Calea neașteptată spre fericire și împlinire (Ștefan Ciopașiu)

[0:01]încolo toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți. Nu întoarceți rău pentru rău, nici o cară pentru o cară. Dimpotrivă, binecuvântați, căci la aceasta ați fost chemați să moșteniți binecuvântarea. Căci cine iubește viața și vrea să vadă zile bune să și înfrâneze limba de la rău și buzele de la cuvinte înșelătoare.

[0:38]Să se depărteze de rău, să facă binele, să caute pacea și să urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor, dar fața Domnului este împotriva celor ce fac răul. Amin. Ne amintim de învățăturile apostolului Petru în această epistolă în care el încerca să întărească o comunitate care trecea prin încercare. Oamenii aceștia nu puteau să înțeleagă, nu erau suficienți de maturi în credință să înțeleagă de ce Dumnezeu îngăduie suferința în viața unui om credincios. De ce om când trece de la moarte la viață, când îl primește pe Domnul Iisus Hristos, trebuie să treacă prin suferință și cel rău s a folosit de acele încercări sădească îndoială în inima lor și să creadă că nu s au alipit de cine trebuie, că harul în care și au pus nădejdea nu era harul adevărat. Și apostolul Petru, auzind de frământările acestei comunități, acestor

[1:50]comunități din Asia, erau mai multe biserici acolo, se hotărăște să scrie o scrisoare și apostolul Petru îi încurajează să continue credința cu credința aceasta pe care și au pus o în Domnul Iisus Hristos. Punctul central al epistolei dinâia Petru este în capitolul 5, unde apostolul Petru le spune: Acesta este harul, unicul har adevărat în care v a spus nădejdea, harul în credința în Domnul Iisus Hristos. Apostolul Petru le amintește acestor frați de credință că suferințele își locul în viața celui credincios. Acesta este procesul prin care Dumnezeu îl sfințește și că gloria, slava nu vine niciodată înaintea durerilor, a suferinței. Și le dă cel mai bun exemplu, exemplul Domnului Iisus Hristos. El le spune: „Uitați vă la Hristos. El n a ajuns la glorie și la slavă. Tatăl din cerur nu i a dat toată cinstea și toată onoarea până când Hristos nu s a supus voii

[3:00]Tatălui, până când el nu a îndeplinit tot ceea ce avea de făcut. Domnul Iisus Hristos spune: „Tată, am păzit cuvântul tău. Am făcut tot ceea ce trebuia să fac pe cruce. Domnul Iisus Hristos a strigat biruitor, s a isprăvit și după suferință, după batjocără, după moarte a urmat gloria eternă pe care o va o primește și o va primi în continuare Domnul Iisus Hristos. Apostolul Petru le amintește: "Nu vă uitați la încercare, nu vă uitați la suferință, continuați să alergați și le amintește cel mai important lucru. În încercare. Dumnezeu este cu voi acolo. Nu o să vă lase niciodată singlul. După aceste încurajări, am văzut în cele două dăți trecute care este standardul

[3:54]lui Dumnezeu cu privire la viața de familie. Și am văzut prin Pana Apostolului Petru ce așteaptă Dumnezeu de la căsătoria creștină. Cum să se poarte soția? Cum să se poarte soțul? Și apostolul Petru le amintește un lucru foarte important. Căutați să păstrați unitatea în trupul lui Hristos. Căutați să păstrați unitatea în familie, între soț și soție, copii, pentru că în felul acesta îl arătați pe Hristos în lumea în care trăiți și dați slavă lui Dumnezeu.

[4:29]În versetele pe care le am citit în pasajul de astăzi, apostolul Petru continuă și încurajează comunitatea aceasta să continue în credința în Domnul Iisus Hristos, fiind atenți la felul în care își trăiesc credința între frați, dar în același timp și în relația cu cei necredincioși, care de multe ori poate fi o relație ostilă. Nu întotdeauna cel credincios sau de cele mai multe ori credinciosul are de suferit atunci când vrea să trăiască o viață cu evlavie, o viață în ascultare de Domnul Iisus Hristos. Și apostolul Petru enumeră câteva aspecte în care cel credincios trebuie să continue să dea slavă lui Dumnezeu prin viața lui. Și primul aspect este toți într un gând. Am

