Paradoxul jugului care “aduce odihnă” (Mircea Pătrășescu)

[0:07]Hristos a înviat. Fie ca aceste cuvinte să nu rămână doar un salut formal și să înțelegem tot mai bine ce implicații are pentru viața noastră prezentă și viitoare. Să citim în dimineața aceasta un paragraf din capitolul 11. din Evanghelia după Matei de la versetul 25. Matei 11 de la 25 până la final. În vremea aceea, Iisus a luat cuvântul și a zis:„Te laud, Tată, Doamne, al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și l ai descoperit pruncilor. Da, Tată, te laud, pentru că așa ai găsit tu cu cale. Toate lucrurile mi au fost date în mâini de Tatăl meu și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul afară de Tatăl. Tot astfel, nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl afară de Fiul. și acela

[1:07]și aceluia acela căruia vrea fiul să i l descopere. Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine, căci eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre, căciugul meu este bun și sarcina mea este ușoară. Amin. Această invitație pe care o face Iisus este bine cunoscută și astăzi și de obicei o cităm ca atare: Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați și eu vă voi da odihnă. De obicei, partea a doua nu se citează și atunci avem această imagine uneori simplistă

[1:55]pe care o prezentăm în fața celorlalți, în fața lumii și spunem: „Vino la Iisus și îți va da odihnă". Ce a vrut să spună Iisus cu această invitație? Trăim într o lume în care este o în care această invitație sună cum nu se poate mai bine. Auzim în jurul nostru mereu oameni obosiți, oameni aflați în depresie, oameni împovărați, împovărați de ei înșiși și de problemele lor. Ăă români împovărați de

[2:28]modul în care merge țara și așa mai departe. fiecare cu problemele lui. Și avem această invitație, veniți la mine și eu vă voi da odihnă. Și am spune sau suntem tentați să prezentăm altora această invitație ca fiind vino la Iisus și ți o ia ca și cum ți o ia cu mâna și gata, s a rezolvat tot. Și Iisus poate să facă asta absolut. Poate să facă în mod să transforme lucrurile în mod miraculos. poate să într o clipă să facă să dispară depresia, împovărarea și oboseala și orice altceva. Dar credeți că de aia a spus Iisus lucrurile acestea? Asta a avut în vedere? Cât va dura efectul unei odihne sau al unei când dacă el ți ar îndepărta problema până când apare următoarea și așa mai departe. Și viața noastră cunoaște mereu suish uri și coborâșuri. Ă atunci când intrăm însă mai profund în textul acesta, observăm că el spune: „Vă voi da odihnă, dar pentru asta voi

[3:30]trebuie să luați un jug." Și aici lucrurile devin puțin confuze. Cum adică? Eu așteptam să mă elibereze de toate problemele. Este ca sunt cum sunt promisiunile pe care le auzim în societatea astăzi tot timpul. Noi ne ocupăm de totul. Tu stai relaxat. Ia ți o vacanță bine meritată pentru că noi îți vom rezolva lucrurile neplăcute din viața ta. Și invitația aceasta sună sau vine din partea multor voci. Promisiunea aceasta o auzim pe tot felul de canale, pe tot felul de sau din partea atâtor terapeuți și oameni care ne spun cum ne putem îmbunătăți viața, cum să ne eliberăm resursele interioare, energiile și să scăpăm de poveri. Cine n ar vreaus este cu totul specială și unică. El spune„Da, pot să ți dau odihnă. Îți promit această odihnă. Trebuie însă tu să ne surprinde. Ne am fi așteptat să spună:

[4:34]"Îți voi lua păcatele" și ne cheamă pentru asta. Îți voi lua problemele din viața ta. Totul. Toate obstacolele eu le voi îndepărta. Tu să te simți doar bine. Iisus Hristos promite această odihnă, dar ne spune: „Trebuie să luați jugul meu asupra voastră și să învățați de la mine. Și aici este foarte important, căci eu sunt blând și smerit cu inima

[4:59]și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre, că jugul meu este bun, este un jug, dar e bun și sarcina mea este ușoară. Avem de purtat un jug, o sarcină. Am vorbit data viitoare despre o cruce. pentru ca să găsim odihnă. Asta este primul cu care ne confruntă Iisus, cumva paradoxal și nu l înțelegem. Și de aceea încerc să vedem cum a ajuns, cum și a construit Matei discursul în capitolul 11 ca să ajungă aici. Ce vrea să spună Iisus? Vreau odihna aceasta. Cum pot să o capăt? În primul rând, capitolul începe cu

[5:40]trimișii lui Ioan Botezătorul care vin la Iisus. Ioan Botezătorul fusese închis în temniță și cel care de multe ori și noi ne întrebăm, dar de ce a îngăduit Dumnezeu așa ceva? Ioan, care a fost prevestit cu atâta ă uimire, adică cu atâta putere a venit îngerul și i a spus tatălui său că se va naște și ă apoi a propovăduit ă venirea lui Iisus. Oamenii veneau și se botezau în la Iordan și așa mai departe. dintr o dată ajunge în închisoare și pare că și Ioan este se clatină în

