1 din 100: De ce nu renunță Dumnezeu la tine (Florian Dragomir)

[0:00]Aș vrea să vă gândiți fiecare dintre voi și dintre dumneavoastră și cu siguranță că s a întâmplat să pierdeți anumite obiecte și să le căutați mult și atunci când le ați găsit v ați bucurat foarte mult de faptul că le ați le ați găsit. Sau poate mai grav sunt dintre dumneavoastră persoane care au pierdut într un magazin sau într o aglomerație mare un copil. Nu știu dacă sunteți în această situație, dar eu mie mi s a întâmplat așa ceva și atunci când l am găsit, când am găsit o, am fost foarte bucuros și vă mărturisesc că gândindu mă la această predică și inclusiv la această introducere, aseară am avut un vis în care am visat că am pierdut o pe Giulia și eram într o țară străină pe fata mea și

[0:57]nu s a terminat. Adică, nu știu cum s a terminat visul, dacă am găsit o sau nu, dar vedeți ă visul, așa cum spune și în cuvântul lui Dumnezeu, visele se nasc din grijurile de peste zi și din ceea ce te gândești peste zi. Vedem chiar la știri că se anunță că s a pierdut un anumit copil și toată comunitatea, inclusiv cu poliția, se duc să l caute pe munți, pe văi, pe unde, dacă este din provincie și este atât de mare bucurie atunci când îl găsesc pe acel copilaș. În această dimineață aș vrea să ne uităm la o pildă spusă de Domnul nostru Iisus Hristos în care pe care o găsim relatată în două din Evanghelii în Matei și în Luca și se referă la oaia pierdută.

[1:49]Haideți să citim din vom citi ambele pasaje pentru că sunt anumite diferențe între ele. Să citim din Evanghelia după Matei la capitolul 18 începând cu versetul 10. Matei 18:10 spune așa cuvântul Domnului: Feriți vă să de să nu defăimați nici măcar pe unul dintre acești micuți, că vă spun că îngerii lor din ceruri văd pururea fața Tatălui meu care este în ceruri, fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. Ce credeți? Dacă un om are 100 de oi și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele 99 pe munți și se duce să caute pe cea rătăcită. Și dacă i se întâmplă s o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele 99 care nu se rătăciseră. Tot așa, nu este voia Tatălui nostru celui din ceruri să piară unul măcar din acești micuți.

[2:53]Și apoi din textul paralel din Luca la capitolul 15 începând cu versetul 1, Luca 15 cu 1 spune așa: "Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Iisus ca să l asculte și fariseii și cărturarii cârteau și ziceau:Omul acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei." Dar el le a zis o pildă aceasta. Care om dintre voi dacă are 100 de oi și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte 99 pe Islaz și se duce după ce a pierdut o până când o găsește? După ce a găsit o, o pune cu bucurie pe umeri și când se întoarce acasă cheamă pe prietenii și pe vecinii săi și și le zice: „Bucurați vă împreună cu mine, căci mi am găsit oaia care era pierdută. Tot așa vă spun că va fi mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru 99 de oameni neprihăniți care n au nevoie de pocăință.

[3:58]Aș vrea să vă întreb câți dintre dumneavoastră ați avut oi? Doar o persoană. Două. două persoane. În timpul în timpurile biblice oile erau foarte valoroase. Am m am uitat pe internet să văd cam cât ar costa o oaie acum dacă ar fi s o s o cumpere cineva și am găsit prețuri varind de la oaie, nu miel, vie de la 500 RON până chiar pe

[4:35]la 1300 dacă este o oaie de rasă. o oaie de rasă. În cuvântul lui Dumnezeu găsim menționate oi încă de la începutul Bibliei și chiar până la sfârșitul Bibliei. În Geneza la capitolul 4 cu versetul 4 găsim că scris că Abel era cioban și a adus Domnului o jertfă din oile întâi născute ale turmei lui. În ultima carte a Bibliei, în ultimul capitol, capitolul 22 din Apocalipsa, la versetul 1, ni se vorbește despre un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul care ieșea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al mielului. Vedeți, în în vechime oamenii își

