Cincizecimea: Ziua în care Dumnezeu a schimbat regulile jocului (Marin Prisacariu)

[0:00]spune așa cuvântul lui Dumnezeu. În ziua cincizecimii erau toți împreună în același loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute, au fost văzute împărțindu se printre ei și s au așezat câte una pe fiecare din ei

[0:47]și toți s au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi după cum le dădea Duhul să vorbească Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s a auzit sunetul acela, mulțimea s a adunat și a rămas încremenită pentru că fiecare auzea vorbind în limba lui. Toți se mirau, se minunau și ziceau

[1:30]unii către alții: "Toți aceștia care vorbesc nu sunt galilieni?" Cum? Dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră în care ne am născut. Amin. Slăvit să fie Domnul. Astăzi în România și nu numai se sărbătorește sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.

[2:11]O lucrare minunată, o lucrare fără de care noi astăzi n am mai fi fost în locul acesta. Fără lucrarea aceea de acum aproape 2000 și ceva de ani, când Duhul Sfânt s a pogorât pe pământ, noi în dimineața aceasta eram oriunde în altă parte, dar nu eram în locul acesta.

[2:49]Și Dumnezeu a făcut lucrarea aceasta minunată. Și ă dacă ne uităm în Fapte 1 cu 4 acolo veți vedea că este făgăduința Tatălui, că lucrarea aceasta n a fost la întâmplare, nu a fost păgăduită de Dumnezeu. Și în 1 cu 8 spune cuvântul lui Dumnezeu și aș vrea să citesc legat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ca o încurajare pentru noi, ca o îmbărbătare, ca o mângâiere. spune așa: "Ci voi veți primi o putere când se

[3:36]va coborî Duhul Sfânt peste voi și veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria și până la marginile pământului. Amin." Lucrarea aceasta s a făcut în Ierusalim, dar aici unde am citit acum în versetul acesta, versetul 8, a fost o proorocie și spune că veți vesti până la marginile pământului și în cuvântul acesta ne a cuprins și pe noi și nu numai pe noi.

[4:23]pe tot pământul. Slăvit să fie Domnul. Și dacă ne uităm în Sfânta Scriptură, pogorârea Duhului Sfânt a fost ca un început pentru biserică. Acolo biserica a prins putere. De acolo a mers mai departe. De acolo cuvântul lui Dumnezeu a început să fie răspândit cu putere.

[4:57]Acolo s a întâmplat ceva minunat și mai târziu vom intra în subiect și vom vedea lucrul lucrurile minunate pe care Dumnezeu le a făcut. Și în Fapte 9: 31 spune cuvântul lui Dumnezeu, printre altele, că sunt multe lucruri legate de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, că biserica după pogorârea Duhului Sfânt spune că se înmulțea. Dar atenție, nu datorită ucenicilor că erau ei speciali, Petru, că era el puternic, că era el înțelept, că era el nu știu cum

[5:43]sau Ioan sau ceilalți, spune că se înmulțea cu ajutorul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Deci Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în chip tainic, frați și surori, noi nu înțelegem pe deplin, aș putea să spun, lucrarea aceasta în chip tainic lucrează, pătrunde în inimile oamenilor, în mintea oamenilor și i convinge de păcat, de starea lor păcătoasă în care se află și începe lucrarea aceasta de sfințire, de curățire în inimile oamenilor și i convinge. și i aduce la pocăință. Să știți că este lucrarea Duhului Sfânt a

[6:35]lui Dumnezeu. Și vreau să vă spun că eu pot să fac o comparație între omul marin care era în lume și omul marin care sunt copilul lui Dumnezeu. cum eram înainte și cum sunt după. Înainte că nu aveam Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, puteam să fac orice păcat, atenție, orice păcat. Și mă duceam seara la culcare și nu aveam nicio mustrare de conștiință. Dar nicio mustare de conștiință. Puteam să fac încă o dată, repet, orice păcat și nu aveam nicio mustrare de conștiință. După ce m am pocăit, la 24 de ani, aproape 25 de ani, am venit la Domnul. După ce am venit la Domnul și Domnul mi a dat Duhul Sfânt și l a pus în mine, vreau să vă spun, poate că vă surprinde, dar trebuie să recunosc că sunt pocăit. Am mai păcătuit.

