Te-ai întrebat vreodată dacă destinul tău se rezumă la aici și acum, sau există ceva mai mult?
Beniamin Grăjdeanu pune degetul pe rana sufletului modern: frica de moarte, de păcat, de judecată – și oferă o soluție uimitoare, simplă, la îndemâna oricui.
În această predică vei înțelege ce înseamnă cu adevărat păcatul, de ce oameni „buni” nu pot intra prin forțele proprii în prezența lui Dumnezeu, și care sunt pașii simpli pentru a rupe orice lanț care te ține departe de mântuire.
Dă-ți șansa să afli dacă poți fi cu adevărat mântuit – începând de astăzi!
Mesaj înregistrat la data de 10 august 2025 în Biserica Antiohia.
Transcriere
[0:00]Evanghelia este cel mai important mesaj din istoria omenirii. Evanghelia este un mesaj. Este mesajul lui Dumnezeu pentru omul păcătos. Mesajul unui Dumnezeu sfânt, Dumnezeu creator, un mesaj de salvare pentru creatura care a intrat în conflict cu creatorul său prin ceea ce Dumnezeu numește păcat. Și mesajul acesta al Evangheliei, mesajul acesta care străbate mileniile, a ajuns și până la noi și cu el ne a însărcinat Dumnezeu ca să mergem până la marginile pământului, să l propovăduim oricărei făpturi de sub soare, că prin acest mesaj și doar prin acest mesaj al Evangheliei, pe care noi îl găsim scris pe paginile Sfintelor Scripturi, omul păcătos poate primi iertarea păcatelor, poate primi împăcarea cu creatorul său și în dar mântuirea, adică viața veșnică.
[1:12]Mesajul acesta am spus că este al lui Dumnezeu pentru că primul loc unde găsim mesajul Evangheliei este când primii oameni la prima conversație dintre Dumnezeul creator și omul căzut în păcat, Dumnezeu aduce o rază de speranță omenirii celor doi oameni care erau în fața lui, dar omenirii întregi, inclusiv nouă, prin ceea ce Dumnezeu a vestit. Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, îi spune diavolului, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, sămânța femeii, iar tu îi vei zdrobi călcâiul. Această zdrobire a capului
[1:53]avea să urmeze după 4000 de ani când Dumnezeu s a întrupat într un trup de om în pântecele Fecioarei Maria. Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pământ ca să ne împace pe noi cu Dumnezeu. Și despre mesajul acesta au scris proorocii. Înainte ca Domnul Iisus Hristos să vină să se întrupeze, proorocii, oamenii lui Dumnezeu care aveau revelație din partea lui Dumnezeu și puteau să spună viitorul, au vorbit cu sute și poate mii de ani înainte. Iacov când dă binecuvântarea copiilor săi spune că din Iuda va ieșio,
[2:35]cel care va cârmui neamurile cu un toiac de fier. Apoi Moise spune: „Dumnezeu va ridica în mijlocul vostru un prooroc mai mare decât mine." Psalmiștii David vorbește despre cine este acest fiu al slavei când spune: „Porți, ridicați vă capetele ca să intre împăratul slavei." Apoi proorocul Isaia spune că totuși întunericul nu va domni pururea pe pământ, ci în țara în care acum este întuneric va răsări o lumină. Căci un copil ni s a născut, un fiu ni s a dat și domnia va fi pe umărul lui. Îl vor numi Dumnezeu tare, minunat, sfetnic, domn al păcii. Și Isaia merge cu această evanghelie a Vechiului Testament până acolo. Spune: El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste el. Apoi, ultimul prooroc al Vechiului Legământ pe care despre care găsim scris în pe paginile Noului Testament și anume Ioan Botezătorul este cel care a mers
[3:41]înaintea lui și a pregătit calea și spunea celor din vremea lui:Împărăția celor este aproape. S a apropiat vremea. Pocăiți vă și credeți în Evanghelie. Apoi iese în lucrare Fiul lui Dumnezeu despre care acest ultim prooroc al Vechiului Testament spune: "Iată mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii." Și Domnul Iisus mergea și străbătea satele, orașele și le spunea oamenilor același mesaj: "Împărăția cerurilor s a apropiat de voi. Pocăiți vă și credeți în Evanghelie". După plecarea lui au rămas
[4:17]apostolii. Și aș vrea să citesc un pasaj. lăsat pe paginile Sfintei Scripturi de unul dintre cei 12 apostoli, cel care în noaptea în care a fost vândut se rezema cu capul pe pieptul lui, supranumit apostolul iubirii. Și în capitolul acesta pe care aș vrea să l citim, Apostolul Ioan, Sfântul Apostol Ioan ne spune esența mesajului Domnului Iisus Hristos, pe care l a împărtășit ucenicilor lui, care au rămas după plecarea lui la cer și pe care l au l au propovăduit mai departe, l au lăsat scris pe paginile Sfintelor Scripturi și a ajuns până la noi. Și noi îl citim aici și îl propovăduim și noi mai departe. În seara aceasta, aici în Biserica Antiohia din București, vreau să citim capitolul 1 din întâia epistolă sobornicească a lui Ioan, dar vom citi și șase versete din capitolul 2.