[6:20]convingerile lui și trimite niște ucenici și ucenicii spun: „Ne a trimis Ioan să te întrebăm". Ești acela pe care î așteptăm? Ești acela care va aduce în sfârșit odihnă și pace în sufletele noastre? Și Iisus dă mi un răspuns puțin criptic. Spuneți i lui Ioan așa, nu zice da sau nu, cum ne ar plăcea nouă de multe ori să ne răspundă Dumnezeu și le spune: "Spuneți lui Ioanul, orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază și săracilor li se propovăduiește evanghelia." Această zicere, această frază pune laolaltă două idei, două versete,

[7:04]două concepte din Isaia. Și Iisus le ia unul în capitolul 35, 1 în 61. Iisus le ia și le pune împreună și spune: „Ăsta e răspunsul meu pentru Ioan. Cu alte cuvinte, Iisus îi răspunde lui Ioan indirect: „Uită te la semne ca să vezi dacă sunt cel pe care îl așteptați. Practic, Iisus prin tot ceea ce a făcut și a spus, a provocat pe cei din jur să și pună această întrebare: Cine este El? La fel face și astăzi cu noi.

[7:43]Pentru evrei ei erau oarecum pregătiți că trebuie să vină Mesia, trebuie să vină cineva. Și atunci pe buzele lor era mereu întrebarea: Este ăsta? Cine va fi? Și așa mai departe. Și Iisus, din punctul de vedere, mereu îi provoacă și i aduce în punctul acesta în care să se întrebe este el oare Mesia? Și vom vedea că cei mai mulți au fost convinși că nu este el Mesia. Ești convins că El este Mesia, că a înviat? Ești convins că poate să ți dea odihnă? Sau în continuare cauți să ți găsești odihna singur? Răspunsul lui Iisus pentru Ioan este răspunsul lui și pentru noi. Uită te la semne. Care sunt aceste semne? și vom vedea că ele se petreceau cu adevărat și rămânem impresionați. Orbi care își capătă vederea, șchiopi care umblă, leproști care sunt curățiți. Și am putea spune„Măi, multe se întâmplă și astăzi. Medicina a avansat așa de

[8:42]mult încât surzii pot să audă cei mai mulți, șchiopii pot să umble cu proteze, deci s au schimbat, putem și noi parcă să facem aceste lucruri. Da. până la învierea morților, aș zice, cam acolo se oprește se opresc se oprește avansul științei și medicinei de astăzi și nici nu cred că va putea să depășească această barieră. Ă însă cel mai interesant semn care m a pus pe gânduri a fost: "Și săracilor li se propovăduiește evanghelia." Aici nu este nicio minune. De ce ține Iisus să spună acest lucru? Și poate că vom înțelege mai bine încheia întâlnirii dintre Iisus și tânărul bogat. Vă aduceți aminte această întâmplare? Tânărul bogat vine și spune cum să moștenesc viața veșnică? Să intru în împărăția lui Dumnezeu? Și Iisus îi spune: „Știi legea?Am păzit. Observați întotdeauna mentalitatea omului obișnuit. Nu sunt mai rău decât

[9:48]alții. Tânărul acesta se pare chiar că era virtos și spune: „Dar am păzit poruncile astea." Și Iisus îi spune: „Bun, atunci mai ai un singur lucru. Vinde tot ce ai de la Săraci. Urmează mă." Tânul a spus: Cam atât. Ă nu pot mai departe. Și Iisus spune: "Cu greu vor intra bogații în împărăția cerurilor." Și noi suntem uimiți că ucenicii la rândul lor uimiți spun: „Păi, atunci cine poate?" Ă în Vechiul Testament sau Vechiul Legământ, Legământul Mozaic stipulau următoarele lucruri. Dumnezeu îi spune lui Israel:„Dacă tu asculți și ți îndeplinești îndatoririle față de mine și eu te răsplătesc. Și atunci cumva relația lui Dumnezeu cu Israel se măsura întru cândva prin aceste semne. Dacă ascultați de mine, vă voi da ploaie. Veți avea belșug în recoltele voastre. Veți avea copii, veți fi păziți de dușmanii vâște și așa mai departe.

