Cum să nu-ți risipești viața pe lucruri trecătoare (Teodor Dobrin)

[0:00]Voi începe cu o întrebare și voi sfârși cu o întrebare. Cum stai cu dedicarea ta față de Iisus Hristos? Am să vă zic un exemplu, un exemplu foarte bun din punctul meu de vedere cu privire la dedicare înainte de a citi textul din Filipeni capitolul 3. Sigur că pot fi și alte texte despre dedicare. Nu pretind că acesta este textul cel mai consacrat, cel mai potrivit pentru dedicare. Dar apostolul Pavel, veți recunoaște, vom recunoaște că a fost un om dedicat, dedicat lui Iisus Hristos. Nu știu dacă sunt așa de mulți ca el, dar el sigur a fost. Înainte de aceasta, aș vrea să dau un exemplu cu privire la dedicare din istorie, din dintr un aspect istoric mai nu neapărat creștin,

[0:55]dar cu mulți ani în urmă, respectiv anul 1519. În 2019, de fapt, au fost 500 de ani de când imperiul Adzec s a predat. s a predat spaniolilor 500 de ani. 2019. Ei bine, în 1519, conchistadorul Hernan Cortes, ați auzit de el, a debarcat în Mexic cu 11 corăbii, în care erau 500 de soldați și 100 de marinari experimentați. Toți căutau gloria în lumea nouă. Când au ajuns în țărmul sălbatic al Mexicului, mulți au fost cuprinși de teamă, ceva foarte nou pentru ei, inedit. Unii au vrut să se întoarcă înapoi. În consecință, Cortes a poruncit ceva interesant. arde corăbile. Cu alte cuvinte, întoarcerea nu reprezintă o opțiune. Vom birui sau vom muri, vom înflori sau vom pieri, dar nu vom fugi.

[2:10]Dacă mă gândesc la Domnul Iisus Hristos, fără a continua, voi continua imediat povestirea, mă gândesc la Domnul Iisus că nu s a apărat singur și putea, nu a fugit. Voi muri, dar nu voi fugi. Deci, întoarcerea nu reprezenta opțiune. Au ars corăbile. Povestea este folosită de consilieri de afaceri și de oratorii motivaționali. Este o poveste a dedicării motivațională, fără rezerve.

[2:41]Dar trebuie să ne uităm azi în contextul în textul nostru în Filipeni capitolul 3 și să ne uităm la Pavel. De ce? Pentru că există nu doar o dedicare bună, ci există pericolul dedicării unor lucruri greșite. Eu aș vrea să spun că lumea noastră este dedicată în general lucrurilor greșite. Ce mă interesează pe mine și ce ar trebui să ne intereseze pe toți și cel interesat pe Pavel care scrie această epistolă, epistola către Filipeni și încă alte trei din închisoare este ca nu cumva și creștinii să fie dedicați în mod greșit, să aibă dedicări greșite. Există pericolul acesta. De exemplu, să luăm un exemplu, un sportiv și sunt și creștini care se dedică sportului

[3:40]și se dedică sportului, își neglizează familia. Dedicarea aceasta, deci nu este rău ceva în sine că te ai dedicat sportului. Ok, dar lucrul acesta face ca familia să fie neglijată. Dacă da, este o dedicare greșită. Alții se dedică, să zicem, succesului. Vreau să fiu un om de succes, un om de afaceri prosper. Ce este rău în asta? Nimic. Nimic. Dar dacă acest lucru

[4:15]te îndepărtează de chemarea nobilă a lui Dumnezeu, de ridicarea față de Dumnezeu, este un lucru greșit. De curând o familie din biserica noastră a s a și a dedicat așa familia, copiii i au dus tot mereu la sport, la fotbal. Au ajuns destul de buni în această în acest domeniu și acum știți ce caută acum? Încearcă să caute prieteni în biserică. De ce? Pentru că ambii băieți frumoși, sportivi, eleganți, tot ce vrei se depărtează tot mai mult de Domnul. Dedicarea este a fost deja mulți ani pe

