Cum să ierți când ai fost trădat? (Andrei Gușă)

[0:00]Geneza, capitolul 45, Cuvântul lui Dumnezeu, spune așa: Iosif nu s a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce l înconjurau și a strigat: Scoateți afară pe toată lumea. Și n a mai rămas nimeni cu Iosif când s a făcut cunoscut fraților săi. A izbucnit într un plâns așa de tare că l au auzit egiptenii și casa lui Faraon. Iosif a zis fraților săi:„Eu sunt Iosif. Mai trăiește tatăl meu? Dar frații lui nu i au putut răspunde așa de încremeniți rămăseseră înaintea lui. Iosif a zis fraților săi:„Apropiați vă de mine și ei s au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l ați vândut ca să fie dus în Egipt. Acum nu vă întristați și nu fiți nu fiți mâhniți că m ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Iată, sunt doi ani de când bântuie foametea în țară și încă cinci. Nu va fi nici arătură, nici seceriș. Dumnezeu m a trimis înaintea voastră ca să vă rămână

[1:03]sămânța vie în țară și ca să vă păstreze viața printr o mare izbăvire. Așa că nu voi m ați trimis aici, ci Dumnezeu. El m a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui și cârmuitorul întregii țări a Egiptului. Grăviți vă de văsuiți la Tatăl meu și spuneți ișa a vorbit fiul tău Iosif. Dumnezeu m a pus Domn peste tot Egiptul. Pogoară te la mine și nu zăbovi. Pe locui. În ținutul Goseni și vei fi lângă mine tu, fii tăi și fiii fiilor tăi, oile tie tale și boii tăi și tot ce este al tău. Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete și astfel nu vei pieri tu casa ta și tot ce este al tău. Voi vedeți cu ochii voștri și fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc. Istorisiți Tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt și tot ce ați văzut și aduceți aici cât mai curând pe tatăl meu. El s a aruncat pe gâtul fratel fratelui său Beniamin și a plâns. Și Beniamin a plâns și el pe gâtul lui.

[1:59]A îmbrățișat de asemenea pe toți frații lui plângând. După aceea, frații lui au stat de vorbă cu el. Amin. Tocmai am citit poate unul dintre cele mai emoționante pasaje din Sfânta Scriptură. Acest pasaj în care Iosif se face cunoscut fraților săi după o vreme în care deși s au întâlnit, nu s au frații nu l au recunoscut. După ce a fost trădat de aceștia, după ce a avut parte de suferință, de înstrăinare, după ce a avut parte de nedreptate, Iosif ajunge acum în poziția în care poate să facă dreptate. Ajunge în poziția în care poate să răspundă după modul ăă în care a fost tratat, poate

[2:53]răsplăti răul cu care a fost tratat de frații lui. se află în postura în care se poate răzbuna. Însă cu toate acestea, cu toate că avea și pârghiile să facă lucrul acesta din statutul pe care î avea de guvernator al Egiptului, vedem că Iosif alege cu totul altceva și anume alege calea iertării. Și aș vrea să vedem în seara aceasta din acest pasaj, dar o să ne referim la ăă

[3:29]întreaga istorisirea ăă a lui Iosif de când s a întâlnit cu frații lui și până când se descoperă acestora chiar și mai târziu. și să vedem din viața lui Iosif câteva lucruri pe care le putem învăța și noi despre iertare, despre modul în care noi putem să iertăm, despre modul în care inima lui Iosif a fost transformată de harul lui Dumnezeu și de asemenea să privim la Dumnezeu, la acela care și a manifestat harul său față de noi, oferindu ne iertare, fără ca noi să merităm lucrul acesta. Și primul lucru pe care îl înțelegem citind pasajul acesta, dar mai

[4:13]mult decât atât, capitolele de dinainte, începând cu capitolul 42, înțelegem că iertarea nu a fost ușoară pentru Iosif, însă în cele din urmă a fost o iertare autentică și plină de har. Dacă ne uităm la modul în care se poartă Iosif cu frații lui, din momentul în care se reîntâlnește cu ei și până în acest moment pe care l am citit în care li se descoperă, înțelegem că a fost un întreg proces în care până la urmă harul a prevalat. Un autor creștin spunea într una din cărțile sale intitulată tulburătoarele descoperiri ale harului, citez: Iertarea se dovedește a fi dureros de dificilă, iar rana se cicatrizează la nevoie cu mult după faptele după ce faptele au fost iertate. Iertarea intervine ca un fapt nefiresc. Iosif se arată mai întâi neîndurător, azvârlindu și frații în temniță. Apoi, copleșit de durere, părăsește încăperea pentru a plânge,

