Ce faci când credința ta este pusă la încercare de îndoieli, întrebări sau perioade grele?
Predica lui Florian Dragomir aduce în prim-plan povestea lui Toma Necredinciosul, dar nu ca pe o lecție despre necredință, ci ca pe o invitație la sinceritate și creștere spirituală. Îndoiala nu este un capăt de drum, ci poate fi un pas spre o credință mai matură atunci când este adusă înaintea lui Dumnezeu și împărtășită cu frații.
Vei descoperi de ce Iisus nu îl respinge pe Toma, ci îl întâmpină cu răbdare, oferindu-i răspunsuri și o nouă perspectivă. Sinceritatea ne poate ajuta să depășim momentele de nesiguranță și să găsim, la final, bucuria unei relații personale cu Domnul Iisus cel înviat.
Un mesaj din care învăţăm că fiecare întrebare sinceră poate deveni începutul unei credințe puternice.
Mesaj înregistrat la data de 27 aprilie 2025 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: Ioan 20:19-29, Ioan 11:16, Ioan 11:1, Ioan 14:4, Ioan 20:20, Marcu 16:11, Psalmul 13:1, Luca 7:19, 1 Timotei 5:21, Evrei 11:1, 1 Ioan 1:1
Transcriere
[0:00]Dacă ne analizăm fiecare viața noastră, vom vedea că toți greșim. Uneori greșim mai mult sau unii greșesc mai mult, alții mai puțin. Unele greșeli ale noastre trec într un fel neobservate, altele sunt ajung să ne marcheze viața. Și despre unii care au făcut greșeli în istorie, știm că se vorbesc secole de a rândul despre greșelile lor. Poate am spus ceva ce nu trebuia spus. Poate am luat o decizie care nu trebuia luată sau
[0:39]am acționat într un fel într un moment în care nu trebuia să acționăm și rămânem în mintea oamenilor cu acel moment și cu acel eveniment trist. Un moment de neveghere, poate un moment de greșeală pe care l am avut în viața noastră. Un astfel de om a fost și apostolul Toma. Știm că în această zi creștinătatea serbează duminica Tomei și deși a fost unul dintre cei 12 apostoli ales de Domnul Iisus Hristos, Toma, al numele lui adesea este însoțit de o etichetă tristă, Toma, necredinciosul. Da, dar dacă ne
[1:29]vom uita și ne vom uita în această dimineață în cuvântul lui Dumnezeu, vom vedea că Toma nu merită această etichetă de Toma, necredinciosul. El n a fost singurul care a avut îndoieli cu privire la învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Și ceilalți ucenici, ne spune cuvântul lui Dumnezeu, că au fost sceptici să creadă ceea ce li se spunea când li se aducea vestea că Domnul Iisus Hristos a înviat. Au fost sceptici până l au văzut pe Domnul Iisus Hristos înviat. Și însă Toma a fost singurul care a avut
[2:08]curajul să se să și exprime această îndoială pe care o avea în cuvinte. Și tocmai în sinceritatea acestui ăă apostol găsim o lecție importantă a credinței mature, care nu este o credință fără întrebări, ci este o credință care se ăă confruntă cu întrebări și le înfruntă și le depășește. Vedeți, credința noastră nu este un eveniment care se întâmplă o dată și cu asta am terminat, ci este o călătorie. Noi nu credem o singură dată ca și credincioși. Avem acea credință care este o credință convertitoare, care ne convertește când înțelegem că Domnul Iisus Hristos a murit pentru păcatele noastre, când ne predăm viața lui și când dorim să îl urmăm toată viața, dar apoi există și un proces al credinței. Este o credință
[3:12]pe care o avem în Dumnezeu în ciuda tuturor circumstanțelor care se abat asupra vieții noastre și care de multe ori aceste circumstanțe ne ăă clatină sau ne amenință viața și aduce îndoială în sufletele noastre. Vedeți, în în viața fiecărui credincios apare câteodată îndoiala și cu cât dăm mai multă atenție acestei îndoieli, cu atât ea crește mai mult în inimile
[3:45]noastre. N ați întâlnit că sunt două categorii de oameni care se luptă cu îndoiala? Unii care nu cred, indiferent ce le ai spune, indiferent ce le spui și vorbim aici despre lucrurile spirituale, despre mântuire, despre credință, despre iertarea păcatelor, indiferent ce le ai spune, ei nu doresc să creadă. Și mai sunt alții care sunt gata să creadă în lucrurile acestea, dar doresc să se convingă. vor crede până când văd ceva
