Cu un picior în lume și un picior în biserică (Adrian Chelu)

[0:00]Dacă stăm să ne gândim la ideea de compromis, când vine vorba între doi oameni, între două părți, un compromis poate să însemne că fiecare parte ar putea să cedeze câte puțin și fiecare parte să ajungă la un numitor comun oarecum și pare rezonabil. Nu e neapărat să spunem un lucru anormal. Se întâmplă între oameni să mai cădem la compromisuri. Uneori poate chiar este necesar, dar ce se întâmplă atunci când compromisul nu mai este între doi oameni, ci este între noi și Dumnezeu? Ce trebuie Ce se poate întâmpla atunci? Ce se întâmplă când trebuie să cedăm poate din principiile noastre de credință, din valorile pe care le am primit de la Dumnezeu ca să dăm mai bine în fața oamenilor, ca să ieșim dintr o situație mai grea? Acceptă oare Dumnezeu compromisul? Și dacă ne uităm în cuvântul lui Dumnezeu, în cartea Apocalipsa, la capitolul 3,

[1:10]versetul 15, avem răspunsul. Știu faptele tale că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot, dar fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura mea. Și observăm că Dumnezeu nu agreează această zonă de mijloc, această așa așa zisă zonă gri. Dumnezeu nu are nevoie de oameni căldicei care să încerce să stea cu un picior în lume și cu un picior în biserică. Fie suntem ai lui, fie nu suntem. Și aș vrea să ne uităm astăzi la două exemple din Sfânta Scriptură. Două exemple foarte diferite care ne arată două căi complet opuse. Pe departe avem pe cei trei tineri pe care ă îi vedem în Nebuc în țara Babilonului și a Dragșa și a Betnego, care au refuzat care categoric să facă compromis. Și pe de altă parte, aș vrea să ne uităm puțin și la istoria altui personaj din Scriptură și anume Samson, un om binecuvântat de Dumnezeu, un om care a avut Duhul lui

[2:21]Dumnezeu peste el, dar care a făcut compromis după compromis până a pierdut totul. și Draak, Meșac și Abetnego, cei trei tineri care au rămas în istorie ca un exemplu de integritate. Cei care au refuzat compromisul. Dacă ne gândim la contextul din vremea aceea, împăratul Nebucarnețar, cel mai puternic împărat, a ridicat un chip de aur și regula era simplă, o poruncă simplă. Când se aude muzica, toată lumea, toți trebuiau să închine, să se închine chipului. Cine nu se închina era urma să fie aruncat în cuptorul cu foc. Simplu, foarte clar, fără nicio negociere. Era totul foarte clar. Și să ne închipuim puțin scena de atunci. Mii de oameni adunați, demnitari, guvernatori, soldați, oameni din diferite pături sociale, unii mai înalți în rang decât decât ceilalți. Toți, dar toți erau sub împărat și toți trebuiau să se închine împăratului și ei să fie singurii care au să rămână

[3:28]în picioare. Să ne imaginăm această această acest moment de atunci când toți ochii urmează să se întoarcă către tine, să știi că poate urmează moartea cel mai probabil. Ce presiune poate au avut ei asupra lor, asupra ă asupra sufletului lor și poate că ce ispite poate că au avut să se închine și ei, să comită compromisul. Ar fi putut acești tineri să găsească oare scuze? Eu cred că da, pentru că și ei erau oameni. Ar fi putut să găsească multe scuze. Puteau să zică: "Hai că facem lucrul acesta doar de data asta, o dată, apoi gata, ne pocăim." Cât poate să dureze o închinăciune? 10 minute. Merită să murim pentru 10 minute? Sau puteau să se gândească toată lumea o face. Mai sunt evrei pe aici cu mâinile? și stau și mă gândesc, nu știu, nu spune Sfânta Scriptură, dar să vadă în jurul lor pe fratele lor cu care s au întâlnit la închinare, poate în locul în care se

[4:30]adunau. S a plecat și s a făcut o triere acolo și ei au văzut exact că ei au fost doar ei din tot neamul lor. Poate poate că i a durut, că ei au fost singurii care au rămas în picioare. Aveau posibilitatea să să zică multe scuze. Puteau să spună că este doar un act politic, nu este un act religios. Dumnezeu știe că noi avem inima întreagă asupra lui, îndreptată asupra lui. Noi ne închinăm lui Dumnezeu, dar acum e ceva, e un simbol ăsta, nu contează. Dar ei nu s au gândit așa. Răspunsul lor este clar, răspicat și ei spun că noi n