[5:20]Ioan capitolul 1, 1 Ioan, capitolul 1, începând de la versetul 1. Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri. Ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la cuvântul vieții. Pentru că viața a fost arătată și noi am văzut o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viața care era la Tatăl și care ne a fost arătată. Deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă ca și voi să
[6:02]aveți părtășie cu noi și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul său Iisus Hristos. Și vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Vestea pe care am auzit o de la el. Uitați esența mesajul lui Domnului Iisus. Vestea pe care am auzit o de la el și pe care v o propovăduim este că Dumnezeu e lumină și
[6:30]în Eltuneric. Dacă zicem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric, mințim și nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este lumină, avem părtășie unii cu alții. Și sângele lui Iisus Hristos, fiul lui, ne curățește de orice păcat. Dacă zicem că n avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. Dacă zicem că n avem păcat, că n am păcătuit, îl facem mincinos și cuvântul lui nu este în noi. Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți, dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl Mijlocitor, pe Iisus Hristos cel neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele
[7:47]noastre și nu numai pentru păcatele noastre, ci pentru ale întregii lumi. Și prin aceasta știm că l cunoaștem. Dacă păzim poruncile lui. Cine zice îl cunos și nu păzește poruncile lui este ominos și adevărul nu este în el. Dar cine păzește cuvântul lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită. Prin aceasta știm că suntem în El. Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Iisus. Amin.
[8:19]Cean apostolul Ioan lasă bisericii o scrisoare, scrisoarea aceasta din care am citit și spune că ce era de la început și parcă Ioan începe și întâia epistolă a sa, cum începe și Evanghelia după Ioan, cum începe și cartea Geneza, prima carte din Vechiul Testament. La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Începea scrierea sfântă a Vechiului Legământ.
[8:51]Ioan în Evanghelia sa spune: "La început era cuvântul și cuvântul era cu Dumnezeu și cuvântul era Dumnezeu." Și în versetul 14 spune: „Și cuvântul s a făcut trup și a locuit printre noi plin de har și de adevăr." Iar întâia epistolă a lui Ioan spune: "Ce era de la început se referă din nou la începuturile începuturilor. Noi am cunoscut, noi am văzut cu ochii noștri, am auzit cu urechile noastre, am pipăit cu mâinile noastre cuvântul întrupat. Noi am cunoscut cuvântul acela
[9:30]de la început. La început era cuvântul prin cuvânt, prin el, prin Iisus Hristos, că el este cuvântul, el este calea, adevărul. Cuvântul adevărului este El și viața. Zice: „Noi l am cunoscut. Acea lumină care coboară în întuneric, o lumină în așa fel încât să dea lumii viață. Noi am pipăit acest cuvânt. A fost în mijlocul nostru și pe el vi l propovăduim noi. Cel ce era de la început, cel ce este începutul și sfârșitul, cel ce este din veșnicii în veșnicii. Toate au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n a fost făcut fără El. În El avem viața, ființa și mișcarea. El este agentul creației,
[10:20]Domnul Iisus Hristos. El este din veșnicii în veșnicii, dar la vremea cuvenită a ales să vină pe pământ să se îmbrace cu trupul acesta de om ca să sufere frigul, să sufere setea, să sufere foamea, să sufere tot ceea ce suferim și noi și prin această suferință să meargă până acolo încât să sufere moarte de cruce. Această moarte care l a l a costat o suferință pe care noi nu ne o putem imagina. O suferință pe care noi nu ne o putem imagina. Prin această suferință, el era jertfa de ispășire pentru păcatele noastre și nu numai pentru noastre, ci pentru ale întregii lumi. Acesta era prețul plătit pentru fiecare păcat pe care noi l am comis în lumea aceasta, fiecare dintre noi, că este vorba de o minciună, este vorba de crimă, că este vorba de cuvinte rușinoase, că este vorba de răzvrătire față de Dumnezeu, că este vorba de necredință. atâtea și atâtea păcate în care omul trăiește.
[11:38]Toate aceste păcate el le a luat asupra lui și le a purtat în trupul său pe crucea din dealul Golgotei, dându și viața ca preț de răscumpărare pentru noi. Ceea ce noi am văzut și am pipăit cu mâinile noastre cu privire la cuvântul vieții, pentru că viața a fost arătată. Domnul Iisus spune: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Pentru că tot ceea ce există, tot ce are viață are viață din El. El este viața.
[12:13]Nimic nu apare care să trăiască fără să fi fost creația celui ce este viața. Cu v mar mare, pentru că viața a fost arătată. Fiecare dintre noi ne am născut la un moment dat pe pământul acesta. Am apărut în lumea asta dintre o mamă și un tată. La început nu cunoșteam nimic. Am venit cu creierul gol. Am început să cunoaștem, să cunoaștem setea, să cunoaștem nevoia de hrană, să cunoaștem poate când se deschide un geam și bate vântul, să cunoaștem frigul, să cunoaștem încet încet tot mai mult, să cunoaștem lumea familiei, să cunoaștem lumea copilăriei. Ne am dezvoltat și am început să cunoaștem tot mai mult. La un moment dat, în viața aceasta am aflat că există
[13:08]un creator și mulți dintre oameni resping resping această această arătare a vieții. Resping faptul că află care este sursa vieții. Și sursa vieții a ales ca la un moment dat să vină în carne și oase pe pământul acesta, să pășească în colbul acestei lumi, să trăiască, să cortuiască printre
[13:45]noi, printre oameni plin de har și de adevăr. Când a fost judecat, nu a putut să i se aducă nicio învinuire plauzibilă, pentru că el nu s a luat la ceartă și nu i s a auzit glasul pe ulițe, ci el a suferit până la moarte și încă moarte de cruce și viața a fost arătată. Și noi la un moment dat am început să aflăm despre această viață și îmi doresc ca mesajul din această seară să fie pentru cei care aud poate pentru prima dată cine este dătătorul vieții, cine este viața. Viața este Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, care s a întrupat acum 2000 de ani și a venit în lumea noastră pentru noi, pentru a ne da
[14:33]viața veșnică, pentru a trece noi de la moarte la viață. Aveam un coleg de serviciu care spunea dacă mai vorbeam așa și spuneam măi, sigur nu știu ce lucru. El spunea: „Nu, singurul lucru în lumea asta sigur este că murim", spunea el. E o formă. Putem pleca într un fel sau altul din lumea aceasta, dar sigur într adevăr este că într un fel sau altul toți vom părăsi această lume și vom păși dincolo. Ă și aceasta este moartea.