[5:23]citit în versetul 8. Spune atât de frumos: Încolo să fiți cu aceleași gânduri. Fiți cu aceleași gânduri. Fiți toți într un gând. Și apostolul subliniază. De aice apleacă unitatea și mărturia voastră a celor credincioși. Nimeni nu poate veni și nu va dori să vină într o biserică în care nu este unitate, în care credincioșii se vorbesc de rău unii pe alții, în care oamenii nu simt dragoste și aprecierea celor din comunitatea în care vin. De aceea, apostolul Petru spune toți într un gând, în unitate. Aceasta a fost dorința Domnului Iisus Hristos și ne amintim de rugăciunea Domnului Iisus Hristos din Ioan, capitolul 17, unde Domnul Iisus Hristos parcă cu lacrimi spune: „Tată, îmi doresc atât de mult ca ei să fie una cum noi suntem una. Vedeți? Noi ne dorim cerul și credem că vom moșteni binecuvântarea, vom moșteni împărăția lui Dumnezeu. Sperăm să

[6:33]ajungem acolo. Dar de multe ori nu ne dăm seama că Dumnezeul căruia ne închinăm este un Dumnezeu sfânt și în cadrul Trinității n a fost niciodată vreo dezbinare. Și aceasta este rugăciunea Tatălui, rugăciunea Domnului Iisus Hristos din Ioan 17. Tată, așa cum noi suntem una, ei trebuie să fie una și îi doresc ca tu să i ajuți să fie una. Pentru că în felul în care ei vor fi uniți, vor arăta în lumii că ei sunt urmașii mei. Vor arăta și vor fi o mărturie a unității care este în cadrul trinității. Aici este cel mai atacat, cea mai atacată biserică a Domnului Iisus Hristos la nivelul unității. Domnul Iisus Hristos se roagă: Tată, păzește numele tău pe aceea pe care mi i ai dat, pentru ca ei să fie una, cum și noi suntem una. Aceasta este semnul, mărturia ucenicilor adevărați a lui Hristos. Oameni uniți în gândire, în simțire, oameni care se

[7:37]iubesc și caută să l slăvească pe Dumnezeu. Vedeți, unitatea nu va veni niciodată în mod natural în niciun fel de relație, nici în relațiile sociale, nici în familie, nici în biserică. Unitatea nu vine în mod natural. În mod natural apare dezbinarea, apare separarea pentru că este firea noastră pământească, este mândria, este primul păcat care a apărut în acest univers creat de Dumnezeu. Și mândria este aceea care separă, l a

[8:13]separat pe Lucifer de Dumnezeu și a corupt o parte dintre îngeri. Apoi a produs această separare de om și între om și Dumnezeu, când omul în mândria lui a acceptat că poate e mai adevărat ce spune dușmanul lui Dumnezeu sau nu știa că este dușmanul lui Dumnezeu, dar ceea ce crede el, gândirea lui omul s a bazat pe sentimentele lui și în felul acesta a dat la o parte cuvântul lui Dumnezeu care i a spus că în ziua în care vei mânca negreșit vei muri. O unitate în gândire și în simțire.

[8:53]Pentru ca să fie unitate trebuie să faci ceva în mod intenționat, într un mod intențional, într un mod proactiv. Nu poate să existe unitate între soț și soție în mod natural. Doar așa, pentru că am semnat un act o dată acum 10, 15, 20 de ani și în mod automat vom fi uniți pe vecie. Nu. Pricinele de dezbinare sunt de la început și odată ce doi oameni vin împreună apar pricinile de separare, diferențele de gândire între obiceiurile unuia și obiceiurile celuilalt, între preferințele un unuia și preferințele celuilalt, între modul de gândire a unuia și modul de gândire a celuilalt. Și întotdeauna trebuie să existe această dorință de unitate. Fiecare trebuie să lase ceva din ceea ce crede și consideră că este ai lui pentru ca doi oameni să poată să rămână împreună. De aceea spune cuvântul lui Dumnezeu că funia împletită în trei nu se rupe. Pentru că aceia care îl au pe Dumnezeu

[9:56]în centrul familiei lor au cel mai bun lucru împreună pe Hristos, pe Dumnezeu și acela este numitorul lor comun. Pentru că doi oameni nu vor sta împreună doar pentru că au aceeași vârstă, aceeași hobby uri, aceleași pasiuni, același mod de gândire. Poate va exista o oarecare unitate, dar o adevărată unitate și armonie va exista doar când este un numitor comun, când te vei raporta în relația de căsătorie, în relația de biserică, în relațiile din jur, la ceva mult mai mult decât lucrurile care te pot uni pe plan uman. Și acesta este Domnul Iisus Hristos. Ce frumos spune cuvântul că Hristos a dărârmat zidul care î separa pe oameni, pe iudei, pe greci, pe neamuri, robi și slobozi. În Hristos toți sunt una și atunci Hristos este numitorul

