Concertul cerului: Cântarea pe care nu vrei s-o ratezi (Nicu Grigore)

[0:00]Omenirea s a întrebat mereu: Cine deține controlul, ce urmează, care e sensul istoriei, cine conduce cu adevărat istoria? Și mai ales când ne uităm în jur, sunt o grămadă de întrebări și cumva ăă Biblia ne dă răspuns la așa ceva. Deschidem ă Apocalipsa la capitolul 5. Apoi am văzut în mâna dreaptă a celui ce ședea pe scaun de domnie o carte scrisă pe dinăuntru și pe din afară, pe cetluită cu șapte peți. Și am văzut un înger puternic care striga cu glas: "Tare, cine este vrednic să deschidă cartea și să i rupă pețile?" Și nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. Și am plâns mult pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. Și unul din bătrâni mi a zis: „Nu plânge. Iată că leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peți ale ei. Și la mijloc,

[1:10]între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un miel. Părea junghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul. El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a celui ce ședea pe scaun de domnie. Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei 24 de bătrâni s au aruncat la pământ, având fiecare câte o lăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților. Și cântau o cântare nouă și ziceau:Vrednic ești tu să iei cartea și să i rupi pecețile, căci ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu cu sângele tău oameni din orice seminție, de orice limbă, din

[2:04]orice norod și de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție și preți pentru Dumnezeul nostru și ei vor împărăți pe pământ. M am uitat și împrejurul scaun de domnie, în jurul făpturilor vii și în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor erau de 10000, de ori 10000 și mii de mii. Ei ziceau cu glas tare: "Vrednic este mielul care a fost junghiat să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea,

[2:40]slava și lauda. și toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri le am auzit zicând: Acelui ce șade pe scaun de domnie și a melului să fie lauda, cinstea, slava, ci stăpânirea în vecii vecilor. Și cele patru făpturi vii ziceau: Amin. Și cei 24 de bătrâni s au aruncat la pământ și s au închinat celui ce este viu în vecii vecilor. Dragii mei, în capitolul 5, cerul se

[3:15]deschide și ni se permite să vedem ceea ce a văzut Ioan când a fost răpit în slavă. Un tron glorios, o carte sigilată și o întrebare care răsună prin eternitate. Cine este vrednic? Imaginea aceasta este încărcată de un mare simbolism în mâna dreaptă a celui ce stă pe tron. Adică Dumnezeu Tatăl, suveranul absolut al întregii creații se află o carte. Nu orice carte,

[3:54]ci una scrisă pe dinăuntru și pe din afară, adică completă, fără spațiu gol, fără posibilitatea de adăugiri. Este un document total perfect. Această carte este peceduită cu șapte peceți. Șapte este numărul completitudinii al desăvârșirii în interpretarea sau în simbolistica biblică. Ne arată că ceea ce urmează

[4:24]este deplin, final și neschimbător. Dar ce este această carte? Ea reprezintă decretul suveran al lui Dumnezeu pentru a aduce istoria la bun sfârșit. Este actul de proprietate al pământului pe care Satan l a uzurpat. Conține planul de judecată și de răscumpărare prin care Dumnezeu va curăța creația Sa de păcat, își va învinge dușmanei și își va stabili împărăția veșnică. Dar acest plan glorios este încuiat. În el este scris cum se vor încheia toate lucrurile pentru cei care îl urmează pe Hristos și pentru cei care îl resping pe Hristos. În el este scris cine câștigă și cum câștigă. Această carte are puterea să schimbe totul pentru că ea conține verdictul divin asupra lumii. Aș vrea să te întreb

[5:34]astăzi unde cauți sensul vieții și direcția istoriei în oameni, în politică, în tine însuți sau în cartea din mâna a lui Dumnezeu? Trăim într o lume care pare adesea haotică și scăpată de sub control. Știrile sunt pline de războaie, de criză, de confuzie. Viețile noastre personale sunt de multe ori la fel de tumultoase. Pergamentul este sigilat. Aceasta ne învață că noi nu avem acces la toate detaliile planului lui Dumnezeu. Adesea ne întrebăm:„Doamne, de ce ai permis acest lucru în viața mea? Ce vei face în situația aceasta?" Și adesea răspunsul este tăcerea.