[4:59]o linie greșită și când vrei să te întorci înapoi nu este chiar atât de simplu. Câteodată viața viața creștină, zic eu, este ca mersul pe bicicletă. Vă place să mergeți cu bicicleta? Mie îmi place. Cu bicicleta nu poți să mergi numai numai înainte. Nu are marșarier. Așa și viața de viața de credință nu are marșarier de dat înapoi. Este doar înainte. Să mergi înainte trebuie să ți păstrezi echilibrul. Cu bicicleta nu poți sta nici măcar pe loc. Foarte puțin. Ești foarte bun biciclist dacă stai mai mult pe loc. Trebuie să înaintezi. John Maxwell vorbește despre ă viață că este când e vorba de dedicare, viața nu este ușoară și nici viața de credință. Ne am întors la Dumnezeu și am impresia că e ușor. Dimpotrivă, parcă cei care s au întors la Dumnezeu au fost năpădiți de mai multe probleme uitându ne în Evanghelii și el conchide așa: Viața creștină este

[6:04]laad, nu este ușoară. Viața e la deal deloc absolut ușoară. Iar dacă ne gândim la un teolog, Iosif Vraținger spunea despre sensul vieții. Care este sensul vieții? Și vorbea despre Solomon că era dezamăgit de viață. Da, de ce a ajuns dezamăgit de viață? Nu mă ocup de lucrul acesta. Dar el spunea așa până la urmă: "Dacă viața nu are sens, ai grijă. Dacă viața n are sens și dacă te gândești n are niciun rost, atunci te gândești de ce ai ajuns acolo. Și dacă ai ajuns acolo, trebuie să te întrebi cine este dătătorul de sensuri. Pentru că noi nu putem da sens vieții. Orice dedicare am avea, de exemplu, în anumite domenii, dacă este o dedicare greșită, noi nu i putem da sens vieții, ci Dumnezeu este dătătorul de sensuri. Amin. Dați mi voie să citesc ceva din Filipeni, capitolul 3, câteva versete și apoi sigur o să mă duc și înapoi puțin de Filipeni 3 și puțin înainte față de textul care î voi citi. Voi citi

[7:14]Filipeni capitolul 3 de la versetul 1 până la versetul 10. Încolo, frații mei, bucurați vă în Domnul. Zice Pavel: „Mie nu mi este greu să vă scriu aceleași lucruri, iar vouă vă este de folos. Păziți vă de câinii aceia, păziți vă de lucrătorii aceia răi, păziți vă de scrijilații aceia, căci cei tăiați împrejur suntem noi care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Iisus și care nu ne punem încrederea în lucrurile pământești. Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământești. Observați aici dedicarea greșită. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământești, eu și mai mult. Eu care sunt tăiat împrejur a opta zi din neamul lui Israel, din simția lui Beniamin, evreu din evrei, în ce privește legea fariseu, în ce privește râvna prigonitor al bisericii cu privire la neprihănirea pe care o dă legea fără prihană. Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri, le am

[8:16]socorit ca o pierdere din pricina lui Hristos. a știut ce dedicare trebuie să aibă. Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Iisus, Domnul meu. Pentru el am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi ca să l câștig pe Hristos și să fiu găsit în el, nu având o neprihănire a mea pe care mi o dă legea, ci aceea care se primește prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință. și să l cunosc pe el și puterea învierii lui și părtășia suferințelor lui și să mă fac asemenea cu moartea lui. Amin. Dedicare.

[9:07]Eram la doctorat, doctorand și de 1000 de ori m am gândit să mă las. Nu exagerez pentru că au fost mai mulți ani decât programul Bologia. care e master și doctorat trei ani, adică cinci. Am prins programul vechi, că și eu s mai vechi și au fost mai mulți ani și m am gândit, dar cine m a pus? De ce? Credeți mă, și după ce am terminat nu am fost respectat mai mult de soție că am doctorat

[9:48]și acum du gunoiul. fac tot ce trebuie, nu am nicio problemă. Dar mă gândeam atunci să mă las. Mă gândeam să mă las de multe ori, foarte multe ori. Cred că nu am exagerat o 1000 în toți acești ani, dar veneam acasă, soția era la servici, uneori lucrase și de după masă și acasă era Adelina mea care învăța pentru medicină și așa de greu iese la medicină. Am văzut la ea câteodată plângea. Plângea efectiv. Zice, uite, pentru o materie în sesiune, cartea asta o am

