„Dă-mi să beau” – Cum a deschis Iisus inima unei femei păcătoase (Marin Prisacariu)

[0:00]Vedeți, sunt atâtea modalități de a vesti Evanghelia. Noi de multe ori ne ancorăm așa doar pe o nișă și spunem că în afară de forma aceasta de a vesti Evanghelia nu mai există. Dar vedeți că sunt și alte forme și poate că unele dintre ele mai eficiente și care aduc mai multă roadă. Acuma, Dumnezeu știe cum necum. Ce contează în final este ca această

[0:36]veste bună a lui Hristos să fie răspândită, să fie propovăduită și toți oamenii să audă așa cum spunea sora Mirela, să audă cine este Hristos, să audă cât de minunat este el, să l cunoască. să aibă o părtășie specială cu Hristos. Pentru că Hristos este cel care modelează inimi, este cel care ridică, este cel care ne dă lumină și nu mai bâjbâim în întunericul acestei

[1:26]lumi. Și aș vrea în seara aceasta să citesc în scopul acesta. O să citesc puțin mai mult, dar consider că nu o să vă plictisesc, că este un pasaj foarte frumos. Este vorba de o trezire și să facă Domnul și în inimile noastre o trezire. Este vorba de trezirea din Samaria. Ați auzit despre ea? Ce bine ar fi să schimbăm titlul și să nu mai spunem trezirea din Samaria, să să spunem trezirea din biserica Antiohia. Amin. Ce minunat ar fi. Noi de

[2:09]multe ori când vorbim de trezire, așa ca o paranteză înainte de a citi, știți la ce ne gândim? Ne gândim la trezire, dar la alții. Să vină alții în adunare să se trezească, să se să fie o trezire, să umple scaunele la balcon, dacă se poate și pe hol și mai punem scaune și aici și peste tot. Numai să fie trezirea. Dar știți cu cine trebuie să înceapă trezirea? cu noi, cu noi, cu noi cei care am venit în seara asta aici și nu numai cu noi. Și este posibil lucrul acesta. Haideți să deschidem Sfânta Scriptură la Evanghelia lui Ioan, capitolul 4. Am să citesc la versetul 1 la versetul 43.

[3:13]Pagina în Biblie 1028 pentru cei care doresc să urmărească Sfânta Scriptură. Spune așa cuvântul lui Dumnezeu. Domnul a aflat că fariseii a auzit că el face și botează mai mulți ucenici decât Ioan. Însă Iisus nu boteza el însuri, ci ucenicii lui. Atunci a părăsit Iudeea și s a întors în

[3:55]Galileea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Tihar. Aproape de ogorul pe care î dăduse Iacov, fiului său, Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Iisus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.

[4:31]A venit o femeie din Samaria să scoată apă. Dă mi să beau, i a zis Iisus, căci ucenicii lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. Femeia samariteană i a zis: "Cum tu, iudeu ce să bei de la mine? femeie samariteancă. Iudee, în adevăr n au legătură cu samaritenii. Drept răspuns, Iisus i a zis: "Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este cel ce zice:

[5:23]Dă mi să beau". Tu singură ai fi cerut să bei și el ți ar fi dat apă vie. Doamne, i a zis femeia, n ai cu ce să scoți apă și fântâna este adâncă. De unde ai putea să ai dar această apă vie? Ești tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuți și feciorii lui și vitele lui? Iisus i a răspuns: "Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete, dar oricui va bea din apa pe care i o

[6:18]voi da eu, în veac nu i va fi sete." Ba încă apa pe care o voi da eu se va preface în el într un izvor de apă care ți care va țni în viața veșnică. Doamne, i a zis femeia, dă mi această apă ca să nu mai să nu mai fie sete și să nu mai vin până aici să aici să scot. Du te, i a zis Iisus, de cheamă pe bărbatul tău și vino aici. Femeia i a răspuns am bărbat. Iisus i a zis: „Bine ai zis că n ai bărbat, pentru că cinci bărbați ai avut

[7:13]și acela pe care îl ai acum nu ți este bărbat. Aici ai spus adevărul. Doamne, i a zis femeia, văd că ești prooroc. Părinții noștri s au închinat pe muntele acesta și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii. Femeie, i a zis Iisus, crede mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta,