[4:21]palpabil. Sunt deschiși la schimbare, dar doresc dovezi clare și palpabile. Și un astfel de om a fost și Toma. El a fost deschis la a se schimba, însă a spus: "O să cred ceea ce î spuneți doar atunci când o să văd cu ochii mei." Dragi și surori și dragi prieteni, îndoiala este periculoasă pentru că ea poate să ducă la necredință. Ă și poate fiecare dintre noi cunoaștem oameni care au fost cuprinși de îndoială și care au ajuns la necredință. Necredința este decizia de a trăi departe de de voia lui Dumnezeu, să trăiești așa
[5:07]cum să crezi că nu există Dumnezeu. Însă îndoiala este dorința aprinsă de a fi siguri pe lucrurile pe care ă în care ne încredem. Și dacă suntem sinceri cu noi, așa cum spuneam și la început, îndoiala apare și a apărut și în viețile fiecăruia dintre noi. Nu știu dacă Domnul va mai interveni în viața mea, în problema mea. Am o boală și nu știu dacă mă mai fac bine și apare îndoiala. Nu știu dacă Domnul mă va mai scoate din necazul acesta în care sunt. Nu știu dacă Domnul va mai schimba ceva în soțul meu, în soția mea, în copilul meu, în fratele și
[5:53]puneți aice dumneavoastră alte legături de rudenie. Vin tot felul de întrebări și de îndoieli. Căsătoria se clatină. Poate ești diagnosticat cu o boală grea, ești ai probleme financiare, aștepți acea minune din partea lui Dumnezeu și minunea întârzie să apară. Însă aș vrea să ne uităm în această dimineață la întâmplarea cu Toma și să vedem ce să ce putem să învățăm noi din această întâmplare. Haideți să citim din Evanghelia după Ioan de la capitolul
[6:35]20 și vom citi începând cu versetul 19. Ioan, Evanghelia după Ioan, capitolul 20, începând cu versetul 19. În seara aceleiași zile, adică în seara învierii, cea dintâia săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijlocul lor și le a zis: „Pace vouă!" Și după ce a zis aceste vorbe, le a arătat mâinile și coasta sa. Ucenicii s au bucurat când l au văzut pe Domnul. Iisus le a zis din nou: „Pace vouă! Cum m a trimis pe mine Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi." După aceste vorbe, a suflat peste ei și le a zis: „Luați Duh Sfânt. Celor ce le veți ierta păcatele vor fi iertate și celor ce le veți ține le vor fi ținute. Toma zis geamănul, unul dintre cei 12 nu era cu ei când a venit Iisus. Ceilalți ucenici i au zis: "Deci, l am văzut pe Domnul, dar el le a răspuns: "Dacă nu voi vedea în
[7:41]mâinile lui semne semnele cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede." După opt zile, ucenicii lui Iisus erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Iisus, a stat în mijloc și le a zis: „Pace vouă!" Apoi i a zis lui Toma: "Du ți degetul încoace și uită te la mâinile mele și adu ți mâna și pune o în coasta mea și nu fii necredincios și credincios". Drept răspuns, Toma i a zis:„Domnul meu și Dumnezeul meu. Toma i a zis Iisus:„Pentru că m ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n au văzut, ci au crezut. Dacă citim despre Toma, în Evanghelia
[8:34]după Ioan la capitolul 11 cu versetul 16 ni se relatează o întâmplare în care vedem că Toma a fost un om curajos. El a fost gata să meargă cu Domnul Iisus Hristos în Iudeea și să moară împreună cu Domnul Iisus Hristos. Lazăr murise și surorile lui Lazăr, Marta și Maria, au trimis vorbă să l cheme pe Domnul Iisus Hristos în ajutor. Și Domnul ne spune cuvântul că înainte era Lazăr, era bolnav. Domnul Iisus Hristos mai zăbăvește două zile, timp în care ă Lazăr moare și apoi se hotărăște să meargă în Betania. Ucenicii
[9:16]care știau de complotul și de dorința iudeilor de a l omorî pe Domnul Iisus Hristos îl încearcă să l să protesteze. Dar Toma pune acolo un lucru foarte important și interesant. Îi îi intervine și îi cheamă pe toți să l urmeze pe Domnul Iisus Hristos chiar și în moarte. Ioan 11:1 spune: "Atunci Tom a zis geamăn a zis celorlalți ucenici: Haidem să mergem și noi să murim cu el.
