați de fapt care este adevărul? Aveau deja o prejudecată, aveau deja o intenție rău motivată.

[15:30]L au întrebat, este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat și tot felul de probleme din acestea false sau moral false pe care le ridică tot timpul fariseii. El le a răspuns: "Cine este omul acela dintre voi care dacă are o oaie și cade într o groapă în ziua sabatului să n o apuce și s o scoată afară? Normal, nu vrei să ți pierzi din bunurile tale sau din averea ta." Și Iisus le arată fățărnicia lor. Cu cât mai de preț este deci un om decât o oaie. De aceea este îngăduit a face bine în zilele sabatului. Și l vindecă pe acel om. Fariseii au ieșit afară și s au sfătuit cum să omoare pe Iisus. Credeți că îi preocupa pe ei sfințenia să nu încălcăm ziua de Sabat, să păstrăm poruncile Domnului? Despre asta vorbesc și asta ne arată lipsa discernământului spiritual. Și atunci când nu îl ai, știți ce se întâmplă? Aluneci în

[16:32]direcția aceasta. Măcar am găsi o scuză pentru ei, spunând: „Domnule, așa ceva nu se mai întâmplase în istorie să vină Mesia." și n au știut, n au n au citit cu atenție, n au fost pregătiți. Doar puțini l au recunoscut ca Mesia. Dar mă întreb, noi ce scuze mai avem după 2000 de ani de când știm că Mesia a venit? Ă Hristos s a întrupat, apostolii le au vestit Evanghelia în toată lumea, ba au și scris și ne au spus cuvintele lui Iisus. Și după atâția ani de istorie bisericească, de învățături, de doctrine, de crezuri formulate și de cărți scrise, mi e teamă că avem mai puține scuze decât ei. Și de aceea privind [Muzică] la capitolul acesta 3 din Coloseni, data trecută am vorbit despre era cumva o chintesență. Cum să avem discernământ

[17:40]spiritual? Și primele versete din capitolul 3 cumva ne dau această chintesență când ni se spune să umblăm după lucrurile de sus unde Hristos și aia de la dreapta lui Dumnezeu și ne am întrebat ce înseamnă asta? De ce mi spune acest lucru? și să ne gândim la lucrurile de sus și faptul că noi am murit și viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și că practic viața noastră acum este Hristos și ea se va vedea în realitate așa cum este când el va veni. Ă cum acum aș vrea doar să extindem cumva ideea aceasta. Am discutat oarecum despre ea data trecută, dar așa cum o văd prinsă ă Pavel o dezvoltă până aici

[18:29]și practic avem trei elemente și am să vi le spun vor fi ușor de reținut. La începutul epistolei, cum am subliniat și data trecută, am observat că deși adunarea dincolo se părea o adunare care era într o stare bună, avea credință în Hristos și dragoste pentru frați, Pavel continuă și spune: „Măi, noi ne rugăm pentru voi ca să fiți plini de cunoștință." Și de aici a pornit toată discuția și vom vedea că se susține tema aceasta de a lungul epistolei. Mereu cumva, dacă nu o spune foarte clar, adaugă un cuvânt care te face să te gândești la asta. Înțelepciune, plin de cunoștință, cu toată priceperea și așa mai departe. Și am spus Pavel se pare că vrea să transmită Colosenilor trebuie să este un

[19:20]trebuie, dar nu este opțional. Trebuie să vă umpleți. Trebuie să ne umplem de cunoștința lui Dumnezeu, de cunoștința voiei Lui. De aceea și textul pe care l am citit se încheie cu cuvântul lui Dumnezeu să locuiască în belșug din belșug în inimile voastre. Ă cred că am putea să găsim sau am găsit formula aceasta care pe mine mă ajută să rețin ușor toată epistola. Uitați să citim de la 3 la 5. Mulțumim lui Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi și am auzit despre credința voastră în Hristos Iisus și despre dragostea pe care o aveți față de toți sfinții din pricina nădejdii care vă așteaptă în

[20:09]ceruri. Recunoașteți cele trei, da? credință, nădejde și dragoste. Asta mi se pare că este formula pe care o aplică Pavel aici dezvoltat față de cum o aplică în Corinteni. Și primul lucru este sau cum putem să ne gândim la lucrurile de sus, cum să ne dezvoltăm discernământul spiritual care este vital pentru viața noastră de credință. Aș zice, m aș referi în primul rând la nădejde. Hristos în noi nădejdea slavei. Da, ăsta

[20:44]este primul element. Este nevoie să ne umplem de cunoștința voii lui, după cum stă în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească. Și spune Pavel: „De ce? Ca să fim deștepți și cu capul mare, nu ca să plăcem Domnului. Ăsta este dezideratul. Asta este condiția fără de care nu poți intra în împărăția lui Dumnezeu. Trebuie să fii plăcut Domnului. Altfel nu primește ce nu i plăcut. Cu alte cuvinte, asta trebuie să fie preocuparea noastră, să devenim acei oameni duhovnicești, după cum spune el în versetul 11 1 cu 11: Întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavelui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare cu bucurie mulțumind Tatălui. Acești oameni, oameni răbdători, oameni bucuroși, oameni mulțumitori și recunoscători Tatălui. De ce?