[7:48]Am mai păcătuit, am mai greșit înaintea lui Dumnezeu. Dar în momentul în care mă duceam la culcare, după ce m am întors la Dumnezeu și Dumnezeu a pus Duhul Sfânt în mine, eu nu puteam să dorm până nu mă puneam la capătul patului să mi cer iertare, că nu mă lăsa Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, mă cerceta. mă mânca pe dinăuntru. Când ai Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, nu te lasă. Și chiar și atunci când ești ispitit, că suntem ispitiți ca toți ceilalți oameni, chiar dacă ne am întors la Dumnezeu. Dar diferența, știți care este? Că l avem pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în noi și El ne vorbește, El ne învață, El ne dă putere, așa cum spuneam mai devreme și ne spune: „Stop! nu te duce și ți dă și puterea aceasta de a te împotrivi. Ne dă și puterea aceasta

[8:56]de a fi sfinți. Dar revin, fără pogorârea Duhului Sfânt, a lui Dumnezeu, noi nu mai aveam puterea să fim aici. Și vreau să vă spun așa că am aproximativ mai am puțin și fac 30 de ani de când m am întors la Domnul. Dar dacă e să mă uit prin în spate, în toți acești ani prin care am trecut, trebuie să dau slavă lui Dumnezeu și Duhului Sfânt, că El m a ajutat în toți

[9:38]acești ani să ajung aici. Să știți că El ne a ajutat și El ne a dat putere. Poate că ne a venit gânduri să renunțăm, iar Duhul Sfânt a venit tainic. și ne a dat putere și ne a îndemnat și a spus: „Mergi înainte și ne a dat putere să ne pocăim, să ne sfințim și să mergem înainte. Dar aș vrea ca în dimineața aceasta să vedem unicitatea

[10:14]pogorârii Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Pentru că ceea ce s a întâmplat la vremea respectivă acolo, să știți că a fost o lucrare unică la vremea respectivă, ceva ce n a mai fost înainte. M am uitat în Sfânta Scriptură și m am uitat și am văzut că a fost ceva ce n a mai fost înainte la coborârea Duhului Sfânt. În momentul când oamenii au

[10:50]primit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, manifestările care au fost la vremea respectivă nu le găsim în Vechiul Testament. Nu le găsim nici chiar când erau ucenicii cu Domnul nostru Iisus Hristos. Deci ceea ce s a întâmplat la pogorârea Duhului Sfânt, eu m am uitat poate greșesc, dar erau unice și aș vrea să trecem puțin prin ele. Eu am găsit patru lucruri și aș vrea să trecem puțin prin ele. atunci când Duhul Sfânt s a pogorât pe pământ și a intrat în inimile

[11:34]ucenicilor. La versetul 2i spune așa cuvântul lui Dumnezeu:Deodată a venit din cer un sunet ca vârjitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Amin. Acuma, pentru cei care cunoașteți Sfânta Scriptură, ați mai văzut undeva în Vechiul Testament, în perioada când ucenicii au fost cu Domnul sau după când au primit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu? Sunt câteva pasaje unde arată că au primit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Ați mai văzut, auzit undeva lucrarea

[12:30]aceasta minunată? ca să mai vină acest sunet, acest vâjit, acest vânt puternic când a primit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. O lucrare unică, o lucrare unică, o lucrare extraordinară. Și am stat și m am gândit, așa suntem noi oameni. Nu știu de ce. Cu toate că cuvântul lui Dumnezeu spune că noi trebuie să mergem prin credință și nu prin ceea ce simțim

