Oameni simpli chemați pentru lucrări mărețe (Radu Gavril)

[0:00]Cred că orice om din lume atunci când aude vorbindu despre regele Solomon, automat asociază cu înțelepciune. Toată lumea știe că regele Solomon a fost unul din cei mai înțelepți oameni care a stat pe acest pământ. Poate chiar cel mai înțelept. Orice creștin știe de asemenea că regele Solomon a cerut și a primit înțelepciune de la Dumnezeu. Să ne punem întrebarea: De ce oare Solomon cere înțelepciune de la Dumnezeu? Am văzut foarte bine. Putea să ceară o viață lungă, putea să ceară bani, putea să ceară poate să aibă glorie, faimă. Însă vedem totuși că

[0:44]Solomon cere înțelepciune. Probabil că sunt mai multe motive, însă cred că cel mai important este faptul că avea înțelepciune înainte să i ceară acest lucru lui Dumnezeu. Nu poți să ceri înțelepciune dacă nu știi despre ce e vorba, ce să faci cu ea, la ce să folosești înțelepciunea. Cel mai probabil că Solomon era suficient de înțelept încât să și dea seama că are nevoie de înțelepciune. Are nevoie de înțelepciune mai mult decât orice. Cu alte cuvinte, putem spune că înțelepciunea produce înțelepciune. Și dacă regele Solomon a cerut și a primit înțelepciune din partea lui Dumnezeu și am văzut rezultatele extraordinare ale acestei binecuvântări din partea lui Dumnezeu, am vrea să vedem și un alt exemplu a unor oameni care au primit înțelepciune practică din partea lui Dumnezeu și este vorba de Bețalael și Ohiab. Și aș vrea să citim câteva versete din Exod, capitolul 31 la

[1:54]versetul începâ cu versetul 1. Domnul a vorbit lui Moise și i a zis: „Să știi că am ales pe Bețala, fiul lui Ur, fiul lui Hur din seminția lui Iuda. L am umplut cu Duhul lui Dumnezeu. I am dat un duh de înțelepciune, pricepere și știință pentru tot felul de lucrări. I am dat putere săcească tot felul de lucrări meșteșugite, să lucreze în aur, în argint și în aramă, să sape în pietre, să le lege, să lucreze în lemn, să facă tot felul de lucrări. Și iată că i am dat ca ajutor pe Holiab, fiul lui Ahisimac, din seminția lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sunt iscusiți ca să facă tot ce ți am poruncit. cortul întâlnirii, chivotul mărturisrii mărturiei, capacul ispășirii care ar fi deasupra lui și toate uneltele cortului. Primul lucru pe care îl vedem aici este că Domnul este suveran și alege cui să i dea înțelepciune și pricepere. Atunci când Domnul face, vrea să facă o lucrare, își alege oamenii

[3:04]potriviți pentru acea lucrare. Îi echipează, îi înzestrează corespunzător. Pentru fiecare tip de slujire, Domnul își alege oamenii de care se va folosi, oameni care au potențial pentru acea lucrare. Nu știm foarte mult despre acești doi oameni ce făceau înainte în Egipt. Probabil că înainte ca să fie eliberați de sub robia egipteană erau niște meseriași destul de buni. Eau să facă cărămizi. Însă vedem că după ce Dumnezeu i a ales, i a înzestrat cu tot ce aveau nevoie, acești oameni au început să lucreze cu devotament, cu atenție la această lucrare pe care Dumnezeu le a încredințat o. Câteva capitol mai încolo, în Exod 36, se spune că au făcut tot ce le a poruncit Domnul și au lucrat cu tragere de inimă. Și vedem că Domnul își alege oameni destoinici, oameni care au potențial. Vedem că îi zestrează, îi echipează corespunzător. Însă e un lucru foarte important. Odată ce a ales să faci

