Discernământ spiritual în vremuri de confuzie (Mircea Pătrășescu)

[0:00]Epistola către Coloseni, capitolul 3, de la 1 la 4. Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ, căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când se va arăta Hristos viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă. Amin.

[0:33]După cum știți foarte bine, scrisorile, epistolele lui Pavel sunt mai mult decât niște simple scrisori. Întotdeauna el se adresează unei comunități sau uneori unor indivizi, unor persoane ă nu doar pentru a le spune ce mai faci, sunt bine, mă gândesc la tine, ci pentru a răspunde sau pentru a veni în întâmpinarea unor probleme pe care le aflase sau pe care le observase în comunitatea respectivă sau pentru a îi ajuta să înțeleagă anumite lucruri sau pentru a i mustra bineînțeles că și epistola către Coloseni are în această epistolă Pavel are ceva în obiectiv. Care să fie problema în Coloseni? Și aș vrea să mă apropii de definirea acestei probleme din altă direcție până când vom ajunge s o identificăm în text. Sunt sigur că vă aduceți aminte de multe momente din

[1:40]Biblie. redate în Biblie, în care ucenicii lui Iisus dau dovadă de incapacitate de a înțelege vorbele lui Iisus, intențiile lui Iisus, acțiunile lui Iisus. Și de multe ori după ce Iisus spunea de multe ori, uneori după ce Iisus spunea o pildă, ei spun: „Ce ai vrut să spui?" Și la un moment dat Domnul Iisus le spune: „Nici voi nu înțelegeți.

[2:08]Aduceți vă aminte în momentul în care se deplasau dintr un loc într altul, Iisus le ține un discurs despre aluatul fariseilor și ei înțeleg, parcă îmi i și imaginez dându și coate, ah, ne bate obrazul că am uitat să luăm pâine. Parcă erau români. Și Iisus le spune: "Nu înțelegeți? Vă aduceți aminte când am oferit pâine pentru mii de oameni? Ce înseamnă 12? Ă o altă întâmplare de felul acesta și este bine cunoscută e momentul în care

[2:52]Iisus se întoarce către ucenici și întreabă: "Cine spune lumea că sunt eu? Dar voi cine spuneți? Și atunci Petru spune: „Tu ești Hristosul. Și Iisus îi spune: "Ferice de tine pentru că nu carnea și sângele, ci duhul ți a descoperit lucrul acesta." Și nu și imediat, nu peste

[3:15]multă vreme, vorbind despre faptul că va merge să moară, Petru țâșnește și spune: „Să te ferească Dumnezeu! Și ce spune Domnul Iisus atunci? Înapoia mea, Satanul. E foarte dur, e șocant. Săracul Petru trebuie să fi trecut printr un șoc. A fost traumatizant. Cum adică? Ce a vrut să spună înapoi a mea? Satan tocmai declarase că Petru a avut parte de revelația Duhului. Deci e clar că nu este posedat. Nu lui Petru i a spus înapoi mea Satan. Cui a spus? lui Satana, care ce cum era acolo?

[4:00]Prin faptul că s a folosit de Petru să l ispitească pe Iisus. n a renunțat, știți, după ispitirea din pustie, el spune l a lăsat pentru o vreme. Aceasta este o ispită și e foarte interesant să vedeți momentul pe care îl alege Satana când Petru dă acest răspuns extraordinar în care zici: "Uite că ucenicii au înțeles, uite că știu cine este Hristos". Când Hristos îi duce un pas mai departe și le spune: „Știți ce înseamnă Hristos? va trebui să moară. Petru spune: „Doamne ferește!" Nu era Petru, era influența celui rău care încerca să l oprească pe Iisus de la acest lucru, care încerca, cum am văzut înghețiman, să l înfricoșeze. Și Domnul Iisus Hristos vede dincolo de Petru și spune: „Înapoi a mea".

[4:59]Petru n a înțeles sugenicii n au înțeles. Iisus știa. Alt exemplu, dacă vă tem Iacov și Ioan când vor să intre într un sat din Samaria, nu sunt primiți și Iacov și Ioan ce propun? Să coborâm foc din cer, Doamne, ca și cum ei aveau focul acesta. Nu, ci implicația era: Dă, Doamne, cu foc în ei să înțeleagă cu cine au de a face. Cu tine, dar și cu noi ca ucenici ai tăi. De multe ori avem atitudinea aceasta. Pe câți am arde cu foc în lumea aceasta? Păcătoși și oameni

[5:39]care se fac vinovați de tot felul de lucruri abominabile. Și Iisus Hristos le spune: „Nu știți de ce Duh sunteți mânați. N ați înțeles. E o mare greșeală ce cereți voi acum. Ucenicii spre Emaus când Iisus le spune: „Dar ce i cu voi? Cum? Ce i cu noi? Tu ești singurul care nu știi ce s a întâmplat. Noi am crezut că el că el era acela despre care Petru spusese: "Tu ești Hristosul și se pare că nu e." Și în momentul în care Iisus vorbește cu ei îi le explică și apoi li se revelează la frângerea pâinii și dispare, ei spun:„Cum de nu ne am dat seama?" Asta înseamnă cum nu ardea inima în noi. Cum de n am realizat? Și a putea spune într un fel e de înțeles până când până la moartea și învierea lui Iisus era greu să pricepi taina lui Dumnezeu. Dar uitați că lucrurile se repetă și după învierea lui Iisus și după arătarea lui miraculoasă și înălțarea lui.