[9:47]Îndoiala. Cum facem cu îndoiala? Primul lucru pe care ar trebui să l facem în ceea ce privește îndoiala este să eliminăm cauzele îndoielii. Versetul 24 din Ioan 20 pe care l am citit spune așa: Tom a zis Geamon, unul din cei 12, nu era cu ei când a venit Iisus. Ceilalți ucenici au zis: "Deci, am văzut pe Domnul". Făcând o mică paranteză, vedem că din numele lui Toma zis Geamăn
[10:20]înțelegem că el mai avea un frate Geamăn. Însă cuvântul lui Dumnezeu nu ne spune nimic despre un eventual frate al lui Toma. Cauzele îndoielii sunt multe, însă aș vrea să ne uităm la să extragem din acest text câteva. În primul rând, prima cauză a a îndoieli este izolarea de poporul lui Dumnezeu, de oamenii lui Dumnezeu. Izolarea de poporul lui Dumnezeu poate să fie una dintre cauzele îndoielii. Primul lucru pe care î vedem aici relatat în Ioan, în versetul 24 este faptul că Toma a lipsit
[11:05]de la întâlnirea în care se s a arătat Domnul Iisus Hristos. celorlalți ucenici. Nu ni se spune motivul absenței lui, dar absența lui a fost semnificativă pentru Toma. Era un moment de cumpănă pentru ucenici. Era un moment de incertitudine. Toți erau fricoși, spunea cuvântul lui Dumnezeu, că stăteau cu ușa închisă de frica iudeilor și Toma n a fost prezent împreună cu frații la acea părtășie și la acea întâlnire, la acea, dacă vreți să i spunem, biserică. Poate a fost copleșit de durere, nu știm. poate a fost dezamăgit că învățătorul lor murise. Însă vedem că
[11:53]Toma n a fost împreună cu frații săi. Și vedeți, frați și surori, aceasta este o lecție și pentru fiecare dintre noi. Atunci când trecem prin diferite încercări și probleme în viața noastră, suntem tentați să ne izolăm, să ne retragem, să suferim noi cu noi înșine, să ne închidem în noi, să ne lipsim de părtășia cu frații și de părtășia cu adunarea. Dar tocmai în acele momente avem mai mare nevoie de frații noștri care pot să ne încurajeze și pot să ne susțină prin în încercarea grea prin care trecem. Iar când un om se separă de
[12:38]comunitate, atunci este o problemă. Ceva nu este în regulă în ființa lui. Poate este vorba de un păcat, poate e vorba de o dezamăgire sau de alte probleme. Însă el nu mai vrea compania fraților și surorilor din adunare. Oricare ar fi, frate și soră, îndoiala pe care o ai în viața ta. Nu te izola de poporul lui Dumnezeu. Nu te izola de biserică. Vino la adunare. Vino în compania fraților și surorilor din adunare. Aș vrea să vă întreb, putea Domnul Iisus Hristos să se ducă să se arate și lui Toma acolo unde el se afla în aceea zi a învierii? În seara a învierii? Putea, bineînțeles că putea. Domnul Iisus Hristos s a arătat și la cei doi ucenici pe drum spre Emaus. Da. Și la alți ucenici separat. Dar Domnul Iisus Hristos n a vrut să i se arate lui