[7:53]nici în Ierusalim. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ce cunoaștem. Căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul și acum a și venit când închinători adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr. Fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este duh și cine se închină lui

[8:30]trebuie să se închine în duh și în adevăr. Știu, i a zis femeia, care să vină Mesia căruia i se zice Hristos. Când va veni el are să ne spună toate lucrurile. Iisus i a zis: "Cel care vorbesc cu tine sunt acela." Atunci au venit ucenicii lui și se mirau că vorbeau cu o femeie. Totuși, niciunul nu i a zis: "Ce cauți sau despre ce

[9:13]vorbești cu ea." Atunci femeia și a lăsat găleata, s a dus în cetate și i a zis oamenilor: "Veniți de vedeți un om care mi a spus: Tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul? Ei au ieșit din cetate și veneau spre el. În timpul acesta, ucenicii îl rugau să mănânce și ziceau:„Învățătorule, mănâncă! Dar el le a zis: "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n

[9:53]o cunoașteți." Ucenicii au început să zică deci unii altora: "Nu cumva i a adus cineva de mâncare?" Iisus le a zis: "Mâncarea mea este să fac voia celui ce m a trimis și să împlinesc lucrarea lui. Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș. Iată, eu vă spun, ridicați vă ochii și priviți holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.

[10:47]Căci căci în această privință este adevărată zicerea. Unul seamănă, iar altul seceră. Eu v am trimis să secerați acolo unde nu voi v ați ostenit, alții s au ostenit, ci voi ați intrat în osteneala lor. Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Iisus din pricina mărturiei femeie care zicea: "Mi a spus tot ce am făcut când au venit samaritenii la el.

[11:27]L au rugat să rămână la ei și el a rămas acolo două zile. Mulți au crezut în el din pricina cuvintelor lui și ziceau: "Femeie, acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că l am auzit noi înșine și știm că acesta este în adevăr Hristosul, mântuitorul lumii. Amin. Slăvit să fie Domnul! Poate că a fost un pasaj un pic mai lung, dar eu cred și consider că nu se merita nici măcar un verset să scot din pasajul acesta așa frumos. Eu așa cred că nu se merită. Și dacă ne uităm la pasajul acesta și

[12:31]chiar în contextul în care ultima dată am vorbit despre Zacheu, vedem o caracteristică la Domnul și anume el nu era prins ca noi de cele pământești. De multe ori, poate 90% sau mai bine, viața noastră, energia noastră, scopurile noastre se învârt se învârt în jurul egou egoului nostru. să ne facem noi plăcerile noastre, viața noastră să fie mai frumoasă, să ne fie mai bine, să ne fie bine la pensie, să ne facem o viață mai frumoasă, să ne îngrijim de copiii noștri, de viitorul nostru și așa mai departe. Și am putea să spunem că nu e păcat în lucrul acesta. Ce e rău în lucrul acesta? Dar dacă ne uităm la Domnul Iisus Hristos, el când a lăsat slava cerească și a venit aici pe pământ,

[13:54]el n a venit aici să i se slujească, să i se pună covor roșu, chiar dacă merita să trăiască în palate scumpe, să i se aducă ofrande și așa mai departe. Știți care a fost scopul lui? Scopul lui a fost acesta. Inoan 19, nu, Luca 19: 10. Căci el a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. De ce a venit el? De ce a venit el? De ce a lăsat Domnul Iisus Hristos slava cerului? Vă spun de ce. Pentru că e apăsat de tine și de mine. Eu am spus de multe ori și aici și cu alte ocazii că dacă nu venea Hristos în lumea aceasta, știu unde ajungeam eu? La pușcărie. Nu avea cum era. Inevitabil. La pușcărie ajungeam

[15:15]la pușcărie și pentru unul ca mine, pentru unul ca dumneavoastră și pentru mulți alții care erau pierduți, a venit Hristos să ne dea un viitor și o nădejde. Și iată că aici, în pasajul pasajul care l am citit era o altă femeie pierdută. care sunt convins că dacă se întâlnea cu ucenicii prima dată, știți ce ziceau ucenicii?

