De unde te încarci cu putere? (Mihail Ciopaşiu)

[0:00]Cred că nu este nimeni de aici care să nu fi văzut o vie. Ba mai mult, cred că sunt printre noi frați care știu să aibă grijă de o vie. Poate când erau copii sau și surori vedeau părinții având grijă de vie și via ne surprinde. Țin minte când eram copii, aveam în curte un copac, nu știu ce copac era. Dar s a tot mărit, s a tot mărit și gardul de beton dintre noi și vecini s a curbat după acel copac și ținea foarte multă umbră. era parte

[0:37]copacii devine așa ca o identitate. Te îți e greu să nu mai să nu i mai vezi acolo. Și într o zi tata s a hotărât că trebuie să taie copacul pentru că rupe gardul și l a tăiat și dintr o dată curtea s a schimbat, era soare și s a dus la bunicul care stătea în Dămăroaia care avea o vie frumoasă și foarte mare așa o boltă și a luat de la el un butuc. De fapt, nu era un budoch, era o crenguță așa și a pus o într un pahar și ne a spus că o să pun o vie. Noi copii fiind, nu văzusem, nu știam cum și mă gândeam eu cum să apară o vie din așa ceva, crenguță mică acolo. Și a plantat via aceea și mai mulți butuci. Și astăzi când merg la părinți văd via aceea e o boltă și face umbruri

[1:26]mai bine decât orice fel de umbrelă pe care poți s o cumperi. Și așa este și textul acesta. Domnul Iisus Hristos folosește pentru poporul evreu de atunci o imagine care nu doar că era foarte bună din punct de vedere vizual, ci și teologic. Pentru poporul evreu avea o conotație specială această asociere cu via lui Dumnezeu.

[1:53]Dar înainte de a ne uita la acest aspect, dacă am dat puțin pagină, nu știu, eu am Biblia aceasta cu roșu, unde spune Domnul Iisus e cu roșu aice și dacă doar dacă te uiți, vezi discursul acesta care este se întinde Ioan de la 13 14 15 până 17 până când Domnul Iisus Hristos este arestat și de multe ori noi nu mai ne uităm la context să vedem ok în ce situație spune Domnul Iisus lucrul acesta. Dacă dăm câteva pagini înapoi, o

[2:25]să vedem că discursul Domnului Iisus Hristos începe după ce îl descoperă pe Iuda. Descoperă vânzătorul și spune foarte clar că El nu este de la mine, că în el a intrat cel rău, că este fiul pierzării. Domnul Iisus Hristos arată foarte clar aici că dintre cei care erau împrejurul lui, care păreau că sunt cu Hristos, era unul care nu era în Hristos. Era o mlădiță care părea că e atașată la via care este Iisus Hristos, la care Tatăl, care este vierul de care se preocupă, acesta nu era lui Hristos. Și iată că această mlădiță este înlăturată și știm sfârșitul tragic pe care îl va avea Iuda care este aruncat afară exact la mădița care arde în foc. Dar mai erau cu Hristos alte mlădițe, că ilustrația e foarte clară. Hristos este via, da, butucul de unde se extrage

[3:30]toată seva, care hrănește tot ce este în via aceea. Noi suntem lădițele. Dumnezeu este grădinarul. Întrebarea este cine sunt strugurii? Ce credeți? Ce reprezintă strugurii? Rodul. Rodul. Că de asta spune că v curăța să dați și mai mult rod. și mlădițele celelalte, respectiv ucenicii ceilalți, trebuiau curățați. Era un Petru care era foarte convins că nimic nu poate să i dărâme credința în Hristos și chiar îi spune: "Să te ferească Dumnezeu, Doamne, să ajungi pe cruce." Și Domnul Iisus îi spune: Înapoi a mea, Satano, că nu știi de ce Duh ești însuflețit. Cu alte cuvinte, Petre, vei urma să fii curățat. Și o să ți dai seama că te curăță Tatăl când va cânta cocoșul de trei ori. Mai erau alții care în grădina Ghețimani au fugit, care toți l au părăsit pe Domnul Iisus Hristos și toate aceste mlădițe trebuiau curățate.

[4:31]Ei nu știau atunci. Ei atunci credeau că sunt bine, dar Domnul Iisus Hristos știa ce pot să facă ei. Și iată l pe Petru care se leapădă când este curățat de Tatăl și se întoarce cu toată ființa Domnului Iisus Hristos într o predică în atunci de Rusalii aduce rod de suflete. Bineînțeles că e lucrarea Duhului Sfânt, dar prin mlădița aceasta care este Petru și apoi vedem ce fac ceilalți ucenici. Acum, ce reprezenta în Vechiul Testament

[5:06]via? Pentru că aicea pentru poporul evreu și pentru cei care ascultau, chiar și pentru ucenici care erau evrei, ei înțelegeau foarte clar că poporul evreu este via aceasta a lui Dumnezeu. Și această ă paralelă sau să spun nu această alternativă în care Domnul Iisus Hristos vine și reinterpretează texte din Scriptură în care spune că nu poporul evreu este robul Domnului, nu poporul evreu este via și El este sau

[5:42]mai degrabă spus poporul a fost via, dar a pierdut calitatea. Poporul a fost robul, dar a pierdut calitatea pentru că l a renegat pe Hristos și atunci el este adevăratul, el este cel adevărat rob al Domnului. El este via. Pentru că vedeți cum începe textul. Eu sunt adevărata viță. Este singura expresie din cele șapte pe care noi le știm din Evanghelia după Ioan. Eu sunt pâinea vieții. Eu sunt lumina lumii. Eu sunt ușa oilor. Eu sunt păstorul ce bun. Eu sunt calea, adevărul și viața. Este singura dată când avem acest adjectiv: Eu sunt adevărata vie. Dacă cineva ne ar pune în față trei tablouri ale Monei Lisa, da, sau ale Monalisei pictate de Davinci și ar spune sunt trei. Acuma se pot înțeleg că se pot atât de bine

