Cum poți fi plin de bucurie în mijlocul suferinței? (Valentin Hrihorciuc)

[0:00]Știe cineva care epistolă paulină este considerată o epistolă scrisă de un misionar către o biserică misionară? Epistola către Filipeni, nu i așa? După cum știm, e o epistolă pe care apostolul Pavel o scrie din închisoarea din Roma, fiind arestat la domiciliu, [sforăit] în lanțuri, legat de un străj, ăă așteaptă un proces care i ar fi putut aduce ăă moartea

[0:47]Și totuși, epista epistola pe care o scrie Pavel este considerată epistola bucuriei. Epistola bucuriei. În cele patru capitole de 17 ori se repetă acest cuvânt bucurie sau bucurați vă. Din nou și din nou, Pavel îndeamnă biserica din Filipii să se bucure în Domnul. Și să nu uităm acest aspect. Pavel este în închisoare și scrie această epistolă din închisoare și am putea să spunem chiar și în închisoare, el este în misiune. El vestește Evanghelia

[1:34]și asta este ceea ce eu aș numi dăruirea de sine. Dăruirea de sine. Lanțurile nu l nu l opresc din chemarea lui. Circumstanțele în care se află nu l descurajează. El continuă să predice Evanghelia chiar și în circumstanțe grele. Chiar acolo în suferință el îl predică pe Hristos. Și mi am pus întrebarea aceasta. Cum se explică această dăruire de sine extraordinară a apostolului Pavel? Cum poate un om să fie atât de predat unei cauze, cauze lui Hristos, încât circumstanțele să nu l controleze, să nu l descurajeze? Și când a început această dăruire de sine? De fapt, când citim cartea Filipeni, epistola către Filipeni, aici vedem un lanț al dăruirii de sine. Noi putem să vorbim despre dăruirea de sine a lui Pafrodit. Noi putem să vorbim despre dăruia de sine a lui Timotei, noi putem să vorbim despre dăruia de sine, bineînțeles, a lui Pavel, a Domnului Iisus. Cred că când ne gândim la epistola către Filipeni, capitolul 2,

[2:45]avem imaginea lui Hristos care părăsește slava. se se dezbracă de slavă, coboară aici pe pământ, se face om, ia un chip de om, se smerește. Ăă și bineînțeles am putea să vorbim și despre dăruirea de sine a bisericii din Filipi, dar eu aș începe cu dăruirea de sine a lui Pavel. În cazul lui Pavel, dăruirea de sine s a născut pe drumul Damascului. Citim cum

[3:13]pe drum spre Damasc, Pavel înaintează cu acest scop să i prindă pe creștini, să i pună în lanțuri, având scrisorile acelea de de acreditare, scrisorile din partea marelui preot. Și pe drum, spune cuvântul, citim în Faptele Apostolilor capitolul 9, pe drum când s a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui, a căzut la pământ și a auzit un glas care zicea: „Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?" Și el pune întrebarea aceasta: "Dar cine ești tu, Doamne?" El nu l cunoștea pe Dumnezeu, pe Domnul Iisus. Cine ești tu, Doamne? El credea că face o treabă bună, că l slujește pe Dumnezeu și

[3:54]aude răspunsul. Eu sunt Iisus pe care pe care l prigonești. Și a doua întrebare pe care o pune Saul este aceasta: Ce vrei să fac? Și acesta este momentul schimbării de macază în viața lui Pavel. În urma acestei intervenții supranaturale, Saul nu mai este Saul. El este, așa cum îl știm noi, Pavel. Totul se schimbă în viața lui. Valorile lui se schimbă, prioritățile se schimbă, direcția în viața lui se schimbă, atitudinea lui se schimbă. El primește o chemare de apostol al neamurilor, după cum știm. Și preocuparea lui a fost să

