Când GURA te bagă în PROBLEME (Florian Dragomir)

[0:00]Dar avem o certitudine că Dumnezeu ne va păzi. Dar știți că cuvântul lui Dumnezeu ne spune că și noi trebuie să ne păzim. Nu doar Dumnezeu ne păzește, dar și noi trebuie să ne păzim. Și cuvântul lui Dumnezeu spune că trebuie să ne păzim de prooroci mincinoși, să ne păzim de oameni, să ne păzim de mândrie, să ne păzim de lăcomia de bani, să ne păzim de idoli. Și mai

[0:28]spune ceva, să ne păzim ceva pe care avem, să ne păzim inima. De ce? pentru că din ea ies izvoarele vieții. Și este citat din Proverbe, capitolul 4, și acolo continuă autorul proverbelor și spune: Izgonește neadevărul din gura ta și îndepărtează viclenia de pe buzele tale.

[1:04]Mai mult decât orice, cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să ne păzim inima. Iar Domnul Iisus Hristos în Luca la capitolul 6 cu versetul 45 spune că omul bun scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui. Și omul rău scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui, căci din prisosul inimii vorbește gura. Și în această seară aș vrea să vorbim despre vorbire, despre cuvinte. Trăim

[1:49]într o lume a cuvintelor. Le auzim, le rostim, le scriem, le gândim. Da și de multe ori, atât de des, le folosim încât de multe ori ignorăm sau nu ne mai dăm seama, nu mai conștientizăm greutatea cuvintelor pe care noi le spunem. Pentru noi cuvintele au devenit ceva obișnuit, dar aș vrea să vedem că pentru Scriptură cuvintele n au fost niciodată niște lucruri mărunte. Biblia ne spune limpede în Proverbe la capitolul 18 cu versetul 21 că moartea și viața stau în puterea

[2:29]limbii. Cu limba vorbim. Dacă n am avea limbă, n am putea să vorbim. Din punct de vedere fizic. Cuvântul lui Dumnezeu nu spune că uneori cuvintele sunt în puterea limbii. Nu spune că doar cuvintele oficiale spuse de anumiți oameni puși sus sunt importante și contează. Spune că viața și moartea țin de cuvintele de ceea ce rostim. De aceea vorbirea nu este un subiect secundar al vieții de credință. Este un domeniu spiritual în care ne arată cine suntem și ai cui aparținem. Scriptura începe cu un Dumnezeu care vorbește. Dumnezeu creează prin cuvântul său, ne spune cuvântul, cu autoritatea voii sale rostite. Dumnezeu a zis, spune Geneza, și s a făcut. Psalmistul spune în Psalmul 33 cu 6: Cerurile au fost făcute prin cuvântul tău. Tot ce a existat și tot ceea ce există

[3:47]este pentru că Dumnezeu a rostit. Și cuvântul lui Dumnezeu nu este doar informație pentru fiecare dintre noi. Este putere activă. Este o putere creatoare. De aceea, cuvântul lui Dumnezeu nu se întoarce niciodată fără rod. înapoi la Domnul. În contrast, citim în cuvântul lui Dumnezeu că și păcatul a intrat în lume tot prin cuvinte. În Geneza la capitolul 3, versetul 1, citim că șarpele a zis femeii. Oare a zis Dumnezeu cu adevărat? Șarpele a contestat cuvântul lui Dumnezeu și îndoiala este sădită în inima Evei prin cuvinte, iar păcatul

[4:37]urmează apoi. Păcatul începe acolo unde cuvântul lui Dumnezeu este pus la îndoială și de atunci și până astăzi lupta aceasta spirituală se poartă la nivelul cuvintelor. ce auzim, ce credem, ce repetăm, ce spunem. De aceea, cuvântul lui Dumnezeu vorbește mult despre vorbire. O mare parte din despre cuvinte, despre vorbire găsim în unde găsim? În ce carte din Biblie? în Iacov și în proverbe cele mai multe aspecte. Cuvintele pot fi canalul prin care Dumnezeu aduce viață în noi sau poate fi canalul prin care păcatul pătrunde în noi. Și aș trebuie să ne uităm la câteva aspecte despre cuvinte și în primul rând să vedem puterea cuvintelor în viața oamenilor.

