Când “mana cerească” nu mai are gust (Mihail Ciopașiu)

[0:01]Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că i merge rău. Când a auzit Domnul, s a mâniat, s a aprins între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberele. Poporul a strigat către Moise. Moise s a rugat Domnului și focul s a stins. locului aceluia au pus numele tabeera, ardere, pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei. Adunăturii de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i a venit poftă. Ba chiar și copiii lui Israel au început să se plângă să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm? Ne aducem aminte de peștii pe care îi mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi. Acum ni s a uscat sufletul, nu mai este nimic. Ochii noștri nu văd decât mana aceasta. Mana semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedeliumul. Poporul se risipea și o strângea, o

[1:10]măcina la râșniță sau o pisa într o piuă, o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu un delemn. Când cădea roua, noaptea în tabără cădea și mana. Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului. Mânia Domnului s a aprins cu tărie. Moise s a întristat și a zis Domnului: Pentru ce măcnești tu pe robul tău și pentru ce n am căpătat eu trecere înaintea ta de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? Oare eu am zămisit pe poporul acesta? Oare eu l am născut ca să mi zici: „Poartă la sânul tău cum poartă doica pe copil până în țara pe care ai jurat părinților lui că i o vei da? De unde să iau carne ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine zicând: „Dă ne carne ca să mâncăm. Eu singur nu pot să port pe poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. Decât să te porți așa cu mine, mai bine omoară mă, te rog. dacă mai am vreo

[2:17]trecere înaintea ta, ca să nu mi mai văd nenorocirea. Domnul a zis lui Moise: Adună la mine 70 de bărbați dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care îi cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere asupra lor. Adu la cortul întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine. Eu mă voi coborî și ți voi vorbi acolo. Voi lua din duhul care este peste tine și l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n o porți tu singur.

[2:49]Să spui poporului: "Sfințiți vă pentru mâine și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns în auzul Domnului și a zis:„Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt? Domnul vă va da carne și veți mânca. Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici 10 zile, nici 20 de zile, ci o lună întreagă până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea. Pentru că n ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru și pentru că ați plâns înaintea lui zicând: „Pentru ce am ieșit noi oare din Egipt?" Moise a zis: 600000 de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu și tu zici le voi da carne și vor mânca o lună întreagă.

[3:43]Putem tăia oare atâtea oi și atâția boi ca să le ajungă sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării ca să le ajungă? Domnul a răspuns lui Moise: Nu cumva s a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți am spus se va întâmpla sau nu. Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat 70 de bărbați din bătrânii poporului și i a pus în jurul cortului. Domnul s a coborât în nor și a vorbit lui Moise. A luat din duhul care peste el și l a pus peste cei 70 de bătrâni. Și de îndată ce Duhul s a așezat peste ei, au început să proorocească. Dar după aceea n au mai proorocit. Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără și duhul s a așezat și peste ei, căci erau dintre cei scriși, măcar că nu se duseseră la cort și au început să proorocească și ei în tabără. Un tânăr aerat și i a dat de știri lui Moise, zicând: „Eld dat și mi a dat procesc în

[4:43]tabără." Și Iosua, fiul unui un care slujea lui Moise din terneța lui, a luat cuvântul și i a zis: „Domnule, Moise, oprește i! Moise a răspuns: "Ești gelos pentru mine să dea Dumnezeu ca tot poporul să fie alcătuit din prooroci și Domnul să și pună Duhul lui peste ei." Apoi Moise s a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt care a dus prepelițe și le a răspândit peste tabără cale cam de o zi într o parte și cale cam de o zi în cealaltă în jurul tabărei. Avea o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului. În tot timpul zilei acelea și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s a sculat și a strâns prepelițe. Cel ce strânsese cel mai puțin avea 10 omeri ei și le au întins în jurul taberei. Pe când carnea era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul s a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a

[5:41]lovit pe popor cu urgire foarte mare. Au pus locului acelea numele Kibrot Hataava sau mormintele lăcomiei pentru că acolo a îngropat pe poporul apucat de poftă. De la Kibriot Hataava. Poporul a plecat la Hațerot și s a oprit la Hațerot. Până aici cuvântul Domnului. Amin. Domnul ne a pus pe inimă ca în dimineața aceasta să abordăm această tematică pe care parcă o