[13:08]noi. Dar noi, oamenii, de multe ori vrem să simțim ca Toma. A vrut el să simtă, să pună degetul. Așa suntem și noi. Hei, pentru cei care erau atunci în casă, păi au simțit lucrarea aceasta, au simțit sunetul acesta puternic. Atenție, sunetul acesta puternic ca vâjitul unui vânt puternic. Și dacă mergem mai departe în versetul 6, unde spune așa: Când s a auzit sunetul acela, atenție,

[13:54]mulțimea care era în zonă acolo spune că când s a auzit sunetul acela, mulțimea s a adunat și a rămas încremenită. Acum să ne gândim cât de mare a fost sunetul acela, vâjâitul acela ca a unui vânt puternic. Eu vreau să vă spun că am apucat și eu multe furtuni în viața mea

[14:37]când s au rupt și copaci. Am văzut cum a dărâmat copacii în fața mea. A căzut copacul în fața mea. Am văzut furtuni puternici, vâjitu, vâjuuri puternice. Într adevăr, m am înspăimtat și aveam o frică, aveam o teamă în mine. Dar vreau să vă spun că încă n am ajuns până la punctul acesta care spune aici în Sfânta Scriptură să încremenesc. Știți ce înseamnă să încremenesc?

[15:08]să rămâi fără mișcare, să te uiți, să rămâi uimit de lucrarea care se petrece în jurul tău, să rămâi fără cuvinte, să rămâi, cum se spune așa, statuie. Așa a fost lucrarea lui Dumnezeu când s a pogorât Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Așa a fost sunetul acela și spune că oamenii aceia auzit nu numai cei care au primit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, toți ceilalți care erau acolo auzit. Când am cercetat cuvântul acesta, mă gândeam la adunarea noastră. Mă gândeam la noi și mă gândeam la cum suntem noi de multe ori apatici, parcă venim la adunare fără poftă, parcă nu mai avem chef să ne rugăm, nu mai avem chef să ne să cântăm, să ascultăm cuvântul, ne uităm la ceas cât mai e jumătate de oră și gata, mergem acasă, am scăpat. Și mă gândeam, Doamne, mai dă un vâjid

[16:24]din acesta în adunarea din Antiohia. Mai dă un sunet din acesta să ne încremenească, să ne trezească. Să vedem slava lui Dumnezeu, să vedem puterea lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este viu. Dumnezeu este putere. Are putere. Dar dacă ne uităm după totul ce a fost uricat, că nu s a mai întâmplat de atâtea ori, uitați vă în Sfânta Scriptură, nu mai e timp să vedem. Au primit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, dar s a dus cu sunetul, s a dus cu vârjitul, s a dus. Totul se făcea prin credință,

[17:13]prin credința în Domnul nostru Iisus Hristos. Slăvit să fie numele lui. Deci ce vedem aici? Un caracter unic. Oată eu n am mai văzut nici în Vechiul Testament, că și în Vechiul Testament erau oameni cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Dar așa ceva când au primit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu nu s a întâmplat. Eu am cercetat, n am găsit. Poate mi a scăpat pe undeva, dar n am găsit. vâjâitul acesta puternic, vântul acesta puternic.

[17:55]Apoi spune cuvântul lui Dumnezeu în versetul 3 un alt element cu caracterul unic care nu l am văzut nici în vechiul, nici când ucenicii erau cu Domnul nostru Iisus Hristos și nici după ce ucenicii au primit ucenicii și ceilalți ucenici care au primit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu s a întâmplat și anume spune așa cuvântul lui Dumnezeu: Niște limbi ca de foc au

[18:35]fost văzute împărțindu se printre ei și s au așezat câte una pe fiecare din ei. Amin. Slăvit să fie Domnul. din nou să vezi lucrarea aceasta, să vezi manifestarea aceasta. Ia spuneți, frați și surori, ne am speriat un pic să vezi limba de foc așa pe capul fratelui, pe capul sorii? Să vezi toată adunarea cum vă văd eu acum așa și să văd așa ca niște sfeșnice