[15:52]Noi nu trebuie să avem de a face cu ea. Haideți să stăm la la distanță de ea, că e samariteancă. E o păcătoasă e samariteancă, pentru că iudeii cu samaritenii nu aveau legături așa, să ia apă, să și vadă de alea ei, să plece și în urma ei să mergem să luăm așa ceva, să ștergem pe acolo pe unde a atins samariteanca așa, pentru că noi nu vrem să avem nimic de a face cu ea și să nu atingem din lucrurile care ea le a atins, să nu avem nicio legătură cu ea, ci să se ducă și să uităm de ea.

[16:34]Așa ar fi făcut ucenicii. Dar nu așa a făcut Domnul nostru Iisus Hristos. Eu cred, eu am stat și m am gândit de ce nu s a dus cu ei în cetate? Că putea să se ducă cu ei. De ce a rămas la fântână? Eu vă întreb și ne punem o întrebare. Știa Domnul că femeia aceasta avea să vină la fântână? Samariteanca aceasta, ela stătea acolo la fântână. Știa? Eu cred că știa. El era atotștiutor. Lui nu trebuia să i spună nimeni despre nimeni și despre niciun lucru, pentru că el știa și știa că va veni. Știa că este o femeie păcătoasă, știa că este o femeie pierdută, știa că vine cumva în zădu zilei să ia apă, că poate n o vede nimeni când iese

[17:45]atunci să ia apă. știa de toate lucrurile acestea și totuși a rămas acolo și a intrat în vorbă cu ea. Dar să știți că ucenicii și au pus un semn de întrebare și au pus cum vorbește cu ea? Despre ce vorbește cu ea? Oare nu știe cine i ea? despre ce vorbește cu ea. Dar nici niciunul n a avut curaj să l încrazică și să i zică: „Doamne, lasă că e samaritean, că e ea nu e de a noastră. Las o în pace. Hai să ne vedem de treburile noastre. Noi avem misiunea noastră. Ea a venit cu treburile ei, să vadă ea de treabă. Las o să se ducă.

[18:41]Nu, chiar dacă au judecat și au văzut lucrurile un pic diferit, n a avut curaj să intervină în lucrarea Domnului. Ce bine a făcut, pentru că probabil primea o mustrare pe măsură și au tăcut, că n aveau ei curaj. Mai îndrăznea Petru din când în când. Știți că Petru era așa mai curajos și din când în când mai îndrăznea să l contrazică pe Domnul. Dar îl punea repede la respect Domnul nostru Iisus Hristos. De data aceasta nimeni n a avut curajul.

[19:19]Dar ceea ce vedem la Domnul nostru Iisus Hristos când ia contact cu femeia aceasta în versetele 6 cu 7 spune cuvântul lui Dumnezeu atât de simplu începe evanghelizarea. Pentru mine e o evanghelizare, e o veste bună. vine la ea și spune: „Dă mi să beau." În versetul 7, dă mi să beau. Ce evanghelizare este aceasta? Dă mi să beau. Putea să vină la început și să i zică:

[20:04]"Femeie, eu știu cine ești. Vino încoa să ți zic. tot trecutul tău murdar și de care te păzești cumva. Nu, nu, nu, nu, nu. Ne uităm la Domnul că o tratează cu respect. Când ceri apă de la cineva, să știți că nu ceri apă de la oricine. Așa este. Cum se spune, nu bei apă după oricine, ci ceri apă de la oricine. Ea a cerut apă de la o femeie păcătoasă.

[20:43]Dar știți ce i a făcut prin această cerere? Dacă nu știți, vă spun eu, a creat o punte de legătură între el, fiul lui Dumnezeu, și femeia aceasta păcătoasă. Pentru că femeia aceasta păcătoasă, prin ceea ce a făcut Domnul nostru Iisus Hristos, a văzut că i s a dat cinstea, pentru că în mod normal evreii o tratau ca atare, ca pe o păgână și trebuia s o respingă. Și de de data aceasta îi cere apă.