[5:29]evaluau averea după numărul de animale, în funcție de animalele pe care le aveau, inclusiv de oi. Și dacă putem să spunem așa, contul lor bancar avea patru picioare. În Geneza la capitolul 12 versetul 16 unde ni se spune despre o parte din averea lui Avraam pe care o primise el, dar scrie așa: "Și Avraam a căpătat oi,

[5:59]cu ele începe boi, măgari, robi și roabe, măgărițe și cămile." Iar în Geneza, la capitolul 26 versetul 14, unde ni se vorbește despre averea lui Isaac, ni se spune: "Avea cireți de vite și turme de oi și un mare număr de robi." Oile în vechime, în vremurile Bibliei, erau un instrument de măsurare al bogăției. Erau folosite pentru a face comerț. Ele erau valoroase. Erau ca și în zilele noastre, erau folosite pentru lapte, erau folosite pentru carne, erau folosite pentru lână. Și vedeți, fiind

[6:40]atât de valoroase, oamenii trebuiau să le păzească bine. Ni se vorbește despre Esau în cuvântul lui Dumnezeu, că el era Ce meserie a avut Esau? Era vânător. Da. Și Iacov era păstor. Atunci când a trebuit să se însoare Iacov, ce a Ce a făcut? Ce a avut de făcut? A trebuit să aibă grijă de oile viitorului său socru. Ce a făcut Moise când a ajuns la socrul lui? La A trebuit să aibă grijă de oile

[7:19]lui? Amintiți vă de de Iosif. Ce făcea Iosif? cât era copil, avea grijă de oile tatălui său. David, la rândul său, ne spune cuvântul lui Dumnezeu că a avut grijă de oile tatălui său. De a lungul Bibliei găsim relatări despre oi. Și când Domnul Iisus Hristos spune această pildă iudeilor, ei au înțeles și înțelegeau foarte bine care este însemnătatea acestei acestei oi sau a oilor și ceea ce implică să ai grijă de oi. Pentru că

[8:02]era o o sarcină grea să ai grijă de oi. Iacov a avut grijă de de turmele lui Laban. Cât timp? Cât a slujit Iacov la Iaban? La Laban 20 de ani. Mulțumesc frumos. Foarte bine, Răzvan. 20 de ani. Șapte ani, ne spune cuvântul lui Dumnezeu că a păstorit și a avut grijă de oi pentru Leea, de pentru Lahela. Dar de fapt când l a ă

[8:37]păcălit la bani a trebuit să mai muncească și să aibă grijă de oi încă șapte ani pentru Rahela și apoi a mai muncit, spune cuvântul lui Dumnezeu, încă șase ani pentru turmele lui. Ca să ne facem o idee, prin ce treceau, prin ce greutăți treceau ă păstorii, haideți să nu le zicem ciobani, că la noi are o conotație mai negativă cioban, dar păstorii în Geneza la capitolul 31 cu versetul 38, atunci când Iacov discută cu Laban de și i spune greutățile prin care a trecut în toți acești 20 de ani, spune așa, Geneza 31:38, Iacov îi spune lui Laban: „Iată că am stat la tine 20 de ani. Oile și caprele nu ți s au stârpit și n am mâncat berbeci din turma ta. Nu ți am adus acasă vite sfâșiate de fiare. Eu însumi te am despăgubit pentru ele. Îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig și î fugea somnul de pe ochi.

[9:45]Haideți să ne uităm un pic la suferințele și la ce a îndurat atunce Iacov. pericolele spune aice că Iacov a fost nevoit să lupte cu animalele sălbatice care amenințau turma, lupi, alte fiare, să aibă grijă și să lupte poate cu hoții care veneau și ziua și noaptea, ne spune aice cuvântul. a avut neplăceri și sacrificii personale ca să aibă grijă de niște oi. Iacov menționează că a muncit fără oprire și că de multe ori și a asumat riscuri și și a pus viața în primejdie ca să își îndeplinească sarcinile pe care le a avut. Și apoi vedem aice și suferințe fizice și suferințe morale. Iacovoseală extremă. fugea somnul cu care se confrunta sete și vedem că și a pus viața și sănătatea ă în pericol pentru a