[10:54]Și aceasta a fost lupta permanentă a lui Dumnezeu cu Israel, pentru că nu înțelegem de ce și uneori când citim ne miră, mă, dar Dumnezeu le promisese absolut ce și poate dori un om. De ce ajung mereu să se închine la alți dumnezei când știau când știau că Dumnezeu se ține de cuvânt? Și asta ne arată sau lecția pentru noi este că inima noastră este nespus de rea și înșelătoare în fața acestor promisiuni pe care toată lumea le ar dori, toată lumea caută să și să fie împlinite, să mi dea Dumnezeu sănătate, să mi dea putere, să îmi ajute copiii, să mi dea bani și așa mai departe. Având toate aceste promisiuni foarte clare, evreii mereu și mereu s au depărtat de Dumnezeu. La fel suntem noi toți, nu doar ei. Și oricât de multe lucruri a făcut Dumnezeu pentru noi și uneori poate minuni și atâtea

[11:57]lucruri extraordinare în viața noastră, ne trezim când și când iarăși departe de el. Evreii de atunci și în special farisei se așteptau că dacă Mesia va veni se va descoperi în primul rând lor. Nu se așteptau ca această Evanghelie să fie propovăduită săracilor. Înțelegeți? Deci de aceea ucenicii au întrebat:păi dacă bogații, ăsta era un semn al faptului că ești în regulă cu Dumnezeu, dacă bogații intră greu, ce șanse avem noi, săracii? Și pentru prima oară Iisus vine și spune: „Mesajul meu vine și începe cu cei mai nevoiași dintre oameni." Nu pentru că asta ar fi o virtute, nu pentru că Evanghelia lui Iisus este una socială. Iisus a venit să ajute. Da. Și foarte mulți văd doar asta în Iisus, să vindece. Și tot creștinismul devine doar o treabă de asistență socială. Nu i vorba despre asta. Iisus nu a vindecat pe toți pe care ar fi putut să i vindece. nu a

[12:59]ajutat pe toți pe care pentru că planul lui a fost altul, prioritățile lui au fost altele. Dar ce vrea să spună prin asta este că împărăția lui Dumnezeu sau evanghelia lui este pentru toți oamenii. Nu mai este condiționată de faptele tale. Dumnezeu le a dat decalogul evreilor și a spus: „Încercați să țineți asta." Și ei încercau pe cât puteau. Niciunul n a reușit pe deplin. Niciunul dintre noi nu reușește pe deplin. Și atunci trebuia mereu să facă ispășire. Trebuia ca în fiecare an era în ziua ispășirii

[13:49]preot, marele preot transfera păcatele poporului asupra țapului respectiv. Deci voia să le creeze această imagine că nu putem să ne rezolvăm problema păcatelor singuri. Ele trebuie transferate. Este ceea ce a spus foarte bine fratele Radu în primul mesaj. De aceea nu putem să ne rezolvăm această problemă singuri. Și pentru că și ei aveau aceeași concepție, Iisus vine și le spune sau se adresează celor din jur: Înțelegeți de ce fac aceste semne? Ele nu sunt o finalitate. Ele sunt doar o confirmare a cine sunt eu, a ce pot să fac eu, a faptului că singuri nu vă descurcați. Aveți nevoie de mine. Este nevoie ca eu să plătesc pentru păcatele voastre. Dar ăsta este doar începutul și asta de multe ori scăpăm din vedere. Considerăm că dacă am făcut acest pas al credinței în care am înțeles că avem nevoie de Iisus să ne ierte păcatele, să ne ducă

[14:56]la Tatăl, lucrurile s au rezolvat, gata, nu mai sunt probleme. Nu. Invitația lui Iisus în ceea cea pe care am citit o cred că trebuie s o înțelegem în această cheie. Veniți la mine ca să mă cunoașteți și ca astfel să l cunoașteți pe Tatăl. Este foarte interesant că înainte de veniți la mine toți cei trudiți, el vorbește despre faptul că Dumnezeu așa a vrut să descopere tainele sale celor

[15:30]neimportanți, celor micuți, după cum spune aici. Ă și faptul că numai Fiul îl cunoaște pe Tatăl perfect și putem și noi să l cunoaștem pe Tatăl, pe Dumnezeu, dacă îl cunoaștem pe Fiul. Deci, cu alte cuvinte, deja începem să înțelegem mai bine ce spune aici Iisus. Este vorba despre cunoașterea lui. Ă de aceea suntem trudiți în primul rând, de aceea ajungem obosiți și împovărați și mereu credem că altceva, o vacanță, o vindecare, ă un o prosperitate

[16:12]materială, o reușită în viață ne va ajuta. Iisus vine și spune la fel ca odinioară:n asta este cheia. Miza este cunoașterea mea, pentru că această cunoaștere te te duce mai departe să l cunoști pe Tatăl. Este un cerc select, un cerc intim în care numai Iisus te poate introduce. Asta îți va aduce odihnă. Și ulterior, Matei continuă cu paragraful următor în care după ce trimișii lui Ioan pleacă, el se întoarce către mulțime și spune: "Apropo de Ioan, ce părere aveți despre el? Ă ce ați văzut în el?" Și încheie