[21:42]Pentru că, după cum spuneam mai departe, El ne a dat privilegiul să avem parte de moștenirea sfinților în lumină. Observați, o pune în contrast după ce ne a scos de sub puterea întunericului și ne a strămutat în împărăția fiului dragostei lui. Cu alte cuvinte, iertarea noastră, eliberarea noastră din robia păcatului înseamnă mai mult decât o simplă declarație a lui Dumnezeu. Te am iertat și eu sunt liniștit. M a iertat Dumnezeu. Dumnezeu face ce Nu doar că o

[22:15]spune, dar face ceva. Și am discutat data trecută despre asta. pur și simplu din punct de vedere spiritual ne strămută în alt loc. Da, este o dezrădăcinare din locul în care eram robi și sclavi și ne pune în alt loc, dintr o împărăție spirituală în alta. Și să știți că există doar două împărății spirituale. Spun una a întunericului care influențează toate țările de pe pământ, inclusiv România. Da. Cum spune cuvântul, lumea zce în cel

[22:53]rău. Și țările creștine, așa zis sau declarate creștine, sunt influențate de ce rău. Nu înseamnă că sunt scutite de această influență și că rău nu și face uneori lucrarea ăă foarte bine în țări creștine. Deci ne și a doua este împărăția lui Hristos în care oameni din mai toate țările lumii noastre fac parte, au fost strămutați din punct de vedere spiritual. Deci nu mai există pe pământ astăzi o țară creștină sau un popor ales al lui Dumnezeu cum a fost Israel, ci doar diverse țări și împărăția lui Dumnezeu în care sunt fac parte

[23:41]oameni din toate națiunile. Poporul lui Dumnezeu, am putea spune, este acum mult etnic și este împrăștiat în toată lumea, dar are domiciliul în cer. Da, acolo este reședința și acolo locuim cu toții deocamdată doar sub forma asta spirituală, dar care despre care ar trebui să înțelegem mai bine și nu s o considerăm doar așa o imagine care nu ne preocupă. Ba da, trebuie să ne preocupe foarte mult pentru că asta influențează modul în care ne trăim existența noastră în continuare pe acest pământ. Chemarea noastră așadar nu este să impunem un regim politic creștin. De multe ori, fără să unii fără

[24:23]să vrea alții în mod conștient, greșit, spun eu, asta vor să încerce să impună cu forța. au fost în istorie astfel de inițiative. În final au fost niște eșecuri și regimul lui Calvin la Geneva și Cruciadele și Republica din Munster, un soi de societate în care cu forța toată lumea trebuia să devină creștin. Uitați vă ce face islamul. este aceeași mentalitate și spuneți dacă vi se pare o cale a lui Dumnezeu. Mai degrabă ar trebui să înțelegem că noi suntem acum dacă am fost strămutați în această lume, în această țară, suntem mai degrabă agenți ai împărăției lui Hristos sau ambasadori, de exemplu, un alt teme folosit în lumea aceasta, propovăduind Evanghelia. Asta este marea filozofie sau asta este chemarea

[25:24]noastră. Fizic nu simțim nimic. Poate nici emoțional nu am simțit când am fost strămutați, dar o știm. Și atunci trebuie să acționăm ca atare, Dumnezeu ne spune: „De acum tu ești în locul ăsta, în țara asta, un agent, un cetățean al acestei împărății și în primul și în primul rând pe asta trebuie s o slujești și ăsteia să i faci

[25:50]propagandă. Cade pe locul doi alegerile din țara ta atunci când sunt. sau cad pe locul doi [Muzică] alegerile. Chemarea noastră este să propovăduim evanghelia în această lume care zace în cel rău fiind sare și lumină. Ce anume trebuie să propovăduim? Și asta este prima noastră speranță sau primul punct fix de care ne agățăm că Hristos este imaginea lui Dumnezeu. Versetul 15. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Cu alte cuvinte, spuneam: „Întoarce te la Dumnezeu." Cine i Dumnezeu? L ai văzut pe Dumnezeu? Nu, dar avem o mărturie că au fost mulți care l au văzut. Nu există Dumnezeu, domnule, să mi se arate mie. S a arătat. Hristos este și cuvântul folosit acolo. Eicon, înseamnă imagine identică.