[6:47]Vă aduceți aminte de lupta pe care Dumnezeu are cu Petru să accepte să meargă la Corneliu? îi dă de trei ori o viziune și apoi tot reținut este și așa mai departe. Și într un sfârșit acceptă ideea că Evanghelia este și pentru neamuri. Tot Petru, săracul, este confruntat de Pavel în Antiohia, unde s a prefăcut. Da. Deci i a fost teamă. El credea că nu mai e nicio problemă cu, să spunem, ritualul iudaic. Dar totuși când au venit iudeii de la Ierusalim,

[7:29]cum de Pavel a avut această capacitate să înțeleagă, să spună: „Petru, ce faci?" Și nu a fost răutăcios cu Petru, dar trebuia să se ia atitudine în mod public pentru ca să nu fie să nu fie înșelați, să nu fie acest Satana era acolo. Tot timpul este pus pe planuri și pe manipulări. Și Pavel înțelege acest lucru și spune Petru trebuie să fie foarte clar pentru toată lumea, este noul legământ. Lucrurile s au schimbat. Cum numim această problemă din toate întâmplările acestea? Ce le lipsește ucenicilor întatea situației? Ce ne lipsește nouă? Discernământul spiritual. Asta zic eu că este tema sau o temă principală în epistola către Coloseni și mai ales pentru că trăim astăzi vremuri de mare confuzie spirituală, tulburări de tot felul, economice,

[8:36]politice, de neliniști, de incitare și manipulare socială, politică și de tot felul, care influențează și viața noastră spirituală. Cred că astăzi o nevoie fundamentală pentru noi este discernământul spiritual, de a căpăta, de a avea acest, de a dezvolta acest discernământ spiritual și de a dovedi maturitate. Haideți să îi cunoaștem puțin pe Coloseni. La prima vedere când citim și o să tot revenim la părțile de început ale epistolei, pentru că în capitolul 3 mi se pare că este punctul culminant, este începe partea practică în care, după cum știți, Pavel după ce diagnostichează problema și o explică teoretic, vine și cu soluții. Ă Deci, până a înțelege exact ce soluții ne propune el pentru discernământ, haideți să vedem întâi de unde problema asta. Să citim din capitolul 1. Uitați cum începe,

[9:35]care sunt primele lucruri pe care le aflăm despre Coloseni. Mulțumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi și am auzit despre credința voastră în Hristos Iisus și despre dragostea pe care o aveți față de toți sfinții din pricina nădejdii care vă așteaptă în ceruri și despre care ați auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei. Foarte frumos. o comunitate care aveau

[10:03]credință în Hristos, manifestau dragoste. Și uitați vă în versetul 5 care este secvența. Haideți s o întoarcem, să începem de la sfârșitul versetului 5. Deci, ei au auzit evanghelia, astfel au căpătat o nădejde care este în ceruri. Erau cu ochii ațintiți către cer și din pricina acestei nădejdi aveau credință în Hristos. Prin orice am trece în viața aceasta, noi rămânem credinciul lui Hristos și dragostea pentru frați. Ce ți ai dori mai mult de la o altă astfel de comunitate? Slavă Domnului, am putea spune. Asta e o biserică sănătoasă.

[10:44]mai departe, care a ajuns, deci Evanghelia care a ajuns până la voi și este în toată lumea, unde dă roade și merge crescând ca și între voi. Evanghelia creștea între ei și dădea roade. Nu este biserica din Corint unde nici nu știi cu ce problemă să începi mai întâi. Și aceasta din ziua în care ați auzit și ați cunoscut harul lui Dumnezeu în adevăr, deci când au auzit harul lui Dumnezeu, au început să și crească. Cum ați învățat de la Epafras, preaiubitul nostru tovarăș de slujbă. El este cel care a dus Evanghelia în Colose. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi. Deci el era cumva apostolul lor, să spunem, și ne a vorbit despre dragostea voastră în Duhul. Deși Epafras vorbește frumos. Spune: „Măi, frații ăia din Colose sunt credincioși și iubesc pe frații și uite

[11:38]despre dragostea voastră în Duhul ă dacă ar fi să închei aicea ar fi luând versetele 3 la 8 este extraordinar. Această comunitate este cuprinsă în trinitate. Începe cu mulțumesc lui Dumnezeu Tatăl nostru și Domnul nostru Iisus Hristos și Epfra vorbește despre dragostea lor în duhul. Ce vrei mai mult? Cu toate acestea, când citim în continuare, e foarte interesant și aici începe Pavel să se apropie de ceea ce vrea să le recomande. De aceea și noi din ziua în care am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și am putea spune și să i dăm slavă lui Dumnezeu pentru cât de tari sunteți. zice: „Și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii lui în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să vă purtați într un chip vrednic de Domnul." Nu se purta într un chip vrednic de Domnul. Ba da, la prima vedere da, dar erau într un pericol

[12:41]care urma să vină sau deja se manifesta ca să i fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu. Pavel deja pregătește terenul. Știu despre voi. Slavă Domnului. Fiți atenți aici. Să vă umpleți de cunoștința voiei lui. Nici măcar nu spune să crește. să vă umpleți. Adică nu mai e loc pentru altceva. Asta trebuie urmărit. Nu doar să mai știm și noi câte ceva, ci să urmărești umplerea în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească. Observați cât de detaliat, cât de Nu spune înțelepciune, orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească. Într o versiune englezească, Amplified Bible, am găsit înțelegere și discernământ al lucrurilor spirituale.