[4:34]câștige suflete pentru împărăția lui Dumnezeu. Până la sfârșitul vieții, asta face apostolul Pavel. Dar ce este dăruirea de sine? Eu aș numi dăruirea de sine jeratecul din inimă. E focul acela care arde în inima cuiva. De fapt, este răspunsul meu la dragostea lui Hristos. Atunci când cunosc dragostea lui Dumnezeu, ce a făcut Dumnezeu pentru mine? este răspunsul meu de dragoste față de dragostea lui Dumnezeu. Mi am pus întrebarea cum se explică faptul că suferința, închisoarea,

[5:19]amenințarea cu moartea nu reușesc să l descurajeze. Nu sting focul ăsta din jăraticul din inima lui Pavel, că pe noi deseori o vorbă mai aspră, o privire, o atitudine a fratelui că s a uitat nu știu cum și ne descurajează și ne scoate pe tușe și nu mai slujesc. Dar cum se explică faptul că Saul, Pavel, apostolul Pavel în lanțuri și totuși nu este descurajat? Eu aș răspunde la întrebarea aceasta. Privirea țintă la Hristos. Știți că numele lui Hristos se repetă de peste 70 de ori în epistola către Filipeni? Preocuparea numărul unu a lui Pavel este Hristos. Hristos. Și privirea aceasta țintă spre Hristos, numele lui Iisus este pomenit, cum spuneam de peste 70 de ori în cartea Filipeni, Hristos este central. Știți, Evrei 12:2 spune să nu să să ne uităm țintă la căpetenia și desăvârșirea credinței noastre. adică la Iisus Hristos și care a fost scopul dăruirii de sine a

[6:30]lui Pavel. Aș aminti, aș putea aminti multe versete. Capitolul 3, versetul 8, spune: Bancă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos, lui Hristos Iisus, Domnul meu. Pentru el am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi ca să câștig pe Hristos. El vrea să l câștige pe Hristos. Și versetul 10: și să l cunosc pe el și puterea învierii lui și părtășia suferințelor lui să mă facă asemenea cu moartea lui. Și vrea Pavel să l cunoască pe Hristos. Hristos. El îl vi pe Hristos. Dacă l scoteai pe Hristos din viața lui nu rămânea nimic. O religie. O religie doar un sistem religios.

[7:18]Dar în centrul vieții lui este Hristos. Cărui scop s a dăruit Pavel cunoașterii lui Hristos. Pavel a gustat și a văzut ce bun este Domnul. Pentru Pavel Hristos a devenit totul, comoara de preț și nimic altceva nu mai conta. Nu mai contează pentru el. Căci pentru mine a trăi, zice Pavel, este Hristos. Și acest verset îl găsiți în cartea Filipeni. Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri, nicio problemă. Mai mult decât atât, este un câștig. spunea cineva:„Doar cel care poate să spună prima parte a versetului, căci pentru mine a trăi este Hristos, poate să meargă în continuare să spună că pentru mine a muri. Este un câștig.

[8:08]Ați văzut oameni înainte de moarte disperați, fără nicio nădejde? Ce har să l cunoști pe Hristos. Pentru Pavel Hristos era totul, sursa vieții lui, motivația lui, scopul vieții lui. Cineva a semănă viața noastră de creștini cu o mașină de spălat. Și mi s a părut interesantă imaginea aceasta. Știți când cumperi o mașină de spălat, ce trebuie să faci cu ea? S o centrezi bine pe piciorușe, s o să te asiguri că este stabilă pe piciorușe, că e centrată. Și deseori

[8:48]avem o mașină de de spălat mai veche așa și face zgomot unde ai pus o în bucătărie sau în baie mai mult zgomot și îți zguduie pentru că e mașina aceea în funcțiune și deseori viața noastră se aseamănă așa cu o mașină. Noi spunem că noi suntem cu Domnul, noi îl slujim pe Domnul. Dar dacă Domnul nu este în centrul vieții noastre, de multe ori viața noastră arată așa ca se aseamnă cu o mașină de spălat descentrată. De ce? Pentru că Hristos nu e în centrul vieții mele. Da, e Hristos. Eu zic că l slujesc pe Hristos. E undeva în Hristos, dar nu e nu e nu i în centrul vieții mele. Ce vrea Pavel? Vrea să l cunoască pe Hristos, să l cunoască pe binefăcătorul lui, pe salvatorul lui, cel care i a dat viață și el vrea să l cunoască pe el. Un alt aspect al [sforăit] un alt aspect al scopului din viața lui Pavel a fost ăă să devină ca Hristos, să devină ca el și să mă fac asemenea cu moartea lui. Să mă fac asemenea.