[10:43]aduna oile și a le proteja. Văzând greutățile pe care le aveau și poate cu siguranță le au și acuma păstorii. Este cineva de aici care dorește să aplice pentru funcția de pentru poziția de păstor? Vreți să fiți păstor? Având toate astea, mai ales că oile, știți că mai și miros și miros greu,

[11:12]era mult de muncă, dar citim în cuvântul lui Dumnezeu că păstorii buni aveau grijă de oi și le păsau de oi. Și atitudinea avută de Iacov aicea este comună cu altor păstori buni pe care îi găsim în cuvântul lui Dumnezeu și pe care i am menționat mai devreme. Pilda aceasta nu doar că ne spune că ă oile erau valoroase, ci și faptul că păstorul acesta, din pilda noastră, este a fost gata să se ducă noaptea după această oaie pierdută. La sfârșitul zilei, după ce oile fuseseră la pășunat, păstorul le lua și le ducea în la stână și începea să le numere. Și acest păstor le a numărat și lipsea una. Poate le a renumărat ca să fie sigură că nu cumva să fie sigur ca nu cumva să fi greșit la numărătoare. Însă o oaie nu era acolo și

[12:19]soarele apunea. Și ar fi putut să spună păstorul acesta o să mă duc mâine dimineață s o s o s o găsesc, s o caut. Dar n a făcut așa. Le a închis pe celelalte 99. Poate a lăsat câinii pe care îi avea să l ajute să păzească țarcul acolo și a plecat după cea acea una pierdută. De ce? Pentru că acea oaie era valoroasă pentru el.

[12:54]Este interesant de văzut aice că nu doar toate oile erau valoroase pentru păstor, întregul de 100, ci chiar doar una dintre ele. Versetul de aur al cuvântului lui Dumnezeu din Ioan la capitolul 3 cu versetul 16 ne spune că fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul său fiu pentru lume. Dar vedeți, lumea aceasta este o multitudine, miliarde și miliarde de oameni de a lungul istoriei. Dar haideți să refrazăm și să reformulăm acest

[13:39]verset și să spunem: Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu sau m a iubit Dumnezeu pe mine și fiecare să ne punem acolo numele încât a dat pe singurul său fiu. Dumnezeu ar fi făcut acest lucru și pentru o singură persoană. Și dacă eram doar eu și dacă erați doar dumneavoastră. Când ne gândim că la patimile pe care Domnul Iisus Hristos le a suferit și ne am gândit și ne am meditat la ele în această dimineață la cina Domnului, realizăm că Domnul Iisus Hristos a pătimit lucrurile acestea pentru mine,

[14:26]pentru fiecare dintre noi, pentru dumneavoastră. Luca, capitolul 15 versetul 3. Domnul Iisus spune: "Care om dintre voi dacă are 100 de oi și pierde pe una din ele? Una, unul este cel mai mic număr pentru o oaie. Bineînțeles, putem să avem și jumătate de oi, de oaie, dar aia nu mai este o oaie vie. Așadar, pentru cel mai mic număr, păstorul s a dus să o caute. În Matei,

[15:06]la capitolul 12, versetul 11, Domnul Iisus Hristos le spune iudeilor: "Cine este omul acela dintre voi care dacă are o oaie, nu o turmă de oi, oaie și i cade într o groapă în ziua sabatului, să n o apuce și s o scoată afară?" Cu cât mai de preț este deci un om decât o oaie. Ne amintim în cuvântul lui Dumnezeu că la un moment dat profetul Natan, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, s a dus la David cu o pildă, cu o întâmplare,

[15:47]pentru că știm atunci că David îl omorâse pe Urie și î luase de soție și i luase nevasta lui Urie pe Baceba. A luat o de nevastă și l a omorât astfel. pe ure. Și chiar dacă David avea multă neveste la vremea aceea, dar Satan l a făcut să păcătuiască și Natan îi spune o întâmplare în termeni pe care David foarte ușor și foarte simplu putea să le înțeleagă acești termeni. Și spune așa în 1 Samuel la capitolul 12 cu versetul 3. Într o cetate erau doi oameni, unul bogat și altul sărac. Bogatul avea foarte multe oi și foarte mulți boi. Săracul n avea nimic decât o mielușea pe care o cumpărase, o hrănea și o creștea la el împreună cu copiii lui. Ea mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din același pahar cu el, dormea la sânul lui și o privea ca pe fata lui. A venit un călător la omul acela bogat și bogatul nu s a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui ca să pregătească un prânz