[10:31]și am văzut că aproape intru în represie și am zis atunci nu mă lasă, nu mă las. Mergeam la camera ei și ziceam: Adelina, cine învață în casa asta? Noi doi. M am gândit pentru tineri. Ce vor zice tinerii din biserica mea? Că m am lăsat, care știau că nu m am dus să mă laud că fac asta. Nu, probabil acuma știu după atâta vreme, dar nu le am spus. Dar sigur că dacă eu slujesc într o biserică, oamenii știu despre mine. Normal și m am mi a fost

[11:05]rușine pentru ei să mă întorc înapoi, să mă las. Așa că m am dedicat și m am dus înainte. Aș vrea să spun trei lucruri, trei motivații pentru a trăi. Pavel arată în prima parte a textului o motivație greșită care este care cuprinde o lume întreagă într un fel și l a cuprins într un fel și pe el. Și prima această motivație este motivația interesului propriu creștini motivați de propriile interese. Eu nu văd așa departe până acolo, dar nu știu dacă vedeți aici. Da, se vede. Creștini motivați de propriile interese. Mai întâi Pavel prezintă o motivație sau motivații negative pentru a trăi. Chiar și el se prezintă pe sine ca unul care avea motivații de viață spirituală greșite. Și asta știm cu toții cu privire la Pavel. Dar cine sunt aceștia care au motivații greșite? Și întrebarea mea este epistola aceasta scrisă la toată lumea? A citit o cumva, să zicem,

[12:14]guvernatorul roman. El a scris din închisoare, dar n a trimis o la Cezar. n a zis uite așa după cum Cicero este un scriitor și scrie uite eu sunt și eu Pavel dați mi voie să văd ce scriu și eu o epistolă și vă rog s o citiți. Sau Tacitus este tot scriitor roman. Iosif Flavius a fost mai târziu deja în anul '0 când o fost cădere a Ierusalimului. Nu s a gândit să trimită la Cezar. Epistola era pentru filipeni, pentru o

[12:44]biserică și funcționa ca circulară și la celelalte biserici. Până la urmă circulară a fost spirala aceasta a mers așa departe până în Antiohia. Aleluia! Amin. Antiohia de aici și la noi a ajuns această această circulară. Ei bine, ce ce vrea să spună Pavel? El spune în versetul 21 din capitolul 2 și vă rog să vă uimiți împreună cu mine, Filipeni 2:21. Ce i drept, toți umblă

[13:14]după fuloasele lor și nu după ale lui Hristos. Uau! Asta este motivația greșită a vieții. Să umbli după foloasele tale. De ce vii la biserică? De ce slujești? De ce cânți? De ce predici? De ce te rogi? Vezi care sunt motivațiile tale. Bine, dar am menționat lucruri spirituale, dar când ne gândim la creștini care din când în când mai vin pe la biserică și slujirea lasă cu totul de dorit, mă întreb care sunt motivațiile. Și Pavel se întreba. Nu era vorba că nu e vorba că eu mă întreb cine sunt eu? Nimeni în comparație cu Pavel. Sunt doar în ca valoare în fața lui Hristos, evident. Dar cei drept, toți umblă după foloasele

[14:04]lor și nu după ale lui Iisus Hristos. Bineînțeles, când este vorba de cuvântul toți, sigur că Pavel nu se referă că fiecare persoană din biserică, nu, ci se referă la mulți. Așa cum, de exemplu, se spune despre Ioan Botezătorul că a predicat Evanghelia și toți au mers din ținutul iudeii și s au dus și l au ascultat. Acuma eu nu mi închipui că fiecare om, fiecare bărbat, fiecare femeie s a dus și a ascultat. Sunt mulți care nu l au auzit predicând pe Ioan Botezătorul, dar acesta este textul. Adică exista posibilitatea ca oricine vrea să meargă să l asculte și atunci termenul este tot. În multe texte din Scriptură avem cuvintele acestea toți și trebuie interpretate corect. Ei bine, și aici interpretăm că foarte mulți, cu toate că scrie unei biserici, erau orientați greșit, în sensul că motivațiile lor erau greșite. Cred că ne dă de gândit lucrul acesta. Vreau să am motivații curate.