[17:02]mustrându i oamenii și spune: „A venit Ioan. O apariție exotică, ciudată. Era un profet din Vechiul Testament. Nu mai văzuseră evrei de sute de ani. Da, încetaseră profețiile. Vine acest Ioan, atrage mulțimii. Ă și dacă urmărim ce spune Iisus, le zice: „Nu v a convenit. A zis:„Mă, prea a exagerat. Ăsta este abodnic, este extremist. Nu înțelegem exact ce vrea să spună și așa mai departe. Zice: "Dup aia am venit eu, foarte degajat, foarte relaxat, mă

[17:46]apropiam de vame și de păcătoși. Stăteam la masă cu ei. Ați zis: „Ăsta e un mâncăcios și un băutor. Nu respectă sabatul, n are nici tradițiile și așa mai departe. Și cu alte cuvinte le spune Iisus: „Vă comportați ca niște copii care răsfățați, care mereu spun:„Nici asta nu ne place, nici asta nu ne place." și le spune totuși lucrurile, înțelepciunea a fost îndreptățită în lucrările ei și el le spune totul merge conform planului. Ioan a venit ca să vestească ven să vestească sosirea mea, faptul că sunt Mesia, iar eu sunt în mijlocul vostru și fac aceste minuni. Vă spun aceste cuvinte ca să mă credeți. Ă ceea ce le comunică Iisus este nu vă luați după mulțime, suntem foarte influențați și majoritatea gândesc așa: Bă, n am eu cum să fiu mai rău față de atâția oameni. N are cum Dumnezeu să zică ăă hai te condamn. Am fost un om destul de

[18:48]decent la viața mea. Păi, dar să vorbim de ăla și de ăla, să vorbim de Ioan, abodnicul ăla și sau de Iisus care este prea libertin înțelegeți? Fiecare om are această înclinație natură să și construiască propria sfințenie, propria justificare față de Dumnezeu și să zică:„Sunt om serios, am familie, mi am crescut bine copiii și n am făcut nimănui rău." Și aici este: "Vă calificați sau vă descalificați în fața lui Dumnezeu în funcție de mulțime, ci în mod individual. Este important să ți faci o părere cine este Iisus cu adevărat?" Pentru că în funcție de poziția pe care o adopți față de El, Dumnezeu te primește sau te condamnă pentru că El este adevărul, El este standardul. De aceea și spune: „Eu sunt calea, nu există alta, adevărul și viața." Doar cu câteva cuvinte înainte, capitole înainte, ascultați ce cuvinte tari, a zice chiar înfricoșătoare

[19:55]rostește Mântuitorul. În predica sa de pe munte, nu oricine îmi zice„Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia tatălui meu care este în ceruri. Observați cum știm voia Tatălui cunoscându l pe Iisus. Mulți îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne, n am proorocit noi în numele tău, n am scos noi draci în numele tău și n am făcut noi multe minuni în numele tău?

[20:28]Cam ce făcea și Iisus? Da. Și ce i a spus lui Ioan? Fii atent la minuni. Sigur că Ioan știa minunile. Nu era o o surpriză pentru el că Iisus făcea minuni. Dar înțelegeți ă mesajul, să spunem ascuns pe care ă i l spune Iisus, uită te la semne și atunci le voi spune curat: Niciodată nu v am cunoscut. Depărtați vă de la mine voi toți care lucrați fără de lege.

[21:01]Te sperie aceste cuvinte, dar observați pe ce cade accentul unde se trage linia. Chiar dacă ai ajunge să faci și minuni. Da, nu mai zic că am fost un om decent. Doamne, n am scos noi draci numele n am făcut minuni. S a spus da. Nu le neagă. Nu spune că nu au fost, că nu au existat, ci spune: "Eu nu vă cunosc". Așadar, ceea ce vrea să i spună atât lui Ioan, cât și celor care l ascultau,

[21:31]miza este cunoașterea lui Iisus, este calea sau ă obiectivul principal al vieții noastre. Dacă vrem să primim această odihnă, ă Iisus a făcut mai mult decât doar niște semne pe care iată le fac și alții, ci ne atrage atenția și ne spune: „Vedeți cine sunt eu?" Ăsta este lucrul sau ăsta trebuit să fie centrul în jurul căruia să graviteze viața ta. Până acum Dumnezeu se ascunsese în spatele perdelei de la Sfânta Sfintelor. Nimeni nu putea să l vadă în față și să trăiască. A fost foarte clar Dumnezeu în acest lucru. Chiar și lui Moise i a refuzat apariți să se arate și i a spus: "Doar din spate." Ei, tocmai de aceea momentul

[22:27]maximție pe care Dumnezeu l a lăsat omenirii este Iisus Hristos. pentru că el și a luat un trup uman și a spus: „Eu vin din partea Tatălui pe care nu l puteți să l vedeți ca să l cunoașteți." Ce înțelegem până acum din ceea ce a aranjat Matei în capitolul său este că nu e vorba să știi despre el, să ai o cunoștință intelectuală, implică și asta, dar să l cunoști personal într un mod supranatural. De aceea el a provocat prin mesajul și acțiunile sale pe toți cei din jur ca ei să se întrebe cine este acest om? Pentru că răspunsul pe care î dai sau ce faci cu Iisus determină destinul tău veșnic.