[5:36]Nu i așa? Că din experiența noastră am văzut că cuvintele sunt puternice în viața oamenilor. Ele cuvintele ne definesc și ca făpturi umane și ne separă de lumea animală. Animalele comunică prin sunete. Oamenii comunică prin vorbire, prin cuvinte încărcate de sens care au raționament. Dumnezeu ne a creat ca să fim niște ființe și niște făpturi relaționale. Suntem chemați la o comuniune cu Dumnezeu și la o comuniune unii cu alții prin cuvinte. Cuvintele nu sunt simple sunete pe care le rostim. Ele nu transmit doar informații mai departe. Cuvintele ne influențează gândirea, ne influențează emoțiile, ne și de multe ori influențează direcția vieții noastre. Aș vrea să ne gândim la un cântec de leagă pe care mama sau tatăl îl cântă bebelușului sau îl rostește bebelușului. Și dacă vă uitați la știți ce care aveți

[6:51]copii că nu sunt cuvinte sofisticate, da? Și totuși aduc liniște acelui bebeluș. Și bebelușul adoarme nu datorită faptului că este ă obosit și până la urmă adoarme, ci pentru că vocea și cuvintele îi spun: "Ești în siguranță, poți să dormi." La polul opus folosim și avem și există cuvinte jignitoare care pot răni profund. Ele cuvintele jignitoare pot să stârnească ceartă. Cuvintele jignitoare pot degenera în violență și uneori o singură frază rostită de noi la mânie distruge ceea ce a fost construit poate în ani de zile. Și de aceea spune Iacov, cum ni se spunea, limba este o aseamănă ca un foc,

[7:47]nu pentru faptul că este mare, ci din contră, este un moddular mic, spune Iacov. Dar se răspândește repede ca un foc și face ravagii ceea ce spunem noi. Dar vedeți, există și cuvinte care zidesc, cuvinte care încurajează. Și cartea Proverbelor spune așa în Proverbe la capitolul 10: Buzele celui neprihănit înviorează pe mulți oameni. Un copil este poate să fie încurajat la momentul potrivit, dar prin încurajări pe care părintele ei le spune. Sau un tânăr poate fi susținut prin încurajări ca să pe ca să persevereze. Unele cuvinte ne fac să râdem, alte cuvinte ne fac să plângem, unele ne întristează profund și vedem că

[8:39]vorbirea a noastră sau a celorlalți nu este niciodată neutră. Așa cum spuneam, există cuvinte care rănesc sau cuvinte care vindecă. Folosim cuvinte și există cuvinte care pot răni pe ceilalți. De aceea, cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă să ne evaluăm vorbirea și să facem o evaluare constantă. Dumnezeu nu ne cheamă la o vorbire rece, rea sau ă

[9:16]răutăcioasă, ci la o vorbire plină de har. Cuvântul lui Dumnezeu spune apostolul Pavel în Coloseni la capitolul 4 cu versetul 6: "Vorbirea voastră să fie cum? Să vă certați, să vă împungeți, să vorbiți urât. Nu. Vorbirea voastră să fie cu har, treasă, cu sare. Ce frumos! Mulți oameni sunt descurajați de ceea ce aud de la alții, de la vorbirea altora. Unii sunt descurajați la serviciu. Soțul poate este descurajat de ceea ce spune soția sau soția este descurajată de ceea ce soțul îi spune. Copiii pot fi descurajați de ceea ce părinții le spun sau la rândul lor părinții pot să fie descurajați de ceea ce copiii le vorbesc. Găsim în cuvântul lui Dumnezeu modelul nostru de vorbire. Și așa cum am auzit de dimineață din predica fratelui Marin, Domnul Iisus Hristos este modelul nostru de vorbire, vorbire cu harom

[10:24]a avut o cât a fost pe pământ. În Luca la capitolul 4 cu versetul 22, oamenii erau mirați de ceea ce spunea Domnul Iisus Hristos, de modul cum spunea aceste lucruri pe care El le spunea. Și în Luca 4:22 spune așa: Toți îl vorbeau de bine și se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura lui. Așa cum spuneam înainte, cartea Proverbelor este plină de ă și subliniază constant importanța vorbirii înțelepte. Câteva versete, două versete din Proverbe 25 cu 11 spune așa: "Un cuvânt spus la vremea potrivită potrivită este ca niște mere de aur într un coșuleț de argint." Ce frumos. Și Proverbe 10:20.

