Ce alegi: Pacea lui Hristos sau frica lumii? (Mihail Ciopașiu)

[0:00]Vedeți, noi când vorbim despre pace, de obicei noi definim un termen sau un concept foarte mult bazat pe ceea ce este opus. Și când spunem pace, la ce ne gândim? Care i opusul păcii? Războiul. Avem și un titlu de carte, da, celebru, război și pace. Și asta a fost și feelingul meu, așa, instinctul. Da, unde nu e pace înseamnă că e război. Și ne gândim în lume, 5800 de ani de istorie au fost pace 5%. N au

[0:39]fost războaie. Sunt sute de războaie. Spunea o statistică, nu știu dacă e cât de adevărată este, că au murit în războaie undeva la 3,8 miliarde de oameni. Adică aproape jumătate din ce este acum pe fața globului a pierit în războaiele cunoscute cât s a știut, cât s a ținut evidență. că bineînțeles că nu se știe 100%. Și atunci, vedeți când avem perspectiva aceasta, război și pace, noi ne ducem cu gândul și spunem: „A, Ucraina, Gaza, Doamne, aduci să aduci acolo izbândă, să aduce eliberare, dar textul nu spune asta." Și aice m am oprit și eu și aș vrea să mergem pe pe calea aceasta pentru că Scriptura, bineînțeles că pacea o poți vedea în mai multe perspective. Este vorba despre relația cu ceilalți. Este în primul rând relația cu Dumnezeu și știm că fără Dumnezeu nu există pace. Textul e foarte clar. Și pacea lui

[1:40]Dumnezeu este o pace asociată. Este pacea aceasta pură. autentică, reală a lui Dumnezeu, înseamnă că mai există și alt alte tipuri de pace. Dar aice textul ne duce clar că este pacea aceea din ființa lui Dumnezeu pe care Hristos a realizat o în viața noastră prin împăcarea noastră cu Hristos. Hristos este împăciuitorul. El este cel care prin trupul său de carne a făcut pace între cer și pământ. Le a adus împreună. El este numit prinț al păcii. Deci este clar că Hristos este cel care realizează lucrarea aceasta. Însă dacă am vedea opusul păcii din contextul de aici ca fiind ceva personal, ceva care ține de relația noastră cu noi înșine, nu atât de relația cu celălalt. Pentru că război înseamnă când intră unul peste tine și ți invadează țara. Ăla i războiul. Da.

[2:43]Și e cineva care vine și ți face o nedreptate. Asta la nivel național, global, geopolitic. La nivel personal, poate să fie o persoană care î creează un disconfort și intru într un conflict și dispare pacea dintre mine și cineva, dar personal la mine însumi, pentru că problema cea mai mare este atunci când dispare pacea de aici

[3:16]și e o luptă mare când nu mai găsesc pace cu ceva care cu o conjunctură, cu ceva care se întâmplă. în viața noastră. Și textul pe care îl spune aici apostolul Pavel și fratele Daniel a amintit lucrurile acestea, respectiv pus în context cu versetul 6 spune așa: "Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru aduceți cerile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri". Și versetul 7 este condiționat de versetul 6 pentru că spune așa și pacea. Deci cumva dacă vei face ce scrie în versetul 6, atunci pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere va lucra în viața noastră. Cumva ne spune apostolul Pavel de aici că problema pierderii păcii

[4:14]este atunci când ne îngrijorăm. cumva că tulburarea, frica sau neliniștea sunt acei factori sau îngrijorările care ne fac să ne pierdem pacea. Pentru că, vedeți, consecința este și pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere vă va păzi inimile și gândurile în Iisus Hristos. Deci ce spune Pavel aici? Este o luptă personală pentru că este inima mea și sunt gândurile mele în care Dumnezeu acționează. A, bineînțeles că pacea poate să fie și legată de război, poate să fie și legată de relația cu Dumnezeu, poate să fie relația cu cineva, dar nu e cazul aici. Aici apostolul Pavel mi se adresează mie și mi spune: "Dacă te îngrijorezi, dacă lași ca tulburarea, frica sau ce vine din exterior să intre în viața ta,

