Când nu mai ai unde să te ascunzi: Rugăciunea care eliberează (Cornel Haureș)

[0:00]Dați mi voie să citesc Psalmul 17 și poate câteva cuvinte să spun din tot ceea ce David altădată nutrea în adâncul ființei lui și a vrut să spună Domnului și Domnul a considerat că este bine să rămână pe paginile Scripturii și astăzi nu numai noi, dar și evreii să se bucure de acest psalm și să și aducă aminte de ceea ce este Domnul. și cum Domnul dă izbăvire. Pentru că Psalmul 17 este un psalm al izbăvirii. Și atunci când ne gândim la izbăvire nu înseamnă că suntem robi undeva. Cineva ne ține legați, cineva ne ține ă ă împrejmuiți, cineva ne ține ă ă

[0:49]ă apăsându ne să facem sau să stăm într un anume loc, ci la modul practic suntem presați atât de mult de sistemul lumii acesteia încât de multe ori, de multe ori nu reușim să ne dăm seama că noi suntem altcineva și e atât de greu pentru noi credincioșii să învățăm să depășim limitele acestea umane și a tot ceea ce înseamnă partea firească și să ne transpunem în mâna și

[1:27]în brațul Domnului și să vedem că de fapt Dumnezeu este cu noi în tot ceea ce facem și în tot ceea ce suntem și ne ajută acolo unde nu putem. Și în seara aceasta aș vrea să vedeți sau să vedem împreună trei lucruri cu privire la Dumnezeu în această rugăciune de izbăvire pe care o înalță David. Să ascultăm cuvintele acestui psalm. Psalmul 17. Doamne, ascultă mi pricina nevinovată. Ia aminte la strigătele mele. Pleacă urechea la rugăciunea mea făcută cu buze neprefăcute. Să se arată dreptatea mea înaintea Ta și să privească ochii tăi neprihănirea mea. Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic. Căci ce mi iese din gură, aceea și gândesc. Cât privește legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor tale mă feresc de calea celor asupritori. Pașii mei stau neclintiți pe cărările tale și nu mi se clatină

[2:42]picioarele. Stric către tine, căci tu mă asculți, Dumnezeule. Pleacă ți urechea spre mine. Ascultă cuvântul meu. Arată ți bunătatea ta cea minunată. Tu care scapi pe cei ce caută adăpost și izbăvești pe potrivnicii lor prin dreapta ta. Păzește mă ca lumina ochiului, ocrotește mă la umbra aripilor tale de cei râi care mă prigonesc, de vrăjmașii mei de moarte care mă împresoară. Ei își închid inima, au cuvinte semețe în gură, se țin de pașii mei, mă înconjoară, chiar mă pândesc ca să mă trântească la pământ. Parcă ar fi un leu lacom. după pradă un pui de leu care stă la pândă în culcuș lui. Scoală te, Doamne, ieși înaintea vrăjmașului, doboară l, izbăvește mă de cel rău cu sabia ta. Scapă mă de oameni cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia care își iau partea lor în viața aceasta și cărora le umpli pântecele cu bunătățile tale. Copiii lor sunt sătui și prisosul lor îl lasă pruncii lor. Dar eu, în nevinovăția mea,

[3:58]voi vedea fața ta. Când mă voi trezi, mă voi sătura de chipul tău. Amin. Dacă n am citi și partea a doua sau n ar fi și partea a doua de la versetul 13 jos, ar fi un psalm al unui om deznădăjduit care caută, așa cum spuneam, izbăvire la Domnul. Pentru că cuvintele pe care le spune David aici de fiecare dată aduc o invocare, o cerere. Versetul

[4:31]1. Doamne, ascultă mi pricina nevinovată. În versetul 6, de unde începe al doilea paragraf, strig către tine, dom Doamne, căci mă asculți, Dumnezeule, pleacă ți urechea, arată ți bunătatea, izbăvește mă, păzește mă în versetul 8 și parcă ar fi cumva o un psalm, o rugăminte a unui om care caută izbăvire și nu găsește. Dar în la versetul 13, eu

