Când ierți datoria, cine plătește paguba? (Emanuel Nedelcu)

[0:00]Cum v a iertat Domnul, așa să vă iertați și voi. În Coloseni, în capitolul 3, versetul 13, Pavel dă această poruncă creștinilor din Colose. Chiar dacă Pavel nu fusese probabil niciodată în acel loc, nu el fondase acea biserică, el îndrăznește să le dea sfaturi și le scrie o scrisoare acelor creștini. Se pare că Epafras, unul dintre colaboratorii de lucru ai lui Pavel, era din acel loc. Chiar în această carte la început vedem cum Pavel și Timotei menționează că Epafras este cel care i a învățat calea Domnului. Și pe tot parcursul încarcerării lui Pavel, acești creștini au fost alături de el. Au fost alături prin rugăciuni și

[0:51]probabil l au și ajutat, l au sprijinit. El chiar scrie apostol Pavel unuia dintre membrii acestei biserici următoarele: Pregătește mi un loc de găzduire, căci trag nădejde să vă fiu dăruit datorită rugăciunilor voastre. Deci, relația dintre Pavel și acești credincioși era una destul de apropiată, chiar dacă Pavel pe unii dintre ei nu i văzuse niciodată. Și în epistola sa le

[1:18]scrie: "Cum v a iertat Hristos, cum v a iertat Domnul, așa să vă iertați și voi." Și în primul rând aș dori să privim la prima parte a acestui verset și anume Cum v a iertat pe voi Hristos? Cum v a iertat Domnul? Și Pavel în primele două capitole vorbește despre iertare în mai multe rânduri și voi enumera două dintre ele. În capitolul 2, tot versetele 13 și 14 Pavel le scrie așa: "Pe voi care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v a adus la viață împreună cu El după ce ne a iertat toate greșelile." Și în capitolul 1, tot versetele 13 și 14, Pavel scrie așa: El ne a izbăvit de sub puterea întunericului și ne a strămutat în împărăția fiului dragostei lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele lui iertarea păcatelor. Vedem cum apostolul Pavel în prima parte a epistolei le aduce aminte acestor credincioși, acestor membri din biserica

[2:25]din Colose, faptul că ei au fost iertați prin jertfa Domnului Iisus. De ce au fost iertați? Pentru că spune în capitolul 2, aveau greșeli. Greșelile voastre și în firea voastră pământească. Mai mult de atât, oamenii erau înainte să se întoarcă la Dumnezeu, înainte să fie iertați, făceau parte din împărăția întunericului. Deci, după cum am învățat la teologie sistematică, omul în toată ființa sa este atins de păcat, este corupt de păcat. Ce înseamnă că face numai rău sau face tot răul posibil? Nu înseamnă că în voința lui, în rațiunea lui, chiar în partea fizică este atins de păcat și omul nu poate ieși din starea aceasta de unul singur. Pentru noi în biserică lucrul acesta este clar. Pentru noi ca studenți la master lucrul acesta este clar. Dar lucrul acesta se vede foarte bine și când ne uităm în societate. De curând vorbeam cu CEO ul companiei la care lucrezi. Ne am văzut în vara aceasta și el admira cât de bine și cât de corecți

[3:35]sunt oamenii din China. El admira faptul că sunt oameni foarte buni. S a mutat din America acum vreo doi ani în Asia și el ne povestea astfel: Pot să mi las laptopul oriunde într o cafenea pentru una, două ore și nimeni n o să se atingă de el. Oamenii aceștia sunt mult mai buni decât europenii sau decât americanii. Și punea aceasta pe baza educației. În final, a acceptat și el că de fapt lucrurile nu erau chiar așa. Oamenii aceia se comportau într un anumit mod pentru că le era frică de pedeapsă. În China, dacă ești prins că ai furat ceva, suferi tu, copiii tăi, poate și nepoții tăi după tine. Schimbarea înăuntru nu se produsese. Este doar o manifestare diferită. Oamenii prin toate sistemele pe care le au nu pot produce o schimbare. De ce este nevoie de iertare? De ce avem nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu? Pentru că suntem răi și prin păcatele noastre noi ofensăm sfințenia lui Dumnezeu. Este nevoie ca cineva să