[6:29]Credința nu înseamnă că trebuie să avem toate răspunsurile. Credința înseamnă să ne încredem în cel ce are toate răspunsurile, chiar și atunci când El alege să nu ne le dezvăluie. Sarcina noastră nu este să rupem pecețile și să citim planul, ci să ne încredem în caracterul celui ce ține pergamentul. După ce Ioan ne prezintă solul, urmează o întrebare care cutremură cerul. Cine este vrednic să deschidă cartea și să i rupă pe cețele? Aceasta nu este o întrebare retorică. Este o căutare reală, universală, urgentă. Un înger puternic strigă cu glas tare în tot universul. Se caută cineva nu doar capabil, nu doar puternic, nu doar înțelept, ci vrednic. Și aici apar două probleme majore. Unu, cartea este peceluită, este închisă, este inaccesibilă. Doi. Nimeni nu este găsit vrednic nici

[7:38]în cer, nici pe pământ, nici sub pământ. Dacă ne uităm la cer, oare nu sunt vrednici heruvimii să ia cartea și s o deschidă? Oare nu sunt vrednici arhanghelii să ia cartea și s o deschidă? Nu sunt vrednici serafimii să ia cartea s o deschidă. Dintre îngerii lui Dumnezeu, niciunul nu este vrednic să ia cartea s o deschidă. Dacă ne uităm pe pământ, Avraam nu este vrednic să ia cartea s o deschidă. Daniel nu este vrednic să ia cartea s o deschidă. David, Samuel, nu este vrednic să ia cartea s o deschidă. Pavel nu este vrednic să ia cartea s o deschidă. Dacă ne uităm la conducătorii de astăzi după pământ, șeful NATO nu este vrednic să ia cartea s o deschidă. Președintele Americii, președintele Rusiei, președintele Chinei, nu sunt gata să ia cartea s o deschidă. Nu sunt vrednici. Nu sunt vrednici să ia cartea s o deschidă. Ioan spune: "Nu s a găsit nimeni vrednic." De ce nu

[8:46]era nimeni vrednic să ia cartea și de ce plânge Ioan? Provocarea stabilește un standard imposibil de înalt. Este nevoie de cineva care este egal cu Dumnezeu în statut pentru a avea acces la planul său și mai departe în același timp să fii reprezentantul perfect al umanității pentru a avea drept de a răscumpăra creația. Deci să aibă un statut egal cu Dumnezeu și apoi să fie reprezentantul perfect al umanității. Dragii mei, noi nu suntem eroii poveștii. Noi nu putem să ne mântuim singuri, cu atât mai puțin să răscumpărăm lumea. Orice încercare de a ne apropia de Dumnezeu pe baza propriilor noastre merite, a faptelor noastre bune sau a religiozității noastre, se lovește de această întrebare: Nu suntem vrednici. Recunoașterea acestei realități este

[9:57]primul pas al Evangheliei. Ioan nu poate face altceva decât să plângă cu glas tare, un plâns adânc, tulburător. El simte toată greautatea realității. Dacă nimeni nu este vrednic, atunci totul este pierdut. Înseamnă că răul nu va putea fi învins. Înseamnă că păcatele nu vor fi iertate. Înseamnă că moartea va continua să domine. Înseamnă că istoria nu are un deznodomânt glorios. Noi nu vom ști dacă lumea va fi salvată sau condamnată. Este ca și cum totul rămâne suspendat în aer, fără speranță, fără rezolvare, rezolvare, fără final. Aceasta este criza din Apocalipsa 5, momentul în care întreaga creație își ține răsuflarea. Și este esențial să

[10:52]simțim și noi această tensiune, această durere, că doar așa vom putea aprecia măreția celui care urmează să intre în scenă. Ioan a plâns când a văzut consecințele finale ale păcatului la scara cosmică. Noi trăim într o lume înecată în păcat. Știrile, divertismentul, chiar și viețile noastre sunt pline de păcat. Pericolul este că ne am desensibilizat. Păcatul nu ne mai șochează. Răutatea nu ne mai frânge inima. Să i cerem lui Dumnezeu. Doamne, frânge mi inima cu lucrurile care strâng inima ta. Doamne, dă mi lacrimile Tale pentru păcatul meu. Dă mi durerea Ta pentru lumea pierdută din jurul meu. Când Ioan se uită la casa ta fără Hristos, el vede că este deasupra iadului. Când se uită la România fără Hristos, vede că este deasupra focului ghenei. Când lumea fără Hristos este văzută cu ochii adevărați, este cea mai mare primejdie. Cine este vrednic să deschidă cartea și să i rupă