[5:06]avem nevoie să ți răspundem ție, împărate la cele de mai sus. Dumnezeul nostru căruia îi slujim poate să ne scoată din cuptor și ne va scoate din mâna ta, împărate și chiar dacă n ar face, noi tot n o să ne închinăm. Ce mânie oare a simțit neb carnețar în momentele acelea? Cred că ardea de mânie. Cum să zică cineva așa ceva? În în fața întregii mulțimi de oameni, în fața mii de oameni să fie așa de făimat. Și observați puterea cuvintelor pe care acești tineri au spus. Ei spun trei lucruri esențiale. În primul rând, ei nu erau îngrijorați de răspunsul pe care trebuiau să l dea și anume noi n avem nevoie să răspundem. Nu se gândeau că era, adică ei știau pe cine au în față. Puterea absolută din vremea aceea era împăratul și totuși i au spus cuvintele acestea în fața puterii supreme. Ei nu tremurau, n au stat să negocieze cu împăratul. Știi, împărate, noi venim din altă cultură, avem alte, Dumnezeul nostru nu ne

[6:03]îngăduie să facem lucrul acesta. N au stat la negociere. Poziția lor era clară și fermă. În al doilea rând și au declarat încrederea în Dumnezeu când au spus că Dumnezeul nostru poate să ne scoată. Știau că Dumnezeu era mai mare decât orice cuptor, decât orice amenințare care putea să se asupra lor. Și în al treilea rând, și acesta este un lucru care m a uimit cel mai mult, loialitatea lor nu era condiționată de izbăvire. Ei au zis: „Și dacă n ar face Dumnezeu lucrul acesta și chiar dacă nu m ar nu ne ar scăpa, au mers până la capăt credința lor în Dumnezeu, fără să știe dacă Dumnezeu îi va izbăvi sau nu. Nu au condiționat ascultarea de rezultat. au ascultat indiferent de ceea ce urma să se întâmple. Și lucrul acesta este o dovadă de mare credință. Știm care a fost rezultatul. Dumnezeu a fost cu ei în cuptor. Dumnezeu nu i a scăpat de cuptor, dar a fost prezent cu ei în foc.

[7:00]Dumnezeu a și Nebucarnețar a mai văzut încă un om, al patrulea om acolo în cuptor. Și acești tineri au ieșit tefer și nevătămați din mijlocul focului. Și ce imagine frumoasă. Vedem cum fidelitatea lor față de Dumnezeu a adus slavă lui Dumnezeu din partea împăratului și a transformat inima acestui împărat păgân. Vedem că prin exemplul acesta, atunci când compromisul este refuzat, Dumnezeu nu ne lasă singuri. Ne poate trece prin încercări, desigur, dar este cu noi. Plăcările care erau menite să îi omoare pe acești tineri, tot ce a putut să facă a fost decât să le ardă legăturile de la mâini și să elibereze.

[7:47]Oamenii care i au aruncat în cuptor au murit. soldații aceia de căldura focului și lor nici măcar părul nu le mirosea fum. Este o minune extraordinară. Și acum, frați și și surori, este la latitudinea noastră, a tuturor să decidem dacă merită sau nu, să ne punem încrederea și să nu ne compromitem înaintea Dumnezeului nostru. Acum, pe de altă parte, dacă ne întoarcem și ne gândim la celălalt personaj, Samson, vedem aici o altă imagine. Vedem consecințele devastatoare ale compromisului. În judecător, capitolul 16 finalul vieții lui Samson. Aici în capitol

[8:37]știm viața lui Samson, știm prin câte a trecut el și ce a făcut. și vedem reversul medaliei. Vedem ce se întâmplă atunci când în om al lui Dumnezeu alege calea compromisului. Știm că el la începutul el a fost un om binecuvântat de Dumnezeu. Avea Duhul lui Dumnezeu peste el. Avea o putere supranaturală. Dumnezeu îl folosea ca să izbăvească pe evrei de filisteni pentru a Asta este asta era slujba lui. Avea, putem să spunem că avea totul pe hârtie. Dar ne am întrebat vreodată cum a ajuns un om așa de binecuvântat, un om cu atâta putere, cu Duhul lui Dumnezeu,