[11:15]Limba celui neprihănit este argint ales. Buzele celui neprihănit înviorează pe mulți oameni. Isaia, vorbind despre Domnul Iisus Hristos, spune Isaia: "Domnul Dumnezeu mi a dat o inimă iscusită ca să știu să înviorez pe cel ce este doborât de întristare." Nu i așa că suntem înconjurați de oameni care sunt întristați și cred că fiecare dintre dumneavoastră ați întâlnit oameni de genul acesta și Dumnezeu vrea de la fiecare dintre noi să fim niște oameni care să înviorăm pe cei care sunt întristați, nu să i apăsăm mai mult decât sunt ei. Iar, frați și surori, biserica ar trebui să fie locul

[12:00]în care să ne încurajăm unii pe alții, nu să ne bârfim unii pe alții, nu să ne vorbim de rău, nu să spunem cuvinte jignitoare unul altuia. Amin. Amin. Apostolul Petru în 1 Petru la capitolul 3 cu versetul 10 ne îndeamnă la cumpătare în vorbire. Spune așa Petru: "Cine iubește viața și vrea să vadă zile bune, să și înfrâneze limba de la rău și buzele de la cuvinte înșelătoare."

[12:34]Oare câți dintre noi n am vrea să avem zile bune pe pământ? Dar Petru spune că acestea sunt legate de ceea ce spunem. V ați gândit vreodată la lucrul acesta? Proverbe și fac din nou referire la proverbe. Proverbe ne avertizează și spune: "Cine vorbește mult nu poate să nu păcătuiască." Iar Eclesiastul capitolul 3, versetul 7, ne vom uita în în cuvântul lui Dumnezeu să vedem ce ne spune despre cuvinte mai mult. Spune: „Tăa își are vremea ei și vorbitul își are vremea ei. Ce frumos! dacă am înțelege lucrurile astea, să tăcem când este cazul și să vorbim când este cazul.

[13:28]Dar știți că Biblia ne învață și cum să vorbim în casa Domnului. În Eclesiastul la capitolul 5 spune și aș vrea să citesc mai multe versete de aice zice: „Păzește ți piciorul când intri în casa lui Dumnezeu și apropie te mai bine să asculți decât să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu știu că fac rău cu aceasta. Nu te grăbi să deschizi gura și să nu ți rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer și tu pe pământ. De aceea să nu spui vorbe multe. Căci dacă

[14:03]visele se nasc din mulțimea grijurilor, prostia nebunului se cunoaște din mulțimea cuvintelor lui. Dacă ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s o împlinești, căci lui nu i plac cei fără minte. De aceea împlinește ți juruința pe care ai făcut o. Mai bine să nu faci nicio juruință decât să faci o juruință și să n o împlinești. Nu te lăsa, nu lăsa gura să

[14:28]te bage în păcat. Și aș vrea să vă gândiți fiecare dintre dumneavoastră de câte ori gura noastră nu ne a băgat în păcat. Fără să gândim, fără să veghem, ne am luat gura pe dinainte și am păcătuit. Dumnezeu ne cheamă la ascultare și ne cheamă la cuvinte cumpătate, nu la grabă, nu la vorbe, nici măcar în casa lui Dumnezeu. Dumnezeu spune, Domnul Iisus la un moment dat își învață ucenicii cum să se roage și spune să nu când vă rugați să nu bolborosiți aceleași vorbe ca păgânii, cărora li se pare că dacă spun o mulțime de vorbe vor fi ascultați. Matei 6. Dumnezeu este mai interesat de sinceritatea inimii noastre decât de lungimea rugăciunilor noastre. De aceea, frați și surori, suntem îndemnați să ne rugăm atunci când biserica se roagă să ne rugăm scurt, rugăciuni ă scurte.

[15:38]Este adevărat că putem să ne rugăm și lung în anumite circumstanțe. Domnul Iisus Hristos ne spune cuvântul lui Dumnezeu că se ducea și petrecea noaptea în rugăciune. Însă atunci când biserica se întâlnește în rugăciune, nu cred că este bine să folosim rugăciuni lungi. Frați și surori, trebuie să avem grijă, deoarece cuvintele pe care le spunem pot să fie dureroase pentru ceilalți. Uneori cuvintele pe care le spunem dor mai rău decât o faptă.

[16:17]Loviturile fizice pot să se vindece, dar cuvintele rămân întipărite în mintea celui care le a auzit și în mintea noastră și în inima noastră. Poate sunteți de aici și poate ați auzit sau mulți oameni poartă în ei fraze pe care le auzit de la alții, fraze urâte pe care le auzit de la alții și le țin minte ani și poate zeci de ani și încă dor. Și găsim un în cuvântul lui Dumnezeu un astfel de o astfel de întâmplare. În cartea Iov ne arată un exemplu cutremurător. Iov ne spune cuvântul lui Dumnezeu că trece printr o suferință cumplită. Își pierde familia, își pierde averea, își pierde sănătatea. Și trei prieteni vin la Iov cu intenția de a l consola,