[12:01]pe cețile? Unul din bătrâni mi a zis:n plânge. Istoria nu este atât de disperată. Istoria nu i pierdută. Nu plânge pentru că familia ta nu i pierdută. Nu plânge pentru că lumea nu i pierdută. Nu plânge. Iată că leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei. Aici este soluția. Nu în puterea omului, nu în vrednicia sfinților, ci în Domnul Iisus Hristos,

[12:41]Domnul nostru. Ce spune bătrânul? Leul din seminția lui Iuda. Această expresie ne duce înapoi în Geneza 49, unde Iacob profețește că din Iuda va ieși un conducător puternic ca un leu impunător, nobil, înfricoșător pentru vrăjmași. Iisus este acest leu, regele promis cu o forță biruitoare, o autoritate supremă și o prezență de necontestat. Merge la partea a doua, rădăcina lui David. Aceasta este o referință la Isaia 16. Iisus nu este doar un urmaș al lui David, ci este rădăcina, sursa,

[13:28]originea, fundamentul. El este regele veșnic, Mesia promis, împlinirea tuturor făgăduințelor lui Dumnezeu. Tronul lui David nu este gol, este ocupat de cel care domnește în glorie. a biruit. Aceasta este cheia, dragilor. Nu doar că Iisus este leu, nu doar că el este rădăcina lui David, ci El a biruit prin moartea și învierea sa. Iisus a câștigat dreptul unic de a deschide sulul. El este autoritatea sau El are autoritatea ca să dezvăluie sfârșitul istoriei și puterea de a asigura toate promisiunile lui Dumnezeu

[14:16]că se vor împlini așa cum sunt scrise în această carte. Dragii mei, să ne bucurăm, să ne închinăm și să ne încredem în acela care a biruit pentru noi. Te confrunți cu o ispită care pare prea puternică. Te lupți cu o nedreptate care te face să te simți neputincios. Te simți atacat spiritual. Roagă te celui care are toată puterea și autoritatea de a zdromi pe vrăjmașii tăi și de a ți aduce biruință. El nu este doar un mântuitor fără milă. El este un rege biruitor care luptă pentru poporul său, luptă pentru tine, luptă pentru mine și la mijloc, între scaun de domnie și cele patru făpturi vii și întrebăare

[15:14]un miel. Ia uitați cum spune Ioan. Părea junghiat și avea șapte coarne și șapte oi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul. Tocmai am auzit vestea triumfătoare. Leul din seminția lui Iuda a biruit. Ioan se întoarce plin de de așteptare să vadă un leu impunător, o fiară regală, o imagine de o forță neînduplecată. Dar ce vede Ioan?

[15:46]Un miel. Un miel ca în junghiat. Este un moment șocat. Șocant. Este un paradox divin în limbajul Apocalipsei. Leul era mielul, mielul era leul. Nu doi mesia diferiți, nu două figuri contradictorii și un singur mântuitor revelat în două moduri: puternic și blând, războinic și jertfitor, rege și răscumpărător. Iisus este mielul, așa cum spunea Ioan Botezătorul: "Iată mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii." Dar acest miel slab, nu este neajutorat. Este un miel cu șapte coarne și șapte ochi. Șapte coarne simbolizează puterea și autoritatea completă. El este atotputernic. Șapte ochi arată cunoaștere și înțelepciune perfectă. El este omniscient. Acest miel aparent slab este în

[16:54]realitate regele glorificat cu toată autoritatea în cer și pe pământ. Și totuși Ioan observă că acest miel stătea cum? Ca înjunghiat. este viu, da, este glorificat, dar poartă urmele pământului, poartă urmele noastre, poartă urmele morții. Acest detaliu nu este întâmplător, este esențial pentru Evanghelie, pentru că Iisus nu a biruit omorându și dușmanii, ci dându și viața pentru ei. El a cucerit păcatul. El a cucerit moartea și iadul nu prin forță brută, ci prin dragoste jertfitoare. Aceasta este inima Evangheliei. Puterea lui Dumnezeu s a arătat în slăbiciunea crucii. Victoria lui Hristos a venit prin suferință și tocmai acest miel este vrednic să ia sulul și să dezvăluie destinul creației. De ce? pentru că el a murit și a înviat, pentru că a plătit