[19:16]limbi de foc din capul fiecăruia. Așa să meargă în tavan. Meargă în tavan. Ar fi minunat, dar în același timp aș vrea să vă spun că ne am speria un pic, ne am cutremura un pic, ne ar lua un pic frica de Domnul. Așa este. Cred că am mai am avea mai mult mai mult respect față de Dumnezeu. Așa este. Dar cu toate acestea, dacă ne uităm în Sfânta Scriptură, a fost un element unic, că nici în vechiu, nici în perioada când ucenicii era cu Hristos și nici după când ucenicii au primit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, nu s a mai văzut limba aceasta de foc pentru că Dumnezeu a coborât atunci Duhul Sfânt. al lui Dumnezeu și a fost au fost niște manifestări unice, unice au fost unicat și aș vrea să spun că eu

[20:40]gândindu mă la mine, nu pot să vorbesc în dreptul dumneavoastră, mi ar fi plăcut când am primit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu atunci când am crezut să am așa o limbă de foc în cap și mi Mi ar fi plăcut să am una înaltă așa, s o vadă toată lumea. S o vadă. S o vadă toată lumea s o vadă. Să știți că am Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Poate unii spun că nu. Apropo de lucrul acesta, cu timpul cu mult timp în urmă eram la o strângere și într o casă eram vreo 15 20 de persoane acolo, eram într o casă, mai multe familii și eram pentru prima dată invitat acolo. cel care conducea ă întâlnirea

[21:42]ăă mă întreabă: „Dar tu de unde ești?" Și eu spun când a întrebat de unde sunt, nu s a referit la București, la Botoșani, unde m am născut eu, la România și așa mai departe. Ă s a referit din ce religie, domnațiune fac parte. Și eu zic de la creștini după Evanghelie, majoritatea celor care erau acolo, nu vreau să dau nume, nu erau la creștini după evanghelie, dar mă etichetează și

[22:19]spune: „A, deci tu nu ai Duhul Sfânt. Eu n am zis nimic. Ce să să mă contrazic cu el? că îmi dădeam seama că nu ieșea nimic bun din contrazicerea noastră. Am tăcut din gură și am zis: „Duhul Sfânt nu mi l dă om, mi l dă Dumnezeu. Ce am tăcut din gură și lucrarea a mers mai departe. a mers mai departe și la un moment dat cineva care era acolo spune: "Me rău, nu mă simt bine, mă doare capul, mă ia cu amețeli, nu mă simt bine." Și ei care considerau că au Duhul Sfânt și eu consideram că am Duhul Sfânt și aveam Duhul Sfânt al lui Dumnezeu așa, dar am stat mai liniștit, i au zis imediat: "Hai, trecem mijloc să ne rugăm ca prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să iasă afară boala." Și i am lăsat pe ei că am zis să nu le stric lucrarea că na, dacă a zis că eu n am Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, eu nu

[23:24]pot să mă bag. S au băgat ei și s au rugat. S au rugat și la sfârșit vrea să vadă rezultatul. A întrebat o că era o soră ei și acum cum te simți? Și a zis mă simt cum mă simțea și mai tot amețită, tot mă doare capul. Nu mi am revenit. Nu mi am revenit. Ei au văzut că s au rugat toți împreună, au văzut că eu nu m am rugat, că dacă au zis că n am Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, am zis: „Stau liniștit, îmi văd de treaba mea. Dar după tot cel care m a întrebat de Duhul Sfânt a zis: „Marine, am văzut că nu te ai rugat și am zis: „Nu m am rugat. Nu vrei să te rogi și tu?" Dacă dori să mă rog, mă rog, dar mă rog singur. Eu nu pot să mă rog așa cu toți. Mă rog singur. Ce zis? Roagă te singur. Și m am rugat în cuvintele mele, sărace, cum m am rugat. Și la sfârșit, după ce m am rugat, o

[24:26]întreabă pe sora. Iar o întreabă: "Cum te simți?" Și sora spune: "Nu mai am nici amțel, nidure de cap. Și îi zice fratele spune: "Păi ai Duhul Sfânt? Tu ai Duhul Sfânt?" Păi eu știam că Duhul Sfânt. dumneavoastră ați spus că nu am Duhul Sfânt, dar eu știam că am Duhul Sfânt, că nu trebuie să te duci la o domnațiune, la o religie în la una alta ca să primești Duhul Sfânt, că Duhul Sfânt îl dă Dumnezeu. E lucrarea lui Dumnezeu. Și cuvântul lui Dumnezeu arată aici un caracter unic care s a întâmplat atunci. Ce a făcut? Dat niște limbi de foc.