[13:37]De ce? Ca să vă purtați într un chivrednic și să i fiți plăcuți în orice lucru. Observați totalitate, umplere în orice fel de pricepere, ca să fiți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu. Observăm aici un fel de secvență. Începi cu creșterea în cunoștință, ajungi să fii bun în să faci tot felul de fapte bune care la rândul lor te ajută să înveți despre Dumnezeu și revii iarăși la cunoștința despre Dumnezeu sau a voiei lui. Deci, practic, este un cerc. Începe și Pavel le spune: „Preocupați vă să creșteți în înțelepciune și în cunoștința lui Dumnezeu ca să îi fiți plăcuți și să trăiți frumos și apoi iarăși să vă să învățați și mai mult și să adăugați prin experiența voastră iar și iar la cunoștința de Dumnezeu. Așadar, este destul de insistent, după părerea mea, și foarte detaliat în această rugăciune pe care el spune că o

[14:41]înalță pentru Coloseni. Dacă v aș fi întrebat cum putem să i fim plăcuți lui Dumnezeu înainte de acest text, ce mi ați fi spus? Haideți, încercați un răspuns. Cum putem să i fim plăcuți lui Dumnezeu? N aud încredere în cuvântul lui, plin de cuvântul lui Dumnezeu. Bun. Altceva? Un răspuns simplu ar fi să i fim sfinți, să fim sfinți. E un răspuns bun. Da. Și cuvântul este sau să spunem să ascultăm de el. Da. Și asta. Dar acum haideți să luăm ideea aceasta. Cum putem să i fim plăcuți lui Dumnezeu prin sfințenie? Foarte bine. Cum defini sfințenia?

[15:32]Da. Ce înseamnă separat? Observați că devine OK. Stai puțin. Una este să spui repede imediat ce înseamnă să fii separat de lume în lumea aceasta. Deci și de aici încep problemele și de aceea avem nevoie de discernământ. Pentru că noțiunile le știm și noi le știm foarte bine, dar nu fac click cu viața noastră și nu înțelegem cum în contextul vieții mele în secolul, în vremurile pe care le cum? Ce înseamnă sfințenia? Înseamnă ce? Cum să spun? Haideți să vă dau exemplul cel mai bun al fariseilor. Când sfințenia, de exemplu, ajunge să fie măsurată în primul rând prin lucrurile exterioare, prin ritualuri și prin un anumit tip de comportament sau de limbaj, arătăm lipsa de maturitate spirituală. Cum sunt sfinții lui Dumnezeu? Îmbregați la patru ace, cum sunt ei vorbesc frumos, nu înjură și așa mai departe.

[16:30]Dar lăsăm o lipsă de discernământ prin astfel de instrumente de măsurare a sfințeniei. Deci dacă am măsura sfințenia astăzi tot la fel sau să zicem la vremea aceea, l am fi ratat, am fi ratat identitatea lui Iisus. Păi ce spuneau fariseii cei mai sfinți în ochii societății și în ochii lor despre Iisus? că este un mâncăcios, un băutor, un prieten al vameșilor și al femeilor stricate. Iată cum au înțeles ei sfințenia lui Iisus.

[17:06]Ăă ius a provocat scandal cumva pe unde a mers și ce a făcut. Era: "Stai puțin, cum te duci în casa unui vameș? Cum te oprești să vorbești cu femeile stricate? Paria societății, alea care nici nu vrem să spunem ce fac. N a fost Iisus Sfânt. Ba da, altfel Dumnezeu n ar fi primit jertfa lui. Atunci ce înseamnă? Înseamnă că nouă ne lipsește ceva ce el avea. Înseamnă că noi nu înțelegem exact ce și când și cum

[17:42]să facem anumite lucruri. Ceva asemănător se era sar un pic ca să vă înțelegeți mai bine comunitatea dincolo. Se întâmpla sau erau în pericol să se întâmple și acolo. Uitați ce le spune în finalul capitolului practic și de aici am putea spune că începe partea practică. Dacă ați murit împreună cu Hristos față de învățăturile începătoare ale lumii, ăă de ce ca și cum ați trăit că în lume vă supuneți la porunți ca acestea: nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru. Toate aceste lucruri care pierd odată cu întrebuințarea lor și sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, au în adevăr o înfățișare de înțelepciune. Observați? au o înfățișare de înțelepciune, dar nu este înțelepciune, nu este acea înțelepciune sau de fapt singură adevărată, într o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de niciun preț împotriva gădilării