[5:01]zic a doua parte, în sensul că a doua parte este partea aceea izbăvitoare. Psalmistul scoate în evidență tocmai aportul și implicarea lui Dumnezeu constantă în viața lui. De aceea, în prima parte, în această rugăciune de izbăvire, de la versetul 1 până la 5, David este un om deschis, se face vulnerabil, dezinvolt. Doamne, ăsta sunt. N am ce să ascund. Uite, încearcă mi inima. Versetul 3. Dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic, că ce mi iese pe gură, aceea este și în inimă. Și David se descoperă în fața lui Dumnezeu, se dezvelește în fața lui Dumnezeu și Dumnezeu efectiv îl scanează pentru că versetul de aici încearcă mi inima și dacă o vei cerceta noaptea are ideea aceasta de ă scaner sau ă aparat care face

[6:08]radiologie sau computer tomograf. og graf. Eu arăt bine, să zicem așa, dar înăuntru ceva mă doare, ceva nu sunt bine. Și medicul și eu și alții nu văd ceva fizic, ceva în exterior. Când mă apasă mă doare, dar e ceva în interior. Trebuie să vadă și atunci îmi dă bilet de trimitere să mă duc la un medic radiolog sau să mă duc la un medic care știe să citească computerul tomograf. mă așează acolo unde trebuie sau face o rezonanță magnetică și acolo scanează

[6:48]ceea ce este în interior. Când ajunge la pe mâna medicului sau în fața medicului care știe să citească acel scan, acele acele liniuțe. Da. Așa. Medicul se uită, se uită la fotografiile făcute de computerul tomograf și citește ceea ce nu se vede. Citește ceea ce i înăuntru. Și î recomandă domnul Haureș, vă rog să frumos să consultați cu un medic de tipul cardiolog sau ce o fi el

[7:23]internist pentru că aveți o problemă. Nu se vede, dar înăuntru este. Și când psalmistul vine atât de vulnerabil înaintea lui Dumnezeu și spune: „Doamne, scanează mi interiorul, ceea ce oamenii nu pot vedea, ceea ce eu nu pot argumenta. Eu nu pot să aduc în fața oamenilor inima mea sau gândurile mele și să le pun în față și să spun: „Oameni buni, n am niciun gând rău. N am nicio intenție rea. Oamenii nu vor nu vor pricepe. Eu n am ce să aduc. Dar atunci când vin înaintea ta, Doamne, tu scanezi interiorul meu și știi adevărul despre mine. Știți,

[8:06]lucrul acesta este cel mai frumos pentru viața mea. De multe ori mă văd neputincios, în multe situații, dar când vin înaintea lui Dumnezeu, așa cum sunt, cel de interior în exterior, cel de exterior în interior. N am ce ascunde. spun: "Doamne, tu mă cunoști, mă știi, mă cercetezi pe dinapoi, pe

[8:37]dinainte, mă cercetez în interiorul meu. Știi gândurile mele vin la tine, așa cum spune o cântarea noastră veche. Așa cum sunt la tine, putere n am, tu mi sprijin." Așa este David aici. Omul adevărat, omul vulnerabil, omul dezinvolt, omul care n are ce să ascundă și stă înaintea lui Dumnezeu așa cum este el. nicăieri nu spune aici că David

[9:13]nu a făcut ceva ce l supără pe Dumnezeu. Cu toate că spune buzele tale, buzele mele pașii mei sunt așa cum sunt. Eu nu mă clin tocmai nu pentru că nu păcătuiesc, ci tocmai pentru că eu sunt sincer înaintea lui Dumnezeu. Nu știu dacă vi s a întâmplat. Eu mai obișnuiesc să fac lucrul acesta așa când mă întâlnesc cu cei care nu se roagă de obicei și noi facem vizite. Eu am terminat acuma în în februarie cumva am ieșit din spunem așa din slujirea bisericii în sensul că nu mai fac față, dar până atunci am fost implicat în în păstorire și împreună cu soția făceam două o vizită pe săptămână ă și ajungeam în familiile

