Există un moment în Evanghelia după Matei când Iisus pare nedrept. O femeie disperată îl roagă să-i vindece fiica posedată, iar Mântuitorul mai întâi tace, apoi spune că „nu este trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”, apoi o compară pe ea cu un cățel. Cum putem înțelege această scenă?
Andrei Lupu construiește o predică-radiografie despre cele trei teste prin care a trecut credința femeii cananeence și despre răspunsul care a urmat. Cuvintele aspre ale lui Iisus nu au fost o respingere, ci un bisturiu de chirurg – menit să vindece, nu să rănească. Iar răspunsul ei – „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile” – nu este resemnare, ci credință îmbinată cu smerenie, pocăință și statornicie.
Predica are un mesaj clar pentru oricine se simte respins, „de neiertat” sau prea departe: Iisus a străbătut drumul lung din Galileea până la coasta Mediteranei special pentru un singur suflet. Și astăzi vine la fel pentru tine.
Întrebarea finală: ar putea spune Iisus și despre tine și despre mine, „mare este credința ta”?
Mesaj înregistrat la data de 10 mai 2026 în Biserica Antiohia.
Pasaje biblice menționate în această predică: Romani 12:12, Matei 15:21-28, Deuteronom 12, Matei 15:26, Matei 15:27, Matei 15:28, Matei 15:23, Matei 15:29, Marcu 7:24
Transcriere
[0:05]Glorie Domnului. Într adevăr, Domnul Iisus, el este Alfa și Omega, atotputernic Domn, singurul care face minuni, eliberări, așa cum auzeam și dimineață. Nu se schimbă. Același era și în veci, așa cum auzeam mai devreme, mântuiții strigă glorie în veci Domnului. Aș vrea înainte să am câteva gânduri cu ajutorul Domnului să împărtășim împreună din cuvântul lui cel sfânt. Am și un salut al Bisericii Creștine după Evanghelie din Vaslui, în care am avut prilejul să fiu duminica trecută împreună cu familia la un eveniment binecuvântat de Domnul în nunta unei verișoare a soției. Salutul bisericii de acolo este din Romani 12: 12.
[1:01]Bucurați vă în nădejde, fiți răbdători în necaz, stăruiți în rugăciune. Amin. >> Slavă Domnului. Aș vrea cu ajutorul Domnului câteva gânduri să împărtășim împreună din Evanghelia după Matei la capitolul 15. Versetele de la 21 la 28. Iisus, după ce a plecat de acolo, s a dus în părțile Tirului și ale Sidonului. Și iată că o femeie canane a venit din ținuturile acelea și a început să strige către el: Ai milă de mine, Doamne, fiul lui David. Fiică mea este muncită rău de un drac. El nu i a răspuns niciun cuvânt și ucenicii lui s au apropiat și l au rugat stăruitor: "Dă i drumul, căci strigă după noi." Drept răspuns, el a zis:„Eu
[2:14]nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel. Dar ea a venit și s a închinat, zicând: „Doamne, ajută mi." Drept răspuns, el i a zis:„Nu este bine să iei pâinea copiilor și s o arunci la căței."Da, Doamne, a zis ea. Dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci Iisus i a zis:„O, femeie, mare este credința ta. Facă ți se cum voiești." și fiica ei s a tămăduit chiar în ceasul acela. Amin.
[2:56]Regiunea Sidonului a fost portfenician cananit. Știm că este Coasta Libanului de azi. Despre această regiune, printre altele de menționat ar fi inventarea alfabetului care s a creat între anii 2000. 1600 înainte Domnului Iisus Hristos. Dar ei credeau în tot felul de zei falși. Baal, Astartea, zeița feniciană. Mai aveau tot felul de alți zei și zeițe care personificau puterile naturii. Șamași, zeul soarelui, Dagon, zeul grâului, Reșef, stăpân al războiului și tot felul de alți zei falși. Dumnezeu însă știm din cuvântul lui, a poruncit poporului său pe muntele Sinai ca ei să nu aibă alți dumnezei în afară de el, ci să se închine doar Domnului. Știm din Deuteronom 12. Dar ei când au cucerit Canaanul, israeliții au acceptat și din idolatria și religia aceasta falsă a cananiților.