[13:38]Toma până n a venit din nou la părtășie împreună cu frații. Domnul Iisus Hristos s a a arătat acolo unde erau ucenicii strânși împreună și Toma a pierdut această experiență pentru că n a fost prezent. Dacă vrem să l vedem pe Domnul Iisus Hristos și să ne întâlnim cu El, trebuie să fim acolo unde Domnul lucrează, în biserica lui, în adunarea credincioșilor, în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Această izolare de poporul lui Dumnezeu poate să fie o cauză a îndoielii. Vedeți, observăm aici din text că biserica primară sau începutul bisericii, ucenicii erau au rămas împreună încă din prima zi a învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Apoi, o a doua cauză este neînțelegerea sau neglijarea scripturilor. Versetul 25 spune: "Ceilalți ucenici au zis, deci am văzut pe Domnul." Când când Toma a venit la biserică, când s a întâlnit din nou cu
[14:49]ei, toți ucenicii i au spus: „Am văzut pe Domnul." Amintiți vă că toți erau într un fel predicatori. Domnul Iisus Hristos când îi trimite pe ucenici, doi câte doi, trimite să vestească Evanghelia oamenilor și Toma era și el un predicator și într un fel ceea ce spun ei și mărturisesc despre ceea ce au văzut a fost ca o predică pe care i au spus o lui Toma. Toma, pe de altă parte auzise despre Domnul Iisus, că Domnul Iisus Hristos le a spus de mai multe ori că urma să moară și că a treia zi va învia. Scripturile spuneau despre învierea Domnului Iisus Hristos și prevesteau despre învierea Domnului Iisus Hristos. Ne amintim că Domnul Iisus Hristos atunci când aminteam când s a întâlnit cu cei doi ucenici pe drum spre Emaus și le a început să le tâlcuiască din Scripturi, Domnul le a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima când este vorba să credeți tot ce au
[15:50]spus proorocii. Ignorarea cuvântului lui Dumnezeu. Și vedeți, avem îndoială și nu mai citim cuvântul lui Dumnezeu și în să l citim, căci de acolo ne vine și ni se întărește credința noastră. Frați și surori, haideți să nu cădem și noi în această capcană a ignora cuvântul lui Dumnezeu, să ne izolăm de biserică, să ignorăm cuvântul lui Dumnezeu, promisiunile lui Dumnezeu și ceea ce Domnul ne vorbește. Pentru că acest lucru poate să aducă în inima noastră îndoială. De aceea este vital să ne hrănim cu cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi și ăă cuvântul ne spune că
[16:39]este o ancoră a sufletului și al credinței noastre. Apoi, o a treia cauză a îndoielii este durerea și dezamăgirea emoțională. Când Domnul Iisus Hristos a murit, știm din relatările ucenicilor că toate speranțele lor s au spulberat. Toți credeau că Domnul Iisus Hristos este Mesia cel promis care urma să elibereze din robia romană. Îl l a urmat pe Domnul Iisus Hristos ca și Mesia, salvatorul. Dar moartea Domnului Iisus Hristos parcă a contrazis tot ceea ce ei au crezut despre Domnul Iisus Hristos. Și vedeți când durerea ne copleșește, parcă nu mai vedem limpede din punct de vedere spiritual și de aceea, în loc să ne bazăm pe ceea ce simțim, frați și surori, trebuie să ne reîntoarcem la ceea ce știm cu adevărat din cuvântul lui Dumnezeu, că Dumnezeu este credincios chiar și atunci când noi nu înțelegem ceea ce se întâmplă în viața noastră.