[4:17]lucrarea Domnului, să lucrezi cu tragere de inimă. Știind că acea lucrare este pentru Domnul, să lucrezi ca pentru Domnul, ci fiind convins că răsplata va veni de la Domnul. Domnul Iisus, de asemenea, ne arată cât de important este ca în lucrarea sa să fii conștiincios și consecvent. Domnul Iisus spune în Luca, capitolul 9, versetul 62, că oricine pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Domnul spune că nu vrea ca investiția pe care o face în lucrătorii săi să fie una în Zadar. Al doilea lucru pe care îl vedem aici este că înainte de a le da acestor oameni înțelepciune și pricepere, de a le face acest, am putea spune transfer de knohow, Dumnezeu îi umple cu Duhul Sfânt. Cu alte cuvinte, Dumnezeu creează un mediu propice pentru dezvoltarea cunoștințelor, a înțelepciunii și a priceperii. Trebuie să existe tot timpul

[5:24]acest balans între o inimă plină de Duhul Sfânt și o minte înțeleaptă sau un creier umplut de înțelepciune. Diavolul poate de asemenea să să umple creierul de înțelepciune, însă în același timp umple și inima omului de mândrie, de răutate, de egoism, dorința de a avea putere absolută și în niciun caz cu Duhul Sfânt. Și în loc ca această înțelepciune să fie o binecuvântare pentru cei din jur, ajung mai degrabă să fie ajungi mai degrabă să fie un beslem. Dacă ne uităm în Romani, capitolul 1 versetul 22, ni se spune că s au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit. Atunci când ne uităm în istorie, vedem că oamenii care au produs cele mai mari dezastre aveau înțelepciune peste medie și vedem cum s au folosit de această înțelepciune pentru propriile lor interese și în scurt timp au ajuns la mândrie și mai departe ură și dispreț împotriva celorlalți. Este foarte important de

[6:32]văzut care este sursa acestei înțelepciuni. Dacă înțelepciunea vine de la Domnul sau este de la cel rău. Dacă înțelepciunea, cunoștințele sunt de la Domnul, vor fi o mare binecuvântare atât pentru propria persoană, cât și pentru ceilalți. Dacă sursa înțelepciunii însă nu este de la Dumnezeu, este automat de la cel rău. Și atunci înțelepciunea care vine de la cel rău nu generează altceva decât aroganță, poate la început, apoi mândrie, dispreț. dorința aceasta de a avea o putere excesivă. Și am vrea să vedem un exemplu concludent când sursa înțelepciunii este de la Dumnezeu. Ne uităm în Geneza capitolul 6 și vedem că Noe, în acea perioadă în care răutatea omului a ajuns sau a depășit o limită stabilită de Dumnezeu și Dumnezeu vrea să șteargă orice ființă de pe fața pământului, Dumnezeu îl alege pe Noe pentru că era singurul om neprihănit ca să salveze viața pe acest pământ. Și ne aduci aminte cum Dumnezeu îi dă

[7:41]înțelepciune lui Noe, îi dă cunoștințe tehnice, astfel încât Noe să poate să construiască ceva ce era cumva de neimaginat în acea perioadă, o corabie atât de mare încât să încapă pe ea câte o pereche din fiecare animal de păsări, să intre și Noe cu familia lui, ci să aibă și rezerve pentru probabil câteva sute de zile. Din punct de vedere tehnic, construcția unei astfel de corăbii ar este o provocare tehnică, am putea spune chiar inclusiv și în zilele noastre. Dacă ne uităm un pic pe dimensiunea acestei corăbii, vedem că avea în jur de 137 de m lungime, 23 de m lățime și era aproape

[8:31]cât un stadion de dimensiuni mici. În Statele Unite, în Kentucky, s a construit o replică a acestei corăbii și acest proiect a costat peste 100 de milioane de euro. Însă dacă noi ne gândim la Noe cumva ca la un fel de project manager acestei ă acestui proiect, vedem că Noe nu avea la dispoziție poate sute de lucrători, fiindcă lucra doar el și fiii lui sau familia lui. Nu avea utilaje, nu avea

[9:03]tehnologie, practic nu avea nimic decât niște unelte rudimentare. Însă ce avea din plin avea credință în Domnul, avea această credință că Domnul i va spune exact ce trebuie să facă. Și aceea vedem că noi urmează întocmai planul lui Dumnezeu. Nu cred că Noe studiase la vreo universitate de construcții, însă este mult mai evident că Dumnezeu i a dat lui noi toate cunoștințele tehnice ca să construiască această corabie. Dumnezeu i a spus lui Noe pas cu pas, detaliu cu detaliu, ce anume trebuie să facă. Și vedem că după ce Noe primește înțelepciune și aceste cunoștințe tehnice din partea lui Dumnezeu reușește să construiască această corabie care am putea spune că era o capodoperă tehnologică pentru vremea respectivă. Și vedem că atunci când Dumnezeu este sursa înțelepciunii și a cunoștințelor, rezultatul este o binecuvântare pentru cei din jur. Însă