[17:04]călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului și a gătit o pentru omul care venise la el. Care a fost reacția lui David când a auzit această întâmplare? Omul acela trebuit să moară. E vrednic de moarte. S a mâniat David împotriva acelui omoarte tare. Omul acela trebuie să moară. Dar am putea spune, dar era vorba doar de o oaie, o mielușea. Da, dar David iubea oile. Știa

[17:42]dragostea pe care o avea acel om. O înțelegea dragostea pe care acel om avea pentru o oaie. Vă mai aduceți aminte de întâmplarea cu David și Goliat când Saul i a zis: „Cum poți să te duci tu să te lupți cu acest războinic care luptă din tinerețea lui?" Ce a răspuns David atunci? 1 Samuel la capitolul 17 versetul 34.

[18:14]Robul tău păștea oile tatălui meu. Și când un leu sau un urs venea să ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam și i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și l omoram. Și apoi spune că a venit și ursul care a luat o oaie. O singură oaie. David și a pus viața în pericol

[18:50]să se lupte cu lupul, cu leul și cu ursul pentru o oaie. La fel, Domnul Iisus Hristos, fiul lui David, și a pus viața în pericol și a murit ca să salveze lumea. Și ar fi făcut lucrul acesta chiar dacă era o singură persoană pe acest pământ, ar fi făcut o doar pentru mine și doar pentru tine. Aceasta ne vorbește, frați și surori, despre valoarea pe care o are un suflet înaintea lui Dumnezeu. Și aș vrea să ne întrebăm fiecare dintre noi, ar trebui să ne pese și nouă la fel

[19:34]de mult cum îi pasă lui Dumnezeu de cei care sunt pierduți, de oile pierdute sau noi rupem rândurile, vedem leul, vedem ursul. Vedem greutățile, vedem hoțul și fugim. Lasă să facă alții. Păstorii buni se sacrificau. În Ioan la capitolul 10 versetul 11, Domnul Iisus Hristos spune așa într un fel ca să

[20:13]interpreteze sau să le spună ascultătorilor ceea ce înseamnă cu această pildă, să vor să dezvolte pilda aceasta pe care el o spune și spune: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. Păstorul cel bun se sacrifică pentru oile lui. Și dacă revenim la sacrificiul pe care Iacov îl îl explica socorului său, ziua

[20:45]mă topeam de căldură, iar noaptea, spune aice el, mă prăpădeam de frig și î fugea somnul de pe ochi. Trebuia să lupte cu animale sălbatice și cu hoții care încercau să fugă. să să fure toate acestea pentru ce? Pentru oaie. Da, pentru o oaie. Și este uimitor acest lucru pe care păstorii îl făceau pentru o oaie. Domnul Iisus Hristos în pilda

[21:19]din Matei identifică oile cu copilași. Și dacă ne uităm în context, vedem acolo că Domnul Iisus Hristos a luat un copilaș și l a prezentat înaintea ucenicilor și apoi spune aceste această pildă. Iar în Luca, Domnul Iisus Hristos compară oile cu oamenii pierduți. Oare iubim noi pe cei pierduți la fel cum îi iubește Dumnezeu?

[21:51]dorința Domnului. Haideți să facem o să presupunem că avem o familie de 10 copii și părinții sunt la o masă festivă cu o anumită ocazie și din acei 10 copii doar nouă sunt prezenți pentru că unul a rătăcit departe de Domnul. la și departe de părinți. Și ce credeți că zice mama sau tatăl?

[22:27]E bine că sunt măcar ăștia nouă. 9ă din 10 e un procent bun. Lasă. Sau stă și se uită la scaunul ăla gol și simte și tânjește după cel care lipsește. Dorința acestui părinte este pentru cel care e pierdut, nu i așa? Și la fel simte și Domnul Iisus Hristos pentru cei pierduți. Păstorul acesta s a dus după oaia care lipsea. Haideți să ne uităm puțin acuma, frați și surori, la oaia aceasta rătăcită.