[10:14]acolo unde sunt copii, unde sunt bătrâni, unde sunt frați și surori care nu se roagă. Sincer, nu i am auzit niciodată rugându se. Și în scurta discuție pe care o avem, îi întrebăm despre copiilor, îi întrebăm despre părinții lor dacă sunt tineri, îi întrebăm despre cei mai mici sau cei mai bătrâni și se oamenii încep să

[10:41]povestească, oamenii descoperă, se dezvăluie, se deschid și la final spun: Ce am povestit acuma? Nu vreți să vă rugați dumneavoastră? Da, dar eu nu mă rog cu voce tare. Mie mi e rușine. Dar de data asta haideți, rugați vă sincer, așa cum ați povestit acuma, spuneți i Domnului exact. Da, dar eu fac greșeli. Și la noi, după cum știți, mai sunt și frați și surori care vorbesc limba ucraineană cum se exprim așa de corect. Zice: „Da, dar eu nu știu să mă exprim așa corect. Nu contează. Roagă te. Știți ce rugăciune pace spune cel?

[11:32]Fantastic să auzi rugăciunea omului sincer, omul care n ascunde, omul care nu se închide, omul care își varsă inima, sufletul, omul care face greșeli și în exprimare, dar și în viață, dar omul care vine înaintea lui Dumnezeu, așa cum zice David aice:„Doamne, Scanează mă așa cum sunt. Vreau să vin înaintea ta și voi spune lucrul acesta. Nu voi ascunde de nimeni. Voi spune înaintea ta pentru că vreau izbăvire. Frați și surori, nu este izbăvire dacă noi nu ajungem în postura aceasta a oamenilor care să stăm înaintea lui Dumnezeu în rugăciune sinceră să spunem: „Doamne, tu știi cum sunt. Eu n am ce să ți povestesc în fața altora eu povestesc ce mare și ce tare sunt, dar în realitate în fața ta n am ce povesti, pentru că tu vezi limitele mele, tu vezi vulnerabilitățile mele. Eu în fața ochilor tăi nu pot să ascund nimic. Și

[12:47]David se lasă purtat de acest sentiment al sincerității. Dă masca jos. dă hainele alea care acoperă tot felul de lucruri și spune: „Doamne, stau înaintea ta." Poate sună așa puțin pudic să mă iertați, dar vă spun așa în mintea mea de multe ori spun Domnului în limba mea nativă când mă rog dimineață: Doamne, stau înaintea ta Adam în Eden. Și știți la ce

[13:24]mă gândesc? Adam în Eden n avea nimic, n avea buzunare. Haideți să spun așa, ca să nu fiu spun așa direct. N avea buzunare, n avea unde să ascundă ceva. Stătea înaintea lui Dumnezeu așa cum era el. Nu putea să ascundă nimic. Știți când s a ascuns? Într o dimineață când Dumnezeu îl căuta în răcoarea zilei, a văzut că Adam s a ascuns. Hopa!

[13:56]Nu i bine. Și știți cât de mult putem să ne ascundem și noi în spatele tufișurilor, dar pe care noi credem că sunt așa de protectoare. Doamne, eu nu sunt ca alții. Eu, Doamne, ce te ai face fără mine? O o soră la noi acolo în zonă este o adunare lângă Verești. este o adunare de rom și ea îi povestește Domnului în rugăciune. Da. Și spune: „Doamne, sunt așa de păcătoasă că nici habar n ai." Ia i spune Domnului. Nici habar n ai. Și i mai spune Domnului în rugăciun: Doamne, dar primește mă așa cum sunt, că alții mai buni nu ai. Însă în simplitatea ei, ea spune tocmai acest adevăr, că așa suntem. Dar dacă noi ieșim în fața altuia, zice: A, eu sunt, eu nu s ca el, eu nu s ca ea. Dar Domnul acceptă și

[15:05]așteaptă și noi ne bucurăm împreună cu Domnul și cu alții când vezi că un credincios este sincer înaintea Domnului. Când aveam copiii mai mici, îi puneam să spună adevărul și când nu erau sinceri copiii, spuneam spune adevărul. El spunea: „Adevărul. Am spus și atunci ei nu erau sincer, erau, ziceau isteți, erau