[21:22]Asta înseamnă că i a acordat un respect și ea s a mirat și i a zis: „Cum ce tu apă de la mine?" Cu alte cuvinte, tu nu știi cine sunt eu? Că eu sunt samariteancă. și între samariteni și iudei. Noi nu avem legături, nu ne căsătorim, nu mâncăm împreună, nu bem împreună, nu avem afaceri împreună, ne mai intersectăm noi din când în când, dar nu avem treabă unul cu altul. Totuși, Hristos spune:„Dă mi să beau,

[22:02]dă mi să beau." Era o păcătoasă. Mulți dintre noi, să știți că ne am feri, ne am feri, ne am feri, poate să nu ne compromitem. Dar Domnul nostru Iisus Hristos a venit în mod special pentru ea să o mântuiască, să i aducă vestea bună și ei și nu numai ei, poporul ei, care făcea parte dintre

[22:40]cei netăiați împrejur, care n aveau parte de mântuire, de salvare, de eliberare. Și Hristos a venit și pentru ei. Și vine Domnul nostru Iisus Hristos și ce spune aici? Că a creat o punte de legătură. Acum venim între noi să ăă ă ăă vă dau așa ca și o temă pentru acasă. Când de ultima dată când ați creat o punte de legătură pentru cu cineva nu necredincios să i transmiteți vestea bună a lui Hristos când e ultima dată nu trebuie să mi dați răspuns ieri am fost la conferință și spunea la un moment dat fratele că ăă a văzut un frate undeva în

[23:40]curte și l a întrebat „Frate ce faci acolo? El tăia lemne. Tăia lemne. Și ce faci, frate, acolo? Și fratele spune: "Vestesc evanghelia. Vestesc Evanghelia. Păi, cum tai lemne și vestești evanghelia? Da, tai lemne și vestesc Evanghelia. Știți că se poate astfel să tai lemne. Și noi avem unde merg în misiune acolo un frate care să știți că de multe ori merge, taie lemne, zugrăvește, repară o

[24:22]sobă și merge la necredincios. Știi de ce spune la fel? Spune: „Eu am mers, am vestit evanghelia. Chiar dacă n am spus de Hristos, eu am făcut pentru Hristos." și spunea:„Eu am făcut în numele Domnului, nu iau nimic în numele lui Hristos și eu ei rămân cu lucrul acesta. Soba, lemnele au fost tăiate sau am fost ajutată în numele lui Hristos. Vreau să vă întreb când e ultima dată când într un fel sau altul ați creat punte de legătură

[25:04]să văți evanghelia cum a făcut Domnul nostru Iisus Hristos într un fel sau altul pentru că vreau să vă spun Dumnezeu vă călăuzește. Amin. Ne călăuzește. Știți că odinoară, cu mult timp în urmă când m am pocăit eu nu mai dau o cifră de ani, se obișnuia de la Anvon și e rău că s a pierdut lucrul acesta și se dădea îndemnuri ca

[25:35]fiecare dintre noi duminica sau când venim la adunare să aducem pe cineva la adunare. Așa este. Cum a adus samariteanca aceasta din poporul ei, din cetatea ei, a adus la Hristos. Așa este. Așa este. Frații, surorile mai în vârstă, vă mai aduceți aminte cum se spunea? Și parcă când veneai la adunare, dacă nu încercai măcar să aduci pe cineva, te simțeai vinovat cumva că ia uite, n am mai adus pe nimeni la adunare. Acuma ne simțim relaxați. Ce să mai ne luăm povară? Poate trebuie să mergem să i luăm, să stăm, să i convingem, să stăm după ei, să mijlocim și așa mai departe. Facem lucrul acesta. Îmi aduc aminte de cineva care l am avut la Domnul, tot venea cu fel și fel de motive și la un moment dat spunea ăă nu merg că nu am cu ce să mă îmbrac și eu am zis: „Te îmbrac, te îmbrac îți iau tot nou, numai să vii la adunare. La un moment dat nu că e departe, mă vede lumea, nu știu ce. Ți

[26:43]aduc mașină la scară, ieși în fața casei și intri direct în mașină. ți fac și mașină, fumurie, numai să mergi la adunare. Și a rezistat mult și odată a zis: „Hai că vin oată o dată și a venit odată și adevărul că a fost Toma necredinciosul, chiar dacă mă cheamă Marin, a venit odată și a venit acasă și a zis: „Eu mă pocăiesc. Și indiferent că am cu ce să mă îmbrac, nu am, că mă vede lumea, că zice, că face, eu mă duc la la biserică. Eu