[26:49]Printre altele, de aici vine și cuvântul icoană. Cu alte cuvinte, nu este un simbol, este identic și am spune, dădeam uneori și mă gândeam, băi, ce privilegiu pe apostoli, chiar și pe oamenii simpli care au trăit în preajma lui, să l vezi pe Mântuitorul în carne și oase. Dar după ce mi s a mai dezvoltat discerântul spiritual, mi am dat seama că nu asta este marea nu este asta marele privilegiu pe care l am pierdut. Dimpotrivă, s ar putea să fie un pericol. De ce? Observați că apostolii nu ne au lăsat absolut, dar absolut niciun detaliu despre înfățișarea fizică a lui Iisus? Credeți că este o scăpare? Credeți că este o coincidență? Nu. Niciunul. Nu știm cum arăta Iisus, nici măcar culoarea părului. Nu au avut grijă să nu spună nimic. De ce? pentru că imaginile sunt

[27:50]înșelătoare și de acest lucru ar trebui să ținem cont și mai ales noi ca și popor al lui Dumnezeu, ca oameni ai cărții, ar trebui să nu mai ne lăsăm păcăliți așa de ușor de imagini. Chiar Domnul, Dumnezeu când își cheamă poporul în Egipt spune: „Să nu vă faceți chip cioplit. De ce? știe predispoziția noastră spre imagine și faptul că de multe ori suntem păcăliți și cât de mult ne lăsăm amăgiți de imagini frumoase, de carisma unor vorbitori, de cuvinte frumoase care ne gâdilă urechile. Bă, la un moment dat ni se spune că oamenii își vor da sufletul să audă ce le place.

[28:38]N ar trebui să fim noi printre oamenii aceia care să spunem în primul rând astfel de lucruri și doi să ne lăsăm păcăliți de astfel de lucruri. Haideți să vedem un exemplu pe care îl știți cu toții, dar este Se pare că mereu trebuie să ne readucem aminte cum judecă Dumnezeu și cum privește Dumnezeu. Noi privim foarte mult la imagine, la chip și așa alegem. Așa era să aleagă și Samuel. conducătorul lui Israel. În 1 Samuel

[29:13]16, când este trimis să aleagă un fiu din fiii lui, din familia lui Isai. Ăă, uitați la verset 1 Samuel 16:6. Când a intrat, au intrat ei, Samuel, văzând pe Eliab, observați la ce s a uitat. Băi, ce bine arată ăsta! Ar fi bun de împărat. Și i a zis: „Negreșit unsul Domnului este aici înaintea lui." Și Domnul a zis lui Samuel:„Nu te uita la înfățișarea și înălțimea a staturii lui, căci l am lepădat." Domnul nu se uită la ce se uită omul. Omul se uită la ceea ce izbește ochii. Observați? De atunci este dintotdeauna e valabil acest aspect. Dar Domnul se uită la inimă.

[30:05]și l a ales pe David. Chiar dacă mai jos citim, era avea și fața frumoasă și ochi frumoși și păr bălai, dar nu ăsta este criteriul. Elia probabil că arăta și mai bine, era și mai puternic, dar Domnul i a spus lui Samuel:„Nu ăsta este criteriul meu. Credeți că s a schimbat între timp? Cu siguranță nu. Nici ăsta n ar trebui să fie criteriul nostru când alegem lideri și nu numai pentru țara noastră, în comunitatea noastră și așa mai departe. Cât de ușor și mai ales când

[30:40]ascultăm sau primim învățături de la tot felul de lideri carismatici și spunem da, dar și când cineva ne sesizează, mă, dar ceva nu i în regulă sau uite asta nu e. Da, dar vorbește frumos. Da, dar arată bine. Nu poți să ți dezvolt discernământul spiritual în modul acesta. Din punct de vedere fizic foarte interesant, se pare că Iisus nici măcar nu era atrăgător, așa cum ne place nouă să credem că era cel mai frumos om de pe pământ. Și știți ce mă face să cred asta? Isaia. Da. Și fratele Mi și ne a predicat din capitolul 53. Să vă readuc

[31:25]aminte, el a crescut înaintea lui ca o draă slabă, nu ca un lider puternic, care ai toți ar fi zis ăsta este, ca un lăsar care iese dintr un pământ uscat. N avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile. Observați? Nu a marșat pe asta. Nu și a luat un chip de felul acesta Domnului Iisus. A zice intenționat a făcut așa pentru că oamenii l ar fi urmat pentru carisma lui, nu pentru identitatea lui și înfățișarea lui n avea nimic care să ne placă. Cam atât despre ce