[4:37]plătească un preț. Și cum ne a iertat Hristos? Și aș dori să citesc în Coloseni 1, capitolul 20 versetul 21 și 22. Ci pe voi care odinioară erați străini și vrăjmași, prin gândurile și prin faptele voastre rele, el v a împăcat acum prin trupul lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea lui sfinți, fără prihană și fără vină. E nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu. E nevoie de har. E nevoie de o grație divină pentru ca noi, oameni care săvârșeam răul și gândeam răul să ne întoarcem de la întuneric la lumină. Și iertarea aceasta n a fost simplă. Iertarea aceasta nu a fost ceva gratis. Dumnezeu nu a luat buretele și a șters trecutul. Nu a ignorat ceea ce s a întâmplat în trecut. Ci conform acestui verset, Domnul Iisus a murit pentru păcatele noastre. A costat. Iertarea costă. Și

[5:37]slavă lui Dumnezeu pentru faptul că Domnul Iisus a făcut această lucrare pentru noi și în seara aceasta suntem aici ca să i dăm lui slavă. Cum v a iertat Hristos, așa să vă iertați și voi. Și în continuare haideți să privim cum putem noi să aplicăm această iertare a lui Hristos în viața noastră. Și pentru a înțelege lucrul acesta, trebuie să privim puțin în contextul cărții. Cine erau destinatarii acestei epistole și cine erau mesagerii care au dus epistola de la Pavel până în Colosen. Pavel era în închisoare, după cum am văzut. Și ce făcea Pavel în închisoare? Ce făcea și când nu era în închisoare? Și anume, el propovăduia Evanghelia. era alături de Epafras, care era din Colose și cum știm din Faptele Apostolilor din ultimul capitol din 28, ei erau încarcerați, dar locuiau oarecum într o casă. Puteau să vină oameni pe la ei. Probabil într o astfel de vizită un om din Colose a ajuns pe la Pavel și Pavel

[6:38]i a explicat Evanghelia. Acest om s a întors la Dumnezeu și au descoperit încă un lucru. au descoperit faptul că aveau și cunoștințe comune din orașul Colose. Omul acesta se numea Onisim, iar omul pe care îl cunoșteau amândoi era Filimon. Filimon era un om bogat, era un om important în oraș. Nu știm cum Pavel a ajuns să l cunoască, dar știm care era relația dintre Onisim și Filimon. Cât de bogat era omul acesta? Atât de bogat încât putea să țină biserica în casa lui. Era așa de bogat încât avea și ceva camere de oaspeți și lui îi scrie Pavel să i pregătească o cameră pentru că speră că va veni în vizită pe acolo.

[7:27]Care era relația dintre Onisim și Filimon? Onisim fugise. Onisim era un sclav și plecase de la stăpânul său. Dar nu doar că plecase, și aceasta era o pagubă destul de mare, să pierzi un slujitor, un sclav care te ajuta. Dar îi făcuse și o pagubă. Nu știm cât a luat, dar probabil a luat suficient cât să ajungă până la Roma din Colosie și să înceapă o viață nouă în capitala imperiului. Dăm un exemplu din ziua de astăzi. Un antreprenor deschide o companie de IT, domeniul meu, și acolo angajează mai mulți oameni. Dar într o zi se trezește că un angajat nu mai apare la firmă, nu mai apare la birou și spre marea lui surprindere observă că în decurs de câteva zile și vreo doi trei clienți foarte mari îi pleacă. Omul acesta trebuie să muncească din nou, trebuie să producă bani cât să acopere salariile celorlalți, să nu i dea afară. pierde foarte multe lucruri. Cam aceasta este ceea ce s a întâmplat aici. În acest

[8:32]context, ce putem învăța despre cum să iertăm noi celor care ne greșesc. Și pentru început o să mă refer la Onisim, acest sclav, acest rob care a furat, a fugit și a furat de la stăpânul său. Ce a făcut Onisim? Pavel scrie așa: "Te rog pentru copilul meu pe care l am născut în lanțurile mele, pentru Onisim, care altădată ți a fost nefolositor, dar care acum ne va fi folositor și ție și mie, ți l trimit înapoi pe el, inima mea." Deci, Onisim este trimis de Pavel pe departe de unde era încarcerat Pavel de la Roma să meargă până în Colose și Onisim ascultă. Acuma ne putem imagina, poate era un într o seară de rugăciune ca aceasta în casa lui Filimon și apare, intră pe ușă