[9:52]Asta ne vorbește de faptul că el își dorește. E e e dorința aceasta profundă, caracterul lui să l reflecte pe Hristos. Știți când citim despre fiul risipitor, vine la tatăl lui și spune: „Tată, dă mi partea mea de avere." Și tatăl îi dă partea lui de avere. Și deseori și noi venim la tata, dă mi, dă mi, Doamne, dă mi aia, dă mi aia. Gândiți vă la Pavel, la Pavel acolo în închisoare. Păi, el ar fi putut să spună: „Doamne, eliberează mă! Doamne, scoate mă de aici. Fraților, rugați vă pentru mine să fiu eliberat din pușcărie. Păi, nu era nu era un context ușor. Cu toate astea, nu vedem solicitarea aceasta de rugăciune fraților, rugați vă pentru eliberarea mea. Dar dorința lui este să fie ca el.

[10:44]Doamne, dă mi, Doamne, vreau, vreau, vreau și venim cu cererile noastre că vrem, vrem și nu ne săturăm. zice Pavel: "Și să mă fac asemenea lui. Să mă fac asemenea lui." Vine fiul risipitor, se întoarce la tatăl lui, dar cu pocăință, cu și spune: „Tată, nu sunt vrednic să mă chem fiul tău. Fă mă, fă mă ca pe unul din argații tăi. Ce diferență? Dă mi, dă mi, dă mi. Și să spui: „Fă mă, vreau să fiu asemenea. Să mă asemăn cu moartea lui, să mă identific." Și apoi, bineînțeles, un alt aspect al scopului dăruirii de sinea lui Pavel este predicarea Evangheliei. Din orice fibră, el dorește ca Evanghelia să fie predicată. El s a dăruit pe sine predicării, înaintării Evangheliei. Capitolul 1, versetul 12. Vreau să știți, fraților, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească și pretutindeni aiurea toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Iisus

[11:47]Hristos. El este pus în lanțuri din pricină că predică pe Iisus Hristos, predică Evanghelia. Sunt convins că mulți dintre dumneavoastră ați citit biografia lui Hass Taylor. Hasson Taylor a fost misionar engleză în China în secolul 19. Ce ar fi putut să motiveze un tânăr care studia medicina, avea o carieră în față, să renunțe la studiile lui, să plece misionar în China, dacă nu dragostea pentru Hristos. A slujit 51 de ani în China. 125000 de

[12:28]chinezi s au convertit la creștinism. Au fost deschise sute de biserici pe tot întinsul Chinei. Peste 800 de misionari au plecat prin China Inland Mission. Foarte interesantă biografie. scrie Howard Taylor, fratele lui, scrie o biografie și spune: "Hassen avea multe secrete pentru că a umblat cu Dumnezeu." Zice: „Fratele meu, el a umblat, a fost un om care a umblat cu Dumnezeu și a avut multe secrete, dar a avut un secret special în viața lui. Frumusețea lui Hristos. dorea să l cunoască frumusețea lui Hristos. Își lua la revedere de la mama lui și de fapt îi scrie o scrisoare și mama plănuia să vină să și ia la revedere de la corabia aceea care pleca în larg și a zis: „Mamă, poate este mai bine să rămâi acasă pentru că își dădea seama că inima ei va fi afectată sentimental." Și a zis: „Mamă, este mai bine să ți găsești să ți găsești bucuria și mângâierea în Hristos." și zice: „Și eu mă voi bucura de