[15:09]Ai tu motivații curate? Cum stai cu motivațiile tale? Asta va fi întrebarea continuu pe parcursul mesajului. Cum stai cu dedicarea ta pentru Iisus Hristos? Care sunt motivațiile tale? Dacă mă gândesc la alt verset pe care Pavel îl spune și care îl citesc din Filipeni, pentru că epistola este un întreg, deci ea este trebuie luată în întregime, așa cum este o scrisoare de la început până la sfârșit și are legătură împreună. textul așa de mare încât nu exista nicio cifră pe vremea lui Pavel. Numai la noi există cifre. Patru capitolul 4 versetul 18 sau așa mai departe. V am spus în 3 cu 18 ca să știm

[15:57]unde să căutăm. V am spus de multe ori și vă mai spun și acum plângând. Sunt mulți care se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos. Iarăși, din nou, clar interpretam, nu i vorba de cei din casa lui Cezar, ci este vorba de cei care mai mergeau pe la biserică, mulți. De aceea e foarte important să știm, să vedem, să menționăm aceste pericole, că de exemplu dacă oare chiar nu i niciun pericol astăzi, atâta atât de

[16:30]invulnerabili suntem, eu nu cred. Eu cred că și pentru noi există acest pericol. să fim orientați, să putem fi orientați sau motivați greșit, așa cum erau creștini motivați de propriile lor interese. Noi zicem vorba aceasta între noi, toți se gândesc la ei, numai eu mă gândesc la mine. Adică observați deja este un interes, un interes greșit și poți fi un creștin care ai interese greșite. Să ai interese greșite. Motivațiile contează enorm, enorm de mult.

[17:16]Păcatul este gradat în fața lui Dumnezeu, mai puțin vinovat ca motivația. Pentru că din anumite motivații eu păcătuiesc și motivația contează enorm, enorm de mult. De aceea David, noi ne uităm la David și zicem: „Dar de ce? Cum Dumnezeu iartă așa un om și așa niște păcate mari a făcut? dacă ar fi membru în biserica aceasta. Ah! Și Dumnezeu îl iartă om după inima mea. Motivațiile când David se pocăiește și se întoarce la Dumnezeu, inima lui o vede Dumnezeu și spune: "Aest om după

[18:00]inima lui Dumnezeu." Dar să nu neglijăm lucrul acesta, că într adevăr pot exista pericole. El menționează mai multe pericole în epistola către Filipeni, pericolul falșilor învățători, de exemplu, în versetul 2 pe care l am citit, păziți vă de câinii aceia. N o să mă refer la lucrul acesta. E vorba de cei care ar fi trebuit să fie tăiați împrejur sau care se tăiau împrejur. Evrei. Nu vreau să vorbim despre asta pentru că oricum bărbații la noi nu se taie împrejur și nu mai este obiectul discuției astăzi acest lucru. Dar Pavel îi numește păziți vă. Spune, păziți vă de câinii aceia, păziți vă de lucrătorii aceia răi. Păziți vă de scrijilații aceea, de trei ori păziți vă. De ce să zici păziți vă? De ce să zici avem câine rău dacă ai numai pisică acasă? Este clar că este pericol. Este

[18:57]pericol. Înseamnă că dacă Pavel spune că este un pericol și existau pericole atunci, într adevăr și astăzi ne pasc aceste pericole. pericolul de a trăi pentru lucrurile pământești. El, Pavel, spune: „Și eu am fost aici. Le am considerat pe locul întâi, acuma le am dat jos și le consider ca un gunoi. Prioritățile din viața noastră, pericolul farșilor de învățători, pericolul de a trăi pentru lucruri pământești, pericolul de a trăi pentru realizări și performanțe lumești.

[19:31]Și sunt citate în versetul 4, 5 și 6 le am citit. dar și pericolul idolatrizării trupului. Aici este un pericol foarte mare. Sfârșitul lor va fi pierzarea. Citesc din versetul 19. Dumnezeul lor este stomacul lor. Trăiesc pentru mâncare. Slava lor este rușinea lor și se gândesc la lucrurile de pe pământ. Nu se abată de la mesajul lui Iisus Hristos care zice: "Creștinii, cei ce caută împărăția lui Dumnezeu trebuie să aibă motivații cu alte motivații. Lumea gândește ce să mănânce, ce să îmbrace și ce să bea.

[20:16]Voi să nu vă îngrijorați de aceste lucruri, ci motivația voastră trebuie să fie împărăția lui Dumnezeu. Dedicarea voastră trebuie să fie alta. Și am văzut acum punctul acesta, oameni dedicați, motivați, orientați greșit. În al doilea rând, devotamentul lui Pavel este extraordinar. Este pentru Hristos. De fapt, dacă ar fi să alegem un motou al mesajului, știți care ar fi motoul acesta? Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig.