[15:15]Pentru că moartea este plata păcatului. Plata păcatului este moartea. Și Dumnezeu a avertizat pe primii oameni care au fost creați să aibă viață în clipa, în ziua în care veți gusta din păcat, veți muri. Și din ziua aceea au început să moară. Au început să guste ceea ce este moartea cu adevărat. Moartea este despărțirea de viață. Păcatul pune un zid de despărțire între om și Dumnezeu, între dătătorul vieții
[15:55]și ființa care se bucură pentru o vreme de acest dar al vieții. Este un dar biologic viața, dar Dumnezeu vrea să ne dea o viață eternă. Și omul a căutat întotdeauna elixirul vieții, sursa vieții fără sfârșit. De multe ori spun, nu știu, nu știu medicamentul pentru tinerețe fără bătrânețe, dar știu medicamentul pentru viață fără de moarte și cred că e mai important. Îmbătrânim, dar important este să avem viața, viața fără de moarte, viața veșnică. Și când când
[16:42]este ziua cuiva, împlinește un anumit număr de ani, așa îmi place să i urez viață lungă fără sfârșit, viață veșnică. Și noi am văzut o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viața care era la Tatăl și care ne a fost arătată. Ăsta este mesajul Evangheliei, mesajul care aduce viața veșnică. Și îi doresc ca toți cei care aud mesajul acesta să aibă viață veșnică. Și dacă este cineva care aude acest mesaj și nu are viață veșnică, nu are siguranța că dacă moare în clipa asta sau în în ziua aceasta pășește în viață eternă și are o frică, o nedumerire, o spaimă,
[17:35]depășirea dincolo, aceasta înseamnă moarte veșnică. Și Dumnezeu vrea ca în această seară să dea viață veșnică. Viața veșnică este un dar pe care Domnul Iisus Hristos a venit să l aducă întregii lumi. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Viața veșnică a fost arătată și el când a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. Ne a arătat calea prin care noi să ajungem în viață eternă. Noi toți oamenii păcătoși. Deci am cam apărut la un moment dat în lumea aceasta. Am crescut și am început să și păcătuim. Copilul nu știu cine l învață să mintă, cine l învață să ia jucăria copilului cu care
[18:34]se joacă în spatele blocului sau la grădiniță s o ascundă și să spună: „N am luat o eu." Cine cine cine îl învață pe copil lucrul acesta? și înaintăm în viața aceasta și înaintăm în păcat, în despărțire de Dumnezeu. Dar dacă vestea aceasta este vestea aducătoare de viață, că spune cuvântul lui Dumnezeu în Romani capitolele 9 și 10 că credința vine în urma auzirii. Dar cum
[19:08]vor crede în acela despre care n au auzit și cum vor auzi fără propovăduitor? Este necesar ca să poți primi viața veșnică să auzi mesajul acesta despre viața veșnică. Și noi am văzut o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viața care era la Tatăl și care ne a fost arătată. El este viața veșnică, Domnul Iisus Hristos. În el avem viața veșnică.
[19:45]Ioan, ca să exprime mesajul acesta al Evangheliei, întâi face o precizare profundă, plenară și foarte puternică. Vestea pe care am auzit o de la el și pe care v o propovăduim. Vestea, Ioan a trăit cu Domnul Iisus Hristos cel puțin trei ani, poate trei ani și ceva. Noi spunem că trei ani și jumătate, pentru că în Evanghelia după Ioan de trei ori este în trei situații diferite este exprimat faptul că Domnul Iisus Hristos s a suit la praznic și înseamnă că măcar de trei ori s a suit la praznicul Paștelui împreună cu ucenicii lui. Deci, cel puțin trei ani, trei ani și ceva a trăit cu ucenicii și le a spus, le a propovăduit mesajul pe care ei să l ducă mai departe după plecarea lui. Și Ioan ne scrie aice: "Vestea pe care am auzit o de la el." Uau, oare care i vestea asta? Ia să vedem ce veste a
[20:50]auzit Ioan în acești trei ani și jumătate de la Mântuitorul nostru, de la Dumnezeul întrupat, de la Domnul Iisus Hristos. Care i vestea? Vestea pe care am auzit o de la el și pe care o propovăduim n o ținem așa ascunsă. Comoara aceasta n o ținem ca o lumină pusă sub obroc, ci v o propovăduim. este că Dumnezeu e lumină și în Eltuneric.
[21:22]Asta e foarte important. Dacă înțelegem că este vorba de lumină și întuneric, nu din punct de vedere al lucșilor sau ai fotonilor, ai luminii acesteia fizice de care avem nevoie ca să trăim și ne bucurăm. Dumnezeu este lumină și în El întuneric. Cum ai putea să pătrunzi în prezența lui? Vestea pe care am auzit o de la el și pe care v o zicem e că Dumnezeu este lumină
[21:58]și în Eltuneric. Dacă zici că ești în El, dar tu umbli în întuneric, tu ești întuneric, tu ești plin de întuneric, te înșeli singur, te minți pe tine, dar pe Dumnezeu nu poți să l minți. În primul rând, mesajul Evangheliei ne transmite faptul că există o neprihănire, există o sfințenie de o lumină. Dumnezeu locuiește într o lumină de care nu te poți apropia. Un standard al neprihănirii desăvârșit total este Dumnezeu.