[13:31]prezența lui Hristos." Priviți un tânăr care pleacă în misiune. Zice: „Mamă, bucură te de prezența lui Hristos. Bucură te și asta să ți aducă ție mângâiere că ne va fi greu, grea despărțirea aceasta zice: „Și eu voi continua, voi merge." Și atunci misionarii își luau sicriul cu ei pentru că nu aveau garanția că se mai întorc acasă, că se mai întorc în viață și și vor mai vedea pe cei dragi ai lor. Dar el se duce cu Hristos. Hristos era atât de real în viața lui. Cât de real este în viața noastră? Pe noi ce ne motivează în slujire? Și privim deseori în adunări și vedem atâta apatie și vedem atâta indiferență și atâta delăsare și atâta detașare de lucrare. Ori când privești în viața apostolului Pavel, vezi el îl el îl dorește pe Hristos. dorește să l facă de cunoscut pe Hristos, să l cunosc pe el, să mă facă asemenea cu moartea lui.

[14:27]Aș vrea să mai zăbovim puțin despre și să vedem dăruirea de sine a Domnului Iisus. Pavel continuă și în mod special, cum spuneam în capitolul 2, zice: „Să aveți în voi gândul acesta care era în Hristos Iisus. Și ce gând era în Hristos Iisus? Care era gândul de dăruire de sine, de jertfă, de sacrificiu. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, n a socotit ca un lucru de de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu. Aici e o profunzime extraordinară. Cuvintele noastre cu greu ar putea descrie bogăția aceasta. Frații de la institut probabil pătrund în textul original și dau explicații mult mai pătrunzătoare și mai bogată. Dar spune ă Pavel aici măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n a crezut ca un lucru de apuca să fie deopotrivă cu Dumnezeu. S a dezbrăcat pe sine. Chenosis s a dezbrăcat pe sine însuși și a luat un trup un chip de rob, făcându

[15:30]se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om. S a smerit. S a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce. Hristos din dragoste pentru noi acceptă limitarea umană. Renunță la prerogativele sale divine, la privilegiile divine. Trăiește ca un slujitor. Putea să trăiască ca un domn, dar trăiește ca un slujitor. Avem imaginea aia. Ia ligheanul, toarnă apă, spală picioarele ucenicilor, ia ștergarul, șterge picioarele ucenicilor. Însuși Domnul Iisus spune [voce dreasă]Ioan 15:13 este mai mare dragoste decât să și dea cineva viața pentru prietenii săi. Ori el și a dat viața pentru dușmanii săi. Noi, pe când eram noi vrăjmași ai lui Dumnezeu, Hristos coboară, se întrupează, își dă viața pentru noi. Dar cu ce scop s a dăruit pe sine? Domnul Iisus Hristos. It 2 cu spune

[16:35]întit spune cred că mi am notat greșit acest verset spune el s a dat pe sine pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să și curățească un popor care să fie al lui plin de râvnă pentru fapte bune. El s a dat pe sine ca să le răscumpere, ca să și formeze un popor. Cu ce scop s a dăruit pe sine Hristos ca să ne răscumpere de din fără de lege, să și constituie, să și formeze un popor. Galateni 1:4. El s a dat pe sine pentru păcatele noastre. De ce s a dat Hristos? El s a dat pe sine pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului și Tatălui nostru, ca să ne smulgă din acest veac rău. 1 Petru 2:24 ca să ne aducă la Dumnezeu, el a purtat păcatele noastre în trupul său pe lemn pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire.

[17:41]Am auzit cândva despre un bărbat care era pe un doc și se plimba și s a împiedicat de o frânghie și a căzut în apă. Nu știa să înoate. S a dus la fund, s a ridicat în disperare, dădea din mâini și a strigat: Ajutor! Să mă ajute cineva și s a dus la fund. N a fost nimeni să l salveze. Nu departe de locul respectiv era un alt un tânăr care stătea la soare pe un șezlong și a asistat la toată scena aceasta și nu s a ridicat din șezlong, privea toată scena. Rudele care erau mai departe au aflat și și au fost atât de deranjați și atât de revoltați cum un tânăr s a dovedit că știa era chiar și bun în întotor și au zis: „Îl dăm în judecată". Și l au dat în judecat pe acest tânăr care a stat acolo în Șlong și instanța a dat