[18:04]prețul mântuirei, pentru că el este vrednicul. Dragii mei, faptul că mielul poartă încă semnele rănilor sale făcute de noi este o sursă de mângâiere infinită pentru noi. El este un mare preot care poate simți cu noi în suferințele noastre, pentru că el însuși a suferit. Când ești rănit, când treci prin durere, privește la mielul înjunghiat. El înțelege mai mult, cicatricile sunt dovada că Dumnezeu poate lua cele mai adânși răni și poate să le transforme într un trofeu ale harului și ale biruinței. Poate fiecare dintre noi avem anumite cicatrici. Haideți să i le predăm Domnului Iisus Hristos. El poate face același lucru și cu rănile mele și cu rănile tale. Mielul care te a iubit și a murit pentru tine este același care are acum șapte coarne și șapte ochi. Te confrunți cu o situație care e pare imposibilă, cu o situație care pare copleșitoare.

[19:17]Aș vrea să spun că mielul știe. Mielul este atotputernic. El are puterea de a interveni. Treci printr o perioadă de confuzie și nu nu înțelegi ce se întâmplă. Mielul este atotștiutor. El vede totul. El înțelege totul perfect. Trebuie doar să i predăm problemele cu care ne confruntăm. Deci trebuie să i predăm problemele, trebuie să i predăm fricile, trebuie să i predămitorul în mâna mielului. Știind că el are dragoste jertfitoare și dorește binele meu, dorește binele tău, dar în același timp are și puterea și înțelepciunea infinită de a realiza tot ceea ce noi cerem dacă i după voia sa. Ajungem acum la momentul de vârf.

[20:10]Mielul cel înjunghiat, dar viu, se apropie de tron și ce face? Ia zulul din mâna dreaptă a celui ce șade pe scaun de domnie. Aceasta este acțiunea care schimbă totul. Fiecare dintre noi avem pergamente sigilate în viața noastră. un viitor necunoscut, o suferință pe care n o înțelegem, o întrebare la care nu avem răspuns. Ne luptăm de multe ori căutăm să încercăm și să forțăm pețele. Să vedem de ce devenim anxioși, pentru că nu putem să citim ceea ce scrie în ele. asemenea Tatălui care a încredințat pergamentul cosmic mielului. Și noi suntem chemați să încredințăm micile noastre pergamente sigilate în mâinile celui care știe totul, în mâinile celui care are toată puterea.

[21:09]De multe ori trebuie să spunem: „Doamne, nu înțeleg viitorul acestei situații. Nu pot controla rezultatul, dar tu ești vrednic. Tu ai luat marele pergament, așa că poți să l legi și pe al meu. Mă încred în tine. Te ai întrebat vreodată ce se întâmplă cu rugăciunile tale, unea junghele? Ai avut vreodată senzația că rugăciunea aceea a fost pierdută? S a pulverizat în univers? N a băgat o nimeni în seamă? Când Ioan vede tronul de slavă ai lui Dumnezeu, când vede cartea cu toate secretele istoriei, când îl vede pe mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii, știți ce mai vede? Niște potire de aur care sunt în care sunt așezate.

[22:01]Ce credeți? Rugăciunile mele, rugăciunile tale, rugăciunile sfinților. Rugăciunile noastre sunt prezentate înaintea scaun de domnie a lui Dumnezeu în cea mai extraordinară scenă. Heruvimii sunt coală, bătrânii sunt coală, potirile sunt acolo, rugăciunile noastre sunt gata să fie prezentate înaintea lui Dumnezeu, dar nu prezentate în orice fel de atmosferă seacă. Când rugăciunile ajung în cer, ajung în cel mai grozav context. și ne spune aici când au luat alăutele și potirile cu aur care sunt pline cu rugăciunile noastre, cântau o cântare nouă și ziceau: Vrednic ești tu să iei cartea și să i rupe cețile, căci ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu cu sângele tău oameni din orice seminție, din orice limbă, din orice norod și de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru și ei vor împărăți pe pământ.