[17:15]dar pe parcurs cuvintele lor devin acuzații la adresa lui Iov. Iar în Iov la capitolul 19 cu versetul 1, Iov spune așa: Iov a luat cuvântul și a zis: Până când îmi veți întrista sufletul și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre? Prietenii lui Iov trag concluzii pripite și greșite. Îl judecă și i pun în vină, îi pun pe umerii lui o vină pe care el n o avea. Acuzația aceasta neadevărată, nefondată, îl rănește foarte mult pe

[17:50]Iov. Nu doar suferința în sine î apăsa, ci și faptul că este neînțeles și judecat prin cuvinte. Apostolul Petru în 1 Petru la capitolul 2 versetul 1 spune: "Leepădați orice fel de răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, mă scuzați, de pismă și de clevetire. Clevetire aici înseamnă vorbirea de rău. Oare există vorbire de rău în gura unui credincios?

[18:33]Doar sora Luiza a zis: "Există." Doar sora Luiza știe că există vorbire de rău în gura unui credincios. Poate sora Luiza a auzit de la alți credincioși lucrul ăsta. Frați și surori, n ar trebui să spunem nimic rău, nimic negativ care ar răni sau ar face rău semenului nostru. De aici învățăm un adevăr important. Chiar și cuvintele spuse cu intenții bune pot răni dacă nu sunt rostite cu discernământ sau cu compasiune. Dumnezeu ne cheamă la o vorbire care să țină cont de durerea celuilalt, nu doar de logica pe care o folosim sau o avem noi atunci când spunem cuvinte. Apostolul Iacov vorbește foarte mult despre vorbire și este extrem de clar atunci când vorbește despre limbă. Iacov 3:2 spune: "Toți greșim în multe feluri și dacă stăm să ne analizăm, ne încadrăm aici. Greșim în multe feluri. Dacă nu greșește, spune aice apostolul

[19:47]Iacov, cineva în vorbire este un om desăvârșit și poate să și țină în frâu tot trupul." Și vedeți ce spune aice apostolul Iacov. Toți greșim în multe feluri. Nu spun, nu spune unii greșesc în multe feluri, ci toți. Nimeni nu este exclus. Și limba este un mădular care este foarte greu de ținut în frâu. Spune cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea blestemăm pe oamenii care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.

[20:27]Aceeași gură, aceeași limbă. aceeași persoană, binecuvântare și blestem. De ce se întâmplă lucrurile acestea, frați și surori? Pentru că cuvântul lui Dumnezeu ne spune că vorbirea vine din inimă. Inima noastră este adesea un câmp de luptă între puterea Duhului Sfânt și

[20:54]firea noastră pământească. Iacov spune clar aice: "Nu trebuie să fie așa, frații mei. Nu este normal, nu este acceptabil pentru un copil al lui Dumnezeu să alterneze între binecuvântare și blestem, între laudă la adresa lui Dumnezeu și vorbire de rău al semenului. Dacă vrem ca gura noastră să vorbească ceea ce trebuie, să iasă din ea doar cuvinte care zidesc, trebuie să ne ocupăm de sursa

[21:34]gurii noastre. O inimă plină de cuvântul lui Dumnezeu, frați și surori, va produce în timp o vorbire schimbată, o vorbire după cuvântul lui Dumnezeu. Scriptura este foarte fermă și în privința bârfei. Oare există bârfă la noi în biserică, frați și surori? Nu vorbim de alte biserici, că poate acolo există, dar există și la noi în biserică.

[22:06]Dar de unde știți că există? Ați participat la ea? Ați auzit? Ați bârfit? Cuvântul lui Dumnezeu spune încă de la început și încă din poporul evreu le spunea în Levitic la capitolul 19 cu versetul 16 îi avertizează Dumnezeu și spune: „Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău." Vedeți, bârfa în cuvântul lui Dumnezeu nu este ca o slăbiciune minoră, ci este un păcat care

[22:45]rupe relații, care distruge reputații și care aduce ă dezbinare în comunități și în biserici. Și de multe ori cum bârfim, că nu ne ducem așa să arătăm răutate în inima noastră și o mascăm sub forme acceptabile și spunem doar ca informare îți spun, uite ce am auzit, dar doar ca să știi și tu că na, sau doar ca îngrijorare. Uite, mă îngrijorează că fratele uite ce a făcut și ce a făcut și sora sau ca o cerere de rugăciune. Hai să ne rugăm că uite i fratele și sora sau uite așa nu le mascăm, dar în substratul nostru dorința noastră și efectul nostru este același de a bârfi pe celălalt.