[22:39]Mesajul Evangheliei, în primul rând ne transmite faptul că Dumnezeu este sfânt. În Dumnezeu nu este păcat. În Dumnezeu nu este compromis. Dumnezeu este sfânt, sfânt, sfânt. El este desăvârșit. El este de o neprihănire totală. Nu se poate ca în prezența lui Dumnezeu să poți să intri cu virusul păcatului, cu microbul păcatului, cu murdăria păcatului, cu spurcăciuni, cu scârboșeni. Nu se poate. Dumnezeu este lumină și în El nu este întuneric. Și Ioan zice: „În primul rând asta trebuie să vă transmit ce am cunoscut și noi din ceea ce el ne a spus. Dumnezeu nu este cum își imaginează omul. Dumnezeu nu este un Dumnezeu acolo care stă în lumea lui cu barbă și care stă și nu l interesează de viața noastră. Noi trăim cum putea pe pământul ăsta și apoi când ajungem acolo ne om descurca noi cumva. Nu. Dumnezeu este lumină și în el nu este întuneric. De la premiza asta trebuie să plecăm.
[23:51]Dacă vrem să l aflăm pe Dumnezeu, să l găsim pe Dumnezeu, să l cunoaștem pe Dumnezeu, trebuie să acceptăm un acest prim adevăr. Dumnezeu este lumină și în El întuneric. Păi și ce să facem dacă zicem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric? Pentru că în contextul în care noi ne am născut, găsim o grămadă de căi omenești prin care ni se vinde o posibilă intrare în împărăția lui Dumnezeu. Mergi la o înmormântare în familie, îți spun niște membri ai familiei ce trebuie să faci, cum trebuie să faci. Mergi în altă parte, dai drumul la o emisiune la televizor, auzi pe altul că vorbește și spune altă variantă. Deschizi un un clipuleț, asculți acolo și ți spune altul că altfel poți să ajungi în prezența lui Dumnezeu. Cum putem să ajungem în prezența lui Dumnezeu? Cum putem să ajungem la viață veșnică?
[24:57]Pentru că Dumnezeu a pus în noi gândul veșniciei și omul își dorește să nu moară. Omul chiar în clipele acelea când când nu mai are ce să mai rezolve, nu mai are ce să mai facă, mai vrea măcar cinci minute, măcar 10 minute, măcar să și mai vadă nepoții, măcar să și vadă casa terminată. Cum putem să avem viață veșnică? Pentru că sufletul nostru tânjește după nemurire, tânjește după eternitate, tânjește după a ne bucura dincolo, a ne odihni dincolo. Și vedem că Biblia ne
[25:31]spune că e posibil. Există o cale, există o viață veșnică, există acest concept al unei trăiri fără sfârșit. Și apostolii spun că au cunoscut această viață veșnică și ne o transmit nouă. Vestea pe care am auzit o de la el e că Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric. Este un al doilea un al doilea ă adevăr în construcția înțelegerii
[26:06]mesajului care ne poate da viața veșnică. Dacă zicem că avem părtășie cu El, ok, Dumnezeu este lumină și în El nu este întuneric. Dar noi oamenii, dacă zicem a păi și eu sunt credincios, m am născut într o familie de religia asta, am fost de mic la biserică, sunt un om bun, am încercat, n am dat în cap la nimeni, n am spart casa nimănui, încerc și eu să fac bine. Dacă zicem că avem părtășie cu el, dar umblăm în întuneric. Dar umblăm în întuneric.
[26:48]Standardul lui Dumnezeu spune, să citesc un verset din din Apocalipsa capitolul 19 care spune 21. Nimic întinat nu va intra în ea. Nimeni care trăiește în spurcăciune și minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului. Dacă umblăm în întuneric, nimeni care trăiește în minciună nu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Poate că am zis la un moment dat o minciună colegilor de serviciu, poate părinților, poate membrilor familiei,
[27:34]soțului, soției. A mers. A mers minciuna, a fost crezută și trăim în ea. Trăim în minciună și mergem. Și au trecut poate ani de când am zis minciuna aia și toți o cred și noi trăim în minciună. Nimeni care trăiește în minciună nu va intra în împărăția lui Dumnezeu și extrapolează acest mod de a vedea lucrurile. Nimic întinat nu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Nimic. Nici bârfă, nici răutate, nici neiertare, nici furtișaguri, nici vicii, nici patimi, nici nimic, ceea ce este
[28:19]întuneric. Dumnezeu este lumină și în El întuneric. Dacă zicem că avem părtășie cu El, ar trebui să ne înfioare versetul acesta. Dacă zicem că l cunoaștem pe Dumnezeu, că sunt și eu un om credincios, merg și eu la biserică, dar trăirea mea în interiorul vieții mele, în interiorul inimii mele, dacă eu practic întunericul, practic păcatul, trăiesc în păcat, nu mă lepăd de el, nu renunț la el, nu l mărturisesc înaintea Domnului, nu cer iertare pentru el, nu l arunc din inima mea, nimic întinat nu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Dacă zicem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric, mințim și nu trăim în adevărul. Și în orice formă de păcat, dacă noi spunem că suntem credincioși, că umblăm cu Dumnezeu, dar trăim cu vreo formă de păcat în viața noastră, în sine este o minciună. Și nimeni dintre cei care practică minciuna și trăiesc în minciună nu vor intra în împărăția lui Dumnezeu.
