E mare vâlvă, pe an ce trece, la sfârșitul lui octombrie…
Urmează sărbătoarea morților și mulți blamează pe alții, și mai mulți, că au împrumutat această sărbătoare străină, păgână, drăcească.. însă poate că suntem prea obișnuiți cu păcălelile…
Pocăiți sau păcăliți?
În zilele de azi se umblă cu păcălitul: politicienii, unii predicatori, “prietenii”, majoritatea reclamelor, copii costumați de ‘haloin’…
Oare tu nu sărbătorești moartea?… în inima și mintea ta, în casa ta, în biserica ta, în lucrarea ta..
“[…] Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.
2 Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.
3 Adu-ţi aminte, dar cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te ! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei ştii în care ceas voi veni peste tine.” (Apocalipsa 3)
Poate ai zis nu halloween-ului acestuia de fațadă, cu bostani hidoși, dar te chem la a aprinde lumina în tine și vezi.. Oare nu chiar tu porți măști? Oare nu te-ai ascuns în spatele unor imagini?
Primii promotori ai acestei sărbători au ales să se costumeze în personaje terifiante și au aprins lumini în bezna sezonului rece, pentru a alunga spiritele rele, dar Hristos spune că:„Cum poate Satana să scoată afară pe Satana? Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei însăşi, împărăţia aceea nu poate dăinui. Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăşi, casa aceea nu poate dăinui.
Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuși , este dezbinat şi nu poate dăinui, ci s-a isprăvit cu el.”(Marcu 3)
Oare nu cauți să ai și tu o imagine, o costumație care să “sperie”duhurile răutății, dar fără Hristos?
Lumea se deghizează în zombie, crezând că va îndepărta răul, uitând de întunericul din sine.
Biserica riscă să-și organizeze propriul halloween, costumându-se în fiecare duminică, purtând un soi de evlavie, dar fără viață!
“Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.”(2 Timotei 3)
Să ne dăm, dar, măștile jos, să ne îmbrăcăm în neprihănirea care vine de sus, și în mod personal și autentic, să nu fim doar o tărtăcuță scobită în care lucește o lumină artificială. Să fim lumina din Lumină. Să nu fim o biserică împopoțonată pentru bal mascat, ci una îmbrăcată în rochia de mireasa a lui Hristos, curată și fără pată.
Pocăiți, nu păcăliți… în așteptarea Mirelui!