[5:15]atunci tu ți vei pierde pacea aceasta a lui Hristos și îți vor fi afectate inima și gândurile, pentru că asta este opusul." Da. Da. Deci dacă nu am pacea lui Hristos care îmi trece orice pricepere, înseamnă că s ar putea ca să încep să mă lupt cu gândurile mele, s ar putea ca inima mea să înceapă să nu mai mă îndrepte către Dumnezeu. Și aș vrea să vedem puțin despre premisele acestea pe care ni le pune apostolul Pavel în față aici, pentru că întrebarea este cum pot să am pace? Cum pot să dobândesc pacea aceasta? Ține această pace de circumstanțe? Ni s a spus mai devreme că nu. Și așa este. De unde vine pacea aceasta? Este ceva pe care eu pot să dobândesc? Este un set de abilități? Trebuie să, nu știu, să respir de 10 ori

[6:17]să ce pot să fac. Conflictele sunt dureroase și afectează. Uitați, războiul afectează și ce se întâmplă cu ceilalți. Însă aici apostolul Pavel ne duce către viața noastră interioară, la fel cum și am văzut mai devreme că bucuria nu ține de împrejurări. Apostolul Pavel în închisoare, unde putea să și piardă bucuria. Din nou, el arată aici cumva mesajul pe care nu l scrie aici apostolul Pavel, care este implicit. este el strigă parcă din temnița aceea, din gaura aceea din închisoare. Ce este în afară nu trebuie să afecteze

[7:01]viața lăuntrică. Ce se întâmplă în afară sau cum este perspectiva ta lăuntrică este opusă de ce este în afară. Ești în lanțuri, cântă. Câți auziți să cânte? ești în închisoare, bucură te. Adică apostolul Pavel pare că răstoarnă pe dos valorile pe care le avem noi sau reacțiile pe care le avem în situațiile în care ne găsim. Și aici în versetul 6 este o poruncă și am amintit și duminica trecută, așa a fost subiectul atunci și uite că a doua oară Domnul ne duce la lucrul acesta. Nu vă îngrijorați de nimic.

[7:48]Nu spune nu vă îngrijorați, spune de nimic. Aveți sau avem vreo îngrijorare? Acuma dacă ați ați am stat fiecare să ne gândim și să ne evaluăm, este în viața noastră un subiect care de ceva timp persistă acolo și bate, lucrează, lucrează îngrijorarea aceasta și ai putea să spui: „Păi bine, frate Pavel, dar eu ce pot să fac? Că e un gând care mă mă asaltează. E o realitate. Nu trăiesc într o lume fantasmagorică. Nu mi imaginez, n am vedenii, ci e o situație reală în viața mea sau din viața cuiva drag mie care încontinuu mă presează. Cum adică îmi spui să nu mă îngrijorezc când nu pot să nu mă îngrijorezc pentru că vine. Păi, textul spune mai departe, ci adică vine apostolul Pavel spune așa: „Haideți să vedem cum nu ne îngrijorăm de nimic, ci în orice lucru aduceți

[8:52]cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri". Deci ce spune apostolul Pavel și e bine că e textul afișat spune așa că acele îngrijorări se transformă în rugăciuni. Apostolul Pavel nu spune aice ia le smulgere le din gând și aruncă le că n ai n ai cum. Nu poți. Ci spunea le și pune le înaintea Domnului. Adică vin apostolul Pavel. Vedeți? El le acceptă că sunt cumva firești și e bun