[29:29]Dacă zicem că n am păcătuit, îl facem mincinos și cuvântul lui nu este în el. Dacă noi trăim în păcat și spunem că nu avem păcat, noi îl facem mincinos pe Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu a afirmat că toți oamenii sunt păcătoși, căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Nu este niciunul neprihănit, niciunul măcar, niciunul care să caute cu tot din adinsul pe Domnul. Nu există om pe fața pământului care prin forțele sale proprii să poată trăi într o formă de neprihănire cerută de standardul desăvârșit care este însuși Dumnezeu. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este lumină, ăsta este standardul. Oricât de cum se cade ai fi, oricât de
[30:20]laudativ să vorbești despre tine pe scara blocului. Oricât de de om ă bun ești înaintea oamenilor, în familie, între cunoscuți, treci ca un om, un om cum se cade, un om depus la rană, un om pâinea lui Dumnezeu, cum spune cum spun cei din lume, dar în inima ta este păcat. Nu ești la standardul acesta cerut de Dumnezeu. Dacă umblăm în lumină, după cum El însuși este lumină, abia atunce avem părtășie cu Dumnezeu și părtășie unii cu alții. Și părtășia noastră, spune apostolul Ioan, părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul său Iisus Hristos. Există o vorbă în poporul român până la Dumnezeu te mănâncă sfinții? Nu, sfinții nu stau undeva pe parcurs să mănânce oamenii. Sfinții sunt acolo în părtășie cu Tatăl și cu Fiul. Și sfinții ne au lăsat scris că vor ca și noi să avem părtășie cu ei. Și nu se poate să ai părtășie cu sfinții și să n ai părtășie cu Dumnezeu. Pentru
[31:32]că sfinții au părtășie cu Dumnezeu și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul său Iisus Hristos. La nivelul ăsta ne cheamă Dumnezeu prin mesajul Evangheliei să avem părtășie cu Dumnezeu, să avem acces în locul preasfânt în care este o lumină de care nu te poți apropia. Uau! Oare cum se poate lucrul acesta? Cum putem să ajungem în prezența lui Dumnezeu când vestea pe care am auzit o e că El e lumină și în El nu este întuneric? Cum putem noi să pătrundem acolo cu întunericul din viața noastră, cu păcatele din inimile noastre?
[32:11]Dacă zicem că n avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Dacă zicem că n am păcătuit, îl facem mincinos și cuvântul lui nu este în noi. Dar versetul 9, dacă ne mărturisim păcatele, dacă recunoaștem că suntem păcătoși și suntem gata să afirmăm da, nu sunt la standardul pe care î cere Dumnezeu. În viața mea este păcat, în viața mea este viclenie, în viața mea este răutate. În viața mea este răzvrătire față de creatorul meu. În viața mea este nepăsare față de voia creatorului meu. Îmi trăiesc viața cum vreau și fac ce vreau în viața mea. Nu mi a păsat până la vârsta asta de ce vrea Dumnezeu de la mine. Și dacă am aflat ce vrea Dumnezeu de la mine, nu am vrut să accept să mi dicteze Dumnezeu ce să fac. Dacă în viața mea este minciună, dacă în viața mea este curvie, dacă în viața mea sunt vicii, dacă în viața mea este răutate, neiertare, egoism, răutate,
[33:21]ură, dacă ne mărturisim păcatele, El este cel care face ceva pentru noi. El este credincios și drept față de cuvântul lui, nu față de meritele noastre, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. Dacă Ioan Botezătorul spunea: „Pocăiți vă, dacă Domnul Iisus Hristos spunea: „Pocăiți vă, iată că și apostolii în mesajul Evangheliei ne spun același lucru: să ne mărturisim păcatele ca El să ne ierte." Asta este pocăința. Să vii înaintea lui Dumnezeu, să spui: „Doamne, sunt păcătos. Eu nu știu ce păcate are fiecare și nimeni nu poate să știe. Oamenii n au cum să știe. Singurul care știe este Dumnezeu și o parte dintre ele ni le mai aducem și noi aminte pentru că conștiința pe care Dumnezeu a lăsat o în noi ne apasă și ne frământă. Dar în seara aceasta, dacă ne mărturisim păcatele,
[34:25]el este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. Uau! Cum așa? Dumnezeul acela care este lumină și în el nu este întuneric? Poate dacă eu vin în această seară și mi recunosc păcatele și le mărturisesc și mă pocăiesc de ele, poate să mi ierte păcatele? Cum se poate așa? Spuneai mai devreme că Dumnezeu este lumină. Cum poate Dumnezeu să mi ierte păcatele? A doua parte a versetului 7. Sângele lui Iisus Hristos, fiul lui, ne curățește de
[35:01]orice păcat. Acolo este putere. E putere în sângele lui Iisus. El, Dumnezeu cel veșnic, a venit pe pământul acesta întrupat într un trup de om și s a dus până la moarte de cruce și acolo murind pe crucea din dealul Golgotei, sângele lui care a curs, sângele lui care a picurat pe toată via Dolorosa, sângele lui care s a scurs din brațele lui, din picioarele lui, din inima lui, din coasta lui până când a curs sânge și apă, a fost prețul de răscumpărare pentru păcatele noastre. A fost jertfa de ispășire pentru păcatele noastre a fost prețul plătit pentru ca noi în această seară, dacă ne mărturisim păcatele, El să ne ierte. Sângele lui a curs ca orice om