[6:13]vedem din ce în ce mai mult. parcă începe și dacă suntem atenți la ce se întâmplă în jurul nostru, în societate, hai să spunem și în familie, hai să spunem și în viața noastră personal, poate chiar și în biserică, această stare de nemulțumire, o stare de cârtire. Și textul de aici este foarte tranșant. Scriptura abordează de foarte multe ori lucrul acesta. Cârtirea aceasta, nemulțumirea este un păcat și este o stare care nu este după voia lui Dumnezeu și o stare care duce la multe alte păcate. Dacă ne uităm puțin la context, suntem la ieșirea poporului din Egipt. Deja experimentaseră atâtea minuni cât n a experimentat nimeni niciodată cele 10 plăci din Egipt, trecerea Mării Roșii. Apoi, pentru că era prea cald, Dumnezeu a pus un nor care era ca o umbrelă naturală, care acoperea undeva la 2

[7:17]milioane, aice spune Moise de 600000, dar aceștia erau bărbații, așa se numărau. Undeva la 2 milioane 3 era acest nor timpul zilei ca umbrelă ca să nu i bată soarele. Iar noaptea, pentru că în deșert este foarte frig, era un stâlp de foc care încălzea. Apoi, pentru că proviziile lor s au terminat destul de repede, călătoria aceasta trebuia să dureze 40 de zile. Cam asta era o estimare. Ă așa se parcurgea și iată că a durat mai mult și din cauza împietrii lor Domnul i a dus până la 40 de ani.

[7:59]Și în fiecare dimineață experimentau ceva ce nu s a mai pomenit în istorie. Și poate că pentru noi este greu să înțelegem și nu n are pentru noi nicio însemnătate că te duci acasă, deschizi frigiderul și ai pâine, ai brânză, ai salam, ai diverse salate, roșii și tot ce ți trebuie. Da, dar să fii în Africa, să fii în Sudan, să fii în Siria, să fii în țări unde copiii mor de malnutriție, citești textul acesta și spui: „Doamne, de ce nu mai faci și azi? Ce ne am dori, Doamne, să vedem dimineața când cade roa să găsim și mana, care avea gust de turtă cu aluat și era și puțin dulce.

[8:46]Și poporul are, dacă ne uităm în pe parcursul lor, sunt 10 momente în care ei cârtez și l întristează pe Domnul și de fiecare dată Dumnezeu intervine și pedepsește. Și textul spune foarte clar că Domnul s a aprins de mânie cumva, pentru că așa este întotdeauna. Cârtirea vine din nemulțumire, iar nemulțumirea are la bază și o să vedem mai multe lucruri care răiesc foarte clar din textul acesta. Ă cum este interpretat acest eveniment mai târziu în istoria poporului? Pentru că este un eveniment cu însemnătate, avem

[9:33]chiar și în text deja avem două locuri care primesc nume din cauza modului în care sunt pedepsiți de Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu de două ori intervine năpraznic și pedeapsa este cruntă. Foarte mulți oameni mor. Ce este foarte, nu știu, greu de înțeles este că dacă citim primele trei versete, vedem că Domnul se mânie pentru că prima dată poporul spune că i merge rău.

[10:08]Cum ai putea să spui că merge rău fiind în contextul ăla? E clar că nu era cum e pentru noi azi. Nu aveau diversitatea de mâncare, nu aveau case unde se ducă, nu aveau bunăstarea care este astăzi. cu toate acestea, contextul în care erau în pustie, în care nu putea rezista trei zile fără apă și mureau toți. Și Domnul a îndulcit apele de la Mara, a scos apă din stâncă, i a hrănit, i a păzit de poporul egiptean care venea cu forță în spatele lor și mor toți în Marea Roșie. Și iată că ei se uită și spun: "O ducem rău." Expresia aceasta, din păcate, o auzim și astăzi și cred că putem asemăna contextele în care vedem totuși situația în care suntem și auzi oameni care spun azi codul greu. Bineînțeles că se poate și mai bine. Bineînțeles că sunt situații grele, financiare, medicale, lipsă de locuri de

[11:12]muncă. Sunt situații particulare care sunt grele, într adevăr. Însă o să vedem că textul de aici ne învață că de cele mai multe ori această stare de nemulțumire înseamnă o orbire spirituală. De exemplu, în Psalmul 78, Asaf interpretează textul acesta și spune așa, versetul 17, dar ei tot n au încetat să păcătuiască împotriva lui, a Domnului. N au încetat să se răzvrătească împotriva celui preaînalt în pustie. O stare, spune Asaf, nu s a oprit.