[25:21]Niște limbi de foc. Și m am uitat în Vechiul Testament și știi unde unde era o limbă de foc mai mare care am găsit o în Scriptură? Știți unde? În pustie. Când Dumnezeu a scos poporul lui Israel din Egipt, trebuia să l ducă în țara Canaan. spune că noaptea conducea, călăuzea poporul într un stâlp de foc. Deci era mai mult decât o limbă de foc și stâlpul acela îi călăuzea. Dacă stâlpul o făcea la stânga, ei mergeau la stânga. Dacă stâlpul mergea la dreapta, ei mergeau la dreapta. Dacă mergea înainte, ei mergeau înainte. Și stâlpul acela le ținea și de lumină. Dar acuma stâlpul nostru de lumină știți care este și care ni l a dat. Știți care este în noi stâlpul de lumină? Lumina noastră. Știți care este lumina noastră? Care este? Vreau să aud de la dumneavoastră. Predicați și dumneavoastră. Cine este? Iisus Hristos. Slăvit să fie numele lui.

[26:33]El este lumina lumii. Este Iisus Hristos și El ne a dat această lumină să ne călăuzească și pe noi în lumea aceasta plină de păcat, de întunericul acestei lumi. Pentru că vreau să vă spun lucrul acesta. Poate v ați făcut case puternice, ați pus mult fier beton, mult beton, stâlpi groși. Vreau să vă spun ceva. Noi suntem aici în călătorie. Casele noastre poate vor exista 100, 200 de ani după ce plecăm noi la Domnul, dar noi suntem străini și călători pe pământul acesta.

[27:26]străini și călători. Și destinația noastră finală, știți care este? Cerul. Iar până acolo avem nevoie de lumina lui Hristos. Ce să facă? Să ne călăuzească. Să ajungem acolo unde El s a dus să ne pregătească un loc. Acum, un al treilea lucru care l am găsit și tot cu caracter unic până

[27:58]atunci, că după nu mai era cu caracter unic, dar până atunci era cu caracterul unic. spune în versetul 4 și aș vrea să citesc prima parte a versetului. Spune așa: "Și toți s au umplut de Duh Sfânt. Amin. Slăvit să fie Domnul. Repet încă o dată. Și toți s au umplut de Duh Sfânt. Sesizați diferența și mă refer în special la cei care

[28:47]cunoașteți Sfintele Scripturi față de Vechiul Testament. Dacă ne uităm în Vechiul Testament și veți vedea pe cei care aveau Duhul Sfânt al lui Dumnezeu față de ceea ce s a întâmplat aici în ziua cincizecimi există o diferență. Știți care este diferența? În Vechiul Testament găsim la oamenii lui Dumnezeu care aveau Duhul lui Sfânt al lui Dumnezeu și vreau doar în două locuri. Sunt multe locuri, dar nu mai am timp așa să număr. În Vechiul Testament, Duhul lui Dumnezeu spune că venea peste ei. Venea peste ei. Aici Duhul Sfânt al lui Dumnezeu n a mai venit peste ei. N a mai venit peste ei.

[29:44]Spune că i a umplut. Asta înseamnă că a venit în ei. E o diferență, o diferență majoră. Și aș vrea să dau exemplu din Vechiul Testament. Sunt, v am spus, sunt multe exemple, dar ă am ales două din judecători ă 14 cu ă vorbește acolo despre Samson, nu mai citesc că nu mai e timp. Spune că mergea pe drum, se ducea într o localitate și la un moment dat i a apărut un leu mugind care a venit să l, să zic, să l mănânce, să l sfâșie. Spune cuvântul lui cuvântul lui Dumnezeu acolo că Duhul lui Dumnezeu ce a făcut?