[35:57]care crede, își pune toată încrederea în acest preț care s a dat, care s a plătit, în această jertfă care a fost adusă, să poată primi răscumpărarea, să poată primi iertarea, să poată primi eliberarea de păcat. primii primii oameni care au auzit mesajul Evangheliei după ce Domnul Iisus Hristos a plecat când s a pogorât Duhul Sfânt, Petru plin de Duhul Sfânt s a ridicat în piață și a spus: „Bărbaților, ascultați mă. Acest Iisus pe care voi l ați răstignit, Dumnezeu l a înviat din morți, ei au rămas străpunși în inimă și au zis: „Fraților, ce să facem?" Și Petru le a zis: „Pocăiți vă ca să vi se șteargă păcatele. Pocăiți vă ca să vi se șteargă păcatele. Dacă întrebi: "Vreau și eu să am viață veșnică, care este acel medicament pentru viață fără de sfârșit?" Pocăiți vă ca să vi să șteargă păcatele, pentru că plata păcatului este moartea. Dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Iisus Hristos, în
[37:00]prețul pe care El a plătit. Acesta este mesajul Evangheliei. Evanghelie înseamnă veste bună. Asta este vestea cea bună. Că dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele, să ne curățească de orice nelegiuire. De ce? Pentru că sângele lui ne curățește de orice păcat. Și pe mine mă poate curăți de orice păcat. Doi cu doi. El este jertfa de ispășire pentru păcatele întregii lumi, pentru păcatele noastre și nu numai pentru ale noastre. ci pentru a le întregii lumi. Orice om care aude mesajul acesta și care nu are acea n a experimentat bucuria că a fost scăpat de toată povara care a apăsat pe conștiința lui a păcatelor pe care le a săvârșit înaintea lui Dumnezeu. Dacă cineva aude mesajul acesta, să l lase pe Dumnezeu să lucreze și să vină înaintea lui Dumnezeu să zică: „Doamne, și eu sunt păcătos. Și eu te am supărat cu păcatele mele. Iartă mă. Iartă mă și curățește mă. Am aflat din cuvântul tău că sângele lui Iisus
[38:07]Hristos ne curățește de orice păcat și că El este jertfa de ispășire pentru păcatele, nu numai pentru ale sfinților apostoli, numai pentru pentru Petru, pentru Pavel, pentru cei care sunt, nu știu, aleși de tine într un fel, să fie sfinți într un mod deosebit, ci pentru ale întregii lumi. Doamne, iartă mă și pe mine. Pocăiți vă ca să vi se șteargă păcatele. Asta este vestea bună cu care ne a însărcinat Domnul Iisus Hristos și a spus: „Duceți vă în toată lumea până la marginea pământului și propovăduiți Evanghelia la orice făptură." Petru spunea în casa lui Corneliu că el ne a poruncit să propovăduim norodului că oricine crede în numele lui capătă prin numele lui iertarea păcatelor. Asta este mesajul cu care El ne a însărcinat să mergem până la marginile pământului. Zice: „Duceți vă și vestiți evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit. Asta este promisiunea lui. Noi
[39:11]spunem tuturor oamenilor că El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre. El a murit pentru noi. El a luat suferințele noastre le a purtat și pedeapsa noastră a luat o asupra lui. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste el și prin rănile lui suntem tămăduiți, suntem salvați, suntem vindecați, suntem iertați, suntem considerați neprihăniți. Nu suntem noi neprihăniți, dar putem fi iertați. Și iertarea aceasta desăvârșită, abia iertarea aceasta îl poate face pe om să nu aibă în el întuneric, să nu mai aibă în el păcat, să nu mai aibă în el murdărie, să nu mai aibă în el acea întinăciune cu care dacă pleacă din lumea aceasta nu are acces în prezența lui Dumnezeu. Ca să poți să ai acces în prezența lui Dumnezeu, nu se poate prin cât de bun ești tu, prin ceea ce faci tu, dar se poate prin iertarea pe care El o dă. Slăvit să fie Domnul. Asta este vestea. Prin iertarea pe care El o dă, omul păcătos poate să fie curățat, eliberat,
[40:19]sfințit, socotit, neprihănit și poate intra în prezența lui Dumnezeu. Pentru cât timp? Pentru veșnicie. Am venit la un moment dat în lumea aceasta și am păcătuit o viață întreagă, dar din momentul în care auzi mesajul Evangheliei, nu sta nepăsător, nu amâna. Pentru că amânarea produce un efect, un fenomen pe care Biblia îl numește împietrirea inimii. Deci, lasă, mai la bătrânețe, mai la bătrânețe. Zici: "E prea târziu acuma dacă nu m am întors la Dumnezeu la tinerețe." Și se produce această împietrire a inimii încât ori de câte ori auzi mesajul acesta că Dumnezeu bate bate la conștiința ta, la inima ta și vrea să ți vorbească. Dumnezeu vrea să existe o împăcare cu omul care s a răzvrătit prin păcat. Și zice Sfântul Apostol Pavel
[41:18]zice: „Noi suntem trimiși ai lui Dumnezeu, împuterniciți a lui Dumnezeu și ca și cum asta i când ești împuternicit, transmiți mesajul celui care te a împuternicit." Și Pavel zice: „Noi ca niște împuterniciți ai lui Hristos, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte în numele lui Hristos, împăcați vă cu Dumnezeu." Păcatul, păcatul este încălcarea voii
[41:42]lui Dumnezeu și păcatul este un pân un zid de despărțire, păcatul ne ne aduce într o zonă de conflict cu creatorul, dar creatorul ne întinde o mână împăcării. Și poate mâna asta stă întinsă de câteva zile la inima fiecăruia dintre noi. Poate mâna asta întinsă a lui Dumnezeu, mâna împăcării stă întinsă de ani de zile. Ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în numele lui Hristos, împăcați vă cu Dumnezeu. Împăcați vă. Hai să se risipească, să dispară pentru totdeauna zidul acesta al vrăjmășiei dintre om și Dumnezeu, dintre omul păcătos și creatorul neprihănit.