[11:49]În mod normal, textul ar fi trebuit să spună: N au încetat să laude pe Domnul. pentru mana aceea, pentru izbăvirile pe care le dădea în luptele pe care le a avut, pentru norul acela, pentru stâlpul de foc, pentru apa venită de nicăieri. Au ispitit pe Domnul în inima lor, cerând mâncare după poftele lor. Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, spune Asaf. Adică ce spune el aici este că această nemulțumire a fost un afront direct, nu la Moise, care Moise nu mai poate nici el și spune: „Doamne, omoară mă! Atât de contagioasă și atât de dureroasă

[12:34]este trăirea cu cineva sau cu într un context în care este nemulțumire încât Moise spune: „Doamne, nu mai pot, nu mai vreau să i văd. Tu i ai scos. Sunt ai tăi. Ocupă te de ei. Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie? Iată că el a vin a lovit stânca de au curs ape și s au vărsat și roaie, spune Asaf. Cu alte cuvinte, spune: „N ați văzut, ați uitat atât de repede. Nemulțumirea are o memorie totuși atât de scurtă. Dar va putea el să dea și pâine și să facă rost de carne poporului său. Domnul a auzit și s a mâniat. Un foc s a aprins împotriva lui Iacov și s a stârnit împotriva lui Israel mânia lui pentru că n au crezut în Dumnezeu. Asaf spune direct: "Împotriva Domnului s au răsplătit și nemulțumirea de fapt este necredință. N au crezut în Dumnezeu, n au avut încredere în ajutorul lui. El a poruncit norilor de sus și a deschis porci porțile cerurilor. A

[13:38]plouat peste ei mană de mâncare și le a dat grâu din cer. Au mâncat cu toții pâinea celor mari și le a trimis mâncare să se sature. A pus să sufle în ceruri vânt de la răsărit și a adus prin puterea lui vântul de miază zi. A plouat peste ei carne ca pulberea și păsări înaripate ca nisipul mării. Le a făcut să cadă în mijlocul taberei lor de jur împrejurul locuințelor lor. Ei au mâncat și s au săturat din destul. Dumnezeu le a dat ce doriseră, dar n apucaseră să și astâmpere bine pofta. Mâncarea lor era încă în gură când s a stânit mânia lui Dumnezeu împotriva lor. A lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei și a doborât pe tinerii lui Israel. Ceea ce textul nu ne a spus aici, deci e cumva un detaliu în plus. Cu toate acestea, ei n au încetat să păcătuiască și n au crezut în minunile lui. De aceea, el le a curmat zilele ca o suflare, le a curmat anii printr un sfârșit

[14:43]năpraznic. Și vedem că deși nu învață nimic din primele aceste trei versete când Domnul din cauza acestui nemulțumirea lor care spun că o duc rău, pentru că ce însemna că o duci rău când Domnul era cel care oferea tot, tot protecție de soare, de frig, de armate, de sete, de hrană, însemna că Dumnezeu ne a făcut meniul prost. Cam asta e ideea, că oricum și spun că doreau altceva, praz, usturoi, castraveți și așa mai departe și cârtesc acum că nu au carne și spun

[15:29]cine ne va da carne să mâncăm? Și aș vrea să vedem câteva principii pe care putem să le extragem din textul acesta și bineînțeles lucruri practice pentru noi. Primul lucru pe care î vedem în text este că nemulțumirea vine din poftă, nu din nevoie. Nemulțumirea vine din poftă, nu din nevoie. Pentru că spune așa: "Adunătorii de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i a venit poftă.

[16:02]I a venit poftă. Acuma, cine era această adunătură de oameni? Pentru că dacă ne uităm în versetul 4, vedem că sunt două grupuri distincte. Este o adunătură de oameni căruia a venit poftă și apoi spune: „Ba chiar și copiii lui Israel." Deci acestea nu erau copiii lui Israel, acești oameni din mijlocul lor. Acești oameni este vorba despre o mulțime amestecată de nonisraeliți care au plecat din Egipt împreună cu israeliții. În Exod 12: 38 spune că de asemenea o mulțime amestecată de oameni

[16:43]s a suit împreună cu ei. Deci vedem că aici este un grup de nonevrei mai departe, să spunem așa, de principiile Domnului care și ei s au aciuiat acolo, au zis: „Dacă ei pleacă, plecăm și noi. Au văzut și ei minunile și o fi zis: E mai bine cu Dumnezeul evreilor, cu Iahve decât cu faraon. Și au plecat. Și ce se întâmplă este că ei încep primii. Nemulțumirea vine dintr un grup de outsideri, cum se spune, de nonevrei.