[15:39]șmecheri, chiar vicleni. Dar acum atunci când veneau și spunea: „Tati, o să sune doamna astăzi am făcut asta, asta, asta. Te rog, apără mă. Și l asiguram pentru că ai spus adevărul, eu în fața Doamnei o să te apăr. Și spuneam Doamne, Doamnă, înțelegeți l, e copil. Mi a spus înainte, a greșit. Înțelegeți l. Îl apăr tocmai din

[16:15]cauza sincerității. Dar știi de ce o făcea? pentru că știa că dacă nu i sincer și sună doamna, noi aveam un semn în casă, puneam așa două degi la curea, dar nu făceam nimica, numai puneam și el începea să plângă că știa ce urmează și abia de ales ori să spună adevărul, ori să fie sincer. Dacă era sincer, scăpa. Dacă nu spunea adevărul, trebuia să plângă și l

[16:48]durea. Pentru că adevărul și sinceritatea aceasta te scoate din necaz, nu te bagă în necaz. Vedeți, lumea aceasta a schimbat valorile. Crede, susține că dacă știi să învârți lucrurile și să nu fii sincer, scapi de necaz. Dar nu i așa? Te încurci mai rău. Domnul Iisus Hristos vorbește despre faptul că adevărul ne va face liberi, slobozi. Și tocmai această atitudine dezinvoltă, de de sinceritate, de onestitate înaintea lui Dumnezeu e plăcută Domnului. Ea așează acele legături frumoase între

[17:42]om și Dumnezeu pe verticale și așează relații bune pe orizontală pentru că fiecăruia îi place să aibă lângă el un om sincer care nu l înșeală. într o anume situație, unul dintre oamenii undeva acolo la noi în zonă, chiar vecin apropiat cu al nostru, zice: "Domnul Haure, dacă iese cineva la voi în biserică și are nevoie de servici să l trimiteți la mine, că mie îmi place să am oameni de la biserică la dumneavoastră" și spun: "Domnul Gherman, dar dumneavoastră nu vă plac pocăiții? Dimpotrivă, sunteți așa, spunem noi populari, miștoar. Îi ironizați. Dar zice Domnul, mie nu mi place să fiu cu pocăiții la bine. Mie îmi place cu pocăiții la greu, că ăia nu te lasă. Un adevăr? El a constatat pe pielea lui, așa cum spune cuvântul despre Domnul

[18:50]Iisus. Când toți m au părăsit, când toți l au părăsit, poăiții l au ajutat. Oamenilor le plac oamenii sinceri, oamenii autentici, oamenii care se roagă cu sinceritate înaintea Domnului. Tot așa când eram mai tineri și stăteam la grupul de tineri, noi știam deja rugăciunile, fraților și surorilor. Iertați mă cei care se rugau de obicei, așa că sunt frați și surori care tot timpul se roagă și noi ascultam și între noi vorbeam. Asta i caseta numărul doi. Nu erau atunce CD uri, nu erau memoryistic. Așa. Asta i caseta numărul doi. După cum se ruga, mai avea și caseta numărul trei când deja plângea. Era deja erau rugăciuni obișnuite, usate, ca o casetă care tot spuneaufără ca chiar să țiverși inima înaintea

[19:51]Domnului. Să ne ferească Domnul de formalism. Mai bine spunem două cuvinte Domnului sincere din adâncul inimii noastre și ceea ce putem să spunem public să spunem public. Ceea ce nu putem să spunem public să spunem în cămăruța noastră, dar să fie sinceră. Nu poezie, rugăciune, poezie, ci rugăciunea din inimă. Doamne, așa de tare îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai făcut în ziua aceasta sau Doamne, sunt mâhnit de tot ceea ce mi s a întâmplat. Scanează mi sufletul, scanează mi inima. Vezi câtă supărare este în inima pentru ceea ce s a întâmplat. Doamne, adu soluții pentru

[20:41]lucrurile cu care mă confrunt. Amin. E suficient să i spui puțin, dar bine decât să i spui mult și să n aibă sinceritate acolo. Când mai ieșim de la uniune să mergem la prânz să mâncăm, sunt acolo și sirieni și turci și așa mai și unul dintre prietenii noștri acolo care e sirian, zice: „Domnul Cornel, când mergi la masă la Aleb să i spui că te o trimis, te am trimis eu să i spui așa: "Auz, mi a spus Hasan să mi dai puțin, dar bun." El se uită și zâmbește. Te a învățat bine, Hasan. Te au învățat bine și aduce bun.