[32:05]face ce face imaginea despre un om. Cât de departe poate fi imaginea de adevăr. Nu numai că Iisus se pare că nu era atrăgător din punct de vedere fizic, dar a făcut ceva și mai profund și mai greu. În Filipeni 2, Pavel ne spune mai înainte spune versetul ăsta: "Fiecare dintre voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Sau aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Iisus. Care era gândul lui Hristos Iisus? De abia aștept să ajung rege, să arăt eu cum se conduce. Și spune el, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, observați aceleași cuvânt, eiconi, era Dumnezeu. Asta înseamnă. Avea chipul lui Dumnezeu. Totuși, n a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci s a dezbrăcat pe sine însuși și a luat un chip de rob, făcându se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om. S a smerit și s a făcut

[33:04]ascultător până la moarte și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu l a înălțat nespus de mult și i a dat numele care este mai pe sus de orice nume, pentru ca în numele lui Iisus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ și orice limbă să mărturisească spre sava lui Dumnezeu Tatăl că Iisus Hristos este Domnul. Ăsta este liderul, ăsta este conducătorul și ăsta este modelul nostru. Vrei să fii lider? Foarte bine. Urmează modelul.

[33:39]Și asta începând din familia ta, atunci când pretinzi că ești un urmaș al lui Hristos, trebuie să dezvolți o astfel de atitudine. Nu, aici nu se avem ce să discutăm. Smerenie, blândețe, să nu abuzezi de puterea, funcția sau prerogativele pe care le ai. Să ți pese de alții, să urmărești și foloasele lor. Asta înseamnă adevărata putere. Vreți să alegeți, aveți dileme când să alegeți? După criteriile astea, Hristos este nădejdea noastră pentru că este singurul care are autoritate peste orice putere spirituală sau pământească. Și dacă veți citi de la 15 până la 20, veți vedea ele mai înainte de toate este domniile și stăpânile. Foarte interesant că tot mereu Pavel strecoară această expresie. Domniile și stăpânirile ni se spune că au fost create pentru el, prin el și pentru

[34:38]el. Ă și toate lucrurile se țin prin el. El și apoi ni se spune că el este capul trupului, al bisericii, e începutul cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate să aibă întâietatea. Cine este number one? Hristos. După aceea, celelalte probleme devin secundare. Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în el. Are el nevoie de noi ca să schimbe vreo autoritate pământească sau spirituală? nu poate s o facă liniștit singur. Nădejdea noastră trebuie să fie în Hristos în primul rând și nu în lideri vremelnici. Să nu ne proiectăm toate speranțele noastre asupra unor oameni pentru că mâine pot dispărea, mâine pot dezamăgi și așa mai departe. Sigur trebuie să facem tot felul de alegeri și de să ne exercităm responsabilitățile noastre, dar în momentul în care teologia din mintea mea, discernământul este la locul

[35:44]lui și știu Hristos, el este nădejdea mea, el este chipul lui Dumnezeu, nimeni nu poate fi ca el, dar învățăm de la el și ar trebui să fim cât mai aproape de chipul acesta, mult mai clar îmi este sau înțeleg mai bine cam încotro să mă îndrept, cam ce alegeri să fac și mai ales ce alegeri să fac cu privire la mine. Da, cum mă evaluez pe mine.

[36:12][Muzică] Ă Tot ce putem face noi este să întruchipăm acest tip de acest tip de conducere cristică sau să sprijinim conducerile care se apropie de acest model. Hristos este puntea de legătură dintre Dumnezeu și oameni, făcând pace prin sângele crucii lui, astfel încât care a fost scopul să ne înfățișăm? Versetul 22, înaintea lui, sfinți fără prihană și fără vină, negreșit dacă rămânem întemeiați și neclintiți în credință. Și aice Pavel introduce al doilea element despre care vom vorbi, fără să vă abateți de la nădejdea Evangheliei. Da,

[36:53]ăsta este primul element. Hristos este nădejdea noastră. Asta e nădejdea Evangheliei și în asta trebuie să ne încredem. Ă și dacă vom citi mai departe sfârșitul capitolului 1, Pavel ne spune: „Eu pentru asta sunt dedicat, să știți, sunt dedicat bisericii." De ce? pentru că Hristos e capul ei și de ce el este nădejdea mea. Și atunci spune asta fac. Încerc să vestesc cuvântul, sufăr acuma. Sunt în lanțuri, să știți, apropo Colosenilor, dar sunt bucuros pentru chestia asta pentru că știu ce fac. Am discernământ, știu pentru ce trăiesc. Ă activismul lui nu era deciunul politic. nu încerca să impună o împărăție creștină, ci să răspândească Evanghelia, ci era unul spiritual, încerca să formeze oameni și aici aș vrea iarăși să observați modul în care el o formulează.