[17:17]Și textul este foarte clar. Le a venit pofta, nu nevoia, pentru că Domnul se îngrijea de nevoile lor. Iacov spune foarte clar în capitolul 1 că fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta când ați lămit de naștere păcatului și păcatul atfătuit aduce moarte. Au dorit și altceva. Au văzut că Domnul a mistuit pe cei care au spus că o duc rău și reacția lor este parcă să l stârnească din nou pe Domnul. Și al doilea principiu pe care î vedem aici este că nemulțumirea sau cârtirea sunt contagioase. S a răspândit ca molima. Putea textul foarte frumos, dacă așa era situația, să fi spus, dar copiii lui Israel când au văzut le au amintit despre toate ce făcuseră, făcuse Domnul pentru ei. Nu asta era normal să spui bă ei nu sunt ai noștri, sunt netăiați împrejur. Au venit și ei, îi acceptăm,

[18:25]dar îi îndreptăm. Iată că în schimb vine păcatul acesta și se transmite și la poporul evreu, că spune textul ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: "Cine ne va da carne să mâncăm?" Și dacă ne uităm la versetul 10, spune că Moise a auzit pe popor plângând fiecare în familia lui. Deci toți acuma a plecat de la un grup restrâns. Unii din copiii lui Israel încep și apoi Moise este ăă

[19:00]împovărat văzând că fiecare la ușa cortului lui cerea plângând o dezonorare a modului în care Domnul a lucrat pentru ei. Iată că învățăm de aici că se duce mai repede păcatul decât virtuțea, virtutea sau lucrurile sfinte. se transmite mai ușor. A pus stăpânire pe toți și într adevăr nemulțumirea și cârtirea sunt lucruri contagioase. Îți trebuie unul care să spună merge prost sau nu ne ajunge sau e prea

[19:42]scump, e prea cald, e prea frig și putem găsi foarte multe lucruri. Dar cred că și în familie se poate experimenta lucrul acesta. să fii nemulțumitor și cred că se transmite și mai departe la copii. Cred că dacă părinții au un mod din acesta de a se raporta la ceea ce face Dumnezeu, iată că este contagioasă și nemulțumirea se învață mai repede decât mulțumirea.

[20:11]În al treilea rând, cârtirea sau nemulțumirea reprezintă în mod direct necredință. Asta spune Asaf în textul citit. Nu au crezut în Dumnezeu. Pentru că, vedeți, apare o întrebare aici în text care arată clar necredința lor și spune așa: "Cine ne va da carne să mâncăm?" Stai puțin, cum adică cine? Păi, ați avut mai mulți furnizori? Câți v au livrat pâine? Câți v au dat apă? Câți v au păzit? E clar că întrebarea aici este cine ne va da carne să mâncăm este Dumnezeu este incapabil, este neputincios ca să ne împlinească și această dorință. Hai să i spunem dorință, poftă, dorință.

[21:00]Cine i scosese cu mână tare din Egipt? Această afirmare este o percepție a unui Dumnezeu limitat, care nu mai are putere sau căreia nu i mai pasă sau care de fapt nici nu există pentru ei. De aceea Dumnezeu se prezintă poporului Israel când i se arată lui Moise: Duu te și spune le că eu sunt cel ce sunt. Poporul acesta și faraon n au nevoie să afle numele meu care diverse nume pe care le are Dumnezeu, Elohim, Iahve și așa mai departe. celelalte spune cel ce exist cu adevărat e nevoie de a experimenta un Dumnezeu real și păcatul pe care î facem și noi, că și noi ne regăsim acuma nu facem doar o analiză critică, ci ar trebui ca la fiecare punct să ne evaluăm fiecare este să facem la fel. În conjunctura în care ne găsim, la cererea pe care o avem către Domnul, de multe ori apare această expresie. Oare va putea Domnul? Că din perspectiva lor, vedeți, mana n au cerut o.

[22:10]Mana a venit de la Domnul. Acuma ei cer, deja au altă așteptare cumva. Da, Domnul poate să ne dea mană, dar ne am scârbit de ea. Mai apare și în alt loc. Doar mana asta e o este o afirmație care arată desconsiderare, chiar dezgust. Pentru că nemulțumirea ce face este să dispțuiască darurile Domnului.

[22:41]Spune că i s a uscat sufletul. Păi de de când sufletul se usucă sau se înviorează cu mâncare? Zici că este nebunul din pilda Domnului Iisus care spune: „Suflete, acuma ai multe grâne strânse în grânare. Mănâncă și bea și veselește." E aceeași mentalitate. Oameni lipsiți de înțelepciune, care și astăzi sunt la fel, cei mai mulți gândesc că și suf își îndestulează sufletul cu ceea ce cumpără, cu mâncare, mașină, cu lucruri și așa mai departe. Mănâncă și bea, suflete, și veselește te că nu mai e mult și trebuie să experimentezi tot. Atunci când suntem nemulțumitori, disprețuim darurile Domnului. Pentru că niciodată în istorie la această scală nu s a mai repetat. Au mai fost situații cu știm că au fost și înmulțirea pâinilor. Domnul Iisus Hristos de două ori înmulțește pâini.