[6:47]face falsuri încât este extrem de greu de de validat. Chiar de multe ori se folosesc pânze vechi, că asta e o metodă. Pe ce pânză a făcut? Se caută vechimea acelei pânze și găsesc pânze vechi pe care pictează cu tot felul de strategii și te uiți și spui sunt la fel. Și dacă ar veni un adevărat expert și ar spuneceasta este adevărata pictură, ce ai înțelege? Că restul sunt falsuri, chiar dacă par că sunt la fel. Acum, ce face Domnul Iisus Hristos aice? În primul rând vine și spune că adevărata viță este el. Ăă și doar foarte scurt aș vrea să citesc Psalmul 80 versetul 8. Ai adus o vie din Egipt. La cine se referă? Cine poate să fie acea vie din Egipt? Ai izgonit neamuri, ai sădit o, ai făcut înaintea ei și ai dat rădăcini de a umplut țara. Munții erau acoperiți la umbra ei și ramurile erau ca niște cedri ai Domnului. Își întindea lădițele până la mare.

[7:56]Da. Și lăstarii până la rup. Cine i aici? Cine a fost adus din Egipt? Poporul evreu. Dar uitați ce spune la versetul 12. Zice: Pentru ce i ai rupt gardul acum de o jefuiesc toți strecătorii? O râmă mistrețul din pădure și o mănâncă fiarele câmpului. Cumva Dumnezeu a lepădat. A venit la Iisăi și ai săi nu l au primit. Aii l au lepădat pe Dumnezeu. Au fost neascultători. Dumnezeu i a trimis în robie. În robia babiloneană, în robia asiriană. Și doar o rămășiță din regatul de sud, din regatul lui Iuda se întoarce. Ne dăm seama, erau 12 seminții, pleacă

[8:41]regatul de nord, 10 seminții în robia asiriană și nu se mai întorc niciodată. Aceia s au pierdut printre neamuri. Mai se găsesc, spre exemplu, dacă ținem minte în anii '70 când sunt acești evrei aduși din Africa, țineți minte, acele au descoperit evrei și au adus cu avioane armata lui Israel. Erau africani evrei rămășiți așa care mai apar, care au fost plecat în robia aceea și nu s au mai întors. S au întors doar seminția lui Iuda, o parte mică. De asta avem această asociere a poporului Israel cu iudeii. Nu se mai spune Israel, ci iudeii. De ce? Pentru că Iuda se întoarce înapoi foarte puțin. Se întoarce că de acolo venea Hristos. Din semințirea lui Iuda venea Hristos și trebuia ca Iuda să se întoarcă înapoi în popor și să refacă. și știm istoria, refacerea zidurilor în timpul lui ăă Neemia a lui Ezechia. Apoi ne mai uităm în Isaia capitolul 5 și din nou aice vedem aceeași ilustrație.

[9:43]Nici nu știu, e clar că din punct de vedere al stilului de scris și al ă abordării literare este o metaforă. Da. Când spui, de exemplu cerul este ca o poartă deschisă, e o metaforă, nu? Că cerul e cer, nu poate să fie o poartă. Dar înțelegi ceva? Ce înțelegi? că așa cum este o poartă prin care intri undeva, așa și prin cer vei intra undeva. Numai că aice vedem că metafora aceasta este foarte puternică, aproape că depășește sfera metaforei pentru că vedem că și la poporul evreu este și la Domnul Iisus Hristos Dumnezeu o are Dumnezeu o predilecție parcă pentru metafora aceasta, cum are și pentru metafora miresei care o găsim în în Noul Testament, cum are și pentru pietre. Pietrele vii din Petru. Dar în primul rând ea a fost adresată poporului evreu. Isaia 5. Voi cânta preaiubitului meu cântarea preaiubitului meu despre via lui. El avea o vie pe câmp foarte foarte

[10:46]mănoasă. I a săpat pământul, l a curățit de pietre și a sădit în el vițele cele mai alese. A săpat a zidit un târn în mijlocul ei și a săpat un teasc. Apoi trăgea nădejde ca să i facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. Ce ne spune textul aici? Că Dumnezeu a făcut tot. A luat pământul, l a deselenit, l a arat, a luat pietrele, a făcut gardul,

[11:14]a pus via și după aia a făcut un teasc. Ce vrea să facă cu teascul ăla? Must. Da. Și ce trebuia ca să facă must? Îi trebuia rod și s a dus și n a găsit rod. La fel cum este și cu smochinul, Dumnezeu vine și caută rod și a căutat la poporul Israel rod și nu l a găsit. Acum zicear Domnul cui îi spune locuitorii ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda, judecați voi între mine și via mea, adică între mine și Israel. Ce aș mai fi putut face viei mele și nu i am făcut? Adică Dumnezeu ce spune aice?

[11:53]Aveau toate condițiile să facă rod. Și n au făcut pentru că ai făcut a făcut struguri sălbatici când eu mă așteptam să facă struguri buni. A greșit Dumnezeu rețeta? A lăsat Dumnezeu ceva nefăcut? Și vă voi spune acum ce voi face viei mele. Îi voi smulge gardul ca să fie păscută de vite. De asta găsim în Psalmul 80 despre mistrețul care vine și o mănâncă. Îi voi surpa zidul ca să fie călcată în picioare. Vin vine robia peste ei, babiloniană și asironi asiriană. Îi voi supa zidul ca să fie călcate în picioare. O voi pusti. Nu va fi curățită nici săpată. Spini și mărăcini vor crește în ea. Voi porunci și norilor să nu mai plouă peste ea. Via Domnului, o știrilor, este casa lui Israel și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. E clar. Profeția aceasta ne spune și aici este surprinzător că poporul evreu n a înțeles