[9:16]să moară orb în într o stare foarte grea, legat, învârtând la o râșniță ca un ca animalele care trebuiau să învârtă. Cum a reușit el să ajungă ca un animal de povară să învârtă acolo? cum s a ajuns în situația asist și răspunsul este simplu, compromis după compromis. Și dacă ne uităm la viața lui Samson, vedem că el nu a căzut dintr o dată, pentru că nimeni nu cade dintr o dată. Compromisul nu vine așa ca o prăbușire bruscă, deși poate veni, dar compromisul vine ca o alunecare lentă, vine pas cu pas, treptat, aproape imperceptibil, să nu ne dăm seama. Și mai întâi vedem că Samson a început să se îndepărteze de la principiile lui, de la menirea lui pas cu pas. Ne amintim cum a coborât la Timna și a văzut o femeie filisteancă și a vrut să seătorească cu ea. Desigur, părinții lui au fost împotrivă, dar el a zis așa și ne amintim foarte bine cuvintele. Luați o că căci î place.

[10:24]Judecător 14:3. Observați, nu a zis ă nu este voia lui Dumnezeu, ci îmi place mie, lui îi plăcea compromisul și începe acolo unde voia noastră începe să primeze peste voia lui Dumnezeu. Și mai departe în Judecători 11 16 cu versetul 1, Samson merge în Gaza, intră la o femeie desfrânată, face alt compromis, alt pas în direcția greșită, dar el încă avea putere în acel moment și poate î spunea călă că merge și așa mă descurc. Nu s a întâmplat nimic grav încă sunt bine. Și poate ne punem și noi

[11:05]întrebări de genul acesta. Lasă că e ok, merge și așa. Lasă că mă descurc eu, găsesc eu o soluție. Și vedeți, acesta este limbajul compromisului. Și apoi vine și Dalila. Și aici vedem ceva crucial că Dalila îl întreabă de trei ori de unde vine puterea lui și de trei ori Samson îi dă Dalilei un un răspuns fals. De trei ori Dalila îl pune la încercare și el îi practic Dalila îi arată de trei ori că l trădează și în ciuda tuturor acestor semne Samson nu pleacă. Samson încă rămâne acolo. De ce oare se întâmplă lucrul acesta? Pentru că compromisul orbește. Compromisul l a orbit pe Samson înainte ca să i fie scos ochii. Păcatul anesteziaază conștiința și ajungem să nu mai vedem, desigur, pericolul, deși e în fața ochilor noștri, e în fața noastră. Și în final vedem că în versetul 17 din judecătorul

[12:08]16, Samson îi spune Dalilei totul, îi dă secretul. Și în versetul 20 din Judecător 16 găsim cel cea mai cele mai triste cuvinte din toată această istorisire și anume El nu știa că Domnul se depărtase de el. Frați și surori, vă dați seama ce spune acest verset. Dumnezeu plecase din viața lui și el nici măcar nu știa lucrul acesta. Și vedem cum acesta este efectul compromisului repetat. Te obișnuiești atât de mult cu păcatul încât nu mai simți când Dumnezeu te îndepărtează. Poate că devine normal, devine așa fac toți, devine Nu este atât de grav.

[12:55]Și am văzut care au fost consecințele. Filistenii l au prins, i au scos ochii, l au legat în lanțuri și l au pus în vârtă la râșniță, în temniță. Omul cel mai puternic în Israel a ajuns robul celor pe care trebuia să îi învingă și să protejeze poporul lui Israel, robul filistenilor. Și este o imagine tragică. De ce unii rezistă și unii cad?

[13:19]Dacă punem aceste două exemple unul lângă altul, ce vedem? Adrak Meșac și Abednego, cei trei tineri, au fost puși în fața unei singure decizii, o decizie clară, radicală. te închini sau mori și au ales să nu se închine. Au ales să rămână cu inima întreagă, o inimă complet dedicată, dedicată lui Dumnezeu, fără negociere, fără jumătăți de măsură. Apoi avem pe Sanson, care pe de altă parte să știți că el n a fost pus în fața unei decizii atât de dramatice. El a căzut treptat, s a dus un compromis mic astăzi, un compromis mic mâine până când toate aceste compromisuri mici l au distrus. Și poate că aceasta este lecția pentru noi astăzi pe care putem să o tragem. De cele mai multe ori noi nu suntem puși în fața unei decizii ca cei trei tineri, în fața unui cuptor aprins. Nu trebuie mâine să decidem dacă ne păstrăm viața sau nu ne închinăm altor dumnezei.