[17:47]să eliminăm cauzele îndoielii. Apoi, frați și surori, trebuie să ne exprimăm îndoiala. Spuneți îndoiala. Vorbește cu cineva apropiat despre îndoiala pe care o ai. Vedeți, Toma nu s a prefăcut. El n a mimat credința. A, da, cred, cred, dar în inima lui să nu creadă. Când i s a spus: „L am văzut pe Domnul, El a răspuns deschis. Nu voi crede lucrul acesta până nu voi vedea cu ochii mei și până nu voi pune mâna în în semnul cuielor. Și vedeți,
[18:26]este o afirmație sinceră a lui Toma, dar este și una directă și Dumnezeu onorează sinceritatea noastră în locul unor eventuale aparențe. Da, cred, cred și [Muzică] eu. Și aș vrea să ne uităm cui i a spus domn ă Toma lucrurile acestea ucenicilor, celor care erau cu el. Și nu este o rușine să ți exprimi îndoiala.
[18:55]Spune le altora care te pot încuraja. Ne amintim de faptul că la un moment dat înainte de moartea Domnului Iisus Hristos, Domnul Iisus Hristos le promite ucenicilor că se duce să le pregătească un loc ă un loc minunat în casa Tatălui și le spune: „Știți unde mă duc și știți și calea într acolo. Ioan 14 cu versetul 4. Ce spune Toma? Nu știm unde te duci. Deci cum putem să știm calea într acolo? Știa, dar nu înțelegea. La fel cum și noi știm multe din Scriptură, dar n avem pretenția că le înțelegem pe toate. Ce este de apreciat aice? Nu ni se spune cuvântul lui Dumnezeu și sper să nu se fi întâmplat așa. Ucenicii nu l au criticat pe Toma, nu l au bârfit. Ia uite l, bă, și pe ăsta. Nu știe, nu înțelege, are îndoieli. Așa îi trebuie. Dacă n a fost la noi, cum i am fi zis? Dacă n ai fost la întâlnire cu la biserică cu noi, umblai creanga pe
[20:03]undeva. Vezi, ai pierdut treaba ta. Noi l am văzut pe Domnul nedeajuns. Frați și surori, când întâlnim un astfel de Toma în viața noastră, să nu l descurajăm, să l încurajăm că deja are el destule necazuri în viața lui, să l chemăm la părtășia din biserică, să nu l lăsăm singur în îndoiala lui. Deci este de apreciat de apreciată sinceritatea lui Toma. El a fost sincer și a spus problema lui. De aceea suntem într un fel nedrepți cu Toma. Și știți de ce? Pentru că Toma n a cerut altceva față de
[20:53]ceea ce ucenicii au beneficiat și au văzut. Ce spune cuvântul lui Dumnezeu că a făcut Domnul Iisus Hristos atunci când li s a prezentat ucenicilor? Spune în versetul 20, Ioan 20: 20 și după ce a spus aceste vorbe, pace vouă, le a arătat mâinile și coasta sa. tocmai și Toma a cerut să vadă exact ceea ce Domnul Iisus Hristos le a arătat celorlalți ucenici. El n a cerut altceva mai mult. Și vedeți, înțelegem din cererea lui Toma că aflase că Domnul Iisus Hristos le a arătat mâinile și coasta lui și
[21:39]tocmai a și Toma a vrut să aibă aceeași experiență pe care au avut o ucenicii cu opt zile înainte sau înainte de întâlnirea aceasta. Domnul Iisus Hristos ne spune cuvântul lui Dumnezeu că le a arătat mâinile și coasta lui și ne punem întrebarea de ce posibil ca văzând lucrurile acestea să fie un ajutor pentru a le întări credința lui. Înțelegem așadar că mărturia femeilor, a Mariei Magdalena, care le a spus că Domnul Iisus Hristos a murit a înviat, n a fost crezută și ni se spune în Marcu că nu au crezut o. Dar
[22:28]interesant este de văzut că Domnul Iisus Hristos, după ce a înviat a avut un trup proslăvit. Nu mai avea un trup pământesc cum avem noi în sensul pământesc. Dar cu toate acestea, trupul Domnului Iisus Hristos purta urmele răstignirii pentru că le au arătat. Știm că Domnul Iisus Hristos a apărut în mijlocul lor. N a deschis ușa să intre, a apărut în mijlocul lor. Dar cu toate acestea avea urmele rănilor