[9:32]în română, e bun termenul firesc că e cumva și legat de firea pământească. Dacă sunt naturale acolo, nu s normale, dar s naturale. Nu s bune, dar vin. Și el nu spune spune așa cum spun mulți, să nu se atingă de mine sau nu primesc sau nu, nu e irreal ce se întâmplă și trăiesc. Hai să trăiesc într o lume imaginară. Nu. Când vine problema aceea care te apasă, spune apostolul Pavel, transformă îngrijorarea aceea într o rugăciune și nu este ă nu este o nerecunoaștere, că aici e foarte important. Primul lucru pe care le spune recunoaște că ai o îngrijorare. Da, acceptă lucrul acesta că ceva presează inima ta. că un gând îți vine tot timpul. Și aș vrea să dau și câteva exemple ca să nu fie așa pur teoretic. Starea de sănătate poate să fie o îngrijorare mare. Da, poate să fie pot fi situații în

[10:37]viața noastră, mai ales pe măsură ce trec anii în care începe să preseze asupra noastră gândul acesta. Ce mă fac? Mă voi mai reface? O să reușesc cu medicamentele acestea? Este bun medicul? O fi bun tratamentul? mai îmi dă rețetă compensată. Sunt lucruri reale. Pot fi lucruri, poate mai greu este când e bolnav cineva apropiat ție, un copil și te gândești ce voi face în situația aceasta și este un lucru real. Nu poți să îl situația financiară, relația din familie. Poate un soț necredincios sau soție necredincioasă. Poate o problemă în familia copilului, poate o problemă la școala copilului, o problemă la serviciu, lipsa serviciului. Deci sunt multe lucruri reale care vin și ele, vedeți, atacă, spune apostolul Pavel implicit în versetul 7, la inimă și la gândurile noastre și pot să pună stăpânire pe noi. și pot să pună stăpânire și depinde și de structura noastră psihică, depinde și

[11:37]de cât de afectați suntem de ce se întâmplă la serviciu, în familie. Sunt perioade când nu mai poți să duci și îngrijorarea asta că i prea mult deja. Ai o încărcătură mare și ți mai vine și lucrul acesta peste pe deasupra. Și apostolul Pavel spune: "Transformă lucrurile acestea în rugăciuni și ceri." Cu alte cuvinte, spune el, în loc să le ții acolo, poate să le negi, poate să le încerci să le uiți, adu le înaintea Domnului. Vedeți, acuma la noi se practică foarte mult și a început mai mult din anii '90 să apară această acest mod de a merge la terapeut și de a discuta cu cineva și în primul rând terapeutul sau consilierul sau ce ne mai poartă vrea să te asculte.

[12:31]Primul lucru te întreabă, vrea să vadă de unde i problema asta, de unde i îngrijorarea, de unde i anxietatea, teama pe care o ai. El vrea să te asculte. Și cumva poate verbalizând începi să recunoști lucrul ăla și începi să comunici și al cuiva. Păi ce face el aice de fapt este să devină el ce spune versetul 4 cu 6 că noi să spunem Domnului. Nu zic că nu e bun, câteodată e foarte bine și e e indicat. E Nu trebuie să ne ferim de lucrurile astea de a merge la un terapeut când e o problemă. Chiar e indicat pentru că e un specialist, mai ales dacă e și creștin, cu atât mai mult. Dar vedeți, cumva îndemnul este să le duci înaintea Domnului. Cumva apostolul Pavel ne spune că există

[13:21]o abilitate pe care o are Dumnezeu. Nu știu dacă abilitate are toate abilitățile, dar are o are o lucrare Domnul prin care atunci când noi le ducem înaintea lui, cumva el ne prea poverile acestea. Chiar mă uitându ne la uitându mă la versetul acesta mi am adus aminte de un psalm extraordinar. Mai este până ajung surorile acolo, sunt la 13 la Psalmul Psalmul 68. Haideți să ne uităm puțin la versetul acesta. Psalmul Dacă puteți să afișați, vă rog, Psalmul 68 cu 19.