[23:38]Mai avem și situația cu văduva din Sarepta că nu se termină uleiul și făina, dar sunt punctuale, dar 40 de ani. 40 de ani pentru mine toată viața. Eu am 40 de ani. E ca și cum aș fi născut și până astăzi aș văzut mana și să Cum ai cum ar putea un un om care vede zilnic așa ceva să nu creadă în Dumnezeu? Cât de orb spiritual trebuie să fii ca să ne cinstești pe Domnul spunând că dacă dorința asta sau cererea pe care o ai poate e bună, acuma vedeți, Dumnezeu le a dat. Cumva Dumnezeu nu se supără că au cerut ceva divers, ci Domnul se supără de cârtire, de necredință, de dezgustul lor, de desconsiderarea pe care o arată ei. În al cincilea rând, o atitudine

[24:31]de nemulțumire sau de cârtire ă înseamnă sau duce la o perspectivă distorsionată asupra realității. Pentru că ce se întâmplă ei acuma? Încep să se uite unde? La Egipt. Dacă n am ști nimic și n am ști istorie și nici Sfântul Sfânta Scriptură și am citi aice pare că Egiptul era numele unui restaurant. Așa pare, pentru că acolo se serau ă pepeni, castraveți, praț, ceapă, usturoi și pești. Un restaurant mediterane cam asta e. Egipt era o plancardă unde se duceau și mâncau gratis. Așa era.

[25:17]430 de ani de zile au fost biciuiți și au fost chinuiți și le au le au fost omorâți copiii la ultimul faraon din timpul când se naște Moise, toți copiii de parte bărbătească necați în râu, erau biciuiți și la un moment dat nu s a mai dat nici paie ca să facă acele cărămizi și mureau. Vă dați seama, 430 de ani înseamnă 10 generații. Cam așa se numără 40 de ani generație. Au murit, s

[25:46]au născut și au murit sclavi. Și dintr o dată pentru ei, vedeți ce face cârtirea? Îți schimbă realitatea. Nu spirituală, că pe aia a schimbat o deja, am văzut, ci materială legat de ce se întâmplă în jurul tău. Am putea spune, fac așa o scurtă asociere, ce rău e în România. Astăzi a crescut TVA ul de la cât era 19 la 21%. Da, e adevărat, e mai scump la magazin. Dar să spun, uite, sora Vera, care mie mi a povestit de mai multe ori, care a prins în anii '0 în Basarabia când a fost foametea, fratele Dobre, care ne povestea când avea o bucată de mămăligă, sora lui Iiza n a mai povestit. Cine a prins foametea aceea? Cine a mai prins dintre poate sora Dragomir, da? Care aveți o vârstă considerabilă? Ai putea să aducând aminte cum a fost atunci să spui că azi este criză financiară, că azi este greu. Da, dar auzim pe mulți. Ne merge greu. Și Domnul aude

[26:53]și se întristează pentru că este belșug. Este belșug. Dar vedeți, perspectiva asta e. Sau mai spun și eu acuma, poate mai sunt mulți nostalgnici care se uită ce bine era în comunism și uită de persecuție, uită de securitate, uită de oameni de frații care au fost închiși, care au murit în închisori, de experiența fratelui Vumbran și alții care pentru credința lor au ajuns și au murit la canal săpând acolo sau în alte situații ă au fost uciși și da, erau și lucruri bune, poate. Dar vedeți, distorsionează nemulțumirea, schimbă perspectiva. Apoi, în al șaselea rând și poate mai sunt și altele, nemulțumirea împovărează pe cei din jur. Moise ajunge să spună în versetul 14:

[27:49]singur nu pot să port pe tot poporul acesta. Nu mai pot. Scapă mă, Doamne, de ei, mai bine ia mă pe mine, omoară mă. Deci, vă dați seama ce chestie pare, nu știu, nu m aș fi așteptat ca din nemulțumirea lor, dar nu mai putea nici Moise. La un moment dat, Moise, tot din cauza cârtirii lor ajunge să facă și el o greșeală care l va costa mult. Tot din cauza cârtirii. El acolo trebuia să vorbească stâncii și a lovit o. este ca o expresie de nervi. Mai făcuse așa, dar Domnul a porcit altceva. Dar vedeți, în conjuctura aia, greșeala lui Moise nu apare din senin. În contextul cârtirii lor nu mai poate să facă față. Nu știu, vi s a întâmplat vreodată ca părinte să trăiți lucrul ăsta de la copii >> când erau mici sau când vă chinuiați să le pregătiți masa, poate cu ultimii bani făceai și te bucurai că ai ceva, mulțumeai Domnului și spunea: Ce e