[23:01]răstignirii. Mulți dintre credincioși se tem să recunoască îndoiala și se gândesc că dacă întreabă, dacă caută explicații la alți credincioși înseamnă că nu au credință. Dar Biblia ne arată că adevărata credință nu fuge de întrebări, din contră, le înfruntă cu curaj. Ne amintim de Avraam, care a avut și el îndoială și s a întrebat și l a întrebat pe Dom pe Dumnezeu cum se poate împlini promisiunea de a avea un fiu, având în vedere că el și soția lui erau așa înaintați în vârstă. David strigă în Psalmul 13: 1 și spune: „Până când, Doamne, mă vei uita?" Vedem aici un o îndoială. Ne amintim de Ioan Botezătorul care din închisoare îi trimite pe ucenicii lui la Domnul Iisus Hristos și să l întreb: „Tu ești acela care să vină sau să așteptăm pe altul?" Luca 7. Toți acești oameni s au confruntat cu îndoiala, dar au venit cu ele înaintea lui Dumnezeu și Dumnezeu și Domnul Iisus
[24:15]Hristos le a răspuns cu blândețe și cu claritate, cu har. Deci, frate și soră, exprimă ți îndoiala pe care o ai. Vorbește cu frații și cu surorile care te pot ajuta să găsești răspunsuri. Apoi, recunoașteți îndoiala înaintea lui Dumnezeu. Toma a trebuit să stea față în față cu Domnul Iisus Hristos și vedem că Domnul Iisus Hristos este cel care are inițiativa întâlnirii cu Toma. Domnul Iisus știa care era problema lui Toma și Domnului nu este teamă să ne răspundă la întrebările
[25:01]noastre. Vă gândiți cum au fost cele opt zile pentru Toma? Spune cuvântul că după opt zile Domnul Iisus Hristos li s a arătat din nou. Toți ucenicii erau bucuroși că pentru ei au a înviat Domnul Iisus Hristos. Dar pentru Toma Domnul nu înviase. Domnul nu înviase. El n a crezut că Domnul Iisus Hristos a înviat. Cum credeți că au fost acele opt zile ale lui Toma? Doamne, poate s a gândit și el, Doamne, nu cumva m ai uitat? De ce n ai venit și la mine să mi te arăți? Că vedeți, uneori Satana încearcă să ne strecoare în inima noastră aceste gânduri că Dumnezeu ne uită. Roagă te Domnului. Pentru că Dumnezeu uneori îngăduie ca să așteptăm până să
[25:56]ne înlăture îndoiala din mintea noastră. Roagă te Domnului și citește cuvântul lui Dumnezeu și Domnul ți se va descoperi și ți va descoperi răspunsurile la îndoielile tale. Deci, elimină cauzele îndoielii, exprimă ți îndoiala. În al treilea rând, examinează dovezile. Ioan la capitolul 20, versetul 27. Apoi a zis lui Toma, Domnul Iisus Hristos: "Adu ți degetul încoace și uită te la mâinile mele și adu ți mâna și pune o în coasta mea și nu fi necredincios și credincios". Acum, cine l a pârât pe pe Toma la Domnul Iisus Hristos? Cine i a spus Domnului că Toma n a crezut că el a înviat? Nimenea nu ne spune cuvântul lui Dumnezeu, dar Domnul Iisus Hristos în atotcunoașterea lui prin Duhul Sfânt a știut lucrul acesta. Și avem aice o imagine frumoasă în care Domnul Iisus Hristos cunoaște gândurile oamenilor și
[26:59]rugăciunile celor care sunt ai lui. Observați câtă blândețe are Domnul Iisus Hristos când îl cheamă pe Toma și i spune: "Nu l a criticat, nu l a certat, nu l a mustrat, ci l întâmpină acolo unde era el, în îndoiala pe care Toma o avea cu întrebările și cu frământările lui. Cum i am fi spus noi? Dacă ar fi fost despre noi și n ar fi crezut ceva despre noi, cum i am fi zis? Nu ți e, mă, rușine, mă, să nu crezi lucrul ăsta despre mine? Tu, care ai fost cu mine atâtea lucruri, m ai auzit de atâtea ori?