[20:53]Creștinul trebuie să fie pregătit și să moară. Pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig. O să revin la ideea aceasta puțin mai încolo. Acum vorbesc despre devotamentul lui Pavel pentru Hristos. Este a doua motivație din textul nostru. Se referă la exemplul lui Pavel însuși. a trăi pentru Hristos, nu pentru tine însuți, ci pentru Iisus Hristos. Și Pavel în versetul 10 ne scrie: "Și să l cunosc pe el și puterea învierii lui și părtășia suferințelor lui și să mă fac asemenea cu moartea lui, identificarea lui cu Hristos. Exemplul pentru viață pentru el era Iisus Hristos. în față îl vedea pe Iisus Hristos mereu și viața lui se raportează la Hristos. De aceea Pavel relatează completa transformare prin convertirea sa. Arată așa: Am fost, dedicat, orientat, greșit, acum nu mai sunt așa. Din versetul 7, lucrurile pentru care pentru mine erau câștiguri le am socotit ca o pierdere din pricina

[22:00]lui Hristos. Apoi Pavel folosește termeni din contabilitate, câștig, pierdere, prețul nespus de mare. Bancă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos. E un pic diferit chiar și de rugăciunile noastre din biserică. Doamne, aș vrea să te cunosc mai mult. Unii ziceau: "Aacă nu mai sunt bolnavi în biserică, pentru ce nu ne mai rugăm? Dar Pavel ne arată niște rugăciuni care e foarte greu să le învățăm pe de rost. Efeseni capitolul 1, Efeseni capitolul 3 când î spune: „Mă rog ca Dumnezeu

[22:49]să vă dea un duh de cunoaștere și de pricepere, să vă lumineze ochii ca să pricepeți și așa mai departe. Uau! niște limbaje, un limbaj pentru că el era preocupat de Hristos. Dedicarea lui era clară, focalizarea lui era pe Hristos. Cel mai mare câștig pentru Pavel este Hristos și cunoașterea lui. Apoi Pavel folosește metafora din lumea sportului, alergare înainte. Versetul 12, 13, 14.

[23:26]Nu că am câștigat premiul sau că am ajuns desăvârșit, dar alerg înainte căutând să l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Iisus Hristos. Fraților, eu nu cred că l am apucat încă, dar fac un singur lucru uitând ce este în urma mea și aruncându mă spre ce este înainte. Alerg spre țintă pentru premul chemării cerești a lui Dumnezeu în Hristos Iisus. Vreau să spun

[23:52]ceva în legătură cu acest lucru. ca să nu se interpreteze greșit această problemă. Din versetul 12, 13, 14 și 15. Pavel zice: „Nu pretind că sunt desăvârșit. Nu pretind că am ajuns la final sau nu pretind că sunt perfect, diferit perfect de desăvârșit. alerg, mă străduiesc să cuceresc ținta,

[24:27]obiectivul. Așa cum am fost cucerit de Hristos, m a copleșit Hristos m a cucerit complet. Fraților, adevărata maturitate este să recunosc și să recunoaștem așa cum și face și Pavel că nu am ajuns la țintă, n am pus mâna pe premiu, n am trecut linia. Deci gigantul spiritual Pavel nu și a atins ținta, obiectivele. Dar ce înseamnă asta? Înseamnă că Pavel a câștigat multe bătălii, dar nu a câștigat încă premiul. Vreau să uit ce este în urma mea, așa că alerg uitând, nu uitându mă înapoi, ci alerg uitându mă înainte. Este foarte important ce avem în față, dar și ce lăsăm în urmă. Este foarte important să stabilim care sunt acele lucruri care nu merită să stea înaintea noastră ca țintă și care merită cu adevărat urmate. Apoi spune gândul acesta să ne însuflețească pe toți cei maturi în

[25:37]Hristos desăvârșiți. Iar dacă gândiți altfel, adică aveți altă părere și s a veiculat de multe ori în problema aceasta, democrația ne influențează. Fiecare cu părerea lui. Dar în biserică nu i democrație. Nu. Dacă gândiți altfel la altă părere, Dumnezeu vă va lumina să avem toți același gând. Adică nu să rămâneți în părerea voastră greșită. Prin urmare, să mergem înainte unde gândim identic. Apoi spune Pavel:„Aștept ca Dumnezeu să vă lumineze. Revelația lui să vă lumineze să gândiți ca mine, zice Pavel. Păi, nu degeaba spune el Filipeni capitolul 2. Iată ce citesc. Faceți mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. patru niveluri de unitate. Bucuria deplină să aveți o simțire, citesc tot din Filipeni, este tot unitatea cărții.