[23:09]Haideți să privim la ea. Matei capitolul 18 spune că una dintre ele se rătăcește. Știm în Isaia la capitolul 53 versetul 6 ne spune că noi toți rătăceam ca cine? ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui. Și Domnul Iisus Hristos într un fel parcă citează din Isaia în această pildă pe care o spune. Știți, o oaie se rătăcește

[23:50]și oaia nu se trezește dimineața, se uită așa în dreapta și în stânga și spune: „Am bagajul făcut astăzi. O să fug din din stână de aici. O să plec de lângă păstorul meu. Oile nu gândesc așa. De ce se rătăcesc oile? Totul la ele se rezumă la mâncare. Ele mâncând iarbă sau tot timpul cu capul în jos și mănâncă și

[24:24]nu sunt atente și mănâncă și văd alături o iarbă mai bună, care pare mai bună. Văd după gard o iarbă care pare mai bună. Că nu i așa? Totdeauna iarba de după gard este mai bună, mai proaspătă, mai verde, știm și noi din experiența noastră. Și pas cu pas, din neatenție, se duce și se depărtează și se rătăcește. Dragilor, așa este și cu păcatul.

[24:59]Poate se gândește cineva, n o să devină alcoolic, doar un păhărel sau doar un mic drog sau doar o imagine indecentă. Și încetul cu încetul, azi un pic, mâine un pic, ne depărtăm de turmă și de păstor. Cei care nu mai vin la adunare, care au fost la noi în adunare și nu mai vin, nu s au trezit într o dimineață. la ora 9:00 să zică: "Asttăzi nu mă mai duc la adunare". Și întâi n au mai venit la adunarea de joi, apoi n au mai venit la adunarea de duminică seara și încetul

[25:42]cu încetul, duminică de duminică, Satan le a pregătit alte oportunități ca să stea acasă sau să meargă în altă parte și să și ne rătăcim treptat fără să ne dăm seama. puțin câte puțin. Apostolul Petru în 1 Petru la capitolul 2 cu versetul 25 spune căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v ați întors la păstorul și episcopul sufletelor voastre.

[26:18]Poate sunt aice și astăzi unii care au rătăcit departe de Domnul și Domnul i a căutat. Te poți întoarce, poate ne vor asculta pe internet, te poți întoarce la Domnul și la păstorul cel bun. Ce altceva putem să mai învățăm despre oi și să observăm? Oile au nevoie de supraveghere continuă. Pentru cei care cresc oi, pentru crescătorii de oi, de ce oare le înmulțesc și le cresc?

[26:58]pentru lâna de calitate, nu pentru carnea mieor, pentru laptele bun din care se face și brânză și alte produse lactate. Însă, vedeți, de a lungul istoriei omenirii, nimenea n a crescut oi pentru înțelepciunea lor. Pentru că oile nu sunt așa de inteligente ca alte animale. Oile domestice nu supraviețuiesc mult în sălbăticie dacă sunt lăsate mult timp. Ele au nevoie de îngrijire. Oile au nevoie de protecție și păstorul le iubește și le îngrijește și le călăuzește pentru că ele au tendința aceasta de a se rătăci. Mântuirea noastră se bazează pe inițiativa păstorului, că dacă ar fi fost după inteligența noastră și după dorința noastră, ne am fi rătăcit.

[27:56]Așadar, revenind la pilda noastră, păstorul observă că nu sunt toate, că o oaie este pierdută și cu toate că se lăsa noaptea, pentru că el le aducea seara la stână, cu toate că se lăsa frigul, păstorul nu se gândește la confortul lui, ci la faptul că oaie este singură undeva și sunt pericole acolo. Sunt lupi, sunt urși, sunt este frig, este poate sunt prăpăstii în care poate să ă cadă, este vreme nefavorabilă. Apoi

[28:44]despre oi mai citim și vedem că sunt niște animale sociabile. Oile stau în turmă împreună ca să se încălzească una într alta și să se și pentru protecție. Când sunt singure, oile sunt vulnerabile. Apoi știm că oile n au un simț bun al orientării. Au fost cazuri în care și cred că știți și dumneavoastră, cazuri în care câini sau pisici au fost luați de acasă și duși la kilometri distanță de casă și cu toate acestea după un anumit timp s au întors acasă. au știut să găsească casa înapoi unde de unde au plecat, de unde au fost duse. Cei care ați fost la țară