[10:54]comun. De asemenea, în epistola apostolului Pavel, Pavel către Filipeni detaliază mai mult și ne spune cum putem să fim uniți la nivelul gândului. Pentru că de acolo pleacă totul. Degeaba suntem fizic aici dacă la nivelul minții suntem separați, suntem plini de prejudecăți și de neiertare. Degeaba sunt doi oameni în aceeași încăpere. Acea nu este neapărat unitate. Unitatea este când este o unitate la nivelul gândurilor. Și apostolul Pavel spune în Filipeni capitolul 2: "Să aveți gândul, gândul acesta care era și în Hristos. Ce gând a avut Hristos? Hristos a fost om ca și mine, ca și dumneavoastră. Și ne putem întreba ce a gândit Hristos?" Și apostolul Pavel, gândul lui Hristos era acesta, să se smerească. Era Dumnezeu. Era Dumnezeu

[11:50]coegal și coetern cu Tatăl. Prin El se făcuseră toate lucrurile și în Coloseni vedem că totul s a făcut prin el. Și cu toate acestea, gândul lui Hristos a fost eu să mă smeresc, iar tatăl meu să fie înălțat, eu să mă smeresc. să aveți gândul acesta care era în Hristos. Și vedeți că adesea știm doar pasajul și ne aducem aminte doar când îl recitim sau îl recităm,

[12:24]dar în practică uităm adesea că gândul lui Hristos ar trebui să fie parte din noi. Numitorul comun este Hristos. Adesea uităm că Hristos este numitorul comun. Chiar și când venim în locul acesta. Și ne aducem aminte de trecut, ne aducem aminte de lucrurile pe care nu le am rezolvat și nu ne aducem aminte că Hristos, el este numitorul comun. El este acela care a surpat zidul și a adus împreună

[12:55]pe toți oamenii care erau diferiți în gândire, în mentalitate de rasă, de rang social. Hristos a făcut din doi oameni diferiți. Una, de aceea apostolul Petru spune: "Ccheia unității este să rămâneți ancorați în Domnul Iisus Hristos." Nu uitați, pentru că asta era problema poporului evreu și asta este problema noastră. Uităm, uităm că am fost răscumpărați. Uităm că nu este vorba despre noi. Uităm că suntem carne trecătoare. Uităm că zilele noastre, cum spune Iacov, sunt ca iarba care trece. uităm că nu este despre noi și că după ce noi vom trăi 50, 60, 70, 80 de 80 de ani, umanitatea va merge înainte și nu va mai conta conflictul pe care l am avut sau o problemă minoră pe care am avut o, ci Hristos va trebui să fie slăvit în fiecare generație. Și uităm, de multe ori și eu și poate vi

[13:54]s a întâmplat și dumneavoastră, suntem gândim atât de mercantil și atât de mărunt aici și acum. problema mea, sentimentele mele, lucrurile mele și uităm că nu este despre noi, e vorba despre Hristos. Atunci când te uiți la Hristos, poți să ierți, poți să uiți, poți să mergi mai departe înainte să aveți gândul acesta care era în Hristos. Dacă venim cu gândul acesta care era în Hristos și ne rugăm în smerenie, Doamne, dă mi smerenie, dă ajută mă să mă pocăiesc, ajută mă să vin să văd pe fratele meu, așa cum spune cuvântul, mai presus decât mine. Am toate șansele nu doar să mă întâlnesc cu Hristos, ci să fiu unit în gândire și în simțire cu frații mei. Vedeți, spune apostolul Petru să aveți același gând în simțire, simțind unii cu ceilalți.

[14:50]Vedeți, simț simțirea se referă la emoții, la sentimente și de multe ori soțul sau soția spun„Nu l mai iubesc, n o mai iubesc, nu mai pot să l iubesc. S au întâmplat atât de multe lucruri, dar vedeți, dragostea pe care o cere Dumnezeu în căsătorie, în relații este mai mult decât un sentiment. Este o putere pe care o dă Dumnezeu, pe care a promis o Dumnezeu. Când se va pogorî Duhul Sfânt, veți primi o putere și această putere vă va face să călcați peste șerpi, peste scorpii, peste să treceți peste puterile celui rău. Este o putere. este Duhul lui Dumnezeu care are toată puterea în cer și pe pământ. Și adesea pentru că stăm robi emoțiilor noastre negative, nu accesăm această putere, această dinamită, cum o numeau uneori ă comentatorii Scripturii, care este puterea Duhului Sfânt, puterea Duhului de viață pe care o avem la dispoziție să înfrângem puterea celui rău. în simțire. Nu mai simt, nu mai simt dragoste pentru unul, pentru altul,