[10:06]am vrea să ne uităm și la alt exemplu la care sursa înțelepciunii nu este Domnul. Urmașii lui Noe au uitat destul de repede de această întâmplare. S au îndepărtat de Domnul, au început să construiască cetăți, s au dezvoltat și s au gândit că să facă ceva nemaiîntâlnit până în acea vreme, să facă un turn atât de mare încât să ajungă până la ceruri. Și interesant de văzut care a fost motivația pentru care eu am vrut să fac această construcție. nemai văzută până în acel moment. Au vrut să facă, așa cum scrie acolo, un nume, să și facă un nume, să ajungă la ceruri, ci cumva să discute cu Dumnezeu de la egal la egal. Deși probabil că aveau ceva cunoștințe tehnice. Construcția unui astfel de de tun era un sens. Astăzi, probabil că și un copil din clasă primară știe că nu poți să ajungi la ceruri construind un turn. Să știm foarte bine care a fost rezultatul. Dumnezeu le a încurcat limbe. Nu au putut să mai comunice între

[11:18]ei și a rămas din acest mare proiect doar un șantier fără nicio finalitate. Omul sau oamenii din perioada respectivă nu numai că nu au ajuns ca să discute cu Dumnezeu de la egal la egal, să vedem că nici măcar n au putut să mai discute între ei, n au putut să se mai înțeleagă. Dacă punem în paralel cele două exemple, arca lui Noe și turnul lui Babel, vedem cât de importantă este sursa înțelepciunii. Pentru că sursa determină și motivația din spate. Noi a primit înțelepciune și cunoștințele tehnice din partea lui Dumnezeu și motivația a fost salvarea vieții pe acest pământ. Acești oameni din din Babel împreună cu liderul lor Nimrod

[12:08]s au bazat pe propria lor înțelepciune, pe propriile lor cunoștințe tehnice. Și dacă ne uităm la motivația din spatele acestor acțiuni, vedem că ei doreau doar să și facă un nume. Doreau ca să se mândrească și ne putem da foarte ușor seama cine a fost în spate, care a fost sursa pentru această acțiune. Și evident este că diavolul este cel care a generat această acțiune. Rezultatul știm foarte bine, un

[12:40]proiect eșuat ă care deși ei aveau cunoștințe tehnice, deși puteau din punct de vedere tehnologic să construiască acel turn, nu au reușit să se ridice la nivelul Dumnezeu. Nu au reușit să și facă un nume bun. Mai mai mult, nici nu au reușit să se mai înțeleagă între ei. Și atunci putem să înțelegem mult mai bine acest verset din Romani 1: 22 care spune așa cum am mai zis, s au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit. Al treilea lucru interesant pe care î vedem este că Dumnezeu nu numai că îl alege, îi alege pe acești oameni, nu numai că le umple inima de Duh Sfânt, însă vedem că în a treia fază echipează

[13:25]cu tot felul de cunoștințe, ceea ce poate că la universitățile din Egipt puteau să învețe în câțiva ani, Domnul dă pur și simplu într o fracțiune de secundă și vedem Câteva din specializările pe care puteau să le facă acești oameni, dacă ne uităm de la versetul 2 până la 5. Însă ne uităm în Exod capitolul 36 versetul 2 și

[13:52]spune că Domnul i a chemat pe toți acești bărbați iscusiți înainte de a le transfera înțelepciune. Cu alte cuvinte, vedem că Domnul trimite aceste daruri într un mod eficient, punctual. Nu cred că acești oameni, Bețalael, Oliab și ceilalți care au lucrat la templu erau doar niște păstori. Chiar dacă ei erau sclavi în Egipt și în principiu știm că sclavii făceau doar muncă de Salahor, cred că și făceau munca zilnică într un mod conștiincios și eficient. La fel se întâmplă și în cazul nostru. Este foarte bine ca noi să ne rugăm Domnului ca Domnul să ne dea înțelepciune și pricepere. Însă este la fel de important ca noi să ne facem partea noastră, de exemplu, atunci când suntem copii, să mergem la școală și să acumulăm cât mai multe cunoștințe. Atunci când suntem tineri, să studiem cât mai mult, pe parcursul vieții să fie un proces continuu de învățare, pentru că doar atunci când există acest mediu