[29:33]și ați trăit la țară, știți că vaca care era dusă dimineața pe isla să să pască venea singură acasă. Când eram copil, vedeam și mă miram cum de știe vaca să vină de la kilometri distanță să vină singură. Și venea la poartă și stătea la poarta, nu greșea poarta sau cai. care tot așa știu să vină singuri înapoi acasă. Păstorii, păstorul acesta, oaia în schimb se pierde foarte ușor și se rătăcește. Păstorul acesta pleacă și caută pe această oaie, o caută acolo unde credea el că ar fi putut să se rătăcească. își riscă viața ca s o caute. Și ce bucurie pe acest păstor când aude în depărtare strigătul de disperare al acestei oi și o găsește. Și știți ce este interesant la acest păstor care își iubea oile? Nu ia nu iaua și ciomagul și începe s o bată. Unde ai umblat? Ce cauți aici? De când te caut? Nici măcar nu ia o zgardă, s o

[30:50]ia, să i o pună de gât și s o tragă înapoi spre stână. Ci ce spune cuvântul lui Dumnezeu? o ia în brațe și o pune frumos cu bucurie pe umeri. Ce frumoasă imagine acestui păstor care își iubește atât de mult oile și pe fiecare dintre ele, pentru că putea să fie oricare dintre ele. Vedeți, este o diferență între pasajul din Matei și cel din Luca. În Luca scrie: "După ce a găsit o,

[31:29]o ia". Dar în Matei scrie dacă i se întâmplă s o găsească. Știm că toți am rătăcit ca niște oi pierdute, cum spune cuvântul lui Dumnezeu, și inițiativa de a ne găsi a fost inițiativa păstorului. Însă este ceva ce și oaia trebuie să facă. Dacă oaia aceasta rătăcită, când se apropie păstorul de ea s o ia, ea o rupe la fugă și fuge de el, păstorul nu mai are ce să i facă. Și poate sunt unii care fug de păstorul cel bun de multă vreme.

[32:14]Vedeți, poate că oaia aceasta sau sunt oi care sunt atât de epuizate de fuga pe care a avut o, încât nu se mai împotrivesc păstorului și stau și se lasă luate în brațe și puse pe umăr. Oaia pierdută trebuie să se supună păstorului. Iacov la capitolul 4 cu versetul 7 ne spune tuturor: „Supuneți vă dar lui

[32:49]Dumnezeu, împotriviți vă diavolului și El va fugi de la voi. Apropiați vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi." Ca o concluzie a acestei pilde, Domnul Iisus Hristos spune în Matei la capitolul 18 cu versetul 14: "Tot așa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din acești micuți." Nu este voia Tatălui să piară niciunul dintre acești micuți. Nu este voia Tatălui să piară niciuna dintre oi. El

[33:30]ne caută și ne găsește. Dar se pune întrebarea dacă totuși rămân niște oi pierdute, a cui este vina? Frați și surori și dragi prieteni, Dumnezeu ne dă posibilitatea să alegem. Dumnezeu și Domnul Iisus Hristos ne caută, ne găsesc, dar omul este liber să aleagă să fugă de păstor sau să vină în brațele păstorului. Dar în 2 Petru la capitolul 3 cu versetul 9. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune prin apostolul Petru așa: "Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței lui cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință."

[34:35]Dumnezeu dorește ca toți să fie salvați și dacă cineva nu va fi salvat, asta nu înseamnă că păstorul nu l a iubit. Dacă oaia e pierdută și rămâne pierdută, nu este din cauza păstorului că n o mai caută îndeajuns, că n a iubit o. Motivul pentru care oaia rămâne pierdută este pentru că continuă să fugă, să se împotrivească, să refuze să se supună păstorului cel bun. Frați și surori și dragi prieteni, dacă colaborăm cu păstorul cel bun, el ne va lua pe brațe și ne va duce acasă.