[15:59]pentru frate, pentru soră, pentru în familie, față de soț, față de soțire, nu mai simt. Dar tot în 1 Ioan spune apostolul Ioan spune că Hristos este mai mare decât simțămintele noastre și dacă ne raportăm la el, îi cerem lui putere, El va alinia și gândirea noastră cu sentimentele noastre. o credință bazată pe jertfa și pe biruința Domnului Iisus Hristos. Și în felul acesta recunoaștem că suntem slabi, că nu putem și îi cerem lui putere să ne ajute să depășim emoțiile noastre. Apoi spune

[16:49]apostolul Petru, în blândețe, în bunătate, cu smerenie, acestea ce sunt? sunt doar sunt sunt caracteristicile unei vieți conduse de Duhul Sfânt. Da, este roada Duhului Sfânt care trebuie să se vadă în viața noastră. Și uitându mă la viața mea, aș putea să mă întreb astăzi și să ne întrebăm fiecare dintre noi cum stăm cu blândețea, cum stăm cu bunătatea, cum stăm cu smerenia? Care dintre aceste roade ale Duhului Sfânt se văd mai proeminent în viețile noastre astăzi? Cu care care nu se văd și în ce domeniu a vieții noastre trebuie să ne pocăim și să cerem Domnului îndurare? Cât de blând ai ajuns să fii? Blândețea în vorbire, în răspuns. O blândețe spune că Domnul Iisus Hristos a spus: „Învățați de la mine, căci eu sunt blând și smerit cu inima. Inima noastră de cele mai multe ori nu este blândă, este mândră.

[17:56]Vorbirea noastră, purtarea noastră nu este blândă, ci de cele mai multe ori este mânioasă. și ne trezim răspunzând cu mânie, purtându ne cu mânie și lucrul acesta nu face cinste Domnului Iisus Hristos în blândețe, în bunătate și aice bunătate și milă spuneavând milă unii față de alții, îndurare, milă voies, nu jertfe. Adesea considerăm că dacă suntem credincioși cu privire la banii pe care îi punem la pungă sau la caiet, la contabilitate, ne am făcut partea și Domnul o să se poarte cu bunătate față de noi. Dar Dumnezeu spune încă din Vechiul Testament: "Milă voiesc, nu jertfă". Și haideți să uităm că Domnul se uită mai mult la inima noastră decât la ceea ce vrem noi să facem prin faptele noastre smerenie. Așa cum am spus, uitându ne la exemplul Domnului Iisus Hristos, a cărui gând a fost acesta: să mă smeresc, să mă smeresc eu, să mă smeresc, iar tatăl meu să crească.

[19:03]Ce gând extraordinar pe care dacă l am avea și pe care dacă ni l am aduce aminte, ne ar fi mult mai ușor să trecem prin multe încercări din viața noastră. Așa cum spuneam, mândria a fost primul păcat, dar lepădarea de sine este o condiție fără de care nu putem să l urmăm pe Domnul Iisus Hristos. În momentul în care tânărul bogat vine în fața Domnului Iisus Hristos și zice: „Vreau să moștenesc și eu viața veșnică. Într adevăr, ceea ce spui tu este extraordinar. Cuvintele pe care le ai spus tu nu le a mai auzit la nimeni. Recunoștea ceva divin în persoana Domnului Iisus Hristos și s a gândit un om descurcăreț, un om bogat, un om care reușise în domeniile în toate domeniile vieții sale, s a gândit că poate dacă l întreabă pe Iisus care trebuie să aibă el o legătură mai specială cu Dumnezeu, poate îi dă o soluție sau vreo asigurare că ce a făcut până la vârsta aceea este

[20:01]bine și că moștenește împărăția. Învățătorule, bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Și Domnul Iisus Hristos ce i spune? De ce mă numești bun? Domnul Iisus Hristos a vrut să vadă acolo dacă el recunoștea în el dumnezeirea, recunoștea în el pe Fiul lui Dumnezeu. El spune: „De ce mă numești bun? Pentru că bun este unul singur, este Dumnezeu. El a vrut să vadă și să să audă din gura acestui om. Da, păi tu ești fiul lui Dumnezeu. Așa cum a spus și Petru, așa cum au spus și alți ucenici, unde să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții. Omul acesta n a reușit să confirme sau să dea răspuns la această întrebare ăcă a Domnului Iisus Hristos. Mă consideri tu Fiul lui Dumnezeu? Omul acesta a tăcut. Și apoi Domnul Iisus Hristos continuă. Ce scrie în lege? Ce trebuie să faci? Și omul acesta avea toate răspunsurile. Teoria o știa perfect. Să să nu faci aia, să nu faci aia, să asculți, să