[18:45]verdictul. A zis: „Aest tânăr este nevinovat. n a avut nicio datorie morală să l salveze pe cel care s a înecat. Și asta ne ne aduce aminte de cuvintele lui Cain. Sunt eu păzitorul fratelui meu? M n am nicio obligație. Oare chiar n avem nicio obligație? Noi pe când eram păcătoși, Hristos din cer nu stă nepăsător. Hristos vine, coboară, se dă pe sine ca să ne răscumpere din acest veac rău, ca să ne aducă la Dumnezeu, spune cuvântul. Apoi aș vrea să vedem

[19:26]în al treilea rând și dăruirea de sine a bisericii din Filipii. Și pun întrebarea: Cu ce scop s au dăruit filipenii pe sine? E foarte frumos când citești epistola din către Filipeni, imediat ne sar așa în ochi faptul că filipenii s au dăruit proclamării Evangheliei. În primul rând, Filipeni 1:3 zice: "În toate privințele, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toți cu bucurie, pentru partea pe care o luați la Evanghelie din cea dintâi zi până astăzi", spune Pavel. Partea pe care o luați la Evanghelie, Filipenii au fost părtași, predică evanghelia, au pe inimă dorința asta să predice Evanghelia.

[20:17]Ei nu stau pasivi, ei nu sunt indiferenți, ei participă activ la proclamarea evangheliei. Și Pavel aici le mulțumește filipenilor pentru partea pe care o iau ei la înaintarea Evangheliei. Știți cum când știm Fapte 16, dacă vrem să știm cum s a format biserica din Filipii, citiți Cartea Filipeni, capitolul 16. Ă cum în urma unei viziuni, el este călăuzit. Am zis greșit. Fapte 16, bineînțeles. Da. Faptele Apostolilor, capitolul 16. În urma unei viziuni, Pavel ajunge în Filipi, prima cetate din ținutul Macedoniei și acolo femeile strânse pe malul apei să se închine și Domnul îi deschide inima Lidiei. Și apoi știm și roaba aceea cu duh de ghicire. Pavel o exorcizează. Apoi știm de temnicer care se întoarce la Dumnezeu. Dar când scria Pavel această epistolă către filipeni au trecut 10 ani. Și cu toate acestea biserica din Filipii este părtașă lucrării la care i a chemat

[21:21]Dumnezeu pe apostolul Pavel. Și nu era Facebook pe vremea aia, nu era Instagram, nu erau rețele de socializare. Pavel să fi mers în Corinteni, să fi pus o poză cu frații din Corinteni. Fraților, sunt în Corint, acuma sunt în Colose, acuma sunt acolo și acolo. Nu erau mijloacele acestea. De unde au știut biserica aceasta unde este Pavel? Și biserica aceasta este pe urmele lui Pavel și sunt părtași la lucrarea pe care o face Dumnezeu, Duhul Sfânt, prin apostolul Pavel. Sunt părtași. Și Pavel scrie această epistolă să să mulțumească bisericii din Filipii pentru partea pe care o iau ei la Evanghelie. Ei sunt părtași la înaintarea Evangheliei. Ce exemplu frumos! Biserica aceasta are această legătură, această părtășie și acolo termenul este coinonia, părtășie. Această legătură a duhului, părtășia Duhului care este spirituală. >> [voce dreasă]

[22:17]>> iau legătura aceasta, o o unitate la nivel de duh cu apostolul Pavel, o părtășie strânsă, participare, comuniune strânsă, parteneriat. Ce frumos când o biserică locală este parteneră cu misionarul care lucrează acolo pe câmpul de ă de misiune. Apoi vedem un parteneriat al bisericii din Filipii în rugăciune cu apostolul Pavel. Și aici în versetul 4 spune Pavel: În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți cu bucurie