[18:39]firii pământești. Și aici a pus punctul degetul pe rană. Aici este problema cu firea pământească, spune el. și astfel de porunci. Asta înseamnă tradiții, obiceiuri, lucruri care la un moment dat au fost foarte bune, au folosit, au avut un sens, un rost, dar cu timpul ele n au mai comunicat nimic. Dimpotrivă, au ajuns să comunice greșit despre, de exemplu, ce înseamnă sfințenia. Și spune aia: "Nu vă păcăliți, folosiți vă discernământul. Astea nu rezolvă nimic în firea voastră pământească. A, poate față de trup poți să postești. Da, bravo. Sau poți să sau să sau devii mai disciplinat, dar firea și aice este știm cu toții ce poate să facă firea într un moment. Vă aduceți aminte de Petru? Ce moment a ales diavolul într un moment în care declară o și Iisus declară: "Duhul e cu tine." Și în momentul următor diavolul

[19:43]atunci lovește când ești pe culmi, când crezi că știi, când zici: "De atâția ani sunt la credință". Atât de viclean este Cosoș, de aceea avem nevoie de discernământ. Și Iisus îl șochează pe Petru pentru a îl ajuta în felul acesta să înțeleagă. Vezi că ești vulnerabil, mai ales când ești în succes, mai ales când

[20:16]ți se pare că mergi, că merg lucrurile după cum vrei tu. Cum ar fi, de exemplu, astăzi ca printre prietenii dumneavoastră să se numere, încerc să actualizez, corupți sau oligarhii acestei lumi, femeile ușoare și aș zice o nouă categorie, că vameșii nu mai înseamnă acea homosexuali.

[20:46]Și aici se lasă tăcere între noi și în inimile noastre și nu știm ce să facem. Pot să vorbesc cu oameni ca ăștia? Pot să fiu prieten cu oameni ca ăștia? Nu cumva îmi afectează sfințenia? Observați ce ne scoate. Nu găsim. Spuneți mi versetele din Biblie care ne spun cu ce categorii sociale să vorbim și cu care nu. cum să ne raportăm exact față de unele și față de altele. De aceea Pavel subliniază un lucru fundamental, discernământ. Iisus a avut întâlniri, a acceptat invitații în casa unor astfel de oameni sau nu i a fost rușine să se afișeze pe stradă cu ei. În ciuda faptului că știți ce spuneau farisei despre el. Știți ce a spus însă el despre farisei? Fariseii care aveau această obsesie să nu mă contaminez nici umbra mea să nu treacă peste ceva. Se spălau, aveau ritualuri și așa mai departe. Într un fel o dorință bună care

[21:53]poate fi înțeleasă. Dar în momentul în care rămâi înțepenit într o astfel de viață și în care îți lipsește discernământul, ascultați unde au ajuns ei. Cum îi numește Iisus în Ioan 8? Știți cum îi numește? Avem ca tată pe Avraam. Nu. Avraam a fost credincios. Voi aveți ca tată pe diavolul. Este înfricoșător. Să știți că farisei nu erau chiar așa. Erau și oameni bine intenționați, motivați sinceri printre ei, care își făceau timp să studieze legea și să vadă și să respecte regulile. Și

[22:34]ăsta este pericolul unde putem ajunge, să știți. Ă așadar, Coloseni vine și ne învață că putem fi plăcuți lui Dumnezeu și să avem un comportament vrednic, cum se cuvine, în toate lucrurile, prin maturizare spirituală, prin dezvoltarea discernământului. Nu se poate altfel. Dacă rămânem corijenți mereu la acest capitol, ă viața de credință devine searbădă, mecanică. Știm ritualurile, știm, știm ce urmează, știm, n are ce să ne mai spună, știm Biblia, n are ce să ne mai spună. Nu este doar atât pericolul înțepenirii, este pericolul depărtării, al întunecimii, al orbirii față de direcția în care se mișcă Dumnezeu. Ce se întâmpla în Colose? Pe de o parte erau confruntați cu filozofia gnostică și o să vedeți că el spunea la un moment dat: "Să nu vă să nu vă fure filozofia.

[23:31]Nu fugiți de filozofie. Ca studiu, ca disciplină, studiați o dacă puteți. E vorba de filozofia gnostică, o filozofie care se manifesta la vremea aceea. Era, să spunem, prezentă în mass media acelei vremi. Toți erau influențați de ea. Și pe de altă parte venea pe altă parte iudaismul, acest nu lua, nu gusta, nu atinge. Circumcizia. Știți epistola către Galateni? Deci este extrem de dur Pavel acolo și încearcă să i ajute pe Galateni să și dezvolte discernământul.