[14:23]Dar suntem, frați și surori, puși zi de zi în fața unor compromisuri mici, aparent poate inofensive, care ușor ușor erodează relația noastră pe care o avem cu Dumnezeu. Și pot fi multe scenarii în care putem să comitem compromis, poate la servici, poate în familie, între prieteni, chiar în buzunarul nostru. Cu toții deținem deținem micile ecrane. Este atât de ușor să consumăm ce ni se oferă zi de zi fără să punem frână.

[14:57]Și care a fost diferența fundamentală între ei, între Samson și cei trei tineri? Să ne gândim că poate că diferența a stat în hotărârea pe care ei au luat o de dinainte. Cei trei tineri știau încotro merg înainte să ajungă pe câmpia Dora, în fața împăratului acolo știau. Își luaseră decizia înainte să fie puși în fața faptului. Ei știau că merg până la moarte cu Dumnezeu pentru că l cunoșteau pe Dumnezeu și aveau o relație cu el. Samson, în schimb, el nu și a luat niciodată o decizie fermă. A trăit de o zi pe alta, cum se spune, de la un compromis la altul, crezând că e ok, se descurcă până când nu s a mai descurcat. Și citim foarte frumos în Corinteni 1 Corinteni 10:1, apostolul Pavel ne avertizează astfel, dar cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. Este o avertizare fix ceea ce i s a întâmplat lui Samson.

[15:58]Și în încheiere, unde suntem noi astăzi? Să ne întrebăm cu sinceritate unde ne aflăm fiecare în parte în această istorisire. Suntem mai aproape de cei trei tineri, exemplul lor, sau mai aproape de Samson? Există poate zone în viața noastră unde am tot făcut sau facem compromisuri mici? La muncă poate am început să acceptăm anumite lucruri pe care înainte nu le am mai nu le acceptam. Sau poate în anumite relații unde am început să tolerăm ce știam că nu e bine, acum e ok. Poate ne

[16:36]gândim, poate în ce privim, poate în ce ascultăm, în lucrurile cu care ne hrănim și poate ne spunem în sinea noastră că nu e așa grav, că merge și așa, că toți fac la fel. Cei trei tineri ar fi putut și ei să găsească scuze, dar n au făcut o. În Iacov 4:17, un lucru foarte serios, spune așa: "Cine știe să facă un bine și nu l face, săvârșește un păcat." Am putea spune că, cu alte cuvinte, compromisul nu este doar când faci ceva rău, ci și când știi să faci bine și alegi să nu l faci. Când taci când ar trebui să vorbești sau poate când cedezi când ar trebui să stai ferm. Și există

[17:19]vestea bună. Vestea bună este că ăă niciodată nu este prea târziu să ne oprim. Chiar și Samson în ultimele clipe ale vieții lui, umilit, orb, în temniță, s a rugat din nou lui Dumnezeu și Dumnezeu l a ascultat. Judecător 16 cu versetul 28. Samson se roagă: „Doamne, adu ți aminte și de mine. Mai dă mi putere, mai întărește mi încă o dată de data aceasta. Și Dumnezeu este un Dumnezeu care oferă șanse, dar să nu așteptăm să ajungem în temniță. ca să ne întoarcem la el, să luăm decizia astăzi și să putem să spunem și noi ca cei trei tineri: "În fiecare zi a vieții noastre, chiar dacă nu mă mă vei izbăvi, Doamne, eu nu voi face conformis. Chiar dacă pierd afacerea, nu voi face compromis." Chiar dacă pierd acest client, nu voi face compromis. Chiar dacă pic la materia asta, la școală, la facultate, nu copiez. Și așa mai departe. Și aș vrea să închei cu cuvintele din Romani 12 cu versetul 2. Să nu vă potriviți chipului

[18:21]veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi binevoia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. și să ne rugăm ca Domnul să ne dea putere să stăm fermi prin încercările pe care trecem. să încercăm să îi cerem putere în rugăciune, să nu negociem credința noastră și să nu cedăm nici măcar pentru 10 minute în fața compromisului, ca să putem să spunem și noi, cum a zis Pavel la sfârșitul alergării lui, că a luptat lupta cea bună și a isprăvit alergarea și a păzit credința. Amin.