[21:05]cinstești, să iubești pe Domnul Dumnezeu. Și ce i spune Domnul Iisus? Duu te și împlinește le și vei avea împărăția. Și el zice: „Păi, așa simplu e. Păi, asta le am făcut de când eram micuț. Și ce i spune Domnul Iisus? „Dți mai lipsește un singur lucru?" Dar ce era acel singur lucru pe care de obicei când te duci să obții o adeverință, să ai făcut tot ce trebuie și ți mai trebuie un lucru, zoleu ce bine că mai am un singur lucru, o singură hârtiuță și am rezolvat dosarul. Dar ceea ce i spune Domnul Iisus Hristos acestui tânăr îl paralizează. Mai ai un singur lucru de făcut. Ce lucru mai avea el să facă? Renunță la tine. Renunță la tine. Ce însemna renunțarea la el? Du te vinde tot ce ai. Identitatea lui era în statutul lui social, în bogățiile lui, în faima lui. Vinde tot. Asta te reprezintă. Vinde tot. Spui că vrei împărăția, dă totul și

[22:05]vei avea o comoară în cer. Spune, vinde tot ce ai. Dă le la săraci. Și ce i mai spune? Ia ți ce? Ia ți crucea în fiecare zi. Păi, să ți iei crucea în fiecare zi înseamnă nu doar să te desprinzi de lucrurile materiale, de tot ce ți dă ție identitate în lumea aceasta, de tot ce are valoare în ochii în lume, înseamnă să te smerești și să te pocăiești, să zici: „Doamne, fără tine eu nu am acces în împărăția ta. Doamne, eu nu merit să intru în împărăția ta. Doamne, sunt nevrednic, sunt un păcătos. Eu merit iadul. De aceea mă smeresc în fiecare zi. Îmi iau crucea. Ce înseamnă să ți iei crucea în fiecare zi? Să recunoști același lucru. N ai luat crucea o dată acum 20 de ani și după aia n o mai iei. Nu. În fiecare zi recunoști același lucru. Doamne, sunt un păcătos și doar harul tău m a mântuit. Doar prin bunătatea ta, prin jertfa ta, prin sacrificiul tău eu pot fi iertat.

[23:05]în fiecare zi să trăiești cu această să conștientizezi acest adevăr esențial că ești nimic și fără Dumnezeu ești pierdut pentru eternitate. Și după aia ce să faci? După ce pleci de la acest adevăr fundamental în fiecare zi să zici: „Doamne, azi ce vrei să fac? Doamne, vreau să te urmez și astăzi. Ce vrei să fac? Încotro vrei să mă duc? Ce vrei să spun? Ce vrei să vorbesc? Pe cine vrei să ajut? Folosește mă, sunt la dispoziția ta. Vedeți cât de minunat este cuvântul lui Dumnezeu. Și aparent omul acela, la prima vedere, citind textul, părea un om de succes, un om moral, un om care avea o conduită bună, dar atât de trist cum a plecat omul acela din prezența lui Dumnezeu, din prezența Fiului lui Dumnezeu, întristat de tot. Și vedeți, spune cuvântul că e o întristare care duce la pocăință și o întristare care duce la moarte. Omul acela nu s a întristat pentru păcatele

[24:09]lui. Ce diferență între el și Zacheu care a sărit de bucurie în sus, l a primit pe Hristos în inima lui și în timpul ospățului se ridică de la masă și spune:„Doamne, jumătate din aerea mea o dau săracilor și dacă am năpăstuit pe cineva îi dau de patru ori înapoi." Și care este concluzia Domnului Iisus Hristos cu privire la tânărul bogat? Omul acela a plecat întristat de tot și Domnul Iisus spune: „Ce greu vor intra bogații în împărăția lui Dumnezeu." De ce? Pentru că își pun toată speranța în bogăție la lor. Ei cred că bogăția le va rezolva toate problemele aici pe pământ și chiar și eternitatea. Și ce diferență între exemplul lui Zacheu? Domnul Iisus spune: „Iată, astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta." De ce? Pentru că omul acela n a mai contat nimic pentru el. N au mai contat, n a mai cântat averea lui, banii lui. Faptul că era un vameș reputat în oraș. A zis: „Dauu totul, nu mă