[23:39]Ați fost bârfiți. Știți că ați fost bârfiți? Ce ne îndeamnă Biblia să facem atunci când știm că suntem pârfiți și când suntem vorbiți de rău? Acuma, să fim sinceri, dacă suntem vorbiți de rău pe pe drept, ar trebui să ne schimbăm viața, să ne rezolvăm problema respectivă. Dar dacă suntem bârfiți pe nedrept, cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Eclesiastul 7: 21

[24:10]lua seama la toate vorbele care se spun despre tine. Că dacă am lua seama și am pune la inimă toate vorbele care s ar spun s ar spune despre noi, ne am împovăra sufletul inutil. Scriptura ne cheamă la smerenie și la echilibru, amintindu ne că și noi la rândul nostru am făcut același lucru. Știe și inima ta. Da.

[24:44]Minciuna. Mai mint creștinii după Evanghelie? Aici n ați mai zis. Dar fiecare știm viața noastră. Proverbul spune: "Limba mincinoasă este urâtă de Domnul." Domnul Iisus Hristos este foarte clar în privința minciunii și spune că Satan este tatăl minciunii, că este mincinos și tatăl minciunii. Îl spune în Ioan 8:44. De aceea, apostolul Pavel ne spune în Efeseni la capitolul 4 cu versetul 25 spune: De aceea lăsați vă de minciuni.

[25:30]Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul pentru că suntem mădulare unii altora. Și așa cum spuneam la început și așa cum am auzit și în predica de dimineață, cel mai important adevăr este că Dumnezeu nu ne cere nimic fără a ne da un model. Și modelul nostru de vorbire este Domnul nostru Iisus Hristos. Când Dumnezeu a vrut să trimită pe cineva în lume

[26:03]ca să l reprezinte, pe cine a trimis? a trimis cuvântul. Cuvântul spune Ioan, capitolul 1, s a făcut trup și a locuit printre noi. Știți că nu știm cum arăta Domnul nostru Iisus Hristos. Cuvântul Biblia ne spune că arăta ca oricare din cei din vremea lui. De aceea Iuda atunci când a când l a vândut pe Domnul Iisus Hristos, le a dat un semn celor care veneau să l prindă pe Domnul Iisus Hristos, că nu știau cum arată Domnul Iisus, că altfel le ar fi zis: „Domnul Iisus nu este cum îl vedem noi prin filme, un tânăr chiș cu părul lung, cu ochii albaștri, da, atrăgător. Nu spune cuvântul lui Dumnezeu că n avea nimic care să ne placă. Însă Domnul Iisus Hristos n a impresionat prin modul cum arăta el, ci schimbarea pe care Domnul Iisus Hristos a adus o în lumea aceasta a fost prin ceea ce a spus el, prin cuvintele pe care le a rostit. La un moment dat,

[27:14]preoții cei mai de seamă trimit niște aproș ca să l prindă pe Domnul Iisus Hristos și aceștia se întorc la ei cu mâinile goale și ei sunt uimiți. Dar ce faceți? De ce n ați nu l ați adus? Și ce spun acești oameni în Ioan la capitolul 7 versetul 46? Niciodată n a vorbit vreun om ca omul acesta. Iar Petru, exprimând esența credinței și am auzit în predica de dimineață când Domnul Iisus Hristos spunea niște cuvinte pe care niște ucenici au fost prea grele pentru ei să le creadă și să le accepte și au plecat de la Domnul Iisus Hristos și Domnul spune: „Voi nu plecați. Se adresează ucenicilor. Și Petru ce spune? „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice. Cuvintele Domnului Iisus Hristos dau viață pentru că izvorăsc dintr o inimă supusă Tatălui. Dacă vrem să vorbim diferit, frați și surori, trebuie să fim mai aproape de Domnul nostru Iisus Hristos. Și pe măsură ce inima noastră

[28:23]este modelată de Hristos, atunci și vorbirea noastră va fi va semăna tot mai mult cu Domnul nostru Iisus Hristos. Timpul este trecut. Aș vrea să mă opresc aice și să ne cercetăm inimile, să ne cercetăm așa cum psalmistul spune: „Doamne, cercetează mi și cunoaștem gândurile, inima. Vezi ce este în inima mea? Ce este dacă sunt lucruri rele, inevitabil vor ieși prin gura noastră acele lucruri rele. Domnul să ne schimbe fiecăruia inima ca să se vadă în vorbirea noastră că avem o inimă schimbată și o inimă după voia lui Dumnezeu. Amin.