[27:42]Tu mă dezamăgești, tu nu înțelegi, chiar tu nu știi. Dar Domnul Iisus Hristos nu i se adresează așa și cu blândețe îi spune, îl cheamă să examineze dovezile. Adu ți degetul încoace, pune mâna și uită te. Și Domnul Iisus Hristos împlinește din propria inițiativă dorința lui Toma pe care el și a exprimat o de față cu ucenicii. Și vedeți, este interesant de ce Domnul Iisus Hristos îi spune să pună mâna și să examineze coasta Domnului Iisus Hristos. rănile. Știm că atunci când Domnul Iisus Hristos a fost răstignit, Pilat cere ca cei trei răstigniți să fie omorâți înainte de înainte ca să nu rămână atârnați acolo. Și vin soldații și zdrobesc fluierele picioarelor celor doi tâlhari și când ajung la Domnul Iisus Hristos, observând că este mort, ca să se convingă că este mort, îi străpung
[28:52]coasta cu suliță. Și semnul acesta care rămăsese Domnul Iisus Hristos era un semn unic. Nu era la fel ca ceilalți tâlhari care fuseseră răstigniți. Și Domnul Iisus Hristos îl invită pe Toma să examineze dovezile și Toma este copleșit. Nu mai are nevoie să să atingă. a văzut, a înțeles și a fost convins că Domnul Iisus Hristos a înviat cu adevărat și rostește cea mai profundă mărturisire de credință din toată Evanghelia. Domnul meu și Dumnezeul meu. Și vom reveni la această expresie. Vedeți, nu i așa că auzim de multe ori că oamenii spun despre noi credincioșii, că Biblia ne spune și ne citim în Biblie crede și nu cerceta. N ați auzit de atâtea ori această expresie? Însă Biblia ne spune din contră, în apostolul Pavel ne spune în 1 Timotei la capitolul 5 cu versetul 21: Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun. Credința noastră nu depinde de dovezi.
[30:11]Vedeți, Satan încearcă de multe ori să ne facă să credem că nu există explicație pentru ceea ce credem, dar găsim în cuvântul lui Dumnezeu există explicații pentru majoritatea întâmplărilor din cuvântul lui Dumnezeu. Și vedeți, tocmai aceasta este și definiția credinței pe care cuvântul lui Dumnezeu ne o dă în Evrei la capitolul 11 versetul 1. Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. De aceea Domnul Iisus Hristos îi spune: „Ferice de cei ce n au văzut, ci au crezut. Vedeți? Noi nu l am văzut pe Domnul Iisus Hristos cu ochii noștri fizici că a înviat, dar avem mărturia lui Toma, avem mărturia ucenicilor, avem Scriptura, avem Duhul Sfânt să înțelegem lucrurile acestea. Avem mărturii în jurul nostru. Iar Domnul Iisus Hristos ne numește cum? Fericiți din pricina credinței
[31:19]noastre. Elimină cauzele îndoielii. Exprimă ți îndoiala. Examinează dovezile și ultimul punct din această dimineață. Trăiește cu o credință matură. Versetul 28 din Ioan spune așa: Drept răspuns: Iisus i a zis ă Toma i a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu, Tomo, i a zis Iisus, pentru că m ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n au văzut și au crezut.