[23:09]Când se prezintă rugăciunile noastre, heruvimile heruvimii slavei și bătrânei încep cântarea. Cerul e plin de cântare. Este cel mai grozav concert din tot universul. Și încep să cânte heruvimii. Sunt acompaniați de bătrâni. cântă într o splendoare extraordinară și cântarea lor este: "Vrednic ești tu să iei cartea?" Întrebarea a fost: Cine este vrednic? Știți ce spune cântarea? Iisus Hristos este vrednic. Vrednic ești tu să iei cartea și să i rupe cețile. De ce ești vrednic? Pentru că ai răscumpărat. Vrednicia de a conduce istoria este este câștigată prin răscumpărare, nu prin apăsare. Este o cântare aranjată extraordinar de frumos. Încep cei patru heruvimi, se adaugă la ei cei 24 de bătrâni și apoi într un crescendo ceresc, în versetul 11 spune: M am uitat și împrejurul scaun de domnie, în jurul făpturilor vii și în jurul bătrânilor. Am auzit glasul multor îngeri. Câți erau?

[24:18]Ioan ne spune numărul lor era de 10000 de ori 10000 glasul multor îngeri, cifre incalculabile. Și când au început să cânte Heruvimii și bătrânii, au început să i acompanieze îngerii. Ci se întinde cântarea și prinde tot cerul. Și îngerii adaugă la ea și i spun: „Vrednic este mielul care a fost junghiat să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea și lauda. Și după acea cântare se extinde și prinde tot cosmosul. Ni se spune în versetul 13: "Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri le am auzit zicând: A celui ce șade pe scaun de domnie și a mielui să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor." Dragilor, cel mai mare concert la care poți participa este concertul cerului,

[25:16]început de Heruvim, amplificat de cei 24 de bătrâni, extins de îngeri fără număr și apoi cuprinde întreaga creație și toate făpturile cântă: Vrednic este mielul care a fost junghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda. Cel mai mare concert nu sunt concertele care le vedem aici pe pământ. Cel mai mare concert este concertul cerului. Merge într un crescendo extraordinar. Fraților, dacă există un adevăr central în cântarea aceasta nouă este acesta. Sângele lui Iisus Hristos este temelia mântuirii noastre. Versetul 9 spune clar: "Căci ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu cu sângele tău oameni din orice seminție, din orice limbă, din orice norod, din orice neam." Aceasta este Evanghelia, dragilor. Nu este o Evanghelie de autoajutorare. Nu este una de moralism, nu este una de inspirație superficială, ci este o Evanghelie a sângelui, o Evanghelie a

[26:21]crucii. Fii precaut. Fii concentrat. Dacă cineva îți predică un mesaj care evită sângele, nu ai Evanghelia lui Iisus Hristos deloc. De ce? Pentru că fără sângele lui Iisus Hristos nu există ispășire, nu există iertare, nu există salvare. Moartea lui nu este un simplu exemplu de sacrificiu nobil. Este plata reală pentru păcatul meu, pentru păcatul tău, pentru păcatul întregii omeniri. Pe cruce Iisus Hristos a satisfăcut mânia dreaptă a lui Dumnezeu împotriva păcatului. El a purtat vina noastră, a fost judecat în locul nostru, lovit pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Sângele lui a rupt lanțurile care ne legau de moarte, de păcat și de diavol. Este este vital să înțelegem că Iisus nu l a plătit pe Satan, nu a negociat cu întunericul. El a plătit prețul cerut de dreptatea lui Dumnezeu.

[27:30]A plătit pentru păcatele noastre, prin moartea Sa. Și de aceea când în cer se cântă cântarea nouă, nu este o melodie despre reușita umană, despre faptele noastre bune sau despre religie. Este o cântare despre sângele Mielului, despre o iubire care a sângerat pentru vrăjmași, despre o cruce care a biruit iadul și moartea. Aceasta este Evanghelia. E sângeroasă, dar e singura care salvează. Astăzi, dacă vrei să fii mântuit, nu te uita la tine. Uită te la mielul junghiat. Crede în sângele său. Închină te celui ce te a răscumpărat cu un preț imposibil de măsurat. Doar El este vrednic. Dacă învățarea și cunoașterea noastră despre Dumnezeu nu duc la laudă, la o închinare bucuroasă și la onoarea lui Dumnezeu, atunci am ratat. Biblia nu ne este dată ca să ne facă mai deștepți spiritual, ci mai devotați,

[28:38]mai mișcați de glorie, mai înflăcărați în închinare. Așadar, întrebarea nu este ce ai învățat din Apocalipsa 5, ci te ai închinat mai profund, mai sincer, mai plin de bucurie? Pentru că dacă toate aceste adevăruri nu ne conduc la genunchi plecați, la mâini ridicate, la inimi topite de dragoste pentru mielul lui Dumnezeu, atunci am înțeles greșit popul revelației. Biblia ne spune că în cer va fi o slujire activă, nu lenevie, ci muncă fără povară, relații curate, fără trădare, fără teamă, fără rușine, închinare și glorie.