[23:14]Așadar, ce este lucrul ce e mai cel mai important în viață este să iei o poziție față de Iisus, să l cunoști, să ți propui să l cunoști și asta nu doar pentru un moment ca să ți ierte păcatele, ci pentru toată viața. În următorul paragraf, Iisus mustră cetățile, niște cetăți evreiești, Horazin, Bețaida, Capernaum, și le spune: "Veți fi pedepsite." Au fost cetăți pedepsite în istorie, spune el Sodoma și Gomora, care dacă ar fi văzut ce vedeți voi și ar fi auzit ce auziți voi, ele ar fi scăpat de sub mânia lui Dumnezeu.

[23:57]Așadar, am plecat de la întrebarea lui Ioan privind: "Ești tu acela?" Și răspunsul lui Iisus a fost: "Privește la semnele pe care le fac". E vorba aici mai mult decât de niște vindecări. E vorba de un miracol spiritual care avea loc. Toate aceste deficiențe umane, da, care culminează cu moartea când nu mai putem face nimic, sunt alăturate cu propovăduirea Evangheliei celor mai neînsemnați dintre oameni. Și acuma înțelegem că avem de a face în primul rând cu o menire oarbă, mută, surdă, bolnavă de lepră, incapabilă să se miște, moartă cu totul în păcat. Asta este starea spirituală adevărată a omenirii, a fiecărui om care vine în lumea aceasta. Cât de bine i ar face dacă unui om dacă i s ar vindeca o deficiență, ar fi o minune, uau un surdaude, dar el ar muri în păcat. Cât de mult l ar ajuta această vindecare sau această îndepărtare a unei poveri sau a unei

[25:00]probleme pe care o ai? Dacă în final tu vei muri, adică vei fi departe de Dumnezeu? Nu te vei bucura de viața veșnică. Venirea lui Iisus aduce ceea ce nu putea aduce nimeni până atunci. Miracolul transformării spirituale, al vindecării spirituale, al învierii spirituale, care este mai important decât orice altceva în viața ta. Deși ne este greu să acceptăm. Suntem sub presiunea momentului. Acum aș vrea să mi rezolv problema asta. Acum durerea mea este asta. O boală, o lipsă, o apăsare pentru

[25:37]cei dragi și așa mai departe. Iisus spune: „Nu și suntem trudziți și obosiți". Și spune: „Eu pot să ți dau adevărata odihnă. Te păcălești singur, căutând o sau crezând că dacă se întâmplă asta, gata, se vor rezolva toate lucrurile în viață. Dacă vreți, este foarte ilustrativă imaginea aceea din Ezechiel în care profetul Dumnezeu îl duce într o vale plină de oase și spune: „Cedzi că mai e viața aici?" clar, oase uscate și spune: „Vreau să ți arăt ce pot să fac." Asta este ceea ce face Iisus cu fiecare dintre noi. Aduce în primul rând viață acolo unde este moarte. Celelalte lucruri, oricât de grave, oricât de grele, cad pe planul doi.

[26:25]Spuneți i lui Ioan ce vedeți și auziți. Mă întreb ce vedeau și auzeau ucenicii lui Ioan. Ce vedem și ce auzim noi când citim Scriptura, când venim la biserică, când trăim viața noastră de zi cu zi. Problema noastră fundamentală ne transmite sau parafrazez aici spusele lui Iisus este propria noastră natură, propria noastră fire coruptă de păcat până în măduva oaselor. Ă suntem o omenire narcisistă care nu trăiește decât pentru sine. Fiecare individ are acest reflex de a trăi pentru sine. Viața noastră gravitează cel mai mult în jurul propriei ființe. Eu și numai eu și despre mine să fie vorba. Chiar dacă noi ni se pare că nu este așa. Dacă ne am observa mai cu atenție, dacă ne am analiza acțiunile și vorbele, am vedea că ăsta este ăsta este trendul. Totul judecăm din perspectiva eu meu.