[26:41]Să aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. Uau! Nu faceți nimic din duh de ceartă, ambiție. Observați ce spune Pavel? Prin urmare, să mergem înainte. Spune Pavel: Haideți înainte. Nu uitați exemplul cu bicicleta. Viața creștină nu i înapoi, ce este înainte la deal. Avem creștini care ar putea fi motivați de interese greșite. Dar avem și exemplul lui Pavel, al lui Epa Afrodit, a lui Timotei. Nu am timp să citesc mai mult, dar el îi dă pe îi dă de exemplu pe Epafrodit și Timotei. Sunt oamenii aceștia tineri, fascinanți, fascinați, oameni dedicați lui Iisus Hristos. Dar și Pavel însuși nu crede că perfecțiunea poate fi atinsă în această viață. Momentul perfecțiunii va coincide cu momentul premierii. Știți cum vine acest lucru?

[27:49]Eu am întâlnit odată un frate în vârstă. Întâi zic asta și după aceea vă zic cum vine acest lucru. Ce? Eu nu mai trebuie să învăț nimic. Știu tot. Ori de unde se citește din Biblie. M am gândit să i spun păi atunci culcă te când vii la biserică. Culcă te somn ușor. Bineînțeles că nu i am spus, dar normal așa îl văd pe Pavel când îl văd dedicat și spune: „N am ajuns, n am trecut linia ca predica de pe munte. Citește o și vezi cât poți să împlinești.

[28:27]Principiile împărăției te rupe. S a zis în vechime, dar eu vă zic. S a zis să nu te uiți la o femeie, dar eu vă zic că dacă cineva se uită a și prea curvi. Curvie spirituală, curvie în gândire, curvie fizică și așa mai departe. Sau prostule nebunule, a cădea sub pedeapsa ghenii, fără să fie abrogată pedeapsa capitală de Iisus Hristos. Și noi totuși spunem că în har e mai simplu. Însă aproape toate lucruri, toate din cele 10 porunci sunt luate din nou de Iisus Hristos și parcă le năsprește și mai mult ca să înțelegem că viața de credință la deal și anume să zici așa, să crezi așa: Doamne, du mă pe stânca pe care n o pot ajunge. Niciodată n ajung în vârf, dar

[29:20]nu mă lasă. Nu renunț. Amin. N am ajuns în vârf. Tolsoi. Zice: „Mă întrebați cum am ajuns acasă. Nu vă mai zic eu, dar vă arăt cum am ajuns acasă. Ce apreciați am ajuns acasă. Adică nu renunț, mă duc înainte. Am mai căzut, dar cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică. înainte. Viața de credință nu are viteza de dat

[29:55]înapoi. Bicicleta, echilibru, du te înainte. În al treilea rând și ultimul, devotați bisericii lui Hristos. Pentru ce să trăiește lumea asta? La un moment dat, chiar și Iisus și a revendicat familia spirituală. Pot să spun, dați mi voie să spun, nu? Poate termenul nu i cel mai potrivit. Dacă mă înregistrați și l dați undeva, poate nu iese bine. În detrimentul familiei naturale. Nu spun prin aceasta că și a neglijat mama. Nu i a spus femeie, fără să greșească deloc, fără să jignească deloc și s a preocupat de ea și la cruce. Iată fiul tău, ce am a face cu tine? Dar atunci când familia s a n a înțeles chemarea, dedicarea lui Hristos și a crezut că e un nebun, s a mutat și a mutat domiciliul de la Nazaret la Caparnaum. A avut al doilea domiciliu și a zis: „Păi, te caută să te duc acasă.