[35:22]Vedeți, în cultura noastră spune aice această pildă are un final fericit. spune pilda că păstorul a găsit o pe această oaie a lu bucurie și a pus o pe umerii lui și s a întors acasă și a chemat vecinii și prietenii și a spus: „Veniți și vă bucurați împreună cu mine." În cultura noastră ne este greu să înțelegem această bucurie pe care a avut o păstorul pentru o singură oaie, dar în vremurile acelea era o mare bucurie să ți găsești acea oaie pierdută. La fel ne spune cuvântul lui Dumnezeu că este bucurie în cer pentru orice păcătos care se pocăiește.

[36:08]De aceea, frați și surori, să vestim și să găsim orice oportunitate de a vesti oamenilor evanghelia și de a i întoarce de la calea cea rea. Ești o oaie care ești rătăcită, care te ai depărtat de păstorul cel bun. care ai fost distrată de sau distrat de plăcerile lumii acesteia și treptat treptat te ai depărtat de Dumnezeu și crezi că Dumnezeu te a uitat că te a abandonat undeva singur? Nu. Cuvântul

[36:45]lui Dumnezeu ne spune că Domnul vine și caută, dar trebuie să răspunzi. Trebuie să i răspunzi chemările. La fel cum în Apocalipsa la capitolul 3 versetul 20 Domnul Iisus Hristos spune: "Iată, eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul meu și ce trebuie să facă? Trebuie să facă ceva. Nu doar să audă glasul. trebuie să deschidă ușa. Voi intra la el, voi cina cu el și el cu mine. Domnul Iisus Hristos a lăsat slava cerească, a lăsat gloria lui ca să vină în această lume pentru o oaie pierdută.

[37:34]Și vedeți, această întâmplare poate să aibă un final fericit pentru fiecare. Este o întâmplare frumoasă, este o întâmplare simplă. Păstorul își pierde o oaie, el o iubește și chiar dacă este doar una, se duce după ea și îndură tot felul de suferinți și chinuri și o găsește și se bucură când o aduce înapoi. Acest lucru, vedeți, ne spune despre Dumnezeu că este gata să salveze pe fiecare dintre noi pentru că și a dat singurul său fiu ca să ne găsească și să

[38:21]ne salveze. Dumnezeu dă valoare oricărui suflet. Niciunul nu este prea prea mic. Niciunul este Niciunul nu este prea păcătos. Niciunul nu este prea pierdut sau prea departe pentru a fi iubit de Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu ne iubește și fie ca viața noastră, viața fiecărui dintre noi să aibă un sfârșit fericit alături de păstorul

[38:52]nostru cel bun. Și aș vrea să închei cu câteva aplicații practice cu care să plecăm în această dimineață. În primul rând, frați și surori și dragi prieteni, să ne evaluăm inima. Ești tu o oaie pierdută? Evaluează te în lumina cuvântului lui Dumnezeu. Ești o oaie pierdută care rătăcește, care s a depărtat încet cu încet și pas cu pas. Dacă da, întoarce

[39:26]te la păstorul cel bun, întoarce te la Domnul nostru Iisus Hristos care te iubește. Apoi noi cei care venim la adunare să ne întărim legăturile cu turma, cu celelalte oi, să participăm constant la închinare și la părtășia frățească, ca nu cumva să fim și noi tentați și să cădem în această pradă a izolării și a rătăcirii unul de celălalt.

[39:57]Apoi să avem o inimă ca acest ca acestui păstor bun. să căutăm să i găsim pe cei care sunt pierduți din jurul nostru, prieteni din familie, dintre vecini, să ne rugăm pentru ei, da, ca să și să le vorbim și să fim o mărturie. Și apoi, frați și surori, să nu renunțăm la cei care par departe, pentru că Dumnezeu n a renunțat nici la noi atunci când noi eram departe de el. să i urmăm exemplul acestui păstor și să fim perseverenți în dragoste. Și nu în

[40:36]ultimul rând, frați și surori, să trăim cu această bucurie a mântuirii. Să fim conștienți că am fost purtați, am fost găsiți de Domnul Iisus Hristos, că am fost purtați pe umerii Lui. Dar și această bucurie a mântuirii să se vadă în viețile fiecăruia dintre noi. Domnul să ne binecuvânteze pe fiecare în parte. Domnul să se îndure oile pierdute ale bisericii noastre și să lucreze în chip

[41:10]minunat și noi să nu încetăm să ne rugăm pentru ei. Amin.