[9:26]o nisim. Cred că mare a fost surprinderea lui Filimon când a văzut lucrul acesta și ne gândim că i a dat cărțile să le citească. Ce a făcut Onisim? și a asumat răspunderea pentru greșeala lui. S a întors acasă la stăpânul său, nu a fugit. Exact așa cum și noi trebuie să facem când ne întoarcem la Dumnezeu. Dumnezeu ne iartă. Domnul Iisus a murit pe cruce ca să ne ierte de păcate. Dar pentru a accepta această iertare, noi trebuie să ne ducem și să ne cerem iertare. Acesta este primul pas și exact așa a făcut și Onisim. Onisim nu evită confruntarea, nu evită consecințele, ci se duce. Aș dori să pun o întrebare în seara aceasta. Ai în viața ta anumite greșeli pe care

[10:26]nu le ai recunoscut? Ai greșit vreodată față de cineva și nu ți ai cerut iertare? De ce? Ce te oprește să faci lucrul acesta? Situația lui Ionisim era mult mai complicată cu siguranță decât a oricăruia dintre noi. De ce? Pentru că el dacă se ducea acolo putea să și piardă chiar și capul. Ce ne împiedică pe noi astăzi să ne cerem? Trecând de la Onisim, putem să privim la Filimon. Care este partea lui în această relație? Ce trebuie el să facă? Și Pavel îi scrie așa: "Poate că el a fost despărțit de tine pentru o vreme, tocmai ca să l ai pentru veșnicie, dar nu ca pentru un rob, ci mult mai mult decât pe un ca pe un rob, ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine, și cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul." Cu toții am fost de partea celor care au greșit, dar am fost și de partea celor cărora ni s a greșit. Și atunci datoria noastră este să iertăm.

[11:30]Dar ce înseamnă iertarea aceasta? Pavel nu l îndeamnă pe Filimon să ierte, să uite tot și de acum încolo nu ne mai vedem, ne despărțim. Nu. Spune, era robul tău. Ți a fost nefolositor și acuma primește l înapoi ca pe un frate. Iertarea pe care Hristos ne o pune la dispoziție nu este una care doar șterge lucrurile, ci este o iertare transformatoare, care transformă relația din ceva rău, din ceva foarte negativ,

[12:03]în ceva foarte bun. Așa ne a iertat și Hristos pe noi. Am citit mai devreme că atunci când Hristos ne a iertat, ne a adus din întuneric la lumină. Ne a adus, ne a transformat din inamici ai săi, din vrăjmași ai săi în frați ai săi, în mireasa sa. Deci, sunt oameni în viața ta care ți au greșit? Cu siguranță sunt. I ai iertat din toată inima. Ești pregătit să faci lucrul acesta? Și al treilea lucru legat de iertare pe care putem să l învățăm din experiența acestor doi oameni este faptul că iertarea costă. Așa cum l a costat pe Domnul Iisus la cruce, iertarea costă și astăzi. Pavel îi spune: „Și dacă ți ai adus vreo vătămare sau îți este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea. Eu, Pavel, voi plăti. Scriu cu mâna mea.

[12:54]Întotdeauna există o daună atunci când cineva greșește. Întotdeauna există o pagubă. când cineva te a greșit cu ceva și aceasta trebuie achitată. În cazul acesta Onisim nu putea achita. Dar Pavel, asemeni Domnului Iisus, s a pus la mijloc și a zis: „El nu poate plăti, dar eu pot plăti." Suntem noi oameni făcători de pace. Suntem noi oameni care dorim să vedem relațiile celor din jur că se repară. Ne dorim lucrul acesta astfel încât să și plătim pentru ele. Și când spun a plăti nu înseamnă neapărat bani, dar e nevoie de timp, e nevoie de consiliere, e nevoie de a petrece o anumită parte din timp cu oamenii ca să i înveți, să le explici, să i aduci împreună. Suntem pregătiți să facem lucrul acesta? În seara aceasta este o seară de rugăciuni și ne vom ruga mai târziu și avem câteva motive. Putem să mulțumim lui Dumnezeu pentru iertarea pe care ne a dat o. să ne pocăim pentru că n am fost tot timpul dispuși să iertăm și

[13:54]pentru că nu întotdeauna ne am cerut iertare. Am început cu porunca pe care Pavel a dat o acestor creștini. Cum v a iertat Hristos, așa iertați vă și voi. Și aș dori să închei cu un avertisment pe care Domnul Iisus îl spune ucenicilor: Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. Să ne ajute Dumnezeu să ne cerem iertare și să iertăm pe cei cărora ne au greșit așa cum ne a iertat Hristos. Amin.