[29:23]mereu descoperind ceva nou în Dumnezeu. Bucurie deplină, fără gol interior, fără dezamăgire, viață peste viață, nu doar existență, ci plenitudine. Fără moarte, fără mormântări, fără durere, fără oameni care plâng, doar slavă după slavă. Cum răspundem noi celui care este vrednic? Cum răspunzi tu astăzi? Dacă Iisus singur este demn, atunci el merită viața ta întreagă. Nu doar recunoașterea intelectuală, nu doar două ore duminica, ci totul.

[30:11]Dar cântarea aceasta este o cântare nouă, nu este o cântare veche. Nu este o cântare de dor, nu este o cântare de jale. Este o cântare de laudă pentru că ne a mântuit, ne a răscumpărat. Neprihăniților, cântați o cântare nouă, spune David în psalm. Nu ți vine să zici:„Doamne Iisuse, dă mi și mie o inimă nouă ca să pot cânta și eu. Dă mi și mie o cântare nouă. Mă întreb dacă vei ajunge la concertul acesta extraordinar al cerului, început de Herovim, amplificat de cei 24 de bătrâni, extins

[30:54]de îngeri fără număr și apoi cuprinde întreg universul. Dar înainte de a ajunge acolo, trebuie să te întâlnești cu mielul care a fost junghiat, care a venit să ia păcatele tale, pentru că așa încărcat de păcate nu poți merge acolo. Hristosul bisericii este Hristosul Scripturii, este Hristosul cerului. Scriptura și cerul sunt în armonie. Iată mielul lui Dumnezeu ce părea junghiat. Doar el. este vrednic să ia cartea. Doar el a fost vrednic să ia sulul. El este vrednic să ne mântuiască. El este vrednic să țină toată istoria în mâna sa și să conducă toată istoria către final. Așadar, astăzi te chem să l proclam pe Iisus ca Domnul, dar nu cum l au proclamat acei oameni când ai intrat în Ierusalim. Îți deschizi inima așa cum spune Romani 10. cu nouă. Dacă mărturisești pe Iisus ca Domn, să ți deschizi inima și să l

[32:02]mărturisești pe Iisus ca Domnul tău. Numai să l mărturisești, să poți să umble cu el în fiecare zi. Predă ți viața lui Iisus Hristos. Întoarce te de la păcat. Recunoaște că nu tu ții controlul istoriei, Eline controlul istoriei. Nu ți mai pune speranța în tine, în oameni, în lideri, în conducători, în lume. Pune speranța doar în cel care a biruit, cel care în cel care a câștigat deja războiul. Încrede te în cel care a fost junghiat pentru tine și a înviat pentru tine. Dragul meu,

[32:44]astăzi proclamă l pe Iisus ca Domnul și cheamă l să vină în viața ta și să ți curățească templul, templul trupului. Fiecare dintre noi avem un templu. a mers și a curățit templul de la Ierusalim. Dar el vrea să vină să curățească și templul meu și El vrea să vină să curățească și templul tău. De multe ori noi l am chemat, dar noi am predat toate domeniele. Fiecare dintre noi mai avem câte o cămăruță, mai avem câte ceva care am ținut pentru noi. Dumnezeu vrea astăzi ca să i deschidem toate cămăruțele, toate ușile și să i spunem: „Doamne Iisuse, vino în templul meu, fă curățenie, preia totul. Totul e al tău, Doamne. Nu mai am nimica. Vreau să ți predau absolut toate domeniile vieții. Vreau să fiu pregătit în orice moment să mă întâlnesc cu tine. Dar mai mult vreau să ajung pecând la acel concert. Dumnezeu să vă ajute pe fiecare dintre dumneavoastră. să vă deschideți inima,

[33:49]să vă împăcați cu Dumnezeu și într o zi să ne vedem cu toții la acel concert. Amin.