[27:23]mă pocăiesc că am nevoie de Hristos. Am văzut cine este Hristos. Femeia aceasta a văzut cine este Hristos și a ars inima în ea. În momentul în care vorbea cu Hristos, să știți că din gura lui Hristos știi ce ieșea, că tot Domnul îi spunea de apa vie. Și cine era apa vie? Era Hristos. Știți, eu vă vorbesc în seara aceasta și unii vă uitați la mine, poate vă uitați prin mine și prin perete și cine știe prin ce mall ajunge sau cine știe poate tranversați și oceanul și cu duhul cu mintea ajungeți la New York sau la Chicago, cine știe unde ajungeți. Dar vreau să vă spun ceva. Dacă Hristos era aici, cuvintele lui care erau apă

[28:16]vie, toți sorbeați din gura lui pentru că cuvintele lui erau viață. De aceea când a ieșit poporul, mă apropii de sfârșit timpul, abia aproape a trecut când poporul din Samaria când s a dus femeia și i a spus așa nevinovată: "Ia uitați, am găsit pe cineva care mi a spus așa, așa." Nici măcar nu îndrăzneia, cu toate că în inima ei știa că acela este Hristosul. Dar parcă nu îndrăznea cum să vin eu acuma să spun că eu, o păcătoasă, am

[29:01]avut privilegiul acesta de a mă întâlni cu Domnul vieții la fântână, cu fiul lui lui Dumnezeu, cu Hristos. Să mă întâlnesc la fântână, e o păcătoasă. Și a zis așa: "Nu cumva este el?" că mi a zis asta, asta asta și cu asta. Ia veniți, veniți și verificați și voi să vedeți. Poate greșesc eu că eu sunt cum sunt. Na, mă știți, dar asta am văzut, asta am trăit și vă spun și vouă, dacă vreți să ieșiți să vedeți, ieșiți să vedeți. Și a au ieșit, așa cum spune cuvântul lui Dumnezeu, au ieșit să l vadă pe Iisus. Spune în versetul 40. Când au venit samaritenii la el, atenție, l au rugat ceva

[30:04]care noi parcă ne am săturat de Iisus. Nu vă uitați imediat cât e ceasul. Frate mare, mai ai 7 minute și gata. Să nu depășești. Să nu depășești. Eu vreau să plec acasă. Nu știu ce meci e, ce film e, ce serial vă așteaptă, ce întâlnire vă așteaptă. Eu vreau să vă spun ceva. Cum spunea Mirela, mi a plăcut foarte mult. Mi a intrat la inimă. Când ajungi să l cunoști pe Iisus, nu te mai saturi de el. Nu te mai saturi. Și ei nu se mai

[30:36]sătura. S a dus, l au ascultat pe Iisus că le a vorbit, le a vorbit și a zis: „Doamne, nu pleca. Te rog frun, nu mai pleca. Mai rămâi la noi. Mai rămâi la noi. Vă mai este dor de Iisus? După atâția ani și atâția ani pe calea credinței? Vă mai este dor de Iisus? Mai aveți părtășie cu Iisus? Îl mai iubiți pe Iisus? Îl mai ascultați pe Iisus?

[31:08]Da. Sau a devenit așa o formă? Ați intrat așa într o formă și băi unde să mai plec acuma după atâta timp? Ok, am auzit acuma ce o fi, o fi, merg înainte. Nu ar trebui să ne ardă inima în noi pentru Iisus? Pentru că ei știți ce au zis? au zis: „Doamne, mai rămâi la noi. Nu pleca, nu ne părăsi. Și Domnul vieții ne face privilegiul acesta. Și ce spune atât de frumos? Spune și el a mai rămas acolo cât? A mai rămas două zile. A mai rămas două zile. Ce binecuvântare să rămână Domnul în casa ta. Eu vă spun, cum am mai zis și altădată, cu riscul de a mă repeta, dar e un risc asumat. Frați și surori, dacă l aveți pe Hristos, să nu vă plângeți de nimic. Dar de nimic să nu vă plângeți. N aveți voie să vă plângeți pentru că sunteți bogați, sunteți binecuvântați.