[24:10]Și văzând acest pericol, poate colosenii nu l înțelegeau, poate începuseră chiar să fie contaminați de acest pericol, însă Pavel vede, are un discernământ extraordinar și le spune: Măi fraților, aveți nevoie să creșteți în cunoștință duhovnicească pentru a fi plăcuțul lui Dumnezeu în orice lucru și avea un comportament potrivit. Și asta în începând cu capitolul 2 și observați cum începe. Vreau în adevăr să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din la Odiceea, orașul vecin și pentru cei ce nu mi au văzut fața în trup. Ce luptă! O comunitate care are credință în Hristos, dragoste pentru frați și care chiar Epafra spune: "Sunt niște frați de toată nădejdea." Pavel luptă. Ce lupți, Pavel? Care i pericolul pentru care lupți? Ăsta era pericolul

[25:03]ca să rămână doar cu atât cât au învățat până în acel moment și să nu și dezvolte, să nu se maturizeze, să nu și dezvolte discernământul spiritual. Și spune mai departe să fie uniți în dragoste și așa mai departe. Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înșele prin vorbiri amăgitoare. Observați pericolul, înșelare, amăgire. Și continuă, chiar dacă sunt departe așa. Și apoi în opt, luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii și nu după Hristos. Pericolul este foarte real, este între noi. Suntem pândiți, suntem ținta atacurilor celui rău pentru a ne ușor ușor a ne întuneca privirile.

[26:01]Și în momentul în care devenim relaxați, eu știu, eu merg la biserică, eu fac asta, știu cine i Hristos. Și Petru a știut cine i Hristos, dar s ar putea să nu înțelegi următoarea mișcare a lui Hristos și să ți zici: „Nu așa ceva, îți ferească Dumnezeu și să nu fii pregătit pentru lucrurile care stau să se desfășoare. Noi nu putem niciodată să anticipăm, să zicem ce va face Dumnezeu. De aceea când aud mesaje nesfârșite despre cum se poziționează acum Gog din Magog și cât de puțin mai avem până la venirea Domnului și cum este lipsă de discernământ. atâta senzaționalism și atâția oameni care urmăresc și vorbesc și se consumă și sunt uite băi uite acuma vine din așa nu la anul ăsta la anul și nu se împlinesc profețiile și oamenii tot ascultă și tot

[27:03]speră. Ce este asta decât lipsă de discernământ? Ne plac lucrurile astea, așa cum și mass media ne dă cu știri și cu tot felul de lucruri senzaționale să te țin acolo. Așa și acești propovăduitori falși sau lipsiți de discernământ. Noi știm că vine Domnul foarte bine. Oricum va veni așa cum nu ne așteptăm, dar atâta vreme cât noi ne cât căutăm să i fim plăcuți în trăirea noastră, n avem de ce să ne înspăimântăm. De unde ori ar veni și sub orice formă ar veni, că ne ia în cer, că murim într un mod șocant, violent, că dă cu bombă.

[27:46]Noi știm unde ne ducem. De ce să atâta preocupare și atâta insistență pe niște lucruri lipsite de discernământ? În versetul 2 cu 6, o traducere mai updatată, ediția Dumitru Cornilescu revizuită, spune: "Cum l ați primit pe Hristos în în el să și umblați." Nu este așa să și umblați. Adică cum l ați primit, cât ați știut atunci, așa să rămâneți? Nu. Nu. Ci cum l ați primit, să umblați în continuare în el. Deci Hristos are să ne spună mult mai multe lucruri decât am înțeles noi când am primit când ne am pocăit, când am primit iertarea lui. O groază de lucruri avem de învățat despre Hristos. Și ca să înțelegeți ce s a întâmplat, nu știu exact cum a s a terminat biserica din Colose, dar Colose era vecin cu la Odiceea și cu încă un oraș Ierapole. Se pare că Epafras a adus Evanghelia acolo. Și Pavel când scrie această epistolă

[28:54]spune, o trimite în Colose și spune: „Vedeți că am trimis și la la Odiceia o epistolă, citiți o și pe aia și dați le o și voi pe asta lor s o citească. Și apoi are tot felul de adresări, inclusiv către Filimon, care se pare că avea o adunare în Colose. Deci, Pavel a scris o epistolă și către la Odicea. Unii spun că ar fi epistolă către Efeseni. Nu avem argumente. Dar ideea este că știm de la Ioan ce s a întâmplat cu la Odiceia. Ce s a întâmplat cu laudiceia? Și o dată am avut o predică pe tema asta. Ce caracteriza biserica din Laudiceea? Nimic bun nu mai era în ea la vremea aceea. Unde ajunsese Iisus în biserica din la Odiceea? Afară. Bătea la ușă.

[29:45]Afară din acea comunitate care ei se considerau că sunt încă o biserică și afară din inimile acelor oameni. Observați? Pavel spune: "Histos este sursa, resursa și farul vostru pentru discernământ." Ce ne spune faptul că Iisus în această biserică era afară? Discernământ zero. Chiar și Iisus le spune: "Spui, m am îmbogățit, sunt boganul duh lipsă de nimic." Și spune: „Și nu știi că ești orb, sărac și gol? Este o tragedie, fraților, o tragedie.

[30:23]și s a prăbușit biserica aceea. De ce n a avut discernământ? Ce înseamnă să crezi că ești într un fel și tu să fii nu mai rău la polul opus? Cum putem numi asta decât lipsă de discernământ spiritual? Asta ne arată cât de periculoasă poate deveni situația. Ce imagini ai despre tine în relația cu Dumnezeu? Ne trebuie discernământ și sinceritate ca să ne putem evalua corect, ca să înțelegem sau să i cerem Doamne ajută mă să înțeleg. sunt în pe direcția bună că bine nici niciodată nu cred că suntem în sensul în care tot timpul avem ceva de îndreptat la noi, dar progresez, Doamne, merg în direcția potrivită, am mai crescut anul acesta? M am mai dezvoltat sau am intrat într o vrie din asta mecanică în care nici nu mai știu. Da, știu că trebuie să fac lucrurile astea. Citesc Biblia, da, citesc Biblia, mă rog, dar

[31:30]nu mai parcă nu se întâmplă ceva în viața mea. Parcă nu o nu văd efectele, roadele în orice fel de faptă bună. Cum să nu ajung în situația bisericii din La Odiceea. Și aici ne întoarcem la textul nostru. Și Pavel spune așa: "Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, adică suntem născuți din nou, da, am înviat.