[22:54]și ce har ca cineva precum Pavel să se roage pentru biserica ta. Și priviți în versetul 13 că știu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Iisus Hristos. Pavel se roagă pentru biserica din Filipii și biserica din Filipii se roagă pentru Pavel și spune: "În toate rugăciunile mele, acolo era o rugăciune continuă. El sprijină, el nu i uită, e îi poartă în inima lui pe Filipeni. El el e conectat la biserica din Filipii și el se roagă continuu pentru Filipeni. Nu i a uitat după atâta timp. Și biserica din Filipii mijlocește, stăruie rugăciune și se roagă pentru apostolul Pavel. Și aceasta e rugăciunea născută din slujire, dragii mei, din tranșee. Nu era o rugăciune contemplativă în care Pavel sau biserica aceasta să se gândească ce să i spună, ce cuvinte să i spună lui

[23:54]Dumnezeu. Nu. Pavel se roagă și din durerea lui, din suferința lui, din lanțurile lui, din provocările slujirii, din tensiunile pe care le trăiește, din atacurile demonice, împotrivir Satanei din de acolo din tranșei. El se roagă. El mijlocește în toate rugăciunile lui. Ce frumos! Și biserica mijlocește pentru misionarul ei. Știți imaginea aceea sau ce spunea William Carry? Spunea: „Eu voi coborî în fântână, pe funie în fântână, dacă voi veți ținea de frânghie." Și Paul Washer preia această imagine a misionarului care coboară într o mină sau într o fântână și nu este lucru ușor, este un risc acolo. Și spune și a întrebat biserica: Fraților, priviți mâinile voastre. Sunt ele de răni? Sunt ele rănite? Sunt ele însângerate? Ținem, suntem cei care ținem de frânghie. Sunt frați care dau lupte imense. În lucrare. Sunt sunt provocări, sunt sunt tot felul de atacuri ale celui rău. E nevoie de această susținere în rugăciune. Și biserica din Filipi, ce

[25:00]frumos, ce exemplu frumos, care se roagă, care luptă în rugăciune pentru Pavel, care l susține în rugăciune pe apostolul Pavel. Și apoi vreau să mai observați un aspect, susținerea financiară spune în capitolul 4 versetul 15: „Știți și voi înșivă, filipenilor, că la începutul Evangheliei când am plecat din Macedonia, nicio biserică n a avut legătură cu mine în ceea ce privește darea și primirea afară de voi. Căci mi am mi ați trimis în Tesalonic o dată și chiar de două ori ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după darul, spune Pavel, dimpotrivă, umblu după câștigul care prisusește în folosul vostru. Cine dă, lui își dă. Spune Pavel: Investiția voastră este în banca cerului. Dumnezeu ia aminte. Dumnezeu va binecuvânta. Zice: „Ăsta este în folosul vostru. Și ce dă fiecare e treaba lui înaintea lui Dumnezeu cât a hotărât el. Nimeni nu te poate forța să dai. Nimeni nu te poate obliga să dai. A fost dorința lor. A

[25:59]fost a fost inima lor. A izvorât din inima lor. Dar spune Pavel: "Ce ați dat voi este un miros de este un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită și plăcută înaintea lui Dumnezeu. Dărnicia voastră este o jertfă înaintea lui Dumnezeu." Și biserica din Filipi în câteva rânduri trimite acest dar financiar lui Pavel. Și gândiți vă că au trecut 10 ani. Și cu toate acestea îl trimit pe Pafrodit, trimit pe cutare, pe urmele lui, primesc informații, duc informații bisericii. Biserica asta a vrut să fie conectată și nu era nici email, nici WhatsApp, nici nu știu ce rețele. Dar cu toate astea ei stau aproape de misionarul lor, de apostolul Pavel. Îi spune Pavel: „Astta e o investiție în eternitate. Ce faceți voi? Pe cine dă cu bucurie? spune cuvântul îl iubește Dumnezeu. A doua Corinteni 9:7 și apoi la al patrulea aspect cu care închei. Ei sunt părtași la această susținere