[27:22]Am văzut un filmuleț, o, un res povestea o femeie și spune: "Am citit Biblia când a citit o prima oară din scoarță în scoarță la îndemnul păstorului și ă nu mi a fost ușor, dar a fost o mare încercare pentru mine pentru că la final am zis:"Aș putea să fiu un Dumnezeu mai bun decât tine, Doamne. De ce s a întâmplat asta? De ce ai lăsat asta?" Și așa mai departe. Și pastorul le a zis: Am înțeles. Hai s o mai citești o dată. Încearcă acum să nu o mai citești din punctul tău de vedere, ci din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Ăștia suntem. Automat totul este supus judecății perspectivei personale. Ne iubim atât de mult încât îi sacrificăm fără milă uneori pe cei din jurul nostru, îi folosim, îi consumăm, îi exploatăm după cum ne convine. Uitați vă la știri, uitați vă la lumea în care trăim și nu cred că am nevoie de

[28:23]prea multă argumentație. Avem înscris în gene autodistrugerea. Da. Asta se va întâmpla și cetățile acelea au pierit pe care Dumnezeu le a pedepsit datorită alegerii lor, a deciziilor pe care le au luat. Și spune Iisus, așa cum a fost cu cetățile acelea, se va întâmpla și cetăților voastre evreiești, dar sunt mai vinovate decât ceilalți. Da, pentru că voi aveți

[28:58]pe Dumnezeu în mijlocul vostru. Aveți o mărturie și noi suntem astăzi, avem Biblia, avem atâtea materiale, avem atâta explicație și atâta o teologie atât de consolidată și o tradiție și o istorie a bisericii încât cred că Dumnezeu se așteaptă la mai mult de la noi. Așadar, cunoașterea lui Iisus este miza. Ăsta a fost primul punct. Iar al doilea punct am văzut că această cunoaștere te duce la pocăință. Spune: „Dacă ar fi cunoscut Sodoma și Gomora lucrurile acestea, n ar mai fi pierit. În al treilea rând, am putea spune, cunoașterea lui Dumnezeu nu este pentru oricine, dar fiți atenți, nu în sensul în care nu este disponibilă pentru oricine, ci cum spunea Andrei Pleșiu încercând să explice parabolele lui Iisus, parabolele lui Iisus sunt pentru toată lumea, dar nu pentru oricine, decât pentru cei care

[30:05]au urechi de auzit în sensul ăsta. La fel și cunoașterea lui Dumnezeu nu este pentru oricine decât pentru cel care acceptă invitația lui Iisus cu toate implicațiile ei. Noi am vrea ca Dumnezeu și foarte mulți în discuțiile cu oamenii pe care le am în general vin și spun: „D să vină Dumnezeu și să mi spună." Și zic: „Și o să crezi?" "Da, o să cred atunci". Și zic ceva îmi spune că tu n o să crezi nici atunci. O să zici că este AI. Da.

[30:35]Este o făcătură. Este pentru că uitați, toate aceste semne extraordinare pe care le a făcut Iisus nu au convins pe majoritatea. Ce spuneau farisei? Fă ne dă ne un semn să vedem că tu ești. Iisus a spus: „N am să vă dau. Semnele au fost făcute deja. Este vorba de atitudinea inimii tale. Și atunci înțelegând că această cunoaștere nu vine peste tine ca din cer, ca ploaia, ci tu trebuie să o cauți. Tu trebuie să îți

[31:10]pleci voința în fața lui, să zici: „Da, Doamne, sunt gata să iau acest juc. Clar că nu va fi ușor, dar va fi mai ușor decât ăla pe care î porți acum. și să iau sarcina ta. Și chiar dacă o să bombăn și chiar dacă o să găsesc momente în care zic, dar de ce așa? Am încredere în tine mai mult decât în mine. Putem să petrecem și Iisus, ați văzut, ne a avertizat în predica de pe munte ani de zile în biserică să citim Biblia, să fim oameni aparent evlavioși, să ne rugăm, să facem fapte bune, să fim corecți, da? și totuși să nu l cunoaștem pe Dumnezeu, să ne înșelăm. De ce asta?

[31:57]Pentru că lucrurile privitoare la cunoașterea lui Dumnezeu sunt tainice și nu depind de noi, de capacitățile noastre, de cât de inteligent ești, de cât de sprinten ești și așa mai departe, ci este un har, este o inițiativă din partea lui Dumnezeu pentru cel care este gata să asculte, pentru cel care își lasă la ușă prejudecățile, ul și spune: „Vorbește, Doamne, căci robul tău ascultă. De aceea și spune aici Iisus Doamne, te laud. Aceste lucruri nu sunt descoperite de cei care sunt ași în meseria lor sau nu știu ce isprovi au făcut, ci unor copilași în ghilimele, nu adică unor oameni care nu gândesc, ci unora neimportanți. Adese săracilor li se propovăduiește evanghelia. Creștinismul este singura religie care afirmă că omul are nevoie de ajutor din afară. Toate celelalte religii fac apelioare