[32:02]Să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos și a de la dreapta lui Dumnezeu. Ce înseamnă să umblăm după lucrurile de sus? Și aici ai primi tot felul de răspunsuri care mai de care mai interesante. Ar fi variantele clasice înseamnă să asculți de Dumnezeu, să vii la biserică, să te rogi, să citești, să Înseamnă uneori niște lucruri la care poate nici nu ne am gândit dacă suntem pe aceeași frecvență cu Dumnezeu. Uitați vă la Pavel. Pavel este un exponent foarte bun al ceea ce înseamnă să ai discernământ și o relație strânsă cu Dumnezeu. Face lucruri unor care șochează. Ă nu înseamnă că trebuie să șocăm. Deci depinde în ce circumstanțe ne pune Dumnezeu, depinde la ce ne cheamă. Dar la modul general Pavel spune: "Umblați după lucrurile de sus." Am nevoie să înțeleg asta. Cum? Prima observație, cel născut din nou, care este înviat cu

[33:06]Hristos umblă după lucrurile de sus, adică din cer, unde Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu. Ăsta este primul lucru pe care îl aflăm. Ce știm noi despre cer? Nu prea multe lucruri, dar ce știm sigur? Hristos e acolo. Asta ne spune și Pavel. Uite, cum să umblați după lucrurile de sus? Știți că Hristos e la dreapta lui Dumnezeu. De ce ne spune lucrul acesta? Și repetăm și noi, Hristos e la dreapta lui Dumnezeu. Și vorbim cu oamenii care habar n au cine e Hristos și spuneam, băi, Hristos e la dreapta lui Dumnezeu. Îți trebuie discernământ. Pentru el nu înseamnă nimic asta. Nici nu crede asta. Haideți să încercăm doar pe scurt așa, să vedem ce înseamnă Hristos și de la dreapta lui Dumnezeu. În capitolul 1, observați, revin, am spus mereu la început, pentru că el construiește până acolo toată această imagine. Capitolul 1, după ce are această rugăciune și

[34:03]continuă în 11: Întăriți cu toată puterea. Mulțumim Tatălui care, nu știu, v am vrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților lumină. Și aici începe și spune așa, da, despre Dumnezeu. El ne a izbăvit de sub puterea întunericului și ne a strămutat în împărăția fiului dragostei lui. De ce și adosat lui Dumnezeu? Este domn în împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu l a pus acolo. Ce înseamnă să umblu după lucrurile de sus? În primul rând să înțelegi ce înseamnă asta. Primul lucru pe care îl aflăm este că ne a strămutat. Ce înseamnă a strămutat? Este ca și cum iei pe cineva dintr un loc cu totul, cu posesiuni, cu tot și l muți în alt loc. Exodul. Da. Dintr o dată, o dată erau în Egipt, dintr altădată erau în Canaan. Cu alte cuvinte, când încercăm să înțelegem ce înseamnă asta în mod

[35:04]practic pentru noi sau în primul rând înțelegem această realitate, noi suntem deja acolo. Dacă ne a strămutat, dacă spune că Dumnezeu ne a strămutat, nu e o metaforă, înseamnă că suntem acolo. Ne uităm la noi, spunem, nu sunt acolo cu trupul nu. Da. Înseamnă că altfel, în sensul în care Dumnezeu ne a ales, suntem acolo. Ce consecință are acest lucru? Prioritatea noastră înseamnă că trebuie să fie în primul rând acolo. Dacă spune că Dumnezeu ne a strămutat, dacă tu i ai zis da, el a zis: „Bine, ok, acum ai intrat pe mâna mea, intru în acțiune. Te am luat de aici și te am pus în cer, unde Hristos e Domnul.

[35:49]Asta înseamnă, dragă cetățeni al cerului, că aia e prioritatea ta. Unde locuiești tu? Să nu mai spui locuiesc pe strada cutare în București și în România. Nu, în cer. Și nu este doar așa să ne jucăm și să ne amuz vai ce bine ne simțim. Nu trebuie să devin. Asta înseamnă discernământ. Nu e foarte greu de priceput. Da, fizic. Eu văd că sunt aici, locuiesc aici, dar când îți forjezi mentalitatea, eu nu sunt de aici, sunt străin. Lucrurile încep să se schimbe în viața ta. Asta înseamnă că domiciliul meu este în cer, cetățenia tot acolo. Aici este un fel de chirie, o ședere temporară, sunt călători, sunt pribag. Asta înseamnă, de exemplu, o mică implicație, că nu mă mai simt legat foarte mult, nu mă mai comport aice și nu mai construiesc aice ca și cum n o să plec 1000 de ani. E pe fugă.