[27:01]practică, sprijinul emoțional. Ăă capitolul 4 versetul 14 spune Pavel: „Dar bine ați făcut că ați luat parte în strămorarea mea. Bine ați făcut. Pavel este la închisoare, înde aceste cuvinte. Ce bine este că simte biserica din Filipi aproape de el. Zice: "Bine ați făcut." O mare încurajare pentru apostolul Pavel. Ce bine este când treci prin necazi, când ești într o suferință, când ești diagnosticat cu cancer, când ai nu știu ce se întâmplă cu privința copiilor, treci poate, nu știu, printr o criză financiară, ai un necaz în familie, să știi că biserica este lângă tine, frații sunt lângă tine, se interesează, îți trimit un mesaj: "Frate, mă rog pentru tine, mă rog pentru familia ta." Ce bine este să i știi pe frați lângă tine. Și spune Evrei 13:3 spune cuvântul,

[27:58]îndemnul este un imperativ acolo, o poruncă. Aduceți vă aminte de cei ce sunt în lanțuri ca și cum ați fi și voi legați cu ei, de ce i chinuiți ca unii care și voi sunteți în trup. Ce încurajari! Îmi aduc aminte am călătorit în Myanmar și fratele Coo călătoream cu el și la un moment dat îmi spune treceam printr o zonă plină de praf, așa o carieră, munți și praf, nu s a făcut ceață. Ne uitam unde frații știu drumul și zice: „Fratele, aici sunt frați de ai noștri. Zic: Aici da, aici sunt frați de ai noștri. Dar ce i aici? E o carieră de piatră. Zic, dar ce fac frații noștri aici în carieră? Zice: „Frate, toată ziua sparg piatră și noi n avem mașinării și ei cu ciocanele pregătesc piatră pentru când toarnă un asfalt sau fac un drum, asfaltul se toarnă mai rar acolo. Dar când fac un drum, pavează cât de cât un drum. Zice frații noștri piatră concasată pe diferite dimensiuni. Zic, dar de ce s frații noștri aici în închisoare? Zice: "Frate, din pricina

[29:00]credinței, din pricina credinței sunt aici în închisoare și stând de vorbă așa cu fratele, la un moment dat mi a cerut să scriu un articol pentru revista lor și am zis: „Date, pentru ce vă trebuie un articol de un frate din România? Nu l cunoaște aici nimeni. Ce vă trebuie? La ce vă ajută? zice: „Frate, e bine autoritățile să știe că frații sunt alături de noi." Mi am adus aminte de perioada comunistă când veneau frații și ne vizitau și aduceau Biblii și se rugau pentru noi să ne asigurau de dragostea lor și de rugăciunile lor continue. La fel, frații în Pakistan mi au cerut același lucru, să fiu acolo într o organizație, să scriu câteva și am zis: „Dar pentru ce? Chiar chiar n am fost în Pakistan? La ce la ce vă ajută? Nu, frate, să știi autoritățile că sunt frații cu noi. Ce bine e când simți lângă tine și în mod special când ești persecutat, când ești în necaz, când ești în suferință, să

[30:00]știi că ceilalți frați sunt lângă tine. Și asta s a întâmplat și în cazul apostolului Pavel. Când ctim cartea Filipeni, vedem aici un lanț al dăruirii de sine. Pavel, un om care s a pus în slujba Domnului pentru Evanghelie, pentru mântuirea altora și a dăruit viața, o lumânare care ardă în folosul celorlalți. Domnul Iisus s a dăruit pe sine până la moarte pentru noi, pentru răscumpărarea noastră. Biserica din Filipi s a dăruit, s a consacrat rugăciunii, s a consacrat predicării Evangheliei, s a consacrat în ceea ce privește dăruirii susținerii financiare și este consacrată și stă aproape. Îi pasă cu adevărat, e e un interes din inimă și stă aproape de misionar. Domnul să ne binecuvânteze și să binecuvânteze adunarea Antiohia, bisericile din Suceava și în vremurile acestea din urmă Domnul să

[31:08]aprindă jăraticul acela din inima noastră pentru el, să trăim pentru el, pentru slava numelui său. În curând revine Domnul Hristos pe norii cerului, cel care și a dat viața pentru noi. Și eu vreau să aud cuvintele acestea bine, robun și credincios. Domnul să ne ajute la aceasta. Amin.