[12:57]că Dumnezeu i a lepădat. Bineînțeles că nu de tot. Noi știm ce spune Romani capitolul 5 6 7 încolo. Se duce până în 10 și descrie că rămășiță Dumnezeu va susține și o parte se va întoarce și ce va fi întoarcerea lor. Cu toate acestea Domnul Iisus vedem că el este acuma această viță de vie. Atenție, nu biserică, ci Hristos. El este vița. Dacă din Hristos este biserica, el este capul total adevărat, dar Hristos este central. Adică Dumnezeu vine și spune: "Pentru că am încercat din poporul acesta pe care l am ales, din Avraam, părintele credincioșilor, câte ne a făcut Dumnezeu pentru poporul acesta?" Nu există nicio națiune în lumea aceasta în istorie care să fi experimentat mai multe minuni. Niciuna. Au dărâmat ziduri fără să facă nimic. Au despicat marea pentru ei. I a hrănit 40 de ani în pustie cu mană. Un calcul estimativ spunea că le trebuia 40 de

[14:02]vagoane de mană pentru că erau undeva la 2 milioane de oameni cât Bucureștiul. Cine ar putea să hrănească Bucureștiul 40 de ani? Ar fi frumos. Uite, poate fratele Florian care lucrează în domeniul bancar să ne facă un calcul ce valoare ar fi pe zi să hrănești Bucureștiul cu trei mese și să înmulțim cu 40 de ani. Vă dați seama, sunt miliarde de euro, sute de miliarde. Și Dumnezeu a făcut lucrul ăsta. Când le a fost foame și a avut prepelițe, le a adus prepelițe, le a dat apă plată. Era murdară, dar ă scuze, era amară, dar a vindecat o. A dat din stâncă apă. Cât costă apa plată pe care o cumpără oamenii la petru sau ce beau la robinet? Dumnezeu a făcut lucrul acesta și ajung și cuceresc o țară. Cât ar fi evaluat dacă ar evalua cineva cât costă țara lui Israel să cumpere cineva s o vândă. Deci vorbim despre niște lucruri extraordinare. Au înv armata lui faraon fără să scoată o sabie, fără să am nce o piatră, i a înghițit marea roșie.

[15:02]Ai putea spune că este, nu știu, parcă zici că le a luat mințile ceva. Și cu toate acestea, eu cred că ce face poporul evreu este o expresie a firii umane. Știți de ce? Pentru că de asta și noi de multe ori facem lucruri asemănătoare. De asta nu 1 Corinteni spune: „Învățați de la ei că au mâncat man în deșert, au trecut Marea Roșie, dar nu toți erau ai Domnului și unii au sfârșit pedepsiți de Dumnezeu. Deși toți au primit, deși toți au văzut manifestarea lui Dumnezeu, nu toți au rămas în Dumnezeu. Nu toți au

[15:42]fost credincioși. Și ce ne spune textul nou aici, revenim la textul de astăzi este că Dumnezeu și a ales prin respingerea poporului Israel, a poruncilor, a reglementărilor, a atitudinii lui Dumnezeu prin atunea de nerecunoștință, de nerecunoașterea lui Dumnezeu, prin închinarea lor la idoli, Dumnezeu i a judecat și a spus: „Îmi aleg altă viță care va da rod de data asta Și n o să mai fie poporul lui Israel, ci este Hristos. Și în Hristos vor fi mlădițe care vor da rod. Și aice deja povestea lui Dumnezeu s a schimbat și ne include și pe noi. Pentru că noi dacă suntem astăzi în Hristos, altuiți în sursă, cum auzeam mai devreme, de a fi conectați și aducem rod, iată că suntem în planul lui Dumnezeu și este un har extraordinar. Noi nu, eu nu privesc spre poporul Israel cu atun de judecată și de dispreț, ci doar mă uit și și apostolul

[16:47]Pavel face lucrul acesta și spune: „Uitați vă la ei și atenție să nu le repetați greșelile. Atenție să nu vină Hristos la tine să caute rod și să găsească struguri sălbatici și să spună: „Ce aș putea să ți mai fi făcut și nu i am făcut? Ce mai puteam să i fac lumiș și nu i am făcut? și vin și nu găsesc. Și asta este și pilda cu pomul neroditor în care vine din nou grădinarul. Avem aceeași ilustrație, gata, trei ani ajungi, numai Nadarod, smochinul și spune Domnul Iisus acolo sau grădinarul este că stăpânul este Dumnezeu acolo. Domnul Iisus are rolul. Mai lasă mă un an. Îi mai dau sevă un an. Mai lasă mă să i pun gunoi la rădăcină să l îngrijesc. Și poate dacă anul acesta, ce înseamnă acesta? Este harul lui Dumnezeu. Noi avem alt har. Nu putem să ne comparăm cu situația lui Israel pentru că la ei era legea și nerespectarea legea aducea pedeapsă. Acuma noi suntem altuiți în

[17:50]Hristos. Am primit mai mult, dar și ni se cere mai mult. Acuma, doar o mențiune aș vrea să să fac. Există mai multe scrieri. Spre exemplu, Iosflavius, care a fost contemporan cu Domnul Iisus foarte puțin și după aia l a prins pe apostolul Pavel. El ajunge să prindă și să descrie, chiar dacă puteți să luați cartea scrisă de el, unde descrie cu lux de amănunte distrugerea Ierusalimului. El este martor și descrie tragediile care s au întâmplat când în anul '70 romanii vin și vor distruge Ierusalimul. El spune așa că în lucrarea sa, antichitățile evreilor, că la intrarea în templu era o viță din aur de o greutate foarte mare, cea mai mare și mai bine prelucrată lucrare făcută de mâna omenească. Ce se întâmplă Irod cel Mare când a făcut el a refăcut templul care fusese distrus. Templul lui

[18:58]Solomon a fost distrus. Știm lucrul acesta de către babilonieni care vin și iau tot ce era acolo și l distrug. Irod vrea să El nu era evreu și vrea să capete bunăvoința evreilor și face încearcă să facă o replică extraordinară. nu reușește să facă ce a făcut Solomon, pentru că e clar că Solomon ce a făcut nu se mai poate replica. Dar face ceva ce Solomon nu făcuse și el va acoperi cu aur tot acoperișul