[33:00]ale omului. Ce poate face el? Ce poate deveni el? E suficient să faci asta, să meditezi, e suficient să împlinești asta e și vei ajunge unde trebuie. Creștinismul descurajează absolut orice inițiativă de felul acesta și spune: "Cunoașterea lui Dumnezeu, ajungerea în împărăția lui nu se poate realiza prin înțelepciunea omului oricât ai studia. Nu se poate realiza prin orice altă capacitate, orice altă experiență, chiar și supranaturală, decât prin cunoașterea personală a lui Iisus care te introduce la Tatăl. Până nu ai parte de descoperirea lui Dumnezeu, nu poți înțelege. Și Iisus asta și spune: "Tatăl a dat toate lucrurile Fiului. El devine

[33:46]steaua polară, centrul întregului univers. Vrei să știi ceva despre Dumnezeu? Trebuie să l cunoști pe Fiul. Trebuie să l accepți pe Fiul. Trebuie să l urmezi, să te împrietenești cu el. Pentru că nimeni nu l cunoaște deplin decât Fiul și Tatăl pe fiul și acela căruia vrea fiul să i l descopere. Observați că este după cum vrea Fiul, nu după cum vrea oricine. Și în contextul acesta, Iisus rostește această invitație.

[34:24]Cui credeți că va descoperi Fiul pe Tatăl? Numai unuia trudit și împovărat. Nu poți să l cunoști pe Dumnezeu cu adevărat până nu ajungi trudit și împovărat. Nu ai început să mergi, de exemplu, pe calea credinței până n ai ajuns împovărat de păcatele tale. Dacă stăm să ne aducem aminte, toți am făcut acest pas când ne am dat seama:n mai pot cu păcatele mele, trebuie să fiu eliberat. La fel și mai departe în viață de credință. Nu vorbim aici în primul rând de oboseală fizică, deși Iisus poate s o ia și pe asta. Nu vorbim de oboseala psihică sau emoțională, de depresie, de burnout și așa mai departe. Nu este o promisiune aici, un cec înalt privind succesul sau confortul nostru material sau emoțional. Și tocmai asta spune: "Da, sigur, ajuns tuști îpovărat. Am o soluție." Problema este că de multe ori nu am ajuns suficient de trudiți și împovărați

[35:21]de noi și de păcatele noastre. Ne iubim suficient de mult pe noi și păcatele noastre și de aceea nu acceptăm invitația lui. Nu ai cum să cunoști odihna până nu cunoști oboseala. Și de aceea este ciudată odihna pe care ne o promite Iisus. Te ai aștepta ca unui om care spune că i obosit și trudit să i oferi un pat, un pahar cu apă rece sau mâncare. În schimb, el spune: Am un jug pentru asta. Nu ne Nu spune, ne spune să luăm acest jugc și să învățăm de la el. Asta ne spune că el l a purtat mai întâi. Da. Uite, ți l pun. Uită te cum l am m am comportat eu. Ă și spune pentru că ele sunt blând și smerit cu inima și astfel vei afla odihnă pentru sufletele noastre. Cum suntem noi cu inima prin contrast? Foarte rar blând și smeriți. Țineți minte, Galateni, nu umblați după slavă deșartă. Smerenia este ultimul lucru, să zic așa, care ne vine în minte și spune: „Pune am

[36:22]acest jug. Pun acest jug peste tine ca să capeți odihnă. Alergarea după o slavă deșartă, să fii primul, să fii mereu să fii în centrul atenției, te va împovăra până la autodistrugere, te va nimici în final și toate pornirile pe care le avem ne vor duce într acolo. Cu alte cuvinte, ne spune: „Hai să facem un schimb, jugul meu pentru jugul tău." Și asta ne mai spune ceva, că nu suntem liberi așa cum credem noi. Purtăm un jug. Fiecare poartă jugul firii lui căzute. Da. Sau alte juguri sau alții au

[37:02]pus juguri peste noi și nu ne dăm seama. Da. Și așa mai departe. Însă Iisus spune, nu zice„Hai să ți iau jugul, fă ce vrei. Înlocuim jugul. Jugul lui Iisus are rolul de a ne proteja de noi înșine. În primul rând, de a ne salva de noi înșine și de ceilalți care vor să ne subjuge și în primul rând de vrăjmașul lui Dumnezeu, diavolul care este primul care vrea să ne subjuge mereu. Când ești robul lui Dumnezeu, nimeni nu se poate atinge de tine mai mult decât permite el. Iisus ne invită astăzi să venim la el, să facem acest schimb ca să primim odihnă, să i dăm jugul păcatelor, de exemplu, dacă nu suntem împăcați cu el. Ăsta e primul pas. spune le: "Doamne, accept jugul credinței, dar vreau să scap de asta, de jugul m am săturat de mine, de propria mea viață, de păcatele mele, de căutările mele. Am nevoie de odihnă și Dumnezeu ți o va da. Dar mai departe