[14:58]proprice, Dumnezeu va putea să transfere înțelepciune și pricepere. Am ascultat zilele trecute un interviu cu un chirurg renumit care nu era creștin. Și ceea ce era uimitor este că acest om a spus că a avut mii de operații, opera în special copii. Însă au fost câteva cazuri în care nu știa efectiv ce să facă și acest om a spus că a simțit în acele momente că Dumnezeu i a spus pas cu pasiv ce să facă.

[15:34]Cumva curios, acest om nu era creștin. Să vedem că Dumnezeu dă această înțelepciune. Al patrulea lucru important este că Dumnezeu nu numai că i a ales pe acești oameni, i a umplut cu Duhul Sfânt, le a dat înțelepciune și pricepere, însă vedem un lucru interesant, le dă și îi dă și ajutorul necesar. Domnul nu i spune lui Bețala: "Vezi, te amuz ca șef, ți am dat toate resursele necesare. Acuma caută să ți faci o echipă și să te apuci imediat de treabă." Vedem că îi dă inclusiv un ajutor potrivit și la fel Domnul procedează cu orice copil al său. Atunci când are pregătită o lucrare pentru un copil al său, vedem că Domnul pregătește toate lucrurile. Domnul nu numai că este alături de El, însă vedem că noi nu suntem singuri în această lucrare și este o mare încurajare pentru orice creștin să știe că poate alături de el sunt alți frați care sunt gata oricând să să l

[16:42]ajute. Domnul a avut o lucrare specială pentru Ilie și la un moment dat Ilie, la fel ca orice creștin în viață, a fost cuprins de deznădejde și spune Domnului că a rămas singurul care mai face lucrarea Sa. Știm foarte bine că în acel moment Domnul îi spune că și a mai păstrat încă 7000 de bărbați în Israel care nu și au plecat genunchiul înaintea lui Ba și că

[17:11]ar putea oricând ca acești oameni să să l ajute și să l întărească. Atunci când poate că noi ne simțim singuri în lucrarea pe care o facem pentru Domnul. Poate că noi gândim la fel ca Ilie. Da, Doamne, mi ai dat totul, însă am rămas singur în această lucrare. În acele momente putem să nu uităm că Domnul are întotdeauna pregătiți frați care sunt alături, care pot să ne ajute, care pot să vină alături de noi, chiar dacă nu e așa de ușor să îi vedem la la prima vedere. Vedem la acești doi oameni o transformare extraordinară. Din doi sclavi ei ajung doi meseriași foarte buni. Domnul transformă, chiar am putea spune, niște artiști desăvârșiți. În Egipt ei lucrau probabil cu pământ și paie și făceau cărămizi. Și cu aceste cărămizi probabil că făceau ziduri. Însă vedem că acum ei ajung să lucreze cu aur, cu argint și alte lucruri prețioase. Nu numai că nu mai construiau cetăți pentru faraon,

[18:20]însă acum se ocupau de cortul întâlnirii, care mai târziu știu că avea să devină casa lui Dumnezeu. Ei trebuiau să facă în principal lucruri de finețe. Ceilalți probabil că se uitau cu mare admirație la ceea ce făceau acești oameni. Probabil că și statutul lor social s a schimbat. Însă ceea ce este cumva interesant este că aceste capodopere pe care ei trebuiau să le facă, cum am citit, chivotul mărturiei, capacul ispășirii și toate celelalte unelte din aur nu erau accesibile și nici măcar nu erau vizibile poporului. Puteau să le vadă doar preoții. Iar în cazul obiectelor din Sfânta Sfintelor puteau să vadă, putea să vadă doar marele preot și doar o dată pe an. Stăteam și mă gândeam oare cum s au simțit acești oameni știind că făceau niște lucrări de artă și că nimeni nu putea să vadă ceea ce ceea ce făceau ei. Un pictor din zilele noastre sau un