[25:09]interesează și dacă am greșit cu ceva, plătesc. Și nu plătesc o dată de patru ori pentru că l am găsit pe Hristos." Aceasta este cea mai frumoasă definiție a mântuirii. Vedeți, apostolul Petru spune: „Dacă trăiești credința în felul acesta, viața ta este plăcută înaintea lui Dumnezeu și ai toate șansele să fii ce? Un om fericit. Un om fericit. Și cui spune apostolul Petru aceste lucruri? Unor oameni care erau întristați, care aveau încercări în fiecare zi, care se îndoiau de harul care este în Hristos. Și apostolul Petru le spune: "Dacă trăiești într un mod plăcut lui Dumnezeu în familia ta, în societate, dacă ți ai pus credința în Hristos, ai toate șansele să fii un om fericit în ciuda încercărilor care sunt în viața ta." Un mod paradoxal, cum să fii fericit în încercare? Da, poți să fii pentru că dacă ești în voia lui Dumnezeu și

[26:08]Dumnezeu este cu tine acolo, tu ești un om fericit. Am putea să întrebăm totuși auzind această expresie atât de curajoasă, poți fi fericit? Oamenii se întreabă dintotdeauna ce este fericirea și cum poți ajunge la fericire. Atât de mulți oameni astăzi auzim pe internet, în media, în toate zonele acestea din care primim informații. Sunt oameni care vând mitul fericirii și spun că dacă vei trăi în felul acesta vei fi fericit. Dacă vei ajunge la statutul ăsta social, vei fi fericit. Sunt oameni care îți dau pași cu privire la fericirea din familie. Și cu toate acestea oamenii și omenirea este din ce în ce mai nefericită. Dar apostolul Petru vine și ne dă o rețetă extraordinară, o rețetă valabilă de câteva mii de ani. Și haideți să vedem ce ăă rețetă ne dă

[27:07]apostolul Petru. Apostolul Petru face o incursiune în Cartea Psalmilor și ne aduce în Psalmul 34, citind cinci versete din Psalmul 34 ca o concluzie a îndemnurilor pe care le a dat credincioșilor în primul verset. Și haideți să vedem ce spune ăă apostolul Petru. Revenind la cuvintele psalmistului, apostolul Petru spune nu spune altceva decât dacă aceea a fost rețeta valabilă pentru fericire și pentru zile bune. În vremea lui David, în Vechiul Legământ, să știți că David era un om al lui Dumnezeu, era plin de Duhul Sfânt și aceeași rețetă este valabilă și astăzi. Și haideți să vedem. Psalmistul David spune un lucru foarte interesant și în versetul 11 din Psalmul

[28:04]34, psalmistul David spune: "Vă voi învăța, veniți să vă arăt care este secretul fericirii." Și înainte să dea rețeta, psalmistul David spune: „Vă voi învăța frica de Domnul. Veniți, fiilor, ascultați mă, căci vă voi învăța frica de Domnul. Cu alte cuvinte, nu poți să ajungi vreodată la fericire și nu poți aștepta și nu poți spera, orice rețetă ai încerca să știi că va fi sortită eșecului. Fără să ai fără să ai frică de Dumnezeu, fără să ai teamă de Domnul, fără să ți pui viața în rânduială cu Dumnezeu, fără să ajungi la pocăință. Nu există fericire pentru un suflet pe pământ.

[28:51]Și haideți să vedem care este rețeta psalmistului David pe care o preia și apostolul Petru și spune așa: "Este fericit acela care are frică de Domnul și nu există fericire, ne spune apostolul Petru, decât în afara persoanei Domnului Iisus Hristos. Dacă ai căutat până astăzi fericirea și ai căutat o în relație, ai căutat o în promovare și în realizări personale, dacă ai căutat un succes, dacă ai căutat o în plăcere, fericirea adevărată nu există. De ce? Pentru că fericirea aduce o plăcere, o fiecare bucurie aici pe pământ aduce o fericire și o impresie a fericirii de moment, dar apoi lasă un gol și mai mare și un gust mai amar. De ce? Pentru că omul îl caută în esență pe Dumnezeu. El are nevoie, cea mai mare nevoie a omului este nevoia de iertare, nevoia de mântuire.

[30:00]Și până omul nu se întâlnește cu creatorul său, cu mântuitorul, unicul mântuitor care este Domnul Iisus Hristos, nu există fericire. De aceea nu există fericire în afara Domnului Iisus Hristos. Și acela care î găsește pe Hristos învață, începe să învețe să se teamă de Domnul. Acela care î găsește pe Hristos este un om fericit. Și apoi psalmistul David și apostolul Petru continuă cu următoarele caracteristici ale omului fericit. Omul fericit a învățat să și înfrâneze limba.