[38:07]ăă trăim fel de fel de momente. Citiți, recitiți ăă călătoria pelerinului creștin sau cartea lui John Ban. Ă este un capitol, îmi aduc aminte așa ca princeață, parcă se numește uriașul deznădejde și ajunge prizonier. Îl vine un uriaș care î ia prizonier și stă și suferă acolo și este obosit, e împovărat, este în depresie. Și la un moment dat, nu mai știu, îi spune cineva sau și aduce aminte, mă, dar tu ai cheia să ieși din celul, cheia era la el. Înțelegeți? Avem astfel de momente în viața de credință și Iisus ne spune la fel, vrei să te odihnești, vezi că probabil ai

[38:55]îndepărtat jugul meu, ai zis sau încă nu, nu simți, încă ești. Încă tu crezi că poți să faci mari lucruri. Încă tu ai planurile tale. Încă ești prins să termini asta, să și nu ești gata să porți jugul lui Dumnezeu. Este, știți cum? Nu doar să l primim pe Iisus, de multe ori spunem„Da, să l primim și noi pe Iisus în casa noastră. Nu. A purtat jocul înseamnă iată cheile, Doamne, nu doar să l primești în casa ta, în cea mai bună cameră, ci spunea o tu, am deplină încredere de acuma să și așa mai departe. Ă ia tot ce cred eu că este al meu, tot ce gândesc eu că știu să fac mai bine, asta înseamnă acceptarea jugului lui Iisus. Este o supunere voluntară acest jug pe care îl iei asupra ta, pentru că așa a făcut și el. față de Tatăl. În procesul supunerii voluntare, Fiul îl cunoaște deplin pe Tatăl și Tatăl pe Fiul. La fel și noi în procesul acestei supuneri voluntare ajungem să l

[40:04]cunoaștem cu adevărat pe Hristos. Asta este o minune. Nu este cineva care să te învețe, ci doar să ți dea câteva ghidaje. Dar asta rămâne lucrarea supranaturală, dacă vreți, prin Duhul Sfânt prin care îl cunoaștem pe Fiul și Fiul ne spune: „Și am să te introduc la Tatăl. Ă este bine ca tânărul să poarte un jug în tinerețea lui, spunea Solomon. Cei care încă mai sunteți cu părinții, sunteți minori, acceptați jugul

[40:35]părinților așa cum sunt. Nu te a pus Dumnezeu întâmplător în situația aceea. Cei maturi, acceptați jugul căsniciei. Și nu mă refer aici, în primul rând la femei. Primii care sunt chemați să tragă la juc sunt ă bărbații, cei care se numesc cap de familie. Dacă ești la pusul vieții, acceptă jugul bătrâneții, al neputințelor,

[41:04]al văduviei și orice jug pe care Dumnezeu îl lasă. Nu, vreau să vă fie clar, nu este a rămâne încremenit și a nu încerca să ți îmbunătățești viața. Nu este o chemare la să stăm și să nu facem nimic. Foarte mult se reproșează asta creștinismului, ci este vorba de a înțelege prioritatea în viață, de a zice cunoașterea lui Hristos depășește orice. Și în orice moment când zici aș ar putea să mi fie mai bine, dar asta înseamnă să fac un compromis, să spui nu accept jugul ăsta. Accept să fiu nedreptățit, accept să fiu mai sărac. Accept să fiu mai nebăgat în seamă, dar să nu fac compromisuri, dar să nu merg împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Asta înseamnă și nu doar o performanță morală, ci acest exercițiu permanent. Și nu se poate fără citirea Bibliei, nu ritualistică, ci ia să vedem ce a mai zis Iisus, ce a mai făcut Iisus, ce de ce a spune asta în capitolul 11, dar ce zice în 10 toată această frământare

[42:09]contactul cu comunitatea de credință rugăciunea, cititul extensiv discuțiile cu oamenii, ă nu ne mai grăbim imediat să judecăm și să spunem: „Eu cred că Hai să vedem și alte păreri și toate să le supunem în lumina Bibliei. Și închei amintindu vă despre o melodie a unui artist extraordinar, faimos, Frank Sinatra. O melodie care este foarte e superbă, dar dacă ascultați la mesajul ei o să educător este extrem de nocivă din punct de vedere spiritual. Cu toții am auzit probabil cântecul I did it my way, care înseamnă am făcut cum am vrut. Și acolo e un fel de testament în care Frank Sinatra și toată lumea îl apreciază și cântă cu el și spune: „Domnule, am avut și probleme în viață, dar am am făcut cum am vrut eu."

[43:09]Asta este cântecul care ne dă ghes mereu vieții noastre. Asta este primul care ne vine pe limbă. Cântecul lui Iisus e mai puțin cunoscut, dar este acesta: Nu voia mea, ci voia ta. Ne rugăm ca în mod voluntar de azi înainte să fim și mai hotărâți în purtarea jugului să fim gata să luăm sarcina lui pentru că și să avem toată încrederea că este așa cum a spus el: Jugul meu este bun și sarcina mea este ușoară. Amin.