[14:01]Să vedem ce învățăm dintr un text de aici, din acest verset. Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră. Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră. Aice ce face autorul acestui psalm este să recunoască faptul că ducem poveri și grijile, îngrijorările nu trebuie să fie purtate singur, pentru că Domnul iată că vrea să ne ia povara aceasta. Iată că atunci când venim înaintea Domnului cu rugăciunile noastre și i spunem lui problemele pe care le avem, le aducem înaintea Domnului, el lucrează și devine părtaj, am putea spune, poverilor noastre. Nu doar că el le rezolvă,

[15:04]că de multe ori le rezolvă mai târziu decât ne am dorit noi. De multe ori pare că dorează prea mult până să i împărtășim Domnului aceste poveri. Dar Domnul este cel care ne poartă povara. Și întrebarea este, noi trăim realitatea acestui verset? Îl vedem pe Dumnezeu ca pe acel. Vedeți? Spune Domnul Iisus: "Și mă voi ruga Tatăl și vă va trimite" Ce spune? Nu, nu

[15:36]alt că spune alt mângâietor. Păi ce înseamnă asta? Și care ce înseamnă? Ce înțelegem? Că mai a fost unul. Care este acela? Domnul Iisus. Și vedeți că deja tatăl a trimis doi mângâietori sau paraclet spune acolo, ne dă și în limba română, ne spune în paranteză, dar vedeți cum e traduce Cornilescu, un mângâietor. Deci Dumnezeu Tatăl a trimis din Sfânta Treime doi mângâietori. l a trimis pe Hristos și după ce pleacă Hristos nu am să vă las singuri, am să vă dau un alt mângâietor. Deci, în Sfânta Treime vedem că există această abordare a mângâierii și bineînțeles, n aș vrea să vedem doar partea aceasta pentru că să spunem: A, ok, Dumnezeu este și drept și un judecător și ne pedepsește adevărat și trebuie să ne pocăim. Dar vedeți, aici este și perspectiva aceasta de care de multe ori avem nevoie, credincioși fiind, în procesul nostru de sfințire,

[16:47]în procesul nostru de ascultare. De multe ori avem nevoie să știm perspectiva aceasta pentru că povara e mare și nu este întotdeauna povara păcatului sau consecințe ale păcatului, ci sunt situații în care ce se întâmplă în jurul nostru vine și lovește în noi. Și cum reacționăm atunci? Și întrebarea pe care aș vrea s o pun, ce se întâmplă dacă ai face o comparație între un credincios și un necredincios care sunt loviți de aceeași problemă? Ar trebui să se vadă o diferență în starea lui psihică, în starea spirituală, în starea emoțională, în modul în care se ridică. Vedeți, cuvântul Domnului spune: "Cel neprihănit, da, și se ridică, dar îi spune că i neprihănit. Înseamnă că cel care nu este neprihănit nu se mai poate ridica. Întrebarea mea este atunci, ok, ne ridicăm de șapte ori agățați de Domnul, că nu ne ridicăm singuri.

[17:49]Apoi, vedeți și Psalmul acesta începe cu ceva extraordinar. Vedeți? No i am pus accentul că ne poartă Domnul povara, dar Psalmul spune mai la început: "Binecuvântat să fie Domnul". Deci e ajunge la povară, dar începe cu o mulțumire, cu o recunoștință, cu o laudă. Exact cum spune și apostolul Pavel acolo, să aduceți nu vă îngrijorați de nimic, ci aduceți rugăciuni și cereri cu mulțumiri.

[18:22]Cu alte cuvinte, vedeți, am putea să punem aceste lucruri ca niște piloni ai păcii sau niște fundamente ale păcii interioare. Bineînțeles, nu putem să nu plecăm și am spus la început, fără relație cu Dumnezeu, fără pocăință, fără credință, nu poți să ajungi la această stare. Deci aice este clar că este vorba de cel credincios. Un om necredincios nu poate să ajungă la starea aceasta fără să fie întâi copilul lui Dumnezeu să fie să trăiască în ascultare supunere de Hristos. Astea s premisele, dar apoi urmează o poruncă. Nu vă îngrijorați de nimic. Adică vine îngrijorarea, ea și apare mâine. O să ne lovim de ele.