[30:41]Omul fericit a învățat să și înfrâneze limba. Dar Iacov ne spune altceva, că toate fiarele pământului au fost îmblânzite, numai limba nu. Dar uite că există un tip de oameni care au reușit să îmblânzească limba. Dar nu prin puterea lor, ci este o roadă a Duhului Sfânt, înfrânarea limbii. Cât de înfrânată este limba mea, este limba noastră. Și spune tot apostolul Iacov, dacă cineva nu greșește în vorbire, a ajuns cum? Un om.

[31:08]Un om. Ai ajuns la perfecțiune, ai ajuns la desăvârșire. Dacă ai ajuns să ți controlezi limba, cât de departe este vorbirea noastră de o vorbire plăcută lui Dumnezeu? Cât de departe este vorbirea noastră de sfințenie. Domnul să se îndure de noi și să ne ajute să înțelegem că anii pe care ni i mai dă, clipele, zilele pe care ni le mai dă, ni le dă pentru a ne apropia mai mult de Domnul și pentru a ne sfinți. Dacă nu folosim fiecare zi ca un prilej să ne sfințim mai mult, să ne curățim înaintea lui Dumnezeu, nu facem altceva decât să irosim timp prețios.

[31:49]Cel fericit își înfrânează limba. Și apostolul Petru în capitolul 2 cu versetul 22 se întoarce la exemplul Domnului Iisus Hristos. Hristos este acela care a avut o limbă înfrânată, care a avut o limbă curată, sfântă, care n a greșit niciodată în vorbire. Când era batjocorit nu răspundea cu batjocuri și în gura lui nu s a găsit nicio fățărnicie, nicio viclenie, niciun șiretlic. Acesta este Domnul Iisus Hristos care s a supus și a primit durerea, suferința ca din partea cui? Ca din partea a dreptului judecător. Era nedrept ca creația lui Dumnezeu să l batjocorească. Era nedrept ca niște oameni murdari și păcătoși și nesfinți să l biciuiască și să l zdrobească prin suferință pe cel sfânt și nevinovat. Dar cu toate acestea, Domnul Iisus Hristos privea la dreptul judecător și zicea: „Aceasta este voia Tatălui." El nu se uita la împrejurări. Acesta este exemplul desăvârșit al Domnului Iisus Hristos. În Domnul Iisus Hristos nu s a

[32:53]găsit nicio umblă, umbră de viclenie, de fățărnicie. Apoi spune psalmistul și apostolul Petru: „Depărtează te de rău. Cum poți cel mai și care este primul moment al depărtării de rău? Primul moment al depărtării de rău este momentul pocăinței. Când îți dai seama că nu poți să vii înaintea lui Dumnezeu și să trăiești o viață de evlavie, o viață de credință fără să te pocăiești. N ai cum. E o haină mânjită, spun profeții Vechiului Testament. Nu poți tu trezindu te dimineața să spui gata, de azi înainte devin un om religios, devin un om bun, mă duc la biserică, încep să fac fapte bune și sunt mântuit. Nu aplecarea către lucrurile religioase te duce în prezența lui Dumnezeu și ți asigură mântuirea. Primul moment de la care trebuie să pleci este momentul pocăinței, în care realizezi că nimic bun nu locuiește în tine, în care realizezi că meriți pedeapsa și păcatul meriți pedeapsa unui foc etern pentru păcatele

[33:55]tale. Ăsta este momentul de la care pleci și acesta este momentul depărtării de rău, primul moment, momentul inițial. al pocăinței. De acolo credinciosul învață să se ferească de rău și să distingă și să discearnă lucrurile ce este bine, ce este rău și să intre în această cursă a urmării binelui. Apostolul Pavel spune foarte frumos: "Cum poți să biruiești răul doar prin bine? Răul nu se va eradica niciodată prin rău, ci răul se poate distruge doar prin bine. Credinciosul se depărtează de rău și caută în fiecare

[34:40]zi să fie plăcut lui Dumnezeu. Spune în capitolul 2 cu versetul 25 Petruv ați întors la păstorul și privighetorul sufletelor voastre. Domnul Iisus caută și astăzi. El caută oameni să i ducă la fericire și nu este fericire în afara Domnului Iisus Hristos. Nu este fericire în afara cuvântului său. Nu este fericire în afara unei relații cu Dumnezeu, în afara unei relații autentice. De aceea, apostolul Petru vrea să ne scutească de mult timp și ne spune: „Dacă o cauți în altă parte, n ai vrea tu mai bine să renunți, să mai cauți fericirea în locuri în care garantat n o s o găsești. și să vii la Hristos, fă lucrul acesta și vei fi fericit. Apoi spune continuă psalmistul David și preia apostolul Petrucută pacea. Caută pacea. Omenirea astăzi și omul în firea lui neregenerată este un om războinic. Lumea astăzi este dominată de războaie

[35:46]și de divergențe. Momentul în care este evidentă lucrarea celui rău într o comunitate este pierderea unității și dezbinările. De aceea, îndemnul cuvântului lui Dumnezeu pe care îl găsim și în evrei urmăriți pacea și sfințirea fără de care nu l veți vedea pe Dumnezeu. Îndemnul apostolului Petru, îndemnul psalmistului David este caută pacea, dar nu doar o pace vremelnică. Caută pacea, caută să găsești fiecare mijloc prin care poți să ajungi la pace.