[4:09]De aceea Domnul Iisus spune că nu a fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel. Și această femeie, ceea ce știa era că mântuirea vine de la iudei și iată că o femeie cu un trecut apăsător, un trecut apăsător în inimă, din acea regiune a Sidonului se apropie de Domnul Iisus. Și poate mulți gândesc în inima lor și azi, dar eu nu sunt vrednic să stau în prezența Domnului Iisus. Am făcut atâtea rele, am făcut atâtea păcate în viața mea. Păi, eu sunt de neiertat. Dar nu este așa. Nu este adevărat. Nu este adevărat că ești de neiertat să nu te lași amăgit de cel rău. Pentru că la Domnul Iisus găsești iertare. La Domnul Iisus găsești milă. găsești har, îndurare când vii sincer și cauți să te împaci cu Domnul Iisus, recunoscându ți păcatele înaintea Domnului, recunoscându ți starea înaintea lui, apelând la Domnul Iisus, el astfel îți schimbă viața, îți schimbă
[5:17]mintea, îți transformă caracterul, îl face asemenea caracterul lui Domnului Iisus Hristos. Glorie Lui în veci. Această femeie, vedem, a strigat: Ai milă de mine, Doamne, fiul lui David. Chiar dacă acolo poate se aflau mulți oameni printre care majoritatea cananiți, această femeie cu un trecut întunecat a înțeles că în acel în acel loc era cineva care cu adevărat era singura ei speranță, singura ei scăpare pentru necazul prin care ea trecea.
[5:55]Vedem o credință aici la această femeie care întrece orice așteptare. a venit, ne putem gândi, poate chiar alergând către Domnul Iisus. I s a închinat fără mijlocire, fără ajutor din partea cuiva, spunând: „Doamne, ajută mă!" Cuvintele Domnului Iisus din versetul 26 par aspre, dar precum un bisturiu în mâna unui unui doctor au avut rolul de a vindeca, nu de a răni. Dar urma oare ca femeia cananită să și recunoască nevrednicia? urma să și asume judecata aceasta și adevărul cuvintelor Domnului Iisus, pentru ca apoi să primească și să se mulțumească cu cea mai mică parte din mila Domnului Iisus. Și răspunsul ei, vedem a fost unul extraordinar. În versetul 27 spune: „Da, Doamne, a zis ea, dar și cățeii mănâncă ferimiturile care cad de la masa stăpânilor lor." În alte cuvinte ne putem gândi: ea a spus:
[7:02]"Ai dreptate, Doamne. Nu mă interesează vreun loc special în fruntea mesei. Mă mulțumesc și dacă mă vei lăsa să culegiturile care cad pe jos." Vedem apoi răspunsul Domnului Iisus. un răspuns, o exclamație plină de apreciere pentru credința acestei femei. În versetul 28 vedem atunci Iisus i a zis: „O, femeie, mare este credința ta. Facă ți se cum voiești." Și fiica ei s a tămăduit chiar în ceasul acela. Și ne putem gândi la cererea acestei femei. Ea nu a cerut pâine, nu a cerut aur, argint, belșug sau prosperitate. Nu a interesat o partea materială. Ea a cerut milă, [sforăit] ea a cerut îndurare de la Domnul Iisus. Și vedem, Domnul Iisus a răsplătit o, văzându i credința puternică care curgea dintr o inimă curată, dintr o inimă sinceră, dintr o inimă neprefăcută. Suntem chemați și noi să perseverăm în rugăciune, să fim plini de credință,
[8:10]pentru că bunătatea Domnului Iisus Hristos este mult mai mare decât ne putem noi imagina, decât putem noi înțelege. Și acum în în fața Domnului Iisus, oricât de mult ai greșit, oricât de mult ai făcut ce este rău, ai păcătuit, vino la Domnul Iisus plin de pocăință. Vino la Domnul Iisus sincer. Vino cu o pocăință reală. Și Domnul Iisus te salvează din groapa cea mai adâncă, din groapa pieirii. Te aduce la viață, te aduce la lumină, te aduce la limanul dorit de El. Slavă Lui în veci. Pentru că Domnul Iisus a venit să aducă viață
[8:49]și să aducă viață din belșug. A venit să aducă mântuire. A venit să aducă lumină, speranță. Când Domnul Iisus vede în noi o credință deplină în El, când vede pocăință, când vede umilință, când vede supunere față de El, supunere față de cuvântul lui cel sfânt, când vede dragoste pentru lucrarea lui, când vede înduioșarea inimii noastre pentru cei nemântuiți, ca și ei să l primească pe Domnul Iisus în inima lor ca domn și mântuitor personal. Când vedem noi dorința aceasta după prioritare, după cele duhovnicești, atunci să ne așteptăm din partea Domnului minunile în viața noastră, să așteptăm din partea Domnului în tăcere răspunsul lui, care știm că este mult mai minunat decât ne putem noi închipui. [sforăit] Știm într adevăr că el lucrează mult mai minunat decât putem gândi noi. Glorie în veci Domnului pentru felul lui perfect în care lucrează.