[31:48]Nimic și nimic și nimeni nu ne împlinește din punct de vedere spiritual decât Domnul Iisus Hristos. Și vedem aice din reacția lui Toma care este extraordinară și este cea mai puternică recunoaștere a divinității Domnului Iisus Hristos pe care o găsim în cuvântul lui Dumnezeu în Noul Testament. Niciun ucenic n a sp n a mai spus așa ceva. Nici măcar Toma când a zis: „Tu ești fiul lui Dumnezeu." De ce? Pentru
[32:18]că Toma a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu. Tu ești Dumnezeu și aș vrea să vă întreb, a pus Toma mâna în rănile Domnului Iisus Hristos? Cuvântul lui Dumnezeu nu ne spune. Spune că Domnul Iisus Hristos i a spus: „Vino, Toma, și pune ți degetul." Și cuvântul nu ne zice: "Și Toma a luat degetul și l a pus în rănile Domnului Hristos". Însă
[32:46]în prima epistolă a lui Ioan, capitolul 1, versetul 1, spune Ioan așa, care a fost martor acolo. Ce am văzut, ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și am pipăit cu mâinile noastre cu privire la cuvântul vieții. Vedeți, Toma, după această întâmplare nu mai este un om al
[33:15]frământărilor, ci devine un om al misiunii. El se duce și propovăduiește altora că Domnul Iisus Hristos a înviat din morți. Tradiția creștină spune că a adus Evanghelia până în India, unde a și murit și ca martir. Și Toma a fost transformat complet după această întâlnire personală și după această eveniment pe care l a avut cu Domnul Iisus Hristos. De la un om care cerea dovezi, care nu credea, a devenit un om care oferea dovada unei vieți schimbate. Oferea dovada că Domnul Iisus Hristos a înviat. Și pentru asta Toma a fost gata să moară ca și
[34:03]martir pentru propovăduirea Domnului nostru Iisus Hristos ca înviat din morți. Frați și surori, există îndoieli în viața dumneavoastră să nu ne lăsăm să ne tragă în jos, să ne izoleze de poporul lui Dumnezeu, de adunarea în care Domnul ne a pus. Poate și astăzi este cineva care se regăsește în această descriere a lui Toma. Poate ai trecut printr o perioadă grea din punct de vedere spiritual. Poate te ai simțit dezamăgit, rănit.
[34:41]Poate ai întrebări fără răspuns, dar vestea bună este că Domnul Iisus Hristos a venit și pentru tine, pentru fiecare dintre noi. Așa cum a venit pentru Toma, Domnul Iisus Hristos vine pentru fiecare dintre noi. El nu ne condamnă, ci ne cheamă la el. El ne vorbește personal și ne invită la o credință personală cu El. Frate și soră și drag prieten, vino din nou la părtășia cu Domnul Iisus Hristos și cu frații. Caută l în cuvânt. Spune i sincer ce te frământă. Spune și altora și noi care auzim îndoielile altor frați
[35:19]și surori să i să i tratăm cu blândețe, cu credincioșie, cu dragoste să le explicăm. Și când vei când îl vei întâlni cu adevărat pe Domnul Iisus Hristos și noi și tu vei putea să spui din toată inima: Domnul meu și Dumnezeul meu. Domnul să ne binecuvânteze pe fiecare în parte, să lucreze în viața noastră, să ne întărească credința pe care o avem în El pentru că să fim siguri din cuvântul lui că Domnul a promis că va fi cu noi, cu fiecare dintre noi în fiecare zi a vieții noastre. Slăvit să fie numele Domnului. Să nu uităm să ne rugăm la
[36:06]sfârșit și pentru micuțul Amos Andrei, dar și pentru surorile care fetele care au rămas fără mamă. Domnul să le întărească. Domnul să ne binecuvânteze pe fiecare în parte și să ne dea înțelepciune să știm cum să ne comportăm unii cu alții.