[19:12]S au întâmplat. Uitați ce necazuri au fost și avem familii din biserică care stau în zona aceea. Cum să nu te îngrijorezi când vezi ce prăpădți s a întâmplat? Mai ales când e vorba de neglijența, așa se pare că nu e o întâmplare și trăim în România și știm cât de greu e și cu autoritățile și cu companiile și cu toată lumea. Totul se face de mântuială aici, aproape totul. Și e motiv de îngrijorare categoric. Însă

[19:39]vedeți, vine lucrul acesta peste noi. Afli, se întâmplă ceva la serviciu și ce faci? E o problemă, te îngrijorezi. Da, e normal, dar pui genunchiul jos? aduce înaintea Domnului. Pentru că, vedeți, ne spune aici apostolul Pavel că Dumnezeu intervine în viața noastră și Dumnezeu ne dă pacea. Aceea spune care întrece orice pricepere. Păi, cum am traduce noi? Cum am spune altfel că întrece orice pricepere? Eu aș da o definiție așa mai dură. Este o pace irațională. Irațională. Adică nu poți s o înțelegi, n ai cum s o demonstrezi, n ai cum să Și de asta de multe ori atitudinile creștinilor au fost interpretate în felul acesta. Aduceți vă aminte de prigoana din primul secol în timpul lui Nero când ei cântau în arenele romane când le dădea foc la cruci. Ne amintim de mai contemporanii noștri sau înaintea noastră, fratele Vumbrand

[20:50]în închisoare și nu singur, că n a fost doar el, au fost cu atâția credincioși acolo. Chiar vorbeam cu cineva ă săptămâna aceasta și vorbeam de stres, că acum asta e, toată lumea e stresată și ne stresează și traficul și tot. Și zicea: "Cum e la voi în București că e din provincie? o rudă apropiată și i am spus: „Uite, noi tot vorbim de stres și e adevărat că viața e stresantă astăzi și prea multă informație și așa. Dar la fate Wombrand s a gândit cineva cât de stresat a fost? Credeți că a fost stresat fratele Vombran? Credeți? În închisoare a fost stresat? Credeți că e un stres să fii acolo în frig și bătut în fiecare zi și soția la canal și copilul să știi nu știi cine l crește, să nu știi dacă mai ai familie? Păi, eu cred că aia este o formă de stres care pe mulți i a îmbolnăvit și au pierdut mințile la propriu.

[21:52]Și noi ne stresăm că e trafic și că ajungem la birou și ne facem cafeaua și începem să stăm laptop să scriem. Cam asta e. Nu? Mulți dintre noi asta facem. Și cum ne explicăm atunci acești eroi ai credinței? De unde a izvorât pacea aceasta, bucuria aceasta, această lipsă de îngrijorare? Fratele Moldoveanu cântă și compune 300, nu mai știu exact, 360 parcă de cântări în închisoare. Cum vă explicați această capacitate mentală vorbind pur și simplu psihologic? Cum poți când noi ni se arde mâncarea și zici că a căzut cerul pe noi? Dă oala în foc și pare că se e dramă

[22:42]și spui că n ai n ai putea să reziști o oră în alt astfel de condiții. Unde este miracolul? Unde i puterea aceea care schimbă și transformă într un astfel de mod? Și uitați că recunoștința este unul dintre pilonii păcii. Să aduceți cererile voastre și rugăciunile voastre cu mulțumiri. Binecuvântat să fie Domnul pentru că zilnic ne poartă povara. Și încă un lucru mai spunea versetul acesta în cheia

[23:19]care ne poartă povara. Dumnezeu mântuirea noastră. Aici este o altă un alt secret, vedeți, pentru că El ne poartă zilnic povara. Ne bazăm pe Domnul că El ne ne poartă de grijă în fiecare zi, dar vedeți, ne ancorăm în ceva ce a făcut Dumnezeu, care este atât de puternic și atât de concret încât nu mai am