[37:52]Ăă să formeze oameni care să ajungă desăvârșiți înaintea lui Hristos. Ă spune el, pe el 28, pe el îl propovăduim noi și sfătuim pe orice om. Observații, nu este doar proclamare. Sfătuim pe orice om și învățăm pe orice om în toată înțelepciunea. Deci nu e vorba doar de niște fraze, să știi un crez, să rostești crezul, să știi și tu doctrinele. Este vorba de sfătuire, învățare cu toată înțelepciunea ca să înfățișăm pe orice om desăvârșit în Hristos. Înțelegeți? Iată la ce lucrez eu și mă lupt. Pavel nu era doar un activist. Vreau să fac cât mai multe biserici. Sigur, ăsta era un prim pas, dar aduceți vă aminte, de aceea apar aceste epistole. Grija lui pentru cei care ăă au făceau parte din bisericile

[38:46]pe care le întemeiase. Ce se întâmplă cu voi? Creșteți, vă umpleți de toată cunoștința? Îi sfătuia, îi învăța. De ce? Pentru că trebuia aceștia trebuiau să se înfățișeze desăvârșiți înaintea lui Dumnezeu. Asta este și chemarea noastră. Nu avem un standard mai jos nici noi astăzi. Și atunci preocuparea noastră în familie începând cu copiii, asta trebuie să fie mai înainte de a fi ceva, de a merge undeva și de a avea nu știu ce. Să învățăm să și asta și în biserică, clar, să învățăm să sfătuim pentru că și prin acest corp al adunării să ne

[39:24]motivăm unii pe alții, să ne ajutăm, să ne înfățișăm desăvârșiți. Asta înseamnă discernământ spiritual. Așadar, aș spune credința noastră, ăsta e primul punct, credința noastră în Hristos, eementul al doilea la care vom merge, se dezvoltă și este întreținută de nădejdea pe care o avem în Hristos, pentru că el și ia de la dreapta lui Dumnezeu. Deci, trebuie să ne înțelegem tot mai bine nădejdea ca să creștem în credință și ca să ne întărim în credință. De multe ori șovăim sau ne simțim obosiți în credință pentru că nu înțelegem nădejdea la care suntem chemați. Nu înțelegem strămutarea pe care Dumnezeu a făcut o din împărăția întunericului în împărăția fiului său. Ă

[40:08]din nou în capitolul 2 zic eu că vorbește despre credință. Este al doilea element. Din nou Pavel aduce discuția despre discernământul spiritual. Uitați ce spune el. Vreau în adevăr să știți cât de mare lupi duc pentru voi, pentru cei din la Odicia și pentru toți cei ce nu mi au văzut fața în trup. Pavel este frământat. Ce ți pas, Pavele, ai făcut atâtea bisericii. Ce te interesează pe tine? Mă interesează pentru ca să li se îmbărbăteze inimile să fie uniți în dragoste. Al treilea element la care vom ajunge și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei. Credeți că e destul de clar ceea ce subliniază Pavel aici? Pentru asta mă frământ, frați din Colose, din La Odiceea și din alte biserici, să vă îmbărbătați inimile și să fiți uniți în dragoste, dar asta nu

[41:05]se va întâmpla sau nu în măsura în care trebuie, dacă nu ne preocupăm să dobândim aceste bogății ale plinătății de pricepere, să ne străduim, să cunoaștem lui Dumnezeu, adică pe Hristos, pentru că acolo sunt toate comorile înțelepciunii și ale științei. vrei să ți dezvolți spiritual, cunoaște l pe Hristos. Noi știm multe lucruri despre Hristos, dar nu l cunoaștem ca atare, nu l înțelegem.

[41:37]Ă și spune el, spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înșele prin vorbire amăgitoare. Asta este povestea de la bun început. Ce a vorbit? Ce a spus șarpele lui Adam și o vorbire amăgitoare. Și pentru că n au avut suficient discernământ spiritual, au căzut. Asta auzim tot mai mult în jurul nostru, tot felul de narațiuni, de discursuri amăgitoare ținute de vorbitori cu carismă. Nu i urmați atunci când constatați că acel discurs contravine învățăturii pe care am primit o. Asta spune și ăă Pavel în continuarea capitolului 2. Măi, cum