[19:29]templului. De asta se uită ucenicii și văd Doamne, uite ce ziduri. De ce? Că strălucea aurul acela la apusul soarelui, bătea zici că era oglindă. Și romanii când vin în anii '70 și dau foclului, ei dau foc ca aurul acela să se topească. El va curge în zidurile clădirii și de asta ca să ia aurul ei vor dărâma toate pietrele. Domnul Iisus de asta spune: "Nu va rămâne piatră pe piatră". Ce treabă aveai să distrugi, să pierzi atâta timp? Păi, romanii vreau să ia aurul și aurul care s a topit a curs între pietre, îi dau tot jos și îl scot de acolo din cenușa aceea și pleacă cu el de acolo. Dar mai face un lucru Irod

[20:08]știind că bate la sentimentul lor, el construiește la intrarea în sanctuar o viță din aur. De asta Iosif Flavius, vă dați seama, a văzut o și spune că era din lemn masiv bătut. Ba mai mult decât atât, erau de frunzele care ieșeau așa din ea se atârnau ofrande sau daruri pe care le aduceau le aducea poporul evreu. Asta apare în mijna, care este o tradiție orală a din Talmud, a rabinilor. Acum, cu siguranță este cu siguranță faptul că Domnul Iisus a văzut că apare de mai multe ori în templu și Domnul Iisus vede lucrul acela. Ucenicii îl știau. Ba unii spun chiar că în drumul Domnului Iisus de la Camera de Sus și dacă ne uităm sunt hărți pe care le putem avea ale Ierusalimului de atunci. Ca să ajungă în Ghețiman trecea prin curtea templului și Domnul Iisus când trece cu ucenicii, noi știm că se duce de acolo trec pârâul și apoi vor cânta cântarea. Știm lucrul acesta din Matei, din Luca. Deci a fost în drumul lor.

[21:13]Acuma nu știm dacă nu putem face o speculație că a văzut și de asta a zis, dar cu siguranță trecând prin curtea templului, Domnul Iisus iară vede și pentru Domnul Iisus Hristos el își dă, cum să spun, de câte ori o vedea, vă dați seama că spunea e un fals. Nu ei sunt vița, ci eu sunt vița. Și de asta Domnul Iisus folosește adjectivul: Adevărata viță sunt eu. Hai să mai spunem pentru că vița ce înseamnă de fapt? Ce înseamnă butuc? Păi, eu nu știu foarte multă agricultură, deloc nu știu chiar ce am văzut și am experimentat așa copil fiind ce am mai văzut pe la bunici. Dar este fascinant să vezi ce butuc se face. Știu că e foarte greu de tăiat. Ce lemn, ce esență tare. Puterea unei vițe de vie stă în butuc și el se întinde, se duce, o ia pe gard,

[22:11]se duce pe copaci câteodată și din el pleacă toată seva. Așadar, Domnul Iisus este resursa sau sursa de viață. Apartenența e primul aspect. Și acuma întrebarea pe care aș vrea s o ne o punem este care este sursa noastră? Unde aparținem noi? De unde ți extrai, frate și soră, puterea, viața spirituală? Nu este vorba despre viața noastră umană, că știm, mergem și din zi în zi parcă mâncarea e mai proastă, mai contrafăcută, mai plină de chimicale și trebuie să încercăm mereu să fim să mâncăm sănătoși, să mâncăm cu moderație, ne luăm energia, nu din asta. Dar spiritual, care i sursa noastră? De unde vine puterea? De unde ne alimentăm? De unde avem putere ca atunci când vine o furtună, când vine o grindină, când vine ceva cum vine peste o vie, un necaz în viața noastră, butucul acela ne ține.

[23:18]Ancorarea în Hristos dă tărie. Și asta vrea să spună Domnul Iisus. Acuma, din moment ce el spune că e adevărata resursa noastră, adevărata viață, adevărata putere, înseamnă că mai sunt și contra falsuri, să spun, contrafăcute, surse contrafăcute la care noi putem să ne înșelăm, pentru că textul acesta vorbește foarte clar, dar aici nu este un dat, nu este ceva automat ce se întâmplă aici, pentru că experiența lui Iuda care apare la începutul capitolului, ne spune foarte clar că nu toți cei care sunt asociați

[23:58]în via aceasta, cel puțin vizibil la ce se vede, sunt legați de sursa care este Hristos. Iată că Iuda de unde și trăgea el, care era motivația lui? Păi, ne spune Domnul Iisus că este că a intrat Satana în el. ne spune că e fiul pierzării și ne mai spune ceva că s a făcut vânzător și că a existat o poftă în viața lui. A existat o dorință, o ispită puternică care l a biruit și l a făcut atât de jos. a căzut din punct de vedere moral și spiritual încât l a vădut l a vândut pe Domnul Iisus Hristos pentru niște monezi, pentru niște bani. Cu alte cuvinte, deci vedeți, motivația lui Iuda nu este răzbunarea. De multe ori se întâmplă crime din răzbunare și Proverbe spune să te ferești în ziua răzbunării. Da. de un soț gelos, de exemplu, sau răzbunarea cuiva care a pierdut pe cineva, nu a avut o nu era în competiție cu

[25:07]Domnul Iisus, nu a fost invidios să spună: "Vreau să iau locul lui Hristos, trebuie să scap de el și la el a fost pur și simplu o ispită materială. El de acolo își trăgea energia." Gehahazi la fel. Ghehazi vede lepra lui Naaman, vede vindecarea lui Naaman și inventează o minciună și spune că au venit niște oameni de sus de la munte, niște tineri ai proorocilor și se duce că era motivat ca să pună mâna pe banii aceea. Acan face la fel. Analiștii și Safera nu erau motivați de lucrul acesta, ci erau motivați de a și crea o imagine falsă. La ei era mândria. Era un fel de narcisism spiritual. să pară și ei în fața celoralți că sunt bine. Iată că găsim situații în Scriptură în care mulți oameni își extrag din altceva viața, resursele și