[21:28]Noi românii zice suntem învățați dacă i mult. Vai, ce bine aice dă mult. Dar dacă mănânci bun, puțin și bun e suficient. Rugăciunea bună și puțină este o binecuvântare. Fii sincer. Cauți izbăvire. David a căutat izbăvire și a venit cu inima lui așa cum era înaintea

[21:57]Domnului. Lasă, Doamne, scanerul tău să treacă prin ființa mea și vezi așa cum spun cu gura, așa i și în inima. Ne ajută și pe noi Domnul în seara aceasta când înălțăm Domnului o rugăciune să fie bună. Lungă sau scurtă, dar să fie bună. Doamne, ajută ne la aceasta. În al doilea pasaj, la versetul 6 până la versetul 12, David apare ca un om

[22:29]disperat. În primul pasaj, un om dezinvolt se deschide, dar în această rugăciune de izbăvire, în cel de al doilea pasaj apare ca un om disperat. strig către tine, Doamne, auzi, pleacă ți urechea, ascultă cuvântul, arată ți bunătatea, izbăvește mă din potrivnicii mei, pânăște mă, ocrotește mă. Versetul 8, Doamne, ei sunt împotriva mea, parcă

[22:58]sunt niște lei lacum după pradă în versetul 12, ca un pui de leu care stă la pând în colcușul lui să mă prindă. Și pare să fie disperat David. Dar în disperarea aceasta, frați și surori, David de fiecare dată când spune: „Doamne, strig către Tine", El are un punct de sprijin. Când strig către tine, tu asculți această stare

[23:36]disperată, dar nu i disperată. fără șanse. Nu i ca și cum ai sărit în apă și te neci și n ai de ce să te prinzi, ci când ai sărit în apă și nu ești în siguranță, strigi la cel de lângă tine: "Ajută mă că nu mă descurc!" Și ai pus mâna pe el. Nu știu dacă vi s a întâmplat. Ajută mă. ești aici și eu strig la tine, ajută mă. Disperarea aceasta nu este fără ecou, nu

[24:16]este fără răspuns, fără feedback, ci disperarea aceasta pare a fi o disperare, dar un strigăt și o nevoie la o problemă cu care se confruntă, dar ajutorul e aici. Doamne, spune Petru. Când se uită cum sunt valurile și el a început să calce peste ape. Scapă mă! Când s a speriat a strigat, dar Domnul era

[24:52]acolo. Așa este și strigul lui David. Da, disperat, dar cu ecou. Da, am o nevoie mare, dar răspunsul e aici. Da, strig la tine, dar tu nu dormi. Tu nu ești plecat. Tu nu ești în concediu, tu n ai ușa încuiată. Tu ești aici. Strig și pun mâna pe tine, Doamne, ajută mă. E acel ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. Și David strigă la acest Dumnezeu de aproape care atunci când el strigă în disperarea lui că se întâmplă ceva, el știe că Domnul e aici lângă el. Spune frumos cuvântul Domnului când ne învață să ne rugăm. Când vă rugați să cereți și să și mulțumiți că ați primit ceea ce ați

[26:02]cerut. Știți că oamenii de pe stradă nu pot să facă lucrul ăsta. Nici nu pot să priceapă și numai oamenii pe stradă. Iertați mă că spun lucrul ăsta. Oamenii din adunare neexperimentați, tot așa ajung disperați. Sunt puțini oameni care îl experimentează pe Dumnezeu în termeni în care experimentează și David acum. Și când spun puțin, mă refer la dumneavoastră toți care sunteți aici și poate și alții, dar la scara macro