[32:24]Aveți tot ceea ce vă trebuie dacă l aveți pe Iisus. Iar dacă nu l aveți pe Iisus, puteți să aveți totul. Totul, miliarde, miliarde, miliarde. Tot pământul să fie al vostru. Că ce ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și ar pierde ce? Sufletul pe Hristos. Iar oamenii aceștia și au câștigat, de ce? Ce au câștigat? sufletul, că ei au fost mântuiți. Ia uitați ce spune cuvântul lui Dumnezeu, că așa se ajunge la mântuire prin credință. Spune în versetul 41:

[33:08]"Mult mai mulți au crezut în el." De ce au crezut în el? De ce a făcut minune acolo? Mi se pare ceva extraordinar. N a înviat pe nimeni, cel puțin nu scrie, n a dat vedere orbilor, n a vindecat pe nimeni acolo, n a făcut minuni, cel puțin așa nu scrie. Dar știți ce spune cuvântul lui Dumnezeu? Că a făcut, pe asta trebuie să ne bazăm, a vestit evanghelia, această apă vie. Și știți ce au făcut ei? Au crezut o, au luat o. și au fost mântuiți. Erau plini de bucurie. Plin de bucurie. Pentru că Hristos îți dă această apă vie, vine mântuirea în casa ta, în viața ta și ești plin de bucurie. Aduceți vă aminte de famenul etiopian. După ce i se vestește Evanghelia și

[34:14]crede, se pocăiește și este botezat, spune cuvântul lui Dumnezeu că Filip este răpit și el și a continuat drumul mai departe. Dar cum a continuat drumul? Cum era trist? Gata, m a părăsit Filip, a rămas singur, nu mai am biserică. A plecat păstorul, a plecat cel care mi a dat lumină și așa mai departe. A plecat în continuare. Cum a plecat? Frați și surori și iubiți ascultători, vă rog frumos să spuneți cum a plecat, că mi place atât de mult cum a plecat, frate Dani. Uau, ce mi place, ce mi place, plin de bucurie. De unde vine bucuria aceasta? De unde vine? Vă spun eu, de la Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, pentru că una din caracteristicile ale roadelor Duhului Sfânt este bucuria.

[35:10]Bucuria și a plecat plin de bucurie. Plin de bucurie. Și în versetul 42 și închei spune așa: "Și zicea o femeie spune așa: "Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci așa noi te am pus la îndoială, că am zis: "Așa și așa nu mai crede din cauza spuselor tale, spune, ci din pricina că l am auzit noi înșine. Și atenție, câtă tărie, câtă încredințare, câtă credință. Vreau să vă întreb, puteți să spunem aceste cuvinte care le a spus samariteni? Puteți să le spuneți cu atâta credință și putere? Și ce zice?

[36:05]Și știm că acesta este în adevăr Hristosul, mântuitorul lumii. Amin. Slăvit să fie Hristos. Amin. Avem noi încredințarea aceasta că avem un Dumnezeu măreț, că am cântat unui Dumnezeu măreț, că ne am rugat unui Dumnezeu măreț, că slujim unui Dumnezeu măreț și că suntem în slujba lui și că într o zi

[36:38]vom sta la masă cu el. Și nu vă mai speriați de războaie, de bombe atomice, de rachete, de ceea ce vorbește în lumea aceasta. Și știți de ce? Că dacă vin, vom ajunge repede împărăția lui Dumnezeu, că noi nu murim. Spune cuvântul lui Dumnezeu despre cei credincioși că noi nu murim. Că noi ce facem, sora Emilia? Ce facem? Adormim. Noi adormim. Așa spune cuvântul lui Dumnezeu despre sfinți, că noi adormim și adormim în cine adormim? În Domnul, în Hristos. În Hristos. Și tot în el ce vom face? Ne

[37:25]vom trezi la viață. Amin. Slăvit să fie Domnul nostru Iisus Hristos și să continuăm să ducem această veste bună mai departe ca mulți oameni să ajungă la mântuire, să l cunoască pe Iisus Hristos și să fie proslăvit numele lui în veci de veci. Amin.