[36:26]Vedeți, nu doar pace, este foarte adânc gândul acesta pentru că pacea nu este doar absența războiului, ci pacea este o stare a inimii și o stare a minții pe care o primești doar când te întâlnești cu Hristos. Spune cuvântul lui Dumnezeu în Efeseni capitolul 2 cu versetul 14 că Hristos este pacea noastră. Hristos este pacea noastră. Și atunci când cauți pacea și alergi după pace, nu

[36:56]faci altceva decât să l cauți și să umbli și să te alipești de Iisus Hristos, care este pace, care a surpat zidul. Caută pacea și aleargă după ea. Este greu, nu este ușor, dar este un imperativ al cuvântului lui Dumnezeu. Caută pacea, aleargă după ea. Caută pacea, căci fără pace, fără să fii în pace, să ai relații pașnice, nu l poți vedea pe Dumnezeu. Caută pacea și aleargă după ea. Iar ultimul îndemn este acesta, din nou, la fel cum am văzut în caz în cadrul relației de căsătorie în care este unul care vede și observă relația. Este acela care în momentul în care un soț nu se poartă cum trebuie cu soția lui, poate să închidă cerul și să nu primească rugăciunile unui soț care nu se poartă cu înțelepciune, ca rugăciunile voastre să fie ascultate. De ce? pentru că este un observator, este cineva sus. Indiferent de ce spui tu, de ce spune familia ta, de ce spune

[38:06]societatea de aparențe, este cineva care știe și ia pulsul real al familiei și spune: „Dacă nu te porți cum trebuie, o să închid cerul și rugăciunea ta nu va penetra tavanul." La fel și în cazul acesta al celui care vrea să trăiască neprihănirea în fața lui Dumnezeu, spune că ochii lui Dumnezeu urmăresc și vor să vadă pe fiecare dintre noi cum ne ducem viața de credință. Și dacă suntem sinceri înaintea lui Dumnezeu, ne dăm seama că de multe ori îl întristăm pe Dumnezeu. Viața noastră nu este la standardul cerut de Dumnezeu. Nu ne înfrânăm limba, nu căutăm pacea, nu căutăm să umblăm în smerenie, nu avem gândul lui Hristos, ci avem gândurile noastre. Cât de departe este cerul față de pământ, atât este de departe gândirea noastră, gândirea lui Dumnezeu față de gândirea omului. Și când ucenicii vin la Domnul Iisus Hristos să i spună din

[39:05]gândurile minții lor, spune: „Acestea s gândurile oamenilor. De ce veniți să întinați lucruri sfinte cu gândurile voastre? Domnul să ne să se îndure de noi, de mine și de fiecare dintre noi care vrem să căutăm să i fim plăcuți lui Dumnezeu. Ochii Domnului urmăresc pe copiii săi și creștinul ar trebui să se lupte să trăiască în această natură nouă pe care a adus o Domnul Iisus Hristos prin învierea sa. Ar trebui să căutăm să semănăm tot mai mult cu Domnul Iisus Hristos în fiecare zi a vieții noastre și să ne ducem neprihănirea nu ca fariseii înaintea oamenilor, ci înaintea lui Dumnezeu care vede și care știe tot în prezența lui, sub ochii lui, într o comunicare autentică și zilnică cu Dumnezeu. Domnul să se îndure de fiecare dintre noi și să ne ajute să înțelegem că viața de credință are un arbitru ă etern, are un arbitru care nu greșește, are un arbitru care vede orice

[40:14]nedreptate, vede orice biruință, vede orice fel de ă sacrificiu pe care î facem pentru a trăi în neprihănire, dar în același timp vede și momentul în care nu trăim. și nu ne dorim să trăim viața în conformitate cu cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu să se îndure de noi. Domnul să ne ajute să fim o comunitate care să arătăm unitate și să arătăm oamenilor că l slujim pe Domnul Iisus Hristos, acela care s a rugat pentru unitate și că ne pasă în fiecare zi felul în care ne trăim credința înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu să fie slăvit în veci. Amin.