[25:54]dau roade, struguri sălbatici de care Dumnezeu n are nevoie. În Isaia Dumnezeu nu spune: „H, lasă că mai fac un teac și pentru strugurii sălbatici și i transform. Cum a făcut apa în vin, poate să facă și din struguri amari sau cum fi ei struguri dulci. Dumnezeu n are nevoie. de așa ceva. Și atunci Dumnezeu se uită la noi ca la smochin și așteaptă să vadă rod și se întreabă de ce mlădița aceasta care este

[26:26]lângă Hristos, care din când în când pare că și ea se văd din Hristos, nu dă roadă. Și nu este vorba despre ce credem noi, nici despre ce cred alții despre noi, ci este despre ce vede Dumnezeu. Aici este marea problemă sau nu problemă, aici este cheia. De fapt, este zero înaintea lui Dumnezeu. Ce crezi tu despre tine sau eu? Hai să vți personal. Imaginea mea spirituală despre mine este zero. Dumnezeu nu se ia după aceea, ci Dumnezeu vede și el spune: "Această viță

[27:05]sau această măriță dă rod bun sau nu. Ce credeți dumneavoastră despre mine este zero înaintea lui Dumnezeu. Nu l interesează pe Dumnezeu. A că mă interesează pe mine sau pe noi. Da, este o mare capcană. Mare capcană. Să căutați a căuta să place oamenilor. Vezi Galateni, vezi vezi Efeseni, Coloseni și așa mai departe. Situația cu știm foarte bine cu Petru când s a a fost fățarnic. Vedeți, noi ne luptăm de multe ori să apărem bine în fața oamenilor, deși știm că Dumnezeu vede ce e real în viața noastră. Și de asta Dumnezeu aici vine și are niște intervenții asupra acestei

[27:53]asupra acestei vițe sau asupra mlădițelor. Acuma, există o legătură organică între viță și mlădițele ei. E ceva care este natural, să spunem organic, în sensul în care ia naștere din butuc, apoi crește și toată seva. Mlădița, din câte știu eu, poate greșesc, nu are niciun fel de acces nici la apă. Poate când plouă puțin să zică intră în pori, dar apa vine din pământ. Nu când uzi butucul uz la rădăcină acolo. Deci Hristos este cel care aduce viață. El dă substanțele care hrănesc. El dă tot. A, că este context în care e nevoie de soare. Da, Dumnezeu le dă și pe acestea. Dar vedeți, mai e un aspect aici. Ne tragem din Hristos seva aceasta, dar nu suntem singuri. Se vorbește la pral despre mlădițe,

[28:52]despre mai multe, adică despre noi, despre Biserica lui Hristos. Și Dumnezeu care evaluează ce este interesant că se vorbește la plural până la un punct când începe să le evalueze și atunci spune mlădița care nu dă rod este scoasă și aruncată în foc. Deci Dumnezeu ne evaluează individual și vine se uită la mine, se uită la fiecare dintre dumneavoastră și indiferent de imaginea pe care ne o creem în fața oamenilor, indiferent de minciunile pe care noi ni le spunem singuri, mințindu ne că suntem bine, poate și o să vedem despre o altă formă de minciună care este exact pe dos, Dumnezeu vine, se uită și spune: "Mlădița aceasta nu dă rod. ce i fac. Și vedeți că aice e foarte interesant și lucrul acesta. Pare că nu știu să nu greșesc, dar vedeți, cel care taie și asta este tatăl.

[29:55]L a costat prea mult pe tatăl care a dat pe fiul lui ca să nu vină să caute rod. Și vine și se uită și spune: „Tatăl este vierul." Uitați, cel care taie tatăl, Domnul Iisus a făcut lucrarea de răscumpărare, face lucrare de mijlocire și noi de multe ori ne mințim cu gândul că e numai har. Lasă că ne iartă Domnul. Lasă că Domnul ne mai îngăduie. Lasă că o să mă ierte fratele și dacă i am greșit. Lasă că Dumnezeu trece cu Lasă că trece timpul. Dar vierul e Tatăl. Cel care este stăpân în pilda din Noul Testament la fel vine și caută rod. Și da, este har la Hristos. Lasă mă, mai lasă l puțin. Dar vine o zi ade contului în care Dumnezeu intervine.

[30:50]Această expresie rămâneți putem s o traducem continuați să rămâneți. Rezistați, supraviețuiți, continuați fără să vă schimbați. Perseverați, fiți constanți. Este la timpul prezent. continuu rămâneți. Luptați vă să rămâneți. Fiți atenți. Vegheați, căci nu știți ceasul. Este o stare de alertă. Nu este ceva, chiar dacă vedeți, este organic, ea este o ilustrație până la urmă. Dar Domnul Iisus vine și ne spune mai multe lucruri. Ai acolo un rol. Și e foarte interesant. Vedeți, Domnul Iisus nu spune așa: "Eu voi rămânea în voi și voi în mine." Nu. Dacă rămâne cineva în mine, eu rămân în el. Vedeți, condiția aice nu este la Hristos. Cumva el va spune sau nu, va evalua dacă rămâne sau nu,

[31:53]ci ține de noi. Noi ne răzvrătim, noi devenim neascultători, noi păcătuim, noi ne lăsăm biruiți de ispită. Noi trăim fără să ne pocăim dacă am greșit înaintea Domnului. Dacă rămâneți în mine fără niciun fel de discuție, eu voi rămânea în voi. Este o condiție acolo. Este dorința aceasta de asta și e pusrămâneți în mine, rămâneți acolo și bineînțeles că dacă rămâneți o să aduceți rod. Acuma textul a fost foarte clar, de exemplu că ne întrebăm cum rămâi în Hristos? Păi, versetul 10, dacă rămâneți în mine, rămâne în voi dragostea mea, după cum și eu am păzit poruncile Tatălui. Noi am studiat cu întreaga adunare unui Ioan, capitolul 2, de exemplu, mai citesc versetele prin care am trecut atunci. Și prin aceasta știm că l cunoaștem și că rămânem în el dacă păzim poruncile lui. Cine zice: Îl cunosc și nu păzește