[9:53]Această femeie de a decis a decis din toată inima ei să vină la Domnul Iisus, chiar dacă familia ei, chiar dacă cei apropiați ei poate că nu au fost de acord cu decizia pe care ea a luat o, [sforăit] ea a venit la Domnul Iisus. Așadar, oricine ai fi, decide și tu astăzi pentru Domnul Iisus. Decide să vii la el și sigur, garantat, nu vei fi respins niciând. Nu vei fi respins nicidecum.
[10:23]Femeia aceasta cananită nu a încercat să se îndreptățească cum stă în obiceiurile noastre ale oamenilor, ci vedem că mulțumirea, primirea poveței, primirea mustrării devină astfel pentru ea și pentru fiica ei o experimentare a unei vieți noi în Hristos. slavă lui. Și ne putem gândi că și a zis femeia: "Chiar dacă nu este pâine, măcar o firimitură și îmi este de ajuns pentru că este din mâna Domnului Iisus Hristos." Și noi atunci când ne pocăim nu primim o religie, ci primim o persoană. Îl primim pe Domnul Iisus Hristos. Glorie lui. Domnul Iisus nu este o religie, ci El este calea, adevărul și viața. El este mântuirea și speranța celor ce își își recunosc păcătoșenia. strigă la Domnul Iisus, strigă după iertare, strigă după milă, după har, după îndurare. Și această minunată mântuire vine doar de la Domnul Iisus, nu de la oameni, nu de la religiile lumii. Așadar, să ne
[11:34]bizuim și noi doar pe Domnul Iisus și pe cuvântul lui cel sfânt. Domnul este atotputernic. Domnul are milă. Nicio problemă nu este prea mare pentru Domnul. De asemenea, niciun obstacol nu este de netrecut pentru cel ce se încrede în Domnul. Uneori credința nu este pusă la încercare de Domnul. El vrea să vadă cum sunt înlăuntrul meu. Vrea să vadă ce caracter am. Vrea să vadă la noi credință deplină în el. credință că el face tot ce vrea și poate deschide mâna la vremea lui pentru oricine. Pentru oricine se lasă în brațul Domnului în dependență totală de Domnul. Domnul are vremea lui de a lucra în mod desăvârșit. Și este și o cântare deosebită a fratelui Nicolae Moldoveanu. Purta va de grijă Domnul într un fel. Nu în felul meu poate, nu în felul tău poate, în felul său însă se va îngriji El. Slavă Domnului. În mila și îndurarea Sa știm că Domnul va lucra prin harul său cel mare la vremea hotărâtă de El.