[42:25]vi l am promovăduit noi pe Hristos, așa să l urmați, așa să continuați. Nu plecați urechea, pentru că începuseră și am spus data trecută, tot felul de învățături fie de la agnostici, fie de la iudei, care începuseră să i amăgească. tot felul de filozofii, de datine omenești, de învățături începătoare ale lumii care nu sunt de la Hristos. Trebuie să facem asta. De ce trebuie să facem asta? Mereu trebuie să ne evaluăm. Așa se face. Este ăsta un argument valid? Nu. Ci dacă o găsim așa se pare

[43:02]că ne a spus Hristos. Nu se pare. Așa ne a spus sau iarăși. Dar asta implică nu doar niște vorbe. Uneori trebuie să muncești ca să poți interpreta, să poți evalua și să poți confrunta. [Muzică] Ă cum să recunoaștem o credință autentică în Hristos? Cum să ne verificăm propria noastră credință? Și am spus, ăsta e al doilea element al discernământului. Ă vom vedea mai ales și spre asta duce capitolul 3, când ești în război cu propria ta fire, nu cu alții, pentru a nimici pornirile ei, astfel încât să faci voia lui Dumnezeu mai degrabă decât propria voie. Cam asta ar fi pe scurt o credință autentică. Când primul tău reflex este trebuie să omori pornirile firii din mine, nu trebuie să l omori pe fratele în primul rând. Am fost eliberați de sub puterea firii noastre pământești, care este agentul interior al domniilor și stăpânirilor întunericului. De aceea Pavel tot spune:

[44:05]„Hristos e mai presus de orice domniire, de orice stăpânire". Aici în capitolul 2 va spune: Hristos capul oricărei domnii și că atunci când a murit percu a dezbrăcat aceste domnii și le a făcut de rușine. De ce ne interesează pe noi de aceste domnii? Pentru că aceste domnii sunt interesate de noi. De aia, pentru că aceste domnii vor utiliza lipsa discernământului nostru spiritual, teama, ăă înșelăciunea, amăgirea pentru a ne scoate de sub domnia lui Hristos. De aia și cu alte cuvinte, Pavel ne asigură povestea e încheiată. Hristos s a învins. Hristos conduce. Asta nu se schimbă. Problema. Singura problemă suntem noi când cădem pradă amăgirilor și de aceea discernământul spiritual este extrem de important. Ă cum îmi dau seama de coreința mea că e autentică și aș îndrăzni poate și altora, deși aice devenim destul de subiectivi și trebuie să fim precauți și să nu ne grăbim să dăm verdicte.

[45:08]Veredictul final îi aparține lui Dumnezeu. Nu uitați. Dar în momentul în care cineva este preocupat de această luptă interioară, sunt șanse că el este are o credință autentică și mai puțin de judecata celorlalți și mai mai ales de impunerea standardului, unui asemenea standard asupra unor oameni care nu sunt născuți din nou. Avem uneori așteptări nerealiste de sfinți de la oameni care nici nu l cunosc pe Hristos. Cum să fie când noi înșine ne luptăm pentru asta? [Muzică] Ă uitați cum spune Pavel

[45:49]aici: "În el ați fost tăiați împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăerea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământești." Cu alte cuvinte, pune în alți termeni ieșirea noastră de sub păcat. Cum o pune aici? Nu spune ați fost eliberați, uro, foarte bine, cine spre fiți atenți. Deci în momentul acela Hristos v a tăiat împrejur din punct de vedere spiritual în a vă rupe de puterea

[46:18]acestei firi. Dispare firea? Nu, ci chiar și după ce am crezut în Hristos, ea va continua să și exercite această ă putere asupra noastră. Este ceva, să zicem, o forță străină în noi, care cum o lăsăm, ea va încerca să ne readucă pe Vechiul Făgaș. Dar diferența este față de ceilalți oameni este că acum putem să ne opunem. Uitați ce spune Pavel: "Fiind îngropați împreună cu el prin botez și înviați în el și împreună cu el prin credința". Apare elementul credinței în puterea lui Dumnezeu care l a înviat din morți. Și spune: „Pe voi care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră pământească netăiată împrejur. Observați? nu doar împăcat și spune: „Știți în firea aceeia care ne tăiat împrejur ne a adus la viață împreună cu el după ce ne a iertat toate greșelile. Ă Deci, cu alte cuvinte și până la sfârșitul capitolului Pavel spune: "Aveți grijă că firea aceasta își