[32:57]poruncile lui este un mincinos și adevărul nu este în el. Dar cine păzește cuvântul lui, în el, dragostea lui a ajuns desăvârșită. Prin aceasta știm că suntem în El. Cine zice că rămân în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Iisus. E foarte simplu. Nu e nicio filosofie. A rămâne nu înseamnă să stai pe loc. Nu înseamnă să nici să vii la adunare nu înseamnă să rămâi. Pentru că poți să vii la adunare și să nu păzești poruncile Domnului. O ajută enorm și trebuie să venim și este o e o formă, e o expresie a rămânerii, dar nu este obligatoriu. Mulți vor spune în ziua aceea: „Doamne, cum adică? Eu n am făcut, n am venit la biserică, n am lucrat, n am slujit.

[33:49]Două lucruri ne cere, ascultare de poruncile lui și trăirea poruncilor. Adică să ascultăm poruncile să te în trăim. Și e foarte simplu. Frate și soră, ești în Hristos? Păi, nu știu. Stai să mă gândesc. Păi, e foarte simplu. Ce porunci ale Domnului nu ascultăm? Unde în viața noastră cel rău a pus stăpânire și este o poruncă pe care poate o încalci de fiecare. Avem fiecare slăbiciun fiecare suntem slabi în anumite, nu suntem toți la fel. Și ăsta e un lucru, cred că e bun, că dacă eram toți la fel în aceeași problemă, dar toți avem o slăbiciune și acolo, vedeți, diavolul știe slăbiciunea sarxului sau a cărnii, a firii pământești și acolo vine și bate. Credeți că n a știut diavolul că ă acest Iuda începuse să fure din pungă? Unde a venit și l a ispitit să l vândă pe Hristos pentru bani? De

[34:47]ce? Vedeți, deja el avea slăbiciunea aia. El deja acolo și s a făcut vânzător pe bani pentru că umbla la bani. Dacă ar fi avut o altă slăbiciune, poate diavolul ar s ar fi folosit de Iuda în alt mod, dar aici era el slab. Și exact acolo a venit diavolul și prin preoți a spus: „Îți dăm 30 de arginți, spune ne unde să l găsim. Degeaba ne afirmăm apartenența la Hristos dacă nu ascultăm și nu păzim poruncile lui. Și acum aș vrea să primul primul gând aici, hai să rămânem conectați la Hristos. Punem în el în fiecare zi de unde ne extragem. Și vedeți, puterea e foarte simplu. Textul este atât de clar. Cuvântul lui Dumnezeu, prin cuvintele lui Dumnezeu. Dacă rămân în voi cuvintele mele, dacă ascultați cuvintele mele. Aceasta este puterea. De aici vine. Noi spunem: "A, îl ascult pe Domnul, mă supun Domnului." De aici vine, aici este viața. Seva e aici prin cuvânt

[35:58]vă sfințesc. Și ce mai spune acum? Voi sunteți curați din pricina cuvântului pe care vi l am spus. vine cuvântul și spune: "Nu e bine aici." Vi s a întâmplat să vă spună cuvântul Domnului: "Nu e bine aici." Pe mine mă fascinează lucrul ăsta. Mi se pare o minune și trăim niște minuni. Să deschizi, să citești cuvântul Domnului și Dumnezeu să ți vorbească direct țintit. Câteodată parcă ți e și rușine. E cum îmi făceau părinții câteodată când făceam vreo prostie pe la școală și credeam că nu se află și ori se întâlnea cu diriginta, ori se afla și venea și mi spunea direct: "Șștiu ce ai făcut la română sau știu că ai chiulit sau ce mi ai făcut. Ai spart un geam cu mingea. Am mai făcut din astea. Spăgeam geamurile, jucam fotbal și afla și mă intram în pământ. Așa este și cuvântul Domnului. El taie ca o sabie cu două tăișuri și vine și ne spune acolo Problema știți care este? Că de multe ori ne facem că nu vedem și că n auzim.

[36:59]Apoi al doilea lucru și o să încerc să merg puțin mai alert. Dependența este un verset aice care este extraordinar. Versetul 5. Eu sunt vița. Voi sunteți mădițele. Cine rămâne în mine și în cine rămân eu aducem mult rod, căci despărțiți de mine nu puteți face nimic. Dacă nu învățăm versetul acesta,

[37:29]n o să facem nimic. Despărțiți de mine, nu faceți nimic. Păi ce înseamnă să fii despărțit? Că am văzut mai devreme, a fi în Hristos înseamnă să păzești poruncile lui. Înseamnă cuvântul lui să domnească în viața noastră. A fi despărțit de Hristos înseamnă să nu asculți cuvântul lui Dumnezeu, să i încalci poruncile. Și atunci înseamnă că nu mai facem nimic. Dar mai este ceva. Dacă cumva în viața noastră apar strugurii care reprezintă rodul, niciodată să nu spunem este rodul nostru. Pentru că textul spune că despărțiți de Hristos nu faci nimic. Deci dacă ai rod e prin Hristos.

[38:13]Asta spune Pavel de fiecare dată. Hristos a făcut totul. Totul este un gunoi. Nu mă interesează nimic. Am lepădat orice. Hristos face totul. Vedeți? Diavolul încearcă să ne facă să credem că putem fără Iisus. Asta este marea minciună. Și nu cred că mai am timp. Voi vrea să insist doar asupra unui aspect. Mai sunt niște aspecte în text, dar poate cu altă ocaziei. Data viitoare aș vrea să vedem aice două lucruri. Pentru că, vedeți, textul spune așa că adevărul, adevărul și teren adevăr vine prin faptul că Dumnezeu a plantat ceva în noi. A dat seva aceasta care este cuvântul lui. Acuma întrebarea este: mai poate altcineva să planteze?