[26:44]puțin. Sunt oameni care se bizuiesc pe Domnul în încercările lor. Sunt oameni care când trec prin necaz știu că nu sunt singuri. Chiar dacă nu i nimeni, nu se vede cu ochiul liber pe cineva, ei știu că Domnul e lângă ei. Și asta e un act al credinței, al credincioșiei noastre față de Domnul, al încrederii noastre în

[27:13]El, a unei credințe pe care noi am adunat de a lungul unei vieți, a unei experiențe cu Dumnezeu. Dumnezeu ne ține de mână chiar dacă noi nu vedem mâna fizic, dar noi știm că ea e acolo. E ca și cerul acum acoperit în București cu nori de zăpadă. Ați văzut că n ați venit

[27:44]zăpadă, dar noi știm și poate nu chiar toți. Noi știm că dincolo de nor este soare care strălucește puternic. Și spune o cântare din a noastră. Nu norul este veșnic, ci soarele e acel ce învinge și rămâne. Ăsta i el, Hristos. Și asta i o experiență, frați și surori. Experiențele astea nu se dobândesc așa peste noapte. Experiențele astea se dobândesc de a lungul timpului în exerciții, în travaliu, în situații delicate în care tu ai strigat și ai văzut că Domnul e lângă tine și apoi data următoare și data următoare și data următoare Domnul este lângă tine când ai strigat. Și data asta când ești disperat ca David pentru că treci prin ceea ce treci, tu nu l

[28:49]vezi, dar pentru că el a fost de fiecare dată acolo și acuma e aici, chiar dacă eu nu l văd. Spune frumos apostolul Petru și mi place versetul acesta 5 din 1 Petru capitolul 1. Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu, spunea cineva are în mână și termometru și cronometru. Nici nu depășește intensitatea, nici nu depășește timpul. Dumnezeu știe cât să ne lase să

[29:29]fierbem. Dumnezeu ne lasă numai atât de putem. El e acolo și credinciosul experimentat, credinciosul care a dobândit o relație de a lungul timpului cu Domnul, credinciosul care a constatat în mai multe rânduri că Dumnezeu rămâne credincios, chiar dacă noi nu suntem credincioși, El rămâne credincios atunci când este disperat și strigă la Domnul. El știe că mâna lui e aici. Și lucrul ăsta este fantastic, frați și surori. Unu, când faci o rugăciune de izbăvire ca David, fii sincer.

[30:16]Lasă l pe Dumnezeu să scaneze ființa. Stai înaintea lui fără buzunare. Doi. Când ești disperat și nu știi încă să te îndrepți, convinge te că Domnul e lângă tine. Când e prea mult sau când trece timpul, el e acolo să te susțină. Și David tocmai asta exprimă în partea a treia: Doamne, sunt un om dependent de

[30:56]tine. Eu fără tine nu mă descurc. Versetul 13. Scoală te, Doamne, ieși, izbăvește mă, scapă mă de oameni. Versetul 14. Copiii lor sunt sătui ei, dar eu, în nevinovăția mea, voi vedea fața ta. când mă voi trezi și mă voi sătura de chipul tău. David, un om dezinvolt, dar sincer. David, un om disperat, dar sigur că Domnul lângă el. Și David, un om dependent, chiar

[31:38]dacă nu se vede mâna lui Dumnezeu acolo, el zice: "Eu fără tine nu pot." Poate nu voi reuși să spun tot ce vreau să spun acum pentru că e legat de emoțiile mele și nu vreau să depășesc limita. Dar într o perioadă a vieții noastre cei care sunteți cu experiență au căutat să ne la

[32:23]orfelinat. Tehnic, pe vremea aceea, tata n avea nicio șansă să ne țină acasă. Au venit trei frați prezbiteri din adunarea noastră. Într o seară târziu, curent nu mai era, lumina era stinsă, că se lua curentul. Atunci tata a coborât o lampă, se numea Petromax. Numai cei cu multă experiență știți ce era Petromaxul? Da. a coborât jos deasupra mesei. Frații au citit ceva dintr o Biblie învelită în ciolofan și apoi au povestit și am văzut că povestesc. A prins. A prins. Povesteau cu tata. Au trecut anii. N am știut ce s a întâmplat. S a îmbolnăvit tata și a trebuit să fac multe drumuri cu tata din Suceava spre Cluj. și am avut timp să povestesc cu el. Șase ore dus, șase ore întors. Peste 10 drumuri am făcut cu tata și tot îmi aduceam aminte de anumite lucruri și zic: "E o ocazie bună să deslușesc anumite lucruri din ce îmi imaginam eu