[5:13]bâiguind ca un om beat. le joacă feste fraților săi, ascunzând banii în sacii cu grâne, ținându l pe unul drept ostatic și ascunzându l pe altul și acuzându l pe altul că i ar fi furat paharul de argint. Toate aceste urzeli continuă vreme de luni întregi, poate ani până când într un sfârșit Iosif se pierde cu firea, își cheamă frații săi și cu un gest dramatic îi iartă. Mi e limpede acum că relatarea nu e decât o descriere cât se poate de realistă a faptului nefiresc al iertării. Am încheiat citatul. Cei pe care Iosif se

[5:43]presupune că trebuia să i ierte erau aceiași oameni care cu ceva timp în urmă puseseră la cale să l omoare, îl vânduseră într o țară într o țară străină și au ascuns lucrul acesta față de tatăl lor. Din cauza lor își petrecuse toată tinerețea într o temniță egipteană. din cauza [Muzică] lor a avut parte de tot felul de nedreptăți, însă găsește puterea în cele din urmă de a ierta pentru că a privit dincolo de suferințele de care a avut parte și a înțeles planul lui Dumnezeu și providența lui în spatele tuturor acestor lucruri. Vedem că nu a negat răul făcut, îl exprimă și l am citit în

[6:39]versetele acestea. și ăă însă alege să nu răspundă cu aceeași monedă așa cum poate era firesc, ci mai degrabă alege să ierte. Și lucrul acesta nu poate să vină decât dintr o inimă transformată de harul lui Dumnezeu. Noi suntem chemați să iertăm. Chiar în rugăciunea Tatăl nostru, Domnul Iisus spune atunci când îi învață pe ucenici cum să se roage, leagă iertarea semenilor noștri de iertare pe care Dumnezeu ne o oferă. Ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri. În încheierea pildei robului nemilostiv, vedem scena în care împăratul îl pedepsește pe robul nemilostiv și l dă pe mâna chinuitorilor pe acesta. Și Domnul Iisus încheie această pildă cu niște cuvinte pe care poate nu ne am fi dorit să le regăsim pe paginile Scripturii. Tot așa vă va face și Tatăl

[7:41]Meu cel ceresc dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său. Sunt niște cuvinte înfricoșătoare, nu i așa? Și Dumnezeu merge mai departe decât atât. Și Domnul Iisus spune, poruncește nu doar pe frații voștri, nu doar față de ei să arătați har, milă, îndurare, iertare, ci și față de dușmanii voștri. Domnul Iisus poruncește:„Iubiți pe vrăjmașii voștri, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri, căci El face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți." Oricine poate să și iubească familia, prietenii. Însă Iisus spune: „Oare păgânii nu fac la fel? Însă noi suntem chemați ca și creștini să ne supunem unei legi superioare astfel încât să fim asemenea Tatălui, care este un Tată iertător. Suntem chemați să fim ca El pentru că suntem numiți fii ai lui, ai lui ai unui Dumnezeu iertător. Și ă dacă

[8:49]ne uităm la niște oameni poate un pic mai apropiați de noi, de zilele noastre, Martin Luther King, îl știți cel puțin din auzite, liderul Mișcării pentru Drepturile Civile din Statele Unite a fost inspirat de acest mesaj al harului lui Dumnezeu și el a predicat iertarea chiar și în fața brutalității, poliției și a rasismului sistemic. El a crezut că iubirea aceasta agape, iubirea creștină este singura forță capabilă să transforme inima celor care urăsc. Chiar dacă a fost închis, amenințat și până la urmă asasinat.