[12:46]Și Domnul nu numai că poate rezolva orice problemă, orice confruntare din viața noastră de zi cu zi, dar el vrea să ne formeze caracterul, să ne formeze caracterul asemenea lui. Credința noastră trebuie să fie statornică în El, să avem permanent dependență de Domnul rugându neîncetat. Ne putem gândi ce s ar fi întâmplat cu credința acestei femei dacă nu era statornică. La primul examen și la primul subiect al examenului dat de Domnul Iisus și anume tăcerea Domnului Iisus, ne putem gândi că această femeie ar fi renunțat. În versetul 23 vedem, El nu i a răspuns niciun cuvânt și ucenicii lui s au apropiat și l au rugat stăruitor: "Dă i drumul, căci strigă după noi." Dar credința acestei femei, vedem, este o credință statornică, este o credință
[13:48]unită cu umilință, este o credință unită cu smerenia. Ne putem gândi cum Domnul Iisus a venit tocmai din Galileea până în Tir și Sidon doar pentru această cauză, doar pentru acest suflet năpăstuit, pentru a săvârși această minune și fizică, dar în primul rând spirituală. Vedem că apoi se întoarce în Galileea. În versetul 29 vedem Iisus a plecat din locurile acelea și a venit lângă Marea Galileii. S a suit pe munte și a șezut acolo. Este atât de minunat fenul Domnului Iisus de a lucra. Este desăvârșit, perfect. Vedem, Domnul Iisus a fost în Galileea, a vorbit cu preoții, a vorbit cu cărturarii, apoi părăsește Galilea și face un drum lung. Se duce în Tir și Sidon. intră într o casă. Citim în textul paralel din Marcu 7 cu versetul 24. Iisus a plecat de acolo și s a dus în ținutul tirului și a Sidonului. A intrat într o casă dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n a putut să rămână
[14:55]ascuns. Este întâmpinat, vedem de această femeie cu o cauză disperată. Ai milă de mine, Doamne, fiul lui David. Fiică mea este muncită rău de un drac. Urmează apoi testele date de Domnul Iisus pentru credința acestei femei. Apoi vedem rezultatul pentru această credință puternică a femeii cananite. Domnul Iisus îi vindecă fiica. Apoi Domnul Iisus se întoarce în Galilea împreună cu ucenicii săi. S a dus în părțile acelea ale Tirului și ale Sidonului pentru cauza disperată pe care o avea femeia aceasta. Merge de la malul mării Galileii până la malul mării mediteranene. Face această minune din Tir și Sidon undeva în nord vest și se întoarce apoi în Galileea. Acest lucru ne întărește și pe noi puternic în credință și vedem ce mare valoare orice suflet înaintea Domnului Iisus. Așadar, să nu spui niciodată că ești de ne că ești de neiertat, că ești
[16:00]neînsemnat. Nu spune niciodată că Domnul nu te vede sau nu te aude, ci ai credință deplină că Domnul este prezent. Domnul intervine în felul lui desăvârșit, mult mai minunat decât cerem, decât credem sau decât gândim noi. Glorie Domnului. Vedem cât de valoroși suntem înaintea Domnului. Orice suflet poate experimenta această bucurie a întâlnirii personale cu Domnul Iisus prin pocăință, prin credință statornică.
[16:31]o credință puternică în Domnul Iisus prin predarea vieții noastre în brațele Domnului și ne putem gândi cum Domnul Iisus pleacă și azi din Galileea și vine în ținutul tău. vine pentru tine, vine în mod deosebit, vine să te întâlnească, să rezolve cauza ta, vine să te ierte, vine să te vindece. Toate după voia după voia sa, după planul său desăvârșit pe care îl are cu fiecare dintre noi, vine pentru că ne iubește. Avem preț în ochii lui. El vrea ca noi să fim tămăduiți în primul și în primul rând din punct de vedere spiritual și apoi prin îndurarea Sa și după hotărârea Sa desăvârșită, El ne poate aduce și vindecarea fizică. Domnul vrea ca noi să ne lăsăm întăriți de El în credință și aceasta tot mai mult din zi în zi în viața noastră să ne lăsăm călăuziți, să ne lăsăm cercetați, îmbărbătați, atinși de Domnul Iisus. Și ne putem gândi la o întrebare. Poate Domnul Iisus
[17:41]poate să spună Domnul Iisus și despre mine și despre fiecare din noi mare este credința ta fie ca Domnul Iisus să pună în noi din zi în zi tot mai mult o foame și sete după cele duhovnicești. acea foame și sete după tot ceea ce face ca înlăuntrul inimii noastre să crească această credință în Domnul Iisus. Așa cum viața acestei femei a fost schimbată de Domnul Iisus, la fel Domnul Iisus poate să schimbe orice viață, poate să schimbe orice om atunci când acel om vine plin de credință, vine plin de smerenie, vine plin de pocăință și apelează la Domnul Iisus, precum această femeie cananită. Și astfel noi știm că prin pocăință orice piedică este înlăturată. în numele Domnului Iisus Hristos și suntem așadar salvați, suntem eliberați. Auzeam și dimineață mărturie deosebită, iertați, mântuiți, născuți din nou. tânjim
[18:52]astfel tânjim după lucrurile de sus, tânjim după a avea permanent acest caracter al Domnului Iisus în noi și spun ca Domnul să ne binecuvânteze pe fiecare și el să fie slăvit în veci de veci și apoi bucuria aceasta de aici s o continuăm o veșnicie cu Domnul Iisus. Amin.