[33:38]și nu știam ce se întâmplă." Și l am întrebat pe tata: Ce ați discutat acolo așa aprins? Și tata spunea: "N am putut să vă explic, nici nu trebuia să știți. Eram sigur că Dumnezeu nu va lăsa statul să vă ia și să vă ducă norofilinat. N aveam nicio bază și veneau frații cei trei frați Mihai să mă întărească." Vasile, rămâi pe poziție. și mă presau din toate părțile. Mi au făcut actele să mă trimită la canal. Eu cu doi copii numai acasă și pe mine să mă trimită la canal așa cum mergeau atunci. Actele erau făcute și frații veneau acasă să mă întărească. Spune: „Vasile, n o să pleci la canal. Te rugăm

[34:34]Domnului. Și tată zicea: „Eam disperat, nu știam ce să fac. Dar frații ăștia au sădit în inima mea încrederea în Dumnezeu și dependența de el. Și când mai erau două trei zile să plec la canal, toate hârtiile și foaia de drum era făcută și totul numai ca să plec, zice tata: "Ade casa șefului

[35:07]meu și avea nevoie numai decât de mine și eu n am făcut nimic", zice tata. Dar șeful meu s o învârtit în toate părțile să anuleze toate actele că avea nevoie de meseriași ca mine. Zis dacă nu este Vasile aice să mă ajute să să să mi fac casa înapoi, eu sunt pe drumuri. Și tata zice: „Nici azi nu știu ce o dat, cui a dat, cât o dat, ce a învârtit șeful. Au venit, zice, într o dimineață: "Tu nu mai mergi. Tu te duci la mine acasă. Eu trebuie să mi construiesc casa după ce o avouă zile înainte să

[35:53]plece." Și tata zice: "A fost bătălia câștigată. Am zis înaintea fraților: "O să lupt până la ultima haină. să nu mi ia copiii. Și frații ziceau: Vasile, să nu te lași. Domnul îți va da ispânt. Am crescut mari și eu și sora și când veneam pe acasă, tata se uita la noi, dădea din cap, zicea: Bun e

[36:31]Domnul. Și noi credeam că așa spune. Spune oricine, nu pocăit spune: „Bune Domnul, așa cuvinte de umplutură. Dar tata a zis: "Alea nu erau de umplutură". Când mă uitam în urmă și am văzut în câte locuri și în câte moduri Dumnezeu a lucrat cu bunătate față de mine și față de voi, copiii mei. Pentru mine erau cuvinte grele, erau adevăruri. Bun e Domnul. Frați și surori, închei cu această întâmplare din viața noastră, provocându vă să spuneți Domnului cât de bun este El. Bun e Domnul, dar nu ușor, nu așa de umplutură, așa simțind cu trecutul, simțind cu mâna lui întinsă de a lungul timpului care ne a tras aproape de el. pentru că El e

[37:35]credincios. Noi suntem dependenți de El. Noi fără El nu facem față. Cum nu face față pământul fără soare? Așa nu face față credinciosul fără bunătatea Domnului. Slăvit să i fie numele. Vă provoc să vă rugați după cum rânduiesc frații. Veniți cu sinceritate înaintea Domnului. Veniți cu încredere. Chiar dacă suntem disparați, Domnul e aici. Nu mai întinde mâna. Chiar dacă nu l simți încă, dar el e aici. Și fă te dependent de Domnul.

[38:14]Doamne, eu nu mă las de tine pentru că mâna ta e atât de bună. Tu îi hrănești și pe cei bui, buni și pe copiii lor, cei care sunt răi. Atât de bun ești tu. Eu nu mă las de tine. Eu rămân dependent de tine. Domnul să ne întărească și să ne ajute în rugăciunile noastre.