[28:50]mâncarea asta? Iară ne ai făcut zeamă, iar n ai făcut supă, iară n ai făcut mai știu eu și așa mai departe. Și părin pe părinte îl doare că numai el știe cât de greu a fost sau cât de greu este. Și copiii nu știu, nu și dau seama. Vă dați seama ce simte Domnul când noi venim și nu e doar legat de lucrurile acestea materiale, că aș vrea să vedem și practic câteva lucruri legate de noi, că și noi avem deseori atitudinea aceasta și ne plângem de viața personală, de lucrurile materiale, că avem salarii mici, că avem datorii, că s

[29:28]au scumpit lucrurile, că vrem mai mult, nu ne mai place locuința pe care o avem. Ne comparăm cu alții, spunem că am mai mult confort decât noi, ne plângem de starea de sănătate, că avem boli, că avem limitări fizice. Apoi, de multe ori apar conflicte în căsnicie din cauza nemulțumirii față de partenerul de viață, legat de copii sau copii, legat de părinți sau de ce le oferă părinții. Poate ați mai auzit de la copii. Da, dar

[30:06]de ce alții își permit mai mult sau de ce fac alte lucruri pe care noi putem? Apoi ă alte relații din familie, familia extinsă. De multe ori ne plângem de adunare că slujbele sau serviciul divin e prea lung, prea scult, nu se potrivește stilul, nu mi plac predicile. Cântările sunt prea ritmate sau prea lente, sunt prea noi sau prea vechi. Ne comparăm unii cu alții, apare simțământul de neapreciere sau de marginalizare. Știți de ce se plâng oamenii cel mai mult? De locul de muncă. E pe primul loc în statistici undeva la în America la 70% spun că nu le place, dar se duc pentru ca să ia salariul. sunt nemulțumiți de șef, de colegi, de condiții de salarizare. Ne plângem de societate, de corupție, de nedreptate, de ilegalități,

[31:06]dar ne plângem și de viața spirituală, pentru că de multe ori ne plângem că Domnul nu ne a răspuns la rugăciuni, că avem așteptări de la Domnul care nu le a împlinit. Ne plângem că alții sunt mai binecuvântați decât noi din varii motive. Și toate aceste și poate am așa câteva idei, poate sunt și altele. Dacă v a venit altul în minte e de la Domnul pentru că e specific pentru fiecare dintre noi. Acuma, asta înseamnă că nu trebuie să dorim mai mult? Oare este rău să ți dorești să muncești mai mult ca să îmbunătățești ceva, să schimbi ceva în casă sau nu? Problema aici nu este ce au dorit, ci problema este cum au cerut Domnului și cum l au tratat pe Domnul. Pentru că, vedeți, Domnul le a dat. Și stau și mă întreb, mereu mă întreb la situația lor dacă s ar fi adunat și ar fi spus: „Doamne, ești minunat, ești

[32:04]incredibil, ca tine nu e nimeni, ai despărțit Marea Roșie, ne ai dat man în fiecare zi. Dă ne și nouă duminică carne. Am fost zilele trecute pe la bunicii soției și bunica soției care mai trăiește și vorbeam despre cum se mânca înainte și spunea că se mânca doar duminica se mânca o carne doar duminica. Așa era, nu? Că nu era atâta carne și cine avea poate la două sau la trei săptămâni, dar cine a prins vremurile acelea toat să spună și ei: „Doamne, dă ne și nouă, îți mulțumim, dă ne și nouă. Domnul ar fi dat. Nu era problemă, ci tot ce se întâmplă aici este modul în care ei îl tratează pe Dumnezeu. Și răspunsul Domnului este foarte clar. În contextul necredinței, al nereunoștinței, al cârtirii, al păcatului, Domnul spunea pune o singură întrebare. Nu cumva s a scurtat oare mâna Domnului? și i spune lui Moise, care Moise nici măcar

[33:07]el nu crede. Moise s a dus la Domnul cumva încercând să se degreveze de sarcina aceasta și să i facă să tacă din gură. Pentru că Moise spune: "Cum spui tu? Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă?" Putem să tăiem atâtea oi și atâția boi să le ajungă sau nu cumva vrei să prindem toți peștii mării? Nici nu anticipa Moise modalitatea prin care Dumnezeu, el s a gândit la oi, boi și pești. a uitat că Domnul are în control întreaga natură și că putea să aducă un vânt și să le aducă prepeliță. Întrebarea aceasta ar trebui să ne rămână așa ca o ca un light motiv și să