[36:52]Dintr o dată toate lucrurile sunt în altă perspectivă. Vai, am pierdut. Da, dar n ai pierdut casa. Casa este sus. Eu sunt român. Nu cred că mai poți să spui român în primul rând, ci poți să spui creștin român. Nu român creștin. Sunt creștin român. Este o diferență. Și preocuparea, chemarea pe care Dumnezeu ne o face este: Preocupă te de împărăția mea.

[37:22]Înainte de a fi cetățean al țării România, sunt cetățean al cerului. Foarte trebuie să fie acest adevăr să lucreze în noi, nu să fie doar o declarație. Ca idee știm, nu ca realitate trebuie să știm. Poporul lui Dumnezeu este unul în care naționalitatea, genul, poziția socială și alte granițe prezente acum între oameni trec într un plan secundar. Vom vedea în capitolul 3 cu 11. Nu mai este, știți, apare în mai multe părți. Nu mai e iudeu, nu mai grec, numai român. Da, atenție. Ă devin un ambasador în schimb al țării cerești. Ăă asta se schimbă, adresa mea din buletin nu se schimbă. înfățș mea fizică nu se schimbă, dar poziția mea se schimbă. Trebuie să așadar ca ambasador să reprezint interesele împărăției și să vorbesc despre ea. Patria mea adevărată este sus. Și atenție, asta înseamnă că pot fi patriot, cum spune, căutați

[38:26]binele cetății în care locuiți, dar nu mai pot fi naționalist. Nu mai există națiuni în împărăția lui Dumnezeu. Și a zice cu atât mai mult nu mai pot fi suveranist. Nici nu există cuvântul în dicționar. Observați câte cum se schimbă imediat mentalitatea. Deci eu sunt cetățean acolo, aia e țara mea, acolo trebuie să fie în primul rând devotamentul meu și atunci ce voi căuta pe acest pont, indiferent de țara în care sunt, indiferent de ă economia, politica ă

[39:05]care se derulează în țara mea, eu imediat refer împărăția lui cerurilor. Hopa! Eu de asta sunt preocupat. cum pot să în aceste circumstanțe ca să înțelegeți foarte bine, uitați l pe Pavel. Unde era Pavel când le scria asta Colosenilor? În lanțuri. De ce era în lanțuri? Pentru că propovăduia evanghelia. Și de ce propovăduia evanghelia? Pentru că era cetățean al cerului, era ambasador și asta făcea cu orice cost.

[39:35]Înțelegeți cum se schimbă și cum au fost și de aceea trebuie să prețuim memoria fraților noștri care în comunism cu prețul vieții lor, cu suferințe au acceptat sau împotrivit legilor statului nu aduceți Biblii, de exemplu, pentru că erau cetățeni ai cerului. Am spus devotamentul meu ă dedicarea mea este față de împărăția cerurilor.

[40:05]Ucenicii n au recunoscut nici autoritatea romană, nici pe cea iudaică atunci când s au când acestea se împotrivau propovăduirii Evangheliei. A spus: „Ne pare rău, dar noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de voi. Atunci vă băgăm în închisoare. Bun, n avem ce să facem. Și mai departe nu mai citim acum dacă în versetul 14 15 în care avem răscumpărarea prin sângele iertare păcatelor ăsta este iarăși frumos. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Ă este ca și cum Domnul Iisus Hristos a venit și ne a spus: „Uite să l cunoașteți pe Dumnezeu. Eu sunt chipul lui Dumnezeu pe care l ați pierdut. Ca să înțelegeți ce face Dumnezeu. De aceea, vedeți, revenind la Hristos, nu se poate altfel. Vrei să știi cum este în cer sau vrei să știi ce ai de făcut,

[41:06]vrei să dezvolți discernământul? Uit mereu la Hristos. Întoarce te mereu spre El. Ă Ce înseamnă că Iisus este imaginea lui Dumnezeu pentru noi? Cu alte cuvinte, vine și spune această lume manipulată de cel rău, căzută sub păcat, tot timpul victime, erați robi ai erați în întuneric. El vine și ne scoate spune: „Să știți că pericolul n a trecut. V am strămutat în împărăția cerilor, dar în continuare acel rău va căuta să vă înșele și dacă se va putea să vă doboare. Înapoi a mea Satan a spus când a încercat să se folosească de Petru.

[41:49]Și vreau să vă citesc neapărat un text din Ioan foarte interesant. Iarăși la o întrebare, dacă v aș întreba de ce a venit Iisus în lume, să ne mântuiască. Așa aș fi spus și eu. Să facă voia lui Dumnezeu. Credeți că Da, sunt toate răspunsuri bune, nu vă temeți. Dar credeți că cel mai bine știe Iisus de ce a venit în lume? Da. Haideți că ne și spune clar în