[39:04]Mai este vreunul care dorește să pună ceva în pământul acela? Mai pune cineva neghină? Sigur. Diavolul în pilda neghinei spune că au venit și au pus neghină intenționat. Apoi, în pilda semănătorului sunt spinii care cresc acolo și vor să acapareze toată toate resursele. Aș vrea să ne oprim asupra unui gând.

[39:36]Dumnezeu vrea să ne dea cuvântului adevărul și cuvântul acesta ne face liberi și ne face curați. Pentru că dacă nu suntem curați, Dumnezeu ne va tăia, ne va curăța el. Și vedeți aice textul spune foarte clar că în orice stadiu ai fi, fie când ești mădiță neroditoare, fie că ești mlădiță roditoare, vei experimenta intervenția lui Dumnezeu. E adevărat? Spune că mlădița care n are rod nu dă rodul este tăiată și aruncată afară în foc, iar cea care dă rod este tăiată ca să aducă și mai mult rod. Deci textul e clar. Dumnezeu va interveni asupra noastră. Numai că una este pentru pedeapsă și una este pentru a da mai mult rod. P De ce? Pentru că Tatăl este proslăvit când noi aducem rod. Asta spune textul la sfârșit. Acum aș vrea să vedem două lucruri. Ce

[40:33]se întâmplă în vița aceasta de vie nu este totul. Domnul Iisus nu acoperă lucrul ăsta, dar este clar. apare în alte pilde. Chiar în în textul din din Isaia apare faptul că apar niște strugguri sălbatici. Păi, dacă Dumnezeu a plantat via bună, cum de au apărut cei sălbatici? Și acuma aș vrea să insist asupra două lucruri și cu care să închei. Diavolul încearcă și el să și facă treaba lui. Și așa cum Hristos este sursa, la fel și diavolul încearcă să fie o sursă, dar nu de viață, ci de moarte. Încearcă să ne ispitească unde suntem mai slabi. Încearcă să se agațe de firea pământească. E ca și cum avea pe noi niște cârlige care sunt poftă. Fiecare este atras de pofta lui însuși. E individual, acolo e mai slab el. Și mici și vine și leagă de ea diavolul și începe să sedimenteze. Așa cum Dumnezeu sedimentează adevăr, el începe să

[41:39]planteze minciună. Și o minciună pe care o face diavolul este să creadă că putem și fără Iisus, chiar dacă suntem credincioși. că putem și fără să ne rugăm, că putem și fără să postim, că putem și fără să ne închinăm, că merge și cu Dumnezeu și cu lumea, că merge și cu Dumnezeu și cu mamona, că se poate și așa. Asta este minciunea diavolului. Așa vrea să spune că vrea să piardă, răgnește ca un leu și dacă este cu putință, adică ce înseamnă că încearcă să piardă și pe cei ai lui Hristos, pe cei aleși. Și prima minciună a diavolului este că poți fără Iisus. Și dacă te va face să crezi lucrul acesta, te va păcăli și ne va păcăli, că vorbesc și eu sunt toți suntem incluși aici ca să credem că putem și cu Dumnezeu și cu lumea și cu Dumnezeu și cu păcatul.

[42:41]Și așa a făcut. Luați paginele Scripturii și veți găsi zeci de personaje începând cu David, cu Saul, cu în Noul Testament, peste tot. Iată Petru, Iuda, Petru trădează pe Domnul Iisus. La fiecare diavolul găsește câte ceva. Și acest lucru nu este posibil. Doar în Hristos este viață. De aceea Domnul să ne deschidă ochii și asta o face prin cuvântul lui. Să ne curețe prin cuvântul lui care este adevărul. Dar mai este o aplicație pe care aș vrea s o amintesc. Ce se întâmplă însă când diavolul plantează și altfel de minciuni în viața noastră? Vedeți, când a fost ispitit Eva, diavolul nu i a spus tot ceva cu totul paralel, ceva. Dumnezeu i a spus alb și i a i a spus negru, ci El nici n a negat că Dumnezeu a vorbit. El n a spus Dumnezeu n a zis. Te ai Ți s a părut ce a Oare a zis Dumnezeu așa? Nu

[43:44]cumva a spus altfel? Și vedeți, prima cădere a naturii umane este printr o minciună, printr o răsturnare adevărului. Acum mai este o mai sunt niște minciuni despre care noi nu vorbim și Domnul mi a pus pe inimă gândul acesta. Poate este de folos pentru cineva.

[44:10]Există pentru multe persoane și sunt șocat pe măsură ce aud povești și discut așa și interacționez cu oamenii să aud despre abuzuri, că s foarte multe abuzuri care s au întâmplat în viața multora, mai ales când erau copii. Violență, bătăi, prin cuvinte, poate și abuz fizic cel mai extrem. Am auzit despre un tânăr, noi din țara noastră, care era cu biserica la un lac și se plimba prin pădure și a fost asaltat de trei băieți care l au violat din biserică. Erau, repet, nu i din țara noastră. Deci și știți care a fost primul gând pe care l a avut acest tânăr? A spus așa: „Dacă eram bărbat adevărat, nu mi se întâmpla lucrul ăsta. Al doilea lucru a fost nu am valoare. Al treilea lucru a fost Dumnezeu este nedrept că nu m a păzit. Al patrulea lucru a fost așa mi se va

[45:14]face întotdeauna. Nu pot să am încredere în nimeni. Și vedeți, se poate întâmpla ca prin abuzuri experimentate de a lungul vieții, în mod special dacă se întâmplă în perioada de dezvoltare psihică a copiilor în adolescență și maturitate, ca diavolul să sădească niște minciuni nu prin vorbe, ci prin faptele pe care ți le au făcut alții. Acuma întrebarea este: vine cuvântul lui Dumnezeu și vindecă lucrurile acelea? poate să vindece Hristos. Poate să vindece pentru că în momentul în care sau mai mai sunt cazuri, de exemplu și astea s nenumărate în România, din păcate ale abuzurilor fizice în familie, spune despre educație care se face cu bătaie cruntă. Bătaie cruntă. Deci nu vorbim de a da unuia sau cum spune mulți se leagă de proverb unuielușa, dar vin cu bastoane și cu curele și produc răni care rămân