[30:36]A venit peste el, peste Samson. Citiți acolo. A venit peste Samson și Samson cu Duhul lui Dumnezeu peste el spune că l a luat pe Leu cum ar lua un miel și l a omorât cu atâta ușurătate cum ai omorî un miel. Pentru că Duhul lui Dumnezeu era unde era. Atenție, nu în el, ci peste el. Nu în el. și peste el. Vedeți lucrarea unicat care a făcut o Dumnezeu la coborârea cincizecimii. Ne a pus Duhul Sfânt nu peste noi, ci în

[31:22]noi. Și încă un exemplu din Vechiul Testament din 1 Samuel 16: 13 de David când a fost uns împărat după ce l a uns Samuel, ce spune cuvântul lui Dumnezeu? că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a venit unde la fel găsim scris, a venit peste el. Iar lucrarea minunată care a făcut o Hristos aici este că Dumnezeu a pus Duhul Sfânt al Lui unde? în noi, să locuiască în

[32:00]noi, ca noi să avem părtășie cu El mereu, ca El să ne vorbească mereu, ca El să ne învețe mereu, ca El să ne mustre mereu. Știți de ce? Pentru că este în noi. Dar trebuie să avem grijă că putem ca acest Duh, Duh Sfânt al lui Dumnezeu, care Dumnezeu l a pus în noi, știi ce putem să facem? să l stingem. Să l stingem. Că dacă el ne vorbește, ne vorbește, ne vorbește și noi nu ascultăm, îl stingem. Și Dumnezeu să ne ajute ca lucrarea aceasta minunată care a făcut o la pogorârea Duhului Sfânt, la ziua cincizecimei, cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să nu o

[32:54]tingem. Și un ultimul ultim lucru care aș vrea să l scot în evidență de aici este tot o lucrare unicat și care se găsește în partea a doua a versetul 4 spune că după ce s a umplut de Duh Sfânt spune au început să vorbească în alte limbi după cum le dădea Duhul Duhul Sfânt să vorbească. Amin. Slăvit să fie Domnul.

[33:33]A început să vorbească în alte limbi. Am stat și m am gândit la lucrarea aceasta pentru că ăă am numărat mai jos, că mai jos de la Nu mai citesc acuma de la versetul ă nouă în jos. Știți câte în câte limbe au vorbit ei? La câte popoare, să zic așa, la 18. Am găsit 18. vorbeau în 18 limbi și am stat și m am gândit ce putere are

[34:17]Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Atenție, la vremea respectivă când Dumnezeu a dat vorbirea în limbi, atunci se vorbea fiecăruia, în afară de iudei, fiecăruia în limba lui. Deci Dumnezeu așa într o clipită i a făcut poligoți. a eliminat orice barieră lingvistică

[34:52]și a început să le vorbească fără să facă o facultate, fără să pună mâna pe vreo carte, fără să învețe o limbă. Dumnezeu le a deschis mintea și a început să le vestească Evanghelia fiecăruia în limba lui. Și este o lucrare unicat. Și știți de ce? Dacă vă uitați înainte, în Vechiul Testament, cei care aveau Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, chiar și în perioada ă Domnul nostru Iisus Hristos, când ucenicii au umblat cu Domnul, să vedeți că n au făcut lucrarea aceasta. n au făcut. Dar iată ca Dumnezeu să răspândească Evanghelia și ca toți să aibă parte de Evanghelie, a eliminat orice barieră lingvistică și i a făcut pe ucenicii Domnului poligoți să înțeleagă orice limbă fără să pună mâna pe carte, fără să se ducă la facultate. Acuma, dacă vrei să înveți o limbă, trebuie să pui mâna pe carte să o