[23:52]îndoială. că Dumnezeu n o să mi poarte de grijă dacă vreodată am problema aceasta, că de aice vine îngrijorarea. Pentru că dacă la și acesta este argumentul apostolului Pavel, dacă l a dat pe Hristos pentru voi, adică avea a dat ce avea mai de preț, l a dat pe fiul lui. Spune apostolul Pavel implicit, ce ați vrea să vă mai fi dat Dumnezeu ca să înțelegeți că i pasă de voi? putea să vă dea ceva mai mult ca să aveți un argument în plus. Asta e de fapt traducerea așa mai uzuală. Ce mai putea să facă Dumnezeu pentru noi dacă l a dat pe Hristos? Dacă Dumnezeu este mântuitorul tău, poți să te îngrijorezi că El nu ți va purta de grijă? Poți să te îngrijorezi că acel lucru care te asaltează, Dumnezeu n o să se îngrijească de el.

[24:53]Revenind la textul acesta din Filipeni, vedeți de multe ori și Dumnezeu se întristează și Dumnezeu de multe ori vedem în Scriptură lucrul acesta, numai exemplele s multe clare. Ăă, au fost multe situații în care Dumnezeu a primit cereri, hai să le spunem și cârtiri și în care Dumnezeu n a primit și mulțumire și Dumnezeu a fost năpraznic. Romani 1, Fiindcă nu i au mulțumit.

[25:28]Și acolo apare, bun, acolo s mai multe. Nu i au mulțumit poporul evreu. De câte ori vedeți dumneavoastră, citiți pe perlerinajul lor sau pribegia aceasta de 40 de ani, identificați dumneavoastră în text de câte ori vedeți la poporul evreu mulțumire? De câte ori poporul evreu mulțumește pentru ceva? Pare că încontinuu erau orbi spirituali. Încontinuu numai problemele le aduceau Domnului. Încontinuu apa e amară. Încontinuu e prea cald. Încontinuu le e dor de ce era în Egipt? Îi atacă cineva că de ce e doar Moise. Le e frică. Se arată Dumnezeu, dar nu se poate arăta puțin mai așa inteligibil? Ne e frică de cum se arată Dumnezeu. Du te tu singur încontinuu. Numai să plâng.

[26:24]Încontinuu să plâng. Nu știu, poate greșesc. Haideți să căutăm. Poate găsim un moment în care spun: „Doamne, mulțumiri". Cred că doar după ce trec Marea Roșie spune textul acolo că au au cântat. Da. Cântarea Mariei acolo găsim. În rest pare că acest popor și vedeți n au pace. N au pace acolo pentru că ei primesc mana aceea, dar nu s mulțumiți de ea.

[26:51]Își doresc mai mult. Dumnezeu izbăvește de fil de egipteni și după aia încep să dea de alte popoare care erau prin zona pe acolo și de fiecare dată apar probleme. Un om ne spune Pavel aici care nu este mulțumitor nu poate să aibă pace. E E normal? Păi este pentru că încontinuu intră agitație. Încontinuu e nemulțumit. dorește încă ceva și încă ceva. Un om care este nerecunoscător Domnului nu poate să aibă pace. Un om care lasă grijile să își facă loc în inima și în mintea lui, spune apostolul Pavel că nu poate să primească pace. Și ultimul îndemn este aice și nu mai e timp și nu vreau să doar accentuăm lucrul acesta că este

[27:43]pacea lui Dumnezeu. Domnul Iisus spune în Ioan 16:33 ăă vă las pacea mea, nu vă dau cum vă dă lumea sau v am spus aceste lucruri ca să aveți pace în mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți. Mi a biruit lumea. Vedeți, Domnul Iisus Hristos ăă întotdeauna când vorbește despre pace, el o asociază cu a lui. Apostolul Pavel în Coloseni 3:15, pacea lui Hristos la

[28:16]care ați fost chemați să alcătuiți un singur trup să stăpânească în inimile voastre. Și ce spune? Și fiți recunoscători din nou același lucru. Vedeți? parcă nu le am asociat așa de mult, dar le găsești peste tot. Iată și în Filipeni, iată și în Psalmul 68 sunt legate una de cealaltă. Fiți recunoscători. Este un pilon extraordinar de important al păcii. Și apoi vedeți expresia care pe care o folosește apostolul Pavel, pacea lui Hristos să stăpânească.