[9:33]Martin Luther King nu a cerut niciodată represalii, ci mai degrabă a îndemnat la reconcilierea între rase și la un viitor în care oamenii să poată să fie judecați nu după culoarea pielii, ci după caracter. Richard Worbrand, poate mai aproape de noi decât cel de dinainte, a fost în întemnițat și ă a suferit foarte mult în temnițele comuniste timp de ă 14 ani și în timpul celor 14 ani petrecuți în închisorile comuniste, Vurmrand a fost torturat și cu toate acestea ce a iertat torționarii, el chiar s a rugat pentru ei și a încercat să evanghelizeze. în cartea sa a torturat pentru Hristos povestește cum a ajutat un gardian să l cunoască pe Hristos chiar dacă acesta îl bătuse. Și după ce a fost eliberat și ăă a emigrat în Statele Unite în Occident, nu a cerut răzbunare împotriva comuniștilor, ci a căutat să facă cunoscută suferințele creștinilor din lagăre și în închisori,

[10:40]promovând un mesaj al iertării și al harului. De cele mai multe ori, atunci când suntem nedreptățiți, atunci când ni se face o nedreptate, atunci când cineva greșește față de noi, facem un fel de învoială cu noi înșine și spunem: „Dacă celălalt vine să și ceară iertare, eu sunt gata să l iert sau aștept ca celălalt să facă primul pas. Parcă sunt întotdeauna gata să iert, dar niciodată nu ajung să iert cu adevărat pentru că aștept ca celălalt să facă primul pas. Însă acest simț al dreptății nu duce nicăieri. Sau dacă cumva iertăm, n o facem total, nu o facem necondiționat, parcă așteptăm ca cineva să ne laude pentru ceea ce am făcut sau parcă așteptăm ca în cele din urmă celălalt să vină și să și mărturisească greșeala, să recunoască că el a fost de vină. Singurul mod de a ierta din acest cerc, de a ieși din acest cerc vicios este înțelegerea faptului că Dumnezeu ne a iertat pe noi, oamenii

[11:42]păcătoși și El ne a dat o nouă șansă. Singurul mod de a ieși din acest cerc vicios este de a prelua noi inițiativa, de a face noi primul pas, neașteptând să ăă vreun semn de la de la celălalt, ceea ce este împotriva ăă firii, ceea ce este contrar dreptei, măsuri, însă tocmai ceea ce stă în centrul Evangheliei este lucrul acesta și anume că Dumnezeu a avut inițiativa. Dumnezeu a făcut primul pas. El a fost cel care a inițiat procesul de reconciliere între noi și el. El a fost cel care a avut inițiativa. Deși noi am fost cei care am greșit, el a avut inițiativa împăcării. Spunea cineva: „Dumnezeu îmi iartă datoria precum și eu iert datornicilor mei." Ceea ce citam mai devreme din ăă rugăciunea Tatăl nostru. Tot atât de adevărat este și reversul. Doar pășind în raza de lumină a harului lui Dumnezeu voi găsi puterea de a i întâmpina cu haril.

[12:52]Iertarea nu este un lucru ușor, nu este ceva firesc. Nu a fost ușor pentru Iosif, nu a fost ușor pentru Wurnbrand sau pentru Martin Luther King. Însă înțelegerea iertării pe care am primit o din partea lui Dumnezeu, înțelegerea harului de care avem parte, ne poate transforma inima, ne poate schimba și ne poate da puterea de a rupe aceste lanțuri ale răzbunării, ale îndreptățirii, ale dreptății față de ceilalți și deschide ușa iertării

[13:27]necondiționate. În al doilea rând, înțelegem că Iosif a avut puterea să i ierte pe frații lui pentru că a văzut mâna lui Dumnezeu în tot ceea ce s a întâmplat viața lui, în toate suferințele lui. Și vedem asta în versetele pe care le am citit, 5, versetul 7, versetul 9. Iosif a fost profund rănit de frații lui care i au făcut atât de mult rău. Însă el știa că dincolo de necazurile și întristările de care avea parte, Dumnezeu era în controlul tuturor

[14:02]lucrurilor. s a încrezut în providența lui Dumnezeu, considerând că până și păcatele fraților săi, până și greșelile lor făceau parte din planul lui Dumnezeu pentru viața lui, m ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Sau Dumnezeu m a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânța vie în țară și ca să vă păstreze viața printr o mare izbăvire. sau voi negreșit v ați gândit să mi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi și anume să scape viața unui popor în mare număr. Asta a spus Iosif, fraților săi. Și aceasta este atitudinea pe care și noi trebuie s o avem atunci când suntem răniți, atunci când ni se face o nedreptate, atunci când ni se greșește. Toate lucrurile care se întâmplă în viața noastră se întâmplă pentru că Dumnezeu a permis ca ele să aibă loc. El este în spatele fiecărui

[14:59]lucru din viața noastră, chiar și a suferințelor noastre și al rănilor de care avem parte. Să știm că toate lucrurile, spune cuvântul lui Dumnezeu, toate lucrurile, atât cele rele, cât și cele bune care ni se întâmplă, lucrează împreună spre binele celor ce l iubesc pe Dumnezeu și anume spre binele celor chemați după planul său. Și nu în ultimul rând, Iosif alege să lase