[36:05]înveți, că altfel n o înveți. Și lucrarea aceasta a fost o lucrare unicat, unicat. Eu m aș bucura s o văd și astăzi. Am auzit multe vorbiri în limbi așa ăă nu vreau să intru în subiect nici să judec, dar eu n am mai ă vorbit, n am mai auzit vorbirea în limb, cu toate că și eu aș vrea să vorbesc așa, să vină cineva din Africa, care eu nu i cunosc limba, n am auzit o niciodată și Domnul să mi pună pe inimă să i l vesc pe Hristos și să întoarne așa prin Duhul Sfânt și să mi deschidă mintea. și să i vorbesc în limba lui mântuirea care a adus o Hristos pentru el.

[36:55]lucrarea aceasta. Am avut ceva asemănător pentru puțin timp să zic așa, nu zic ca o mândrie, n am vorbit, dar am înțeles. Acum vreo 22 de ani eram în Olanda și eram tot la o întâlnire așa să zic la o părtășie în casă și se vorbea numai în olandeză. Numai în olandeză. Eu nu înțelegeam nimic la vremea respectivă, nu înțelegeam un cuvânt. Acum mai înțeleg, dar atunci nu înțelegeam un cuvânt. Și

[37:33]stăteam așa. Stăteam așa. Și la un moment dat nici eu nu mi am dat seama ce s a întâmplat, dar Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a făcut ceva în capul meu încât am înțelegeam tot ceea ce vorbea și unul și altul. Înțelegeam tot. Soția era în dreapta și înțelegeam și la un moment dat, tot eu inconștient că nu mi dădeam seama, o întreb pe soția și i am zis: „Dar de ce nu vorbiți în limba voastră? Că eu înțeleg tot. Ca și cum vorbeau în limba română, dar ei vorbeau olandeză. Dar eu nu mi dădeam seama. Și eu întreb care stătea lângă mine, zic: „Iedit, de ce nu vorbiți în olandeză? Că eu înțeleg tot." Și ea îmi spune mirată, se uită la mine și spune:„Păi nu că în olandeză vorbim. Și eu am zis: „Păi cum vorbiți în olandeză? Că eu înțeleg tot ce vorbiți. Uite ați vorbit de asta, de asta, de asta și eu nu înțeleg olandeza, dar vreau să vă spun ceva. Din momentul în care i am spus ei, din nou s a așezat

[38:42]întunericul, să zic așa, și n a mai înțeles nimic. Au început din noi din nou să vorbească și n am mai înțeles nimic. Dar pentru 10 15 minute Dumnezeu mi a deschis mintea și să înțeleg limba lor și să înțeleg limba lor. Eu cred că se poate. Și mi am adus aminte o o astfel de experiență care Dumnezeu a făcut o cu Vurbran, cu niște ruși. La fel, Dumnezeu i a deschis mintea și a vorbit în limba rusă, chiar dacă nu o înțelegea bine. De aceea, frați și surori, Dumnezeu a a dat lucrarea aceasta unicat, încă o dată spun, unicat, care nu s a mai întâmplat până atunci, după cred că s a mai întâmplat, să se vestească Evanghelia, nu doar așa să arate ă că suntem noi mai deosebiți ca alții, nu. Dumnezeu a dat o cu un scop ca Evanghelia, împărăției lui Dumnezeu să se răspândească ca să nu fie o preliște pentru nimeni, să audă Evanghelia lui Dumnezeu, vestea

[39:52]aceasta bună a lui Hristos. Și ultimul lucru cu care aș vrea să închei doar să spicuiesc foarte puțin este că, frați și surori, peste noi a venit un mare har. Noi poate nu realizăm, dar un mare har. Și știți de ce spun lucrul acesta? Că dacă era după nu știu după Dumnezeu, după cum era înainte de cincizecime, așa, înainte de Hristos, înainte de jertfa lui Hristos, noi de drept nu aveam parte de Dumnezeu. Și știți de ce? Noi eram păgâni. Știți că noi eram păgâni? Noi n aveam nicio treabă cu Dumnezeul lui Israel, cu Dumnezeu lui Avraam, Isaac și Iacov. Noi nu aveam nicio treabă și chiar evreii nu aveau nicio legătură cu noi, care eram considerați așa