[19:23]sculptor sau orice alt artist care face o lucrare vrea ca acea lucrare să fie expusă, poate pusă într o expoziție, într un muzeu, ca oamenii să o vadă și bineînțeles ca să să o aprecieze. Și un lucru important pe care noi îl învățăm de la acești oameni că lucrarea ca pe care noi o facem pentru Domnul nu trebuie neapărat să fie văzută și eventual admirată de către ceilalți oameni. Din păcate însă vedem că mulți care fac o lucrare în loc s o facă către pentru slava lui Dumnezeu, fac acea lucrare doar pentru propria lor slavă. Slavă. Domnul Iisus, de asemenea, îi mustă pe cărturari și pe farisei și le spune că multe din slujbele pe care ei le făceau le făceau doar pentru propria lor faimă. [Muzică] Iar atunci când Domnul vorbește despre rugăciune, le spune ucenicilor: "Să nu vă rugați cum fac fariseii, ca se roagă în picioare, tocmai ca să fie văzuți de

[20:28]către ceilalți oameni." Poate că și acești oameni au avut o astfel de gândiri. Poate că se gândeau: "Noi facem opere de artă, nu le apreciază nimeni." Însă, cu siguranță că toate aceste gânduri, dacă au existat, au dispărut complet. După ce a fost terminat acest cort al întâlnirii, când totul a fost gata, când s a făcut recepția finală și un lucru interesant că dacă ne uităm în Exod capitolul 40 versetul 34 spune că atunci

[21:01]norul a acoperit corpul întâlnirii și slava lui Dumnezeu a umplut cortul. Ce bucurie putea să fie mai mare în sufletul acestor oameni când au văzut că întreaga lor muncă a fost apreciată de însuși Dumnezeu. Cred că mulți creștini fac o lucrare extraordinară pentru Domnul, însă nimeni poate că nu știe de el, de ei și poate că au acest sentiment cumva de ustrare. Iar nimeni nu știe ce fac

[21:34]ei. Însă noi avem această frumoasă încurajare că Domnul vede și apreciază orice lucrare mai mică sau mai mare pe care noi o facem. Domnul Istu spune ca chiar dacă facem cea mai neînsemnată lucrare, să i dăm un pahar de apă, un om însemnat, acea lucrare va fi apreciată de Domnul. Vedem în acest exemplu Dumnezeu face absolut totul. Așa

[22:03]cum am văzut, Domnul în primul rând îi alege pe acești oameni, îi umple Duhul Sfânt, le transferă duh, le transferă înțelepciune și cunoștințe et tehnice, le pregătește ajutoarele potrivite, le spune exact anume ce ce trebuie să facă. Și dacă am folosi un termen actual, am putea spune că Dumnezeu este un project manager desăvârșit. Singurul lucru pe care trebuiau să l facă acești oameni erau doar să asculte de Domnul și să urmeze planurile Lui. Și am putea să vedem că același lucru se întâmplă și cu noi astăzi. Dumnezeu ne a ales. Celor care am crezut în jertfa lui ne a dat Duhul Sfânt. Ne a dat de asemenea înțelepciune ca să putem să înțelegem cuvântul Domnului și ne a dat o misiune la fel de importantă ca acestor oameni, dacă nu poate chiar mai importantă. Bețala și Ohb trebuiau să lucreze cu aur, cu argint, cu pietre pețioase. Trebuiau ca să le dea o valoare de

[23:07]utilizare a acestor pietre prețioase. Aurul, argintul și aceste metale au o valoare intrisecă, destul de mare. Însă dacă ele sunt ascunse în pământ, nu sunt de niciun folos. La fel se întâmplă și cu sufletele oamenilor. Au o valoare intrisecă, mai mare chiar decât aceste metale prețioase. Dacă însă aceste suflete rămân ascunse în păcat, nu sunt de niciun folos. Și Domnul ne a dat fiecăruia dintre noi această misiune ca să putem să facem această conversie dintr o valoare intrisecă, într o valoare veșnică. Și Domnul să ne ajute ca prin orice mijloace pe care le despunem, ca noi să propăduim numele său, să facem lucrarea Domnului pentru slava lui și nu pentru slava noastră și să folosim în lucrarea Domnului înțelepciunea pe care Domnul ne o dă. Amin.