[42:32]Există posibilitatea să știi și prin aceasta știm că l cunoaștem dacă păzim poruncile lui. Cine zice îl cunoști și nu păzește poruncile lui este un mincinos și adevărul nu este în el. Dar cine păzește cuvântul lui Dumnezeu, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită și prin aceasta știm că suntem în el. E posibil să știi de aici de pe pământ că ai fost iertat, să experimentezi bucuria iertării, să experimentezi bucuria aceasta deplină a păcii cu Dumnezeu în inima ta. Să ai siguranța aceasta. Prin aceasta știm că suntem în El, că am fost așezați în El, în Hristos. În El Dumnezeu ne a răscumpărat doar în Hristos. Și putem să știm că suntem în El. Cum? Dar El nu e lumină? Nu este o lumină în care nu există deloc întuneric. Cum pot eu, om păcătos, să fiu în el? Prin aceasta știm că suntem în el. Există posibilitatea să poți să cânți cu toată bucuria mântuit pe Domnul preamăresc, mântuit spre cer călătoresc,
[43:39]să ai această bucurie care vine prin credință. Credința în mesajul evangheliei. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Ba Domnul Iisus spune au ba chiar au și fost judecați pentru că n au crezut în numele singurului fiu al lui Dumnezeu. Căci omul este dat să moară o singură dată, după care vine judecata. Și dacă o viață întreagă respinge această șansă a salvării, acest mesaj al
[44:10]bunăvoinței lui Dumnezeu de a te ierta și de a te primi în prezența lui pentru eternitate, când vine clipa plecării din lumea aceasta, omul va ajunge înaintea lui Dumnezeu la judecată. Și judecata vine împreună cu condamnarea pentru că oamenii toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu și nu pot intra în prezența lui Dumnezeu dacă nu au fost iertați, dacă nu au fost salvați, dacă nu au fost mântuiți. Și acolo la judecată niște cărți vor fi deschise și oamenii vor sta înaintea lui Dumnezeu morți mari și mici, pentru că acolo se ajunge prin moarte. Morți, mari și mici în picioare pe o mare ca de sticlă. Pământul și cerul au fugit dinaintea lui. Unde să te duci de acolo? Unde să te mai Înapoi în mormânt? Nu mai e mormântul că a plecat pământul cu totul. Unde să te mai duci? Și moartea și locuința morților au fost aruncate în iazul de foc care arde cu foc și
[45:07]pucioasă, adică moartea a doua. Și Domnul Iisus le va zice tuturor acelora care vor avea curajul, tupeul, pretenția:„Doamne, n am făcut noi, n am făcut noi milostenie, n am făcut noi. Duceți vă de la mine. Mi aș dori ca niciunul dintre cei care aud cuvintele acestea în această seară să n audă aceste cuvinte pe care le spun acum în ziua aceea. Duceți vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care arde cu foc și cu pucioasă, care a fost pregătit diavolului și diavolului și îngerilor lui, adică moartea a doua, pentru că niciodată nu v am cunoscut. Am compilat din mai multe pasaje.
[45:50]Mesajul Evangheliei vorbește și despre faptul că vine o judecată când el va judeca morții. Și e groaznic să auzi în ziua aceea acele cuvinte: Niciodată nu te am cunoscut pentru că nici omul nu l a cunoscut pe Dumnezeu. Nu că Dumnezeu nu știe despre om. Și mulți oameni poate spun: „Păi, eu îl cunosc pe Dumnezeu." Una este să știi despre Dumnezeu și alta este să l cunoști pe Dumnezeu. Când Dumnezeu stă întins în această seară cu mâna spre tine ca să te împaci cu Dumnezeu și tu îi întorci spatele, vei avea pretenția în ziua aceea că l ai cunoscut? Zice: „Dar cine păzește cuvântul lui în el, dragostea lui Dumnezeu, a ajuns desăvârșită. Prin aceasta știm că suntem în el. Dacă și prin aceasta știm că l cunoaștem. Prin aceasta știm că îl cunoaștem.
[46:49]Versetul ă trei. Prin aceasta știm că l cunoaștem, dar e groaznic ca în ziua aceea să spună: „Niciodată nu te am cunoscut. Doamne, n am fost eu la adunare, n am fost eu la biserică, n am făcut eu lucrări în numele tău, n am făcut atâtea lucruri minunate. Niciodată nu v am cunoscut. Voi toți cei care lucrați fără de legea. Asta asta este ceea ce triează oamenii, păcatul. Dacă pleci din
[47:18]lumea aceasta cu păcat, nu ai dreptul să intri în împărăția cerurilor. Nu n ai n ai dreptul să intri în împărăția nimic întinat nu va intra în ea. Dacă într o sală de operații sora Mihal poate să poate să intre într o sală de operație să intre cu niște mănuși cu care ai făcut și nu știu, ai dus gunoiul, se poate? Dacă într o sală de operații nu poți să intre cu cu viruși, cu microbi, cu murdărie, dar în prezența lui Dumnezeu să intre păcat. Nimic în tinat nu va intra acolo. Și proorocul Amo spune: „Pregătește te să întâlnești pe Dumnezeul tău." Există doar două căi, una care duce la viață și una care duce la moarte. Și Domnul Iisus ne spune foarte clar lucrurile acestea. Intrați pe poarta cea strâmtă, căci largă este calea, lată este poarta care duce la pierzare și mulți merg pe ea, dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află.