[30:57]Ai cam înnebunit, cu alte cuvinte. Dar chiar așa și scrie Biblia. Spune: „Cine e mama mea și cine sunt frații mei? Aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și l păzesc și l împlinesc. Vă z vom zice, dar asta i cu privire la el. Dar cu privire la noi. Păi, nu i nimic. Am să zic și cu privire la noi. Dacă vine cineva după mine și vrea să mă urmeze, parafrazez și nu urăște pe tatăl său, pe mama sau, frații, au De ce? De ce? El revendică familia spirituală, biserica. Ei, vor ști oamenii dacă iubești biserica sau nu? Va ști biserica, vei ști tu, vor ști copiii. De ce să mă duc la biserică? Copilul într o bună zi va zice că nu va merge, nu va mai merge la biserică și nu i place la biserică. Păi, dar te a auzit de atâtea ori că tu ai spus rău despre biserică

[31:58]și știe foarte bine ce părere ai tu despre biserică. De ce să iubească biserica? Știe, fiecare în familie știe foarte bine despre celălalt. Acolo suntem descoperiți și goi. 168 de ore. Atâta este săptămâna și biserica. Probabil dacă ai trei programe pe săptămână, două duminică și unul, să zicem joia seara, cum este acuma ai 6 ore, atunci ai rămas cu 162. Unde ești 162 de ore? Cât de

[32:30]mult poate să fie 6 ore? Bineînțeles că e și drumul. Dar care este dedicarea mea pentru Domnul? Cum dovedesc eu că iubesc biserica? Și creștinii devotați lui Hristos sunt devotați de obicei și bisericii. Dacă citim Romani capitolul 14 cu versetul 7 și aș vrea să citesc versetul acesta, Romani 14 cu versetul 7, iată ce zice apostolul Pavel. Romani 14 cu versetul 7.

[33:06]O să l găsesc eu. Într adevăr, niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine. Cu alte cuvinte, noi avem o semnificație dacă trăim în trupul lui Hristos și doar unii pentru alții. Nu pentru noi înșine, nici darurile, absolut nimic. De aceea, devotamentul slujirii este extraordinar de important. Căci noi cei tăiați împrejur suntem cei care slujim lui Dumnezeu în comparație cu slujitorii despre care El a spus: „Sunt mulți, se poartă ca vrăjmași ai lui Hristos, dar noi slujim lui Dumnezeu. Devotamentul slujirii arată dacă eu iubesc biserica. Devotamentul maratonului spiritual, gândul acesta să ne însuflețească pe toți care suntem desăvârșiți și dacă vreo privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina. Și în această privință, adică gândul maratonului spiritual, adică suntem însufleți

[34:11]de biserică, de a l urma și a l sluji pe Domnul prin biserică. Bineînțeles că aici se spune: Eu îl slujesc pe Hristos. Hristos este capul. Este doar capul. Trupul este biserica. Nu poți să slujești doar capul, ci trebuie să slujești trupul. N ai ce să faci doar cu capul. Dați mi voie să spun asta. Dacă asta este Scriptura. Devotamentul de a urma liderii bisericii. A, păi asta ne sperie. Dar știți că este scris și lucrul acesta în versetul 17. Nu știu dacă se vede acolo, dar eu îl am aici foarte clar. Urmați mă pe mine, fraților. Nu puțini au fost cei care au spus ca Pavel: "Călcați pe urmele mele, întrucât eu calc pe urmele lui Hristos. Uitați vă înainte. Observați că este același mesaj dedicat lui Hristos. Mă duc înainte, cum am zis despre bicicletă, da? Viața la deal. Călcați pe urmele mele. Eu merg pe urmele lui Hristos. No, bine, dar

[35:16]Pavel, dar nu și eu. Bine, dar știți ce continuă? Uitați vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveți în noi. Cine? Ephrodit, Timotei, cei care sunt în echipă cu Pavel. Asta este vorba de conducerea bisericii, liderii bisericii. Bineînțeles, dacă și ei îl urmează pe Hristos, pentru că acest lucru se vede. Urmați mă pe mine, fraților, și uitați vă bine la cei ce se poartă, adică nu numai la mine, ci mai sunt lângă mine.

[35:53]Asta e foarte important. Haideți să faci să mergem la câteva concluzii. Vreau să spun trei concluzii și apoi din nou să ne punem această întrebare dacă noi suntem dedicați cu adevărat lui Hristos. Dedicarea față de un lucru greșit provoagă pagube imense. Sfârșitul lor va fi pierzarea. Dedicarea față de Hristos, față de un lucru greșit, provoacă pagube imense.