[33:52]punem în mintea noastră atunci când suntem tentați și ispitiți pentru că este o ispită și eu cred că consider că nemulțumirea este un păcat care vine tot de la diavolul. Și este o stare pe care a avut o diavolul pentru că Lucifer a fost și mândru, dar și nemulțumit că a zis: "Vreau să fiu ca Dumnezeu." Nu i a Nu i a plăcut că l crease cel mai strălucitor. Într o zi a spus că nu i de ajuns. Și aia înseamnă nemulțumire, aia înseamnă cârtire. Și din vedeți, a dus la poate și gelozie și invid invidie a dus. A dus la mândrie. Vedeți? Ele sunt legate și așa apar. Ele vin lanț una după alta. Și atunci când suntem ispitiți de diavolul să facem ca el să spunem cuvântul Domnului, nu cumva s a scurtat oare mâna Domnului? Și vedeți, Domnul nu răspunde la întrebarea asta. El nu spune„Nu s a

[34:54]scurtat, ci face o minune. Un vânt de la răsărit a adus prepelițe, astfel că poporul a avut parte de carne cât și au dorit. Aici mai observăm ceva, că oamenii nemulțumitori nu știu să gestioneze binecuvântările lui Dumnezeu. N apare nicio mulțumire în text. niciunul să ci s au repezit și au strâns și au început să mest să să

[35:21]cu lăcomie. Acum stăteam și mă gândeam de ce oare ni se alocă un capitol din Sfânta Scriptură pentru situația aceasta? De ce o reia în Psalmul 78 Asaf și o mai și Pavel în 1 Corinteni? Ce aș vrea să citesc înainte de a încheia cu câteva gânduri practice ăă ce scrie Pavel în 1 Corinteni și aceste lucruri s au întâmplat și putem

[35:50]și completa așa și s au scris că au fost menționate în Sfânta Scriptură ca să ne slujească nouă drept pilde pentru ca să nu poftim după lucruri rele cum au poftit ei. Să nu fiți în închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris, poporul a așezut să mănânce și să bea și s a sculat să joace. Să nu curvim cum au făcut ei. Așa că într o singură zi au căzut 23000. Să nu ispitim pe Domnul cum

[36:18]l au ispitit unii din ei care au primit prin șerpi. Să nu cârtiți cum au cârtit unii din ei care au fost nimiciți de nimicitorul. Aceste lucruri li s au întâmplat ca să ne slujească drept pilde și au fost scrise pentru învățătura noastră peste care au venit sfârșiturile veacurilor. Așadar, apostolul Pavel spune foarte clar: "Luați aminte, să luăm aminte.

[36:47]Zilele trecute am citit un articol publicat în National Library of Medicine din America în 2017, care se numește așa: Efectele meditației asupra recunoștinței sau efectele recunoștinței asupra conectivității funcționale a rețelelor neuronale și a cuplării creier inimă. Niște medici din America au vrut să exploreze care sunt efectele recunoștinței și nemulțumirii asupra organismului și au scanat prin

[37:24]cum se spune CT sau RMN RMN CT au scanat și au luat pulsul și tensiunea pacienților inducând stare de mulțumire și stare de nemulțumire și au ajuns la câteva concluzii pe care cred că Scriptura de mult le știa. le scrisese Domnul în înțelepciunea lui și anume că exprimarea recunoștinței promovează atitud atitudini mentale pozitive și reduce nivelul de stres. Un om mulțumitor și mulțumit este mai puțin stresat, iar stresul duce la anxietate și de multe ori la depresie. Recunoștința este o componentă importantă a sănătății mentale de a lungul vieții și contribuie la bună bunăstarea psihică, adică rămâne cu mintea întreagă. Recunoștința a fost asociată cu un risc mai scăzut de tulburări psihice și cu o satisfacție mai mare în viață și cu înțelepciune. Și uitați câteva lucruri care au reieșit din acest studiu. Ritmul cardiac scade,

[38:30]ceea ce duce la o stare de calm și relaxare. Când ești mulțumitor Domnului, iată că și organismul parcă se pliază. Da. chiar este folosit de multe ori ca a ieși din modul de anxietate. Recunoștința conectează inima cu mintea. Au descoperit acești cercetători că există o sincronizare între ritmul inimii și rețelele cerebrale din creier.