[47:19]păstrează capacitatea de a nu se supune lui Dumnezeu chiar și după ce am crezut în Hristos". Și ce face ea tot timpul? Creează un sistem paralel de credință și sfințenie. Da, este un sistem convenabil pentru că ți cocoloșește eul. Nu l expune și mai ales nu l omoară. Pavel ce ne spune? Fraților? Strămutarea e dureroasă. Avem mare privilegiu, mare răsplată, mare bucurie, mare nădejde, dar să știți că va durea. Trebuie să murim. Și el ne spune: „Știți cum? Deja considerați vă morți. Sigur că nu am murit în sensul ăsta în totalitate, dar având imaginea aceasta în noi, punând o în față mereu, vom merge în pe calea adevărului, să zic așa. Vă dau un exemplu. Francisz Vișchi a fost, știți, nu mai nevoie să vă spun, când a fost arestat, cred că avea vreo șase copii atunci

[48:20]a ajuns la închisoare și a zis, nu știa dacă mai scapă și a spus luat o decizie. Mi am înmormântat toată familia. A ținut o slujbă pur și simplu în celulă în care pentru el soția și copiii au devenit morți. De ce? Ca să nu se mai chinuie cu asta. Înțelegi? E ca și cum și a creat această imagine care a spus: „Ei sunt morți." Și îmi spune asta mi a spus o personal într un interviu și m a emoționat și mi a spus zice: „Din când în când un copil mai scotea capul din pământ, dar îl băgam imediat înapoi. Cât de profund, cât de sensibil

[48:57]în același timp. Observați un om care a și a sacrificat familia, a fost gata să și îngroape soția și copiii pentru a rămâne credincios. lui Dumnezeu. Cam asta spune Pavel și aici. Sunteți morți. Așa gândiți. Și când firea încearcă să și ridice capul, băgați o la loc, așa știi că ai o credință autentică. Ă aceste lucruri încheie Pavel și spune el: După ce ați fost, vi s a întâmplat asta, ați fost tăiați împrejur și așa mai departe și mutați. Spune: „De ce veniți cu porunci din astea omenești, cu datini, cu învățături? Nu lua, nu gusta, nu atinge? și spune: „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării." Foarte interesant, făcându și voia lui însuși printr o smerenie și închinare la îngeri, amestecându se în lucruri pe care nu le a văzut, umflat de o mândrie deșartă prin gândurile firii lui pământești. E foarte complicat expresia

[49:57]asta, dar pe scurt cam asta ar însemna. Oameni care vin și se dau mari și spun: „Păi, am o învățătură, vă spun eu cum este eternele învățături despre cum va fi sfârșitul lumii." Și uite așa, ăsta este ăsta, asta e. Ajută aceste lucruri la discerântul spiritual și la transformarea noastră interioară. Nu prea. Și observați cum Pavel spune: "Acești oameni de fapt sunt motivați de o mândrie deșartă și gândurile firii lui pământești și nu se ține strâns de capul din care tot trupul crește." Da. Cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, adică cei care fac parte din trup. Observați? Toată lumea trebuie să se hrănească din cap. Cu ajutorul altora, da, dar din cap. Ăsta trebuie să l cunoaștem bine ca să nu mai ascultăm sau să ne lăsăm înșelați de astfel de învățături. Și uitați cum încheie. Nu lua, nu gusta, nu atinge. Toate aceste lucruri care pier odată cu întrebuințarea lor și sunt întemeiate pe porun și învățături

[51:01]românești au în adevăr o înfățișare de înțelepciune. Tot acolo ajunge, da, într o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de niciun preț împotriva gâdilării firii pământești. Adică, domnule, pare mare înțelepciune aici ce spune învățătura asta. Însă în final Pavel spune asta o să ți gâdile firea pământească, o să ți placă, nu o s o omoare. Pare că e înțelepciune, dar nu este. De aceea avem nevoie de în de discernământ spiritual. De aceea trebuie să ne umplem pentru că sunt lucruri care uneori sunt foarte frumos ambalate.

[51:45]Ă știți expresia milă voiesc, nu jertfe. Sistemul funcționa foarte bine, ireproșabil. Ce lipsea? Milă. Da, asta spune și Dumnezeu astăzi. Vreau descerământ spiritual, nu în primul rând activitate, nu în primul rând programe, nu vreau să văd oameni schimbați. Și aici am mai fost un exemplu, dar nu mai este timp. Când Iisus, știi că este acuzat din nou de farisei și spune: „De ce uceniciște nu spală mâinile? Adică sunt necurați. Asta vreau să spună. Nu era vorba de reguli sanitare, ci erau niște spălări ritualice care, înțelegeți, ei făceau toate lucrurile acestea, farisei și Iisus le spune: „Nți nicio treabă cu Dumnezeu. Nu mă recunoașteți pe mine ca Mesia. Credința voastră nu este autentică." Și cu toate acestea, ei s au agățat de aceste forme exterioare,