[29:00]Să stăpânească. Deci este a lui Hristos însă să stăpânească. Și aice vedeți, dacă ne întoarcem și încheiem cu Filipeni 4, spune ei și pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere vă va păzi inimile și gândurile în Iisus Hristos. Altfel, dacă nu stăpânește pacea lui Hristos, va stăpâni altceva. Și eu cred că este, n aș spune neapărat că e dramatică, aș spune că e trist

[29:33]să fim noi credincioși, copii ai lui Dumnezeu și să fim stăpâniți de îngrijorare sau să întâlnim pe alții care sunt stăpâniți de nemulțumire, de nerecunoștință și de îngrijorare și după aia ne mirăm de ce nu avem pace. Să n ai pace. Și cred că asta este poate una din marile nevoi pe care le are umanitatea și bineînțeles că până să l primească pe Hristos n o să aibă pace nici cu Dumnezeu, nici cu Domnul Iisus, nici cu Duhul Sfânt, nici cu ei înși, cu nimeni. Dar câtă nevoie au ei și avem și noi ca

[30:12]să avem pacea aceasta care vine de la Domnul Iisus Hristos. Și îndemnul, dacă ar fi să concluzionăm, pentru că a fost seara aceasta despre pace, vedeți, este aduele Domnului, aduele lui Hristos. Mie mi se mai întâmplă câteodată, nici nu am abilitatea aceasta, recunosc, să mai îmi spună copiii anumite lucruri să spun, nu știu, nu pot să primesc prea mult și nici nemulțumire și așa. La un moment dat imediat zic, mă, dar altceva n ai de zis? Poate am mai mărturisit lucrul acesta. O recunosc. Este o slăbiciune a mea. Nu sunt bun terapeut, dar Domnul este. Ne ascultă Domnul și ne primește orice. La el putem să mergem, Doamne, mă îngrijorez de lucrul ăsta. Ce să fac, Doamne, cu el? Vreau să ți fie eu cunoscător pentru că mi ai dat doi mângâietori. L ai dat pe Hristos, l a dat pe Duhul Sfânt. Doamne, ajută mă. Doamne, e prea gravara asta.

[31:11]Singur nu pot, dar împreună mai mult tu. Cu siguranță putem să pot să fac încă un pas. Vedeți, Domnul niciodată n o să ne respingă și în familie și cu soția și cu soțul. De multe ori când e doar așa o împărtășire de îngrijorări, la un moment dat spui: "Ok, dar e ceva și pozitiv sau totul e doar Domnul n o să facă lucrul ăsta niciodată." Și e bine să fim să fim să arătăm suport

[31:38]unul față de celălalt și empatie, dar vedeți, îndemnul aici, în primul rând este la Domnul. Ador Domnului. Ar trebui noi dacă suntem copii ai lui Dumnezeu și dacă noi avem aceeași circumstanță sau asemănătoare cu cineva din lume, la cel din lume care l are pe Dumnezeu, primul lucru e disperarea în fața morții, în fața bolii, în fața pierderii. La creștin, la copilul lui

[32:08]Dumnezeu, primul lucru este să se ducă cu povara la Hristos, să se ducă cu povara la Dumnezeu, să spună: „Doamne, e grea, ajută mă, Doamne și îți mulțumesc și fiți recunoscători. Domnul să ne binecuvânteze pentru că ne dorim să avem starea aceasta de pace, dar vedeți că ea se clădește pe lipsa îngrijorării sau aduce înaintea Domnului pe rugăciune, pe cerere și pe mulțumire. Domnul să fie slăvit, pentru că El ne poartă zilnic povara.