[15:28]judecata în mâna lui Dumnezeu. După ce toată familia lui a venit în Egipt, citim asta mai târziu, în capitolul 50. Iacov a murit, iar frații lui s au temut ca nu cumva Iosif să se răzbune acum, după ce tatăl lor nu mai era. Și spune acolo cuvântul lui Dumnezeu, Geneza 50, vedem neliniștea fraților lui. Când au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif, fură pe noi și ne va întoarce tot răul pe care i l am făcut." Și au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte. Așa să vorbiți lui Iosif. O, iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți au făcut rău. Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tău. Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. Frații lui au venit și s au aruncat ei înșiși cu fața la pământ înaintea lui și i au zis: „Stem robii

[16:25]tăi." Iosif le a zis: „Fiți fără teamă, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?" Iosif îl recunoaște pe Dumnezeu ca judecătorul cel drept. care este responsabil cu judecata. Și tocmai asta a fost unul din lucrurile care i au oferit puterea să ierte și l au eliberat de această povară de a fi el judecător. În Romani 12, apostolul Pavel scrie: „Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: Răzbunare este a mea, eu voi răsplăti, zice Domnul. Iertarea este un act de credință prin care suntem încredințați că Dumnezeu este un judecător mai drept, mai înțelept, mai bun decât mine. Prin iertare renunțăm la spiritul nostru justițiar, la dorința noastră de a face dreptate, lăsându l pe Dumnezeu să hotărască ce este corect și ce nu este corect.

[17:32]Acceptăm să l lăsăm pe el să facă dreptate sau să arate milă după cum hotărăște el, după judecata lui. Cu toate că Dumnezeu nu va judeca după cum ne am dorit noi sau după cum credem noi că ar trebui să judece, trebuie să ne încredem în el și să l recunoaștem pe el ca judecătorul cel drept, care poate răsplăti fiecăruia după cum hotărăște el.

[17:59]Am văzut din viața lui Iosif că iertarea nu este ușoară, însă aceasta este posibilă atunci când ne lăsăm schimbați, ne lăsăm transformați de harul lui Dumnezeu. Aceasta este posibil atunci când ne încredem în providența lui Dumnezeu, atunci când îl recunoaștem pe el ca judecătorul cel drept, care are ultimul cuvânt de spus. Și din tot ceea ce am văzut și am citit până acum, nu putem să nu vedem cum privirea ne este îndreptată către Dumnezeu, către Domnul Iisus Hristos. Iosif ar fi putut să nu se facă cunoscut fraților săi. Ar fi putut să i pedepsească pentru tot răul pe care i l au făcut, pedeapsă pe care o meritau de altfel. Și nimeni nu ar fi putut să l să i reproșeze ceva lui Iosif dacă ar fi făcut asta. Însă el alege să nu răspundă în felul acesta, ci în loc de judecata pe care frații lui ar fi meritat o și dreptatea care se impunea, Iosif a ales să ierte. Și tocmai aceasta

[19:07]este definiția harului. Din cauza păcatului din viața noastră, noi suntem separați de Dumnezeu. Păcatul, spune cuvântul lui Dumnezeu, pune un zid de despărțire între noi și Dumnezeu. Ci din cauza păcatului noi suntem osândiți la moarte, fiindcă plata păcatului este moartea. Noi eram morți în greșelile și în păcatele noastre. N aveam nicio nădejde, nicio scăpare, nicio ieșire. Eram niște păcătoși care nu meritam altceva decât să fim judecați și

[19:42]aruncați în focul cel veșnic. Dar Dumnezeu a luat inițiativa și l a trimis pe Domnul Iisus în lumea aceasta, în lumea aceasta decăzută, ca să fie El judecat în locul nostru, ca să fie ă ca să ia El păcatele noastre asupra lui, ca să fie El pedepsit în locul nostru, ca să moară El în locul nostru și ca noi să primim în schimb dreptatea lui, neprihănirea lui și viața veșnică. Acesta este harul lui Dumnezeu care ne a fost descoperit și nouă, de care avem și noi parte din plin și Domnul să ne ajute ca să ne lăsăm transformați de acest har și modelați de el în așa fel încât să arătăm la rândul nostru har față de cei din jurul nostru. Amin.