[52:51]măsurabile, care în final i au dus departe de Dumnezeu. Și ultimul lucru, dragostea de frați, care merge în mână în mână cu anihilarea firii pământești. Ăsta este textul pe care l am citit și doar câteva cuvinte spune Pavel aici: "Cum să umblați după lucrurile de sus? Cum să aveți discernământ spiritual? Primul lucru, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ. Observați? Mai avem niște rămășițe pământești. Trebuie să scăpăm de ele. Și menționează aici niște păcate mari care noi am spune: N avem noi treabă cu asta. Dar e interesant că se oprește și spune: „Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiine ascultării." Cu alte cuvinte, înțelegem, aceste lucruri nu i plac lui Dumnezeu, nici nu trebuie să se pomenească printre noi, deși chiar și astfel de lucruri s au mai întâmplat.

[53:47]Dar Pavel se oprește aici și spune:„Măi, n aveți voi grijă că Dumnezeu știe când să și verse focul lui peste când lucrurile devin prea exagerate. Are mecanisme. Ă de multe ori atitudinea noastră este să intransigenți cu lumea de afară și i condamnăm. Ă Dar asta de fapt acoperă golicina noastră interioară. N am mai fi judecat atât de mult și n am mai acuzat atât de mult dacă noi am fi ceea ce trebuie. Dar de multe ori tricul ăsta, păcăleala asta pe care o face firea noastră ne face să nu mai vedem propriile noastre bârne. E mai ușor paiul. Da. Câtă stricăciune în lume, câtă răutate. Dar în biserică și observați după aceea el continuă. din numărul vostru. Și voi ați fost unii dintre voi așa. Dar acum, acum suntem în biserică, spune el, de ce să vă lăsați? De lucruri mult mai subtile și care scap de sub radar, de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de

[54:57]clevetire, de vorbele rușinoase care v ar putea ieși din gură. Nu vă mințiți unii pe alții. O să Pavel nu este deloc naiv. O, aceste lucruri nu sunt la noi. Ba sunt, spune Pavel. ați face bine să scăpați de ele. Nu poți să ai pretenția de la tine sau să ai speranță că mergi, că Hristos e nădejdea ta și că tu ai o credință autentică dacă nu te lași de aceste lucruri. Dacă de fapt tu știi că strângi mânie și vrăjmășie față de cineva, poate chiar din sau poate chiar din familia ta, cum te aștepți ca atunci lumea să se schimbe? Cum atunci proiectezi și zici dacă vine liderul ăsta, schimbă țara de mâine? Serios, dacă noi avem probleme, ce probleme credeți că are societatea românească? Cum se va schimba dacă sarea și lumina din societatea românească nu este sare și lumină? [Muzică] Ă și după aceea trebuie să dezvoltăm, după ce scăpăm de astea sau concomitent dezvoltăm alte trăsături. Observați?

[56:02]Inimă plină de îndurare, bunătate, smerenie, blândețe, îndelungă răbdare. E foarte simplu. Evaluează te cum stau pe partea asta. Cred că v am mai dat o dată un exemplu un frate misionar în vârstă care a avut o izbucnire nejustificată în opinia mea și care a stricat toată atmosfera și după aceea, mă rog, mai ușor, mai greu a venit ulterior și a spus: „Da, îmi pare rău, ce să fac? că așa sunt eu. I am spus: „Frate, îmi pare rău, asta o admit la copilul meu de șapte ani, care atunci se formează. Dar la un om cu opoziție și o pregătire și așteptări investite, nu poți să vii cu argumentul ăsta. Așa sunt eu. Nu mai fi așa. A spune, ci cereți iertare când ai fost așa. Ăă și încheie Pavel după ce facem acest

[56:57]proces, da, scoatem unele, băgăm altele. Atunci mai presus de toate, observați spre ce trebuie să tindem? Spre dragoste. De multe ori se spune să iubim, să iubim pe frați. Cum să iubești dacă tu ai în inimă? Iubirea, să știți că va veni în mod natural când rezolvăm astfel de lucruri, când ne folosim discernământul spiritual. Și aș încheia cu două gânduri. Pacea lui Hristos să domnească, cum spune el aici, în inimile voastre, și cuvântul lui Dumnezeu să locuiască din belșug. Și să știți că de mâine nu o să se schimbe țara, indiferent cine va ieși. Însă eu pot să mă schimb chiar de azi, nu chiar de mâine. Pentru că atunci când românii vor începe să se schimbe și a zice evanghelicii români, nici măcar nu mă gândesc mai departe la creștinii români, atunci și țara se va schimba. Nu există niciun lider care să poată schimba această stare de lucruri. Doar Hristos. Amin.