[40:55]păgâni. Noi eram păgâni și ei trebuia să se ferească de noi. Trebuia nici să se însoțească cu noi, nici să intre în să intre în casele noastre sau noi să intrăm în casele lor. Noi nu aveam legătură cu ei. De fapt, ei nu doreau să aibă legătură cu noi pentru că ei erau un popor ales. Erau un popor separat, un popor pus deoparte pentru Dumnezeu. Dar în momentul în care Dumnezeu l a dat pe Hristos ca jertfă din momentul acela și în momentul când a venit Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, Dumnezeu a zis: Să fie pentru toți.

[41:35]Să fie pentru toți. Și dacă ne uităm în Fapte 10, nu mai citesc acolo. Dumnezeu vrea să ducă Evanghelia și la ă neamuri și vrea să l folosească pe Petru, dar îl știa pe Petru că nu era deschis pentru o astfel de lucrare, să ducă Evanghelia la neamuri. Și spune că Dumnezeu prin Duhul Sfânt i a dat o vedenie cu o față de masă care s a pogorât din cer și acolo, în fața aceea de masă, erau multe dobitoace. multe, multe multe dobitoace și Dumnezeu era o vedenie și Dumnezeu îi

[42:21]spune lui Petru: "Ia cuțitul, taie și mănâncă". Dar evreii nu aveau voie să mănânce din dobitoace necurate. Și Petru a avut curaj să se împotrivească lui Dumnezeu și spune: "Nicidecum n am să mă ating și nicidecum n am să mănânc." A avut curaj să să i se împotrivească lui Dumnezeu și spune că lucrul acesta s a făcut de trei ori. s a făcut și Dumnezeu îi spune ce a curățit Dumnezeu și Dumnezeu ne a curățit pe noi. Noi eram dobitoacele acelea. Așa. Și spune ce a curățit Dumnezeu să nu numești spurcat. Noi nu mai suntem spurcați. Sângele Sfânt al lui Dumnezeu și Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne a curățit și ăă acolo era vorba de sutașul

[43:25]Corneliu și el înțelege lucrarea până la urmă și se duce la sutașul Corneliu acasă și spune de ce a de ce s a dus. Voi știți că noi n aveam treabă cu voi, dar Dumnezeu mi a vorbit și așa am intrat în casa voastră și așa am ajuns în locul acesta să îl vesc pe Iisus Hristos. Și a început să vestească cuvântul lui Dumnezeu a început să vestească. Citiți dumneavoastră în 10 acolo. Și a început să l vestească pe Hristos ce a făcut Hristos pentru ei și așa mai departe. Și la un moment dat spune cuvântul lui Dumnezeu că toți cei

[44:05]care cred în el le dă dreptul. Se fac copiii ai lui Dumnezeu. Au parte de Hristos, au parte de mântuire, au parte de viața veșnică. Și în momentul acela când vorbește de credință, ei erau cei din casa lui Corneliu ca niște puișori din acelea cu gura deschisă să mănânce, să mănânce, să mănânce. Și în momentul acela când a vorbit de credință, dacă cred în Hristos, ei imediat l au primit, au crezut și din momentul acela, imediat, parcă instant, după ce au crezut, spune cuvântul lui Dumnezeu că Duhul Sfânt a venit peste ei după ce au crezut. Și ei,

[44:50]neamurile, ei care n aveau parte de Hristos, au fost curățiți, au fost mântuiți, au fost salvați, au fost eliberați. Domnul să fie binecuvântat, Domnul să fie slăvit și El să facă ca Duhul Lui cel sfânt să ne călăuzească, să ne însoțească și să ne ajute să rămânem toți care suntem aici și nu numai sub călăuzirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Amin.