[48:21]Există doar două locuri unde poți să ți petreci veșnicia. în iazul cel veșnic care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui, acolo unde viermele nu moare, acolo unde este plânsul și scrâșnirea dinților, în ce? În întunericul de afară. Dacă El este lumină și în El întuneric, locul acela opus prezenței lui este un loc plin de întuneric, unde este plânsul și scrșnirea dinților, unde Unde este un chin grozav mă chinuiesc în văpaia aceasta, spune bogatul care a plecat în iad. Căci grozav mă chinuiesc în văpaia aceasta. Dar când oamenii vor fi aruncați după după judecată cu tot cu trupuri în în iazul de foc care arde cu foc și pucioasă, adică moartea a doua, de unde fumul lor se va ridica în vecii vecilor, pentru că nu se vor mistui, nu se va termina, va fi un chin etern. Pentru ce?
[49:15]pentru păcatul de azi, pentru minciuna de ieri, pentru gândurile mele murdare, pentru obiceiurile mele stricate. Dacă ne mărturisim păcatele, el este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire. Pocăiți vă ca să vi se șteargă păcatele. Sângele lui Iisus Hristos ne curățește de orice păcat. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Și Domnul Iisus spune: „Mă rog ca pentru toți cei pe care mi i ai dat tu să i înviez în ziua de apoi, să fim cu el." Și spune apostolul Pavel:„Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, căci însuși Domnul, cu glasul unui arhanghel, cu trâmbița lui Dumnezeu se va pogor din cer și întâi vo învia cei ce au dormit în Hristos. Apoi noi cei vii care vom fi rămas vom fi răpiți toți împreună cu ei în văzduh ca să înor ca să înteminăm pe
[50:13]Domnul în văzduh și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte. Asta este viața veșnică. Să fim totdeauna cu el. Nu ne vom mai sătura de el. Și Domnul Iisus ăă sintetizează viața veșnică prin această legătură a noastră cu Dumnezeu, această părtășie a noastră cu Dumnezeu. Și viața veșnică este aceasta, să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe care l ai trimis tu. Să fim o veșnicie întreagă pentru totdeauna cu el și să l cunoaștem tot mai mult, să nu ne mai despărțim de el. Dacă el pleacă în cer, suntem în cer. Dacă El vine pe pământ, venim și noi cu el pe pământ. Dacă mergem pe un alt un cer nou și un pământ nou, vom fi totdeauna cu Domnul. Dar nu știm cât mai e până atunce. Poate să mi spună cineva cât va mai fi până atunci? Are cineva siguranța că mai apucăm ziua
[51:12]de mâine în mod individual sau în mod colectiv? Oricând poate fi plecarea noastră din lumea aceasta. De aceea astăzi dacă auziți glasul lui pe care îl găsim pe paginile Sfintelor Scripturi, nu vă împietriți nimenea, căci el zice: „La vremea potrivită te am ascultat, în ziua mântuirii te am ajutat. Iată că acum este ziua potrivită. Iată că acum este ziua mântuirii. Dacă auziți glasul lui Dumnezeu, nu vă împietriți inimele. Pocăiți vă ca să vi se șteargă păcatele. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Dumnezeu să binecuvânte pe toți cei care aud mesajul Evangheliei și să nu
[51:58]aruncați la gunoi cuvintele lui Dumnezeu, ci să le puneți într un pământ bun al inimii dumneavoastră. Și dacă nu aveți siguranța vieții veșnice, dacă nu aveți siguranța că dacă plecați din lumea aceasta vă așteaptă gloria eternă în prezența lui Dumnezeu, acolo unde este fericire, unde este sărbătoare, unde este lumină, unde este dragostea lui Dumnezeu, ci aveți teama că dacă vine clipa plecării, vine ziua judecății și condamnarea eternă în focul acela de chin etern, Dumnezeu să vă binecuvânte și să vă ajute să vă plecați genunchii și inimile. înaintea lui Dumnezeu într o rugăciune de pocăință în care să spuneți: „Doamne, și eu sunt păcătos. Doamne, și eu am nevoie de tine și eu am nevoie de iertarea ta. Te rog, iartă mă pentru toate păcatele mele. Sângele Domnului Iisus Hristos să curățească și păcatele mele și te rog, dă mi și mie viața veșnică. De azi înainte vreau să fiu după voia ta. Vreau să fac voia Ta. Vreau să fiu în această
[53:05]părtășie cu tine. De azi înainte vreau să fiu copilul tău. Că nu toți oamenii au dreptul să se numească copiii al lui Dumnezeu. A venit la IE l au primit. Dar tuturor celor ce au primit, adică celor ce cred în numele lui, le a dat dreptul să se numească copiii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu să binecuvânte pe toți cei care nu s au împăcat încă cu Dumnezeu, ca auzind aceste cuvinte să facă pasul împăcării cu Dumnezeu. Pasul împăcării este ceva ce Dumnezeu așteaptă de la om și anume pocăință. Dumnezeu i a dat omului tot. Dumnezeiasca lui putere ne a dădorit tot ce privește viața și evlavia prin cunoașterea lui Iisus Hristos, prin mesajul Evangheliei, am cunoscut pe Iisus Hristos că Dumnezeu ne a ieșit în întâmpinare și vrea să ne salveze. Dacă ați auzit mesajul Evangheliei și nu sunteți împăcați cu Dumnezeu, faceți pasul acesta al pocăinței. Doamne, iartă mă de toate păcatele mele. și să credeți că Dumnezeu vă iartă pentru că a plătit Domnul Iisus Hristos pentru toate
[54:02]păcatele noastre când a murit. Prin sângele său care a curs pe crucea din dealul Golgotei a plătit și vina mea și vina oricăruia dintre noi. Dumnezeu să binecuvânte pe toți cei care aud mesajul Evangheliei, să se pocăiască și să primească în dar salvarea, viața veșnică prin cel ce este stăpânul nostru și salvatorul nostru, Domnul Iisus Hristos. Amin.