[39:02]Recunoștința întărește conexiunile din creier sau rețelele pozitive. Așadar, dacă suntem recunoscători, ne controlăm mai bine emoțiile și putem să ne urmărim obiectivele. Recunoștința transformă perspectiva asupra emoțiilor negative. Așadar, dacă avem o viață de mulțumire, o să avem o viață mai sănătoasă. Și chiar una ultimă concluzie era că recunoștința are valoare terapeutică folosită pentru a reduce anxietatea, depresia și stresul. Și pentru pacienții care veneau cu astfel de lucruri se recomanda să țină un jurnal și chiar să mulțumească Domnului pentru binecuvântările Lui. Iată ce fac medicii

[39:51]împlinând cuvântul Domnului poate fără să știe. Da. Care este diferența între mulțumire și nemulțumire? Mulțumirea se uită la binecuvântări, la ce a dat Domnul. Am putea spune mulțumirea este ca o oglindă curată, pe când nemulțumirea este ca o oglindă murdară în care nu mai vezi. Este în față, dar e obturată pentru că nemulțumirea se concentrează pe lipsuri, pe ce nu avem. Mulțumirea duce la bucurie, o stare de pace, pe când nemulțumirea duce la

[40:26]compling, plângere. Da. Să mereu să te plângi de ceva, mereu să cârtești. Mulțumirea duce la o stare de satisfacție. De asta spune cuvântul Domnului: cel neprihănit are cel mulțumitor are un osăpă necurmat. E mulțumit întotdeauna. Pe când starea de nemulțumire duce la frustrare, neliniști, conflicte. Starea de mulțumire duce la încurajare și unitate, pe când nemulțumirea duce la tensiuni și dezbinare. Iar mulțumirea duce la o închinare autentică, pe când nemulțumirea duce la îndepărtare de Domnul și împietrire.

[41:05]Și aș vrea să închei cu câteva gânduri, reluând câteva lucruri pe care le am mai amintit. În primul rând, Domnul se așteaptă de la noi ca să trăim o viață de mulțumire. Asta este cerința Domnului. Sunt multe versete. N aș vrea să mai aleriau doar unul care este foarte cunoscut, unul Tesaloniceni, capitolul 5 cu 18, care spune: Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu

[41:37]în Iisus Hristos cu privire la voi. Deci, înseamnă că dacă suntem nemulțumitori și cârditori, nu mai suntem în voia lui Dumnezeu și așa iau naștere o sumedenie de păcat. Apostolul Pavel spune în Filipeni m am obișnuit sau m am deprins să fiu mulțumit cu starea care mă găsesc fie ea în belciug, fie în lipsă. Haideți să Asta este o disciplină spirituală, să fii mulțumitori și recunoscători Domnului cu situația în care ne găsim. Să vedem binecuvântările Domnului, să ne încredem în Domnul chiar și atunci când circumstanțele par că Domnul are brațul scurt, cum li se părea lor. Așa pare.

[42:24]Nu știu dacă Domnul poate să intervine. Vedeți, ne rugăm și de multe ori și în cazul medical nu știm dacă Domnul Domnul poate a că nu este în planul lui. Aice nu știu. Pare că mai bine nu le ar fi dat prepelițele astea, că dacă nu le dădeau, rămâneau în viață mulți. au cerut și Domnul i a pedepsit pentru modul în care au cerut să cultivăm o stare de recunoștință și mulțumire în rugăciune, în vorbirea noastră, în atitudine. Dacă ne ar pune copiii să ne descrie, că e cel mai bine sau soția sau soțul să te descrie soția, ai două coșuri, mulțumiri și nemulțumiri. Care i mai mare? Ce ar spune despre noi? Păi, mereu e nemulțumit, tată. Mereu, mereu ceva nu i bine. Mereu cineva i a făcut ceva, altul are mai mult, nu are și așa mai departe. să alcătuim un jurnal al mulțumirii,

[43:23]pentru că asta a apărut din studiul acela și timp de o săptămână să scriem zilnic trei lucruri pentru care îi mulțumim lui Dumnezeu. S ar putea să descoperim că harta binecuvântărilor lui Dumnezeu a fost ascunsă de noi și că sunt atât de multe pe care nici nu le mai observăm, nu le mai vedem. Oare cum va arăta harta aceasta dacă vom reflecta la modul în care Dumnezeu lucrează în viața noastră? Și aș vrea să închei ultimul gând. Apare aici un nume la care aș vrea să reflectăm și să l ținem minte. Khibrot Hataava. Așa se încheie textul care este tradus prin mormintele lăcomiei și să nu uităm că lăcomia este un drum care duce la mormânt atât din punct de vedere spiritual, relațional. Multe relații se termină și între

[44:23]soț, soție, între părinți și copii, în familie, cu familia extinsă, cu soacra, cu socrii din cauza nemulțumirii. Lăcomia este un mormânt chirot hatava și chiar și fizic. Pentru că iată că medicii spun că cei care trăiesc într o stare mereu de nemulțumire ajung la anxietate, la depresie, neliniște, nesiguranță, cârtire și conflicte. Domnul să ne binecuvânteze cu atât de nemulțumire în care întotdeauna să vedem ceea ce Domnul a făcut pentru noi în mod special prin Domnul Iisus Hristos. Amin.