[36:31]De aceea, frați ființi, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți vă privirile unde? La Iisus Hristos. Iisus Hristos merită dedicarea noastră. Amin. Încă o dată vă zic, dragilor, nimeni și nimic din această lume, permiteți să zic, nici familia, dar nu cumva să divorțați. Nu merită dedicarea noastră totală. Numai Dumnezeu merită dedicatea dedicarea noastră totală și Iisus Hristos. Căci numai Dumnezeu e Dumnezeu și nimeni altcineva nu i Dumnezeu. Amin.

[37:12]Și mă opresc aici la o întrebare, adică cu un exemplu. Cred că Duhul Domnului mi l a dat. Eram la Era o înmormântare și am fost sunat să merg la înmormântare. Am încercat cumva să să rezolv să meargă altcineva. N am putut. A trebuit să merg. Dar vă rog să mă credeți, am sunat păstori din Sibiu mulți, mai mulți. Prin asta nu spun deloc că eu sunt, că se poate înțelege așa. Dați mi voie să vă spun că eu îi apreciez pe frați mai mult ca pe mine și mai puțin pe mine. Așa, dar n am găsit. În contextul acesta soția mi a spus așa, mi a plăcut foarte mult ce mi a zis. Zice: "Măi, dacă făcea Petru ca voi,

[38:00]n ajungea Evanghelia la noi? Unde sunt, măi? Unde sunt lucrătorii? Că dădusem niște telefoane și cineva a zis: „Păi, acuma trebuie să fiu cu familia, trebuie să fiu cutare." Există așa un trend acuma, concedii cinci cinci pe an. Eu nu zic să nu fie. Dar unde e dedicarea noastră? De distracția e dedicarea noastră. Distracția, edonnismul. N am citit oare clar sfârșitul lor pierzarea. Se gândesc la stomacul lor și se gândesc la lucrurile de pe pământ. Sunt mulți, spune Pavel, umblă după foloasele lor și nu după foloasele lui Hristos. Iisus Hristos merită dedicarea. Biserica merită tot devotamentul nostru. De ce? Pentru că biserica este trupul lui Hristos.

[39:06]Uneori dedicarea noastră față de Domnul lasă de dorit. Slujim dacă avem chef și deseori sentimentele nu ne ajută. Simțirile predomină viața noastră de slujire. Bănuiele rele, gânduri negre. se frământă cu grămada înăuntrul nostru. Din cauza aia, din cauza aia, ăla i de vină. Ce? Câte nu sunt? Dar supremația trupului asupra spiritului face ca viața creștină să l încezească. Rugăciunea devine slabă

[39:41]și se pare că se stinge. De ce? Cum stai cu dedicarea ta pentru Dumnezeu? Închei cu un exemplu care pe mine m a dat gata. Îl știți, Nelson Nelson Mandela. Viața lui în închisoare a fost aspră, s a deprins cu arta consensului și capacitatea de a ierta. A exersat buna cuviință în orice situație. I a surprins chiar și pe gardien. Timp de 20 de ani a discutat cu un gardien din Biblie. Mai târziu a spus: „Toți oamenii posedă o decență esențială și dacă

[40:33]li se atinge inima se pot schimba. După 27 de ani de închisoare, 27 de ani de închisoare, la 72 de ani, Mandela a fost pus în libertate. Jurnaliștii au remarcat la el absența urii, arta consensului, arta răbdării. În perioada imediat următoare a fost ales președintele Africii de Sud. Dumnezeu l a îmblânzit pe Mandela 27 de ani în închisoare,

[41:05]dar l a urmat pe Hristos și nu a dat înapoi. a fost dedicată lui Dumnezeu și a influențat așa de mult credincioșii de culoare din Africa de Sud, încât aceștia i au iertat pe cei care i au prigonit așa cum scrie despre Hristos în Biblie. Tată, iartă i, căci nu știu ce fac. până acolo încât la un proces o femeie căreia i a fost omorât soțul și fiul și a avut proces sub conducerea. Evident deja Mandela conducea statul și polițiștii au spus și procurorii și așa au spus: „Ce pretenții ai de la criminal?" Și i a zis ea: Eu sunt creștină, nu mai am pe nimeni, vreau să l înfiez. Și acela a picat jos. I s a făcut rău și și a pierdut cunoștința. Când s a trezit, a revenit, din nou i s a spus același lucru. L a înviat și zice că eu n am pe nimeni. Vreau să l am ca fiu al meu. Asta face Evanghelia, dedicarea pentru Iisus Hristos. Amin.