[46:13]pentru toată viața și distrug. În momentul în care există un tată abuziv de genul acesta, care trebuia să fie cel care creează suport în mintea acelui copil, se rupe ceva. Se rupe stima de sine, se rupe capacitatea de a face față emoțiilor, se rupe. Cel mai grav este că se rupe imaginea lui Dumnezeu ca tată și niciodată nu va putea să l vadă pe Dumnezeu tată pentru că el a experimentat abuz. Dacă tata se îmbăta și era violent și băta pe mama, îmbăta și copiii, el nu va putea să asocieze Dumnezeu cu această imagine. Și aceste lucruri sunt semințe ale diavolului care vin și perturbează și schimbă adevărul lui Hristos. Care Hristos spune aicea că a lui cuvânt curățește și schimbă. Și am avut gândul acesta din partea Domnului ca să aduc subiectul acesta în

[47:17]dimineața aceasta, că dacă cineva a experimentat astfel de lucruri, acela nu este adevărul. Adevărul este Hristos și Hristos eliberează, Hristos restaurează. Și dacă vreodată a fost în minte gândul acesta că n am valoare, Hristos a dat atâta valoare ființei fiecăruia dintre noi Dumnezeu încât l a trimis pe Hristos să moară în locul nostru. Nu putea să facă Dumnezeu nimic mai mult, nimic mai costisitor pentru noi decât să ia ce avea mai de pres să l trimită la cruce ca să ne ierte păcatele și să ne aducă în familia lui. Și gândul acesta trebuie să spulbere prin Duhul Sfânt, prin puterea Duhului Sfânt și adevărul Scripturii să spulbere minciuna că eu nu am valoare, că dacă mi s a întâmplat ceva de genul acesta, eu sunt vinovat. nu este victima niciodată vinovată. Acestea s mecanismele psihologice care

[48:17]se întâmplă în natura noastră chiar păcătoasă, dar Dumnezeu poate să elibereze. Dumnezeu poate să schimbe lucrurile acestea și să aducă pace, liniște și chiar iertare. Sunt situații în care abuzatorul acesta a murit, fie el tată, fie unghi, fie mai știu eu ce, om din sat și așa mai departe și nu mai nu se mai poate reface. Însă Hristos eliberează și prin rugăciune, prin puterea cuvântului lui Dumnezeu, aceste experiențe prin care diavolul poate să te mintă zeci de ani. Zeci de ani poate să te mintă spunând că a fost vina ta, spunând că poate ai făcut ceva greșit, că nu ai valoare, că și atunce sau că așa trebuie să fii tratat. Aici e o altă problemă. este sindromul victimei. O fată abuzată când era copil, foarte multe ajung să se prostitueze pentru că ele cred că așa trebuie să se

[49:15]poarte bărbații cu ele. Și biserica trebuie să vorbească și despre lucrul acesta, să spună că Hristos este sursa vieții și adevărului și că dacă așa ceva s a întâmplat în viața noastră, acela nu este adevărul, ci este diavolul care a încercat să ne distrugă mințile noastre. Pentru că lupta cea mai mare și din textul acesta se duce la nivelul minții pentru că spune cuvântul acesta care îl primim mental, rațional și lăsăm să acționeze în viața noastră ne schimbă, ne transformă. Dar diavolul vine și plantează neghina lui, folosindu se de oameni dedați păcatului, oameni ancorați în cel rău, ca apoi să nu putem să l mai vedem nici măcar pe Hristos sau pe Dumnezeu ca Domn și ca Tatăl. De aceea Domnul să ne

[50:10]elibereze mințile noastre dacă am experimentat lucruri de genul ăsta sau poate altele care nu s au menționat. Domnul să ne binecuvânteze să înțelegem că apartenența noastră este în Hristos, nu este în traumă, nu este într o legătură psihologică cu abuzatorul, nu este în în dramele care poate le am experimentat, că știți, există două tipuri de traume. Trauma de tip B este ce ți fac alții și trauma de tip A este ce nu ți fac. Spre exemplu, un copil care este lăsat să nu mănânce, de exemplu, are șase luni și nu să mănânce, va experimenta o traumă de tip A, care toată viața îi va distruge și creierul. Sau dacă e lăsat neschimbat, vedeți copiii din orfelinată, rețineți minte ce era până în anii '90. Copiii, special cu dizabilități de gaz de paturi crunt stăteau ca animalele țineau. Alea sunt tot traume. Și Dumnezeu vrea să vindece inima noastră, sufletul nostru. gândul nostru

[51:11]ca să putem să aducem rod. De multe ori nu poți să aduci rod din cauza aceasta că ești blocat, te ține acolo. Apoi dependența aceasta, vreau să rămân în Hristos pentru că nu fac nimic fără Hristos. Hristos este cel care îmi dă tot ce am nevoie. Este resursa mea. Păi dacă e așa, de ce nu ardem pentru Hristos? De ce nu ardem pentru cuvântul lui, pentru rugăciune? Apoi este cel care ne Dumnezeu ne curăță pentru că vrea să ne facă și maroditor ca să și ia slava, să fie Tatăl proslăvit prin noi. Apoi odată curățiți

[51:51]aduce roadă. Și aș vrea să închei cu o întrebare. Ce mă împiedică zilnic? Că nu e o chestie de ani, de zeci de ani. Astăzi ce mă împiedică să rămân în Hristos? Doamne, descoperă. Vreau să fiu o mlădiță vie, să caut prezența și modul în care tu mă curățești ca să aduc rod. Domnul să ne ajute să rămânem ancorați în Hristos și să fim mlădiță roditoare pentru el. Amin.