[42:22]Ioan 18 de la versetul 33. Pilat a intrat iarăși în odaia de judecată, a chemat pe Iisus și i a zis: „Eștiș tu împăratul iudeilor?" Observați iarăși: Împărat, împărăție. Deja am prins, mă, e cu ceva împărății. Cine i împărat? Ă Iisus i a răspuns: „De la tine însuți zici lucrul acesta sau ți l au spus alții despre mine?" Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu, neamul tău și preoții tăi mai de seamă te au dat în mâna mea. Ce ai făcut? Împărăția mea nu este din lumea aceasta, a răspuns Iisus. „Dacă ar fi împărăția mea din lumea aceasta, slujitorii mei s ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor. Dar acum împărăția mea nu este de aici. Atunci un împărat tot ești. I a zis Pilat. „Da”, a răspuns Iisus: „Eu sunt împărat. Eu pentru aceasta m am născut și am venit în lume ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul

[43:20]meu. Și Pilat spune: Ce i adevăr? Aici este un cuvânt de mare înțelepciune. Știți ce spune Pilat? Ceea ce spun foarte mulți oameni, cine? Cine mai știe adevărul? Ăia s vinovați. Nu, ăilal sunt vinovați. Cine? Histos. Este adevărul în această lume plină de confuzie, de tulburări, de întuneric. Cum reușim să mergem pe calea cea dreaptă? Histos este adevărul. De aia el este imaginea lui Dumnezeu. De aia El rămâne reperul nostru când vreți să vă lămuriți dilemele din viața dumneavoastră, când vreți să vă întrebați ce decid acum, în ce direcție merg. Păi, zice Pavel, du te la Hristos. Și nu o spun în felul acesta teoretic și încerc mereu să nu predic ceva de genul să l iubim pe Dumnezeu. Foarte bine. Toată lumea e de acord cu asta. Cum să încercăm să înțelegem cum cum să ne uităm la Hristos? Ă Acuma însă accentul este pe

[44:28]discerământul spiritual. Împărăția lui Hristos, după cum spune el, nu este din lumea aceasta, dar va stăpâni peste lumea aceasta, peste toate puterile cerești și pământești. Și acuma când înțelegem acest lucru, uitați cum aplicăm. Ce înseamnă asta în contextul în care ne găsim noi astăzi? America, Rusia, China, că Domnul Iisus Hristos este peste ei.

[45:03]Asta înseamnă că, în primul rând putem să ne liniștim chiar dacă vine cineva peste noi. Împăratul din cer spune: "Eu sunt suveran. Eu El e suveran. toate aceste tulburări, Putin vrea să ia Europa, America și ea vrea nu știu ce, China. Stați liniștiți și uitați vă cum se mișcă lucrurile în funcție de cum se raportează toate aceste puteri sau oameni în ultimă instanță față de împăratul Iisus Hristos și nu doar din vorbe, că e ușor să vorbești. Haideți să doar un pic să vă introduc în această problemă. Dacă veți citi în Coloseni, veți vedea că el pomenește în trei locuri de domnii și stăpâniri. Noi știm foarte bine despre ele din Efeseni. Atunci când s a întrupat, Iisus a venit să reclame această lume și a spus: „Astta este proprietatea lui Dumnezeu,

[46:07]nu a Statelor Unite, nu a Rusiei, a nimănui, este a lui Dumnezeu. Ce se întâmplase înainte să intre omul pe scena istoriei? O parte din creaturile spirituale pe care Dumnezeu le făcuse s au răzvătit împotriva lui Dumnezeu și au atras în cer, deci rebeliune în cer, în primul rând și au atras în această rebeliune și omenirea. Și atunci, de atunci omenirea după ce Adam și Eva au păcătuit are mereu această înclinație

[46:37]să se răscoale împotriva lui Dumnezeu. În primul rând, atunci ce putem să înțelegem noi? toate frământările astea și dacă studiați istoria, încercați s o priviți din această perspectivă, mereu în spate, dincolo de oamenii care au, să zic așa, sunt actorii istoriei, sunt mereu niște ființe nevăzute care influențează aceste lucruri. Da, forțele întunericului, adevăratele domnii și stăpâniri sunt reale și sunt la lucru.

[47:13]Când Dumnezeu a încurcat limbile oamenilor la Babel pentru ca să i împiedice și să nu i mai nimicească iarăși, atunci s au apărut popoarele și toate aceste popoare au păstrat cu ele această virus, acest virus, această înclinație și au fiecare au încercat să și construiască iarăși un imperiu și să domnească peste ceilalți și așa mai departe. O observați, totul pornește de la această tendință a omului de a stăpâni

[47:43]peste, de a avea putere. Este de neînțeles. Noi nu înțelegem la nivelul nostru spunem: "Domnule, are tot ce vrea el, copiii lui și nepoții lui. Ce le mai trebuie? puterea. Nu putem înțelege cât pentru că noi beneficiem de ajutorul Duhului lui Dumnezeu. Dar oamenii care nu l au pe Dumnezeu sunt pur și simplu măcinați, sunt manipulați, sunt controlați, am putea spune deja, de cel rău. Și atunci dorința de putere este expresia

[48:18]cea mai naturală a firii pământești de care Pavel ne spune să scăpăm. Ce vrea orice om, vă spun eu, putere. Și noi vrem putere și în familie soțul se luptă pentru putere, copiii cu părinții. Înțelegeți acum sfaturile lui Pavel care apar și aici în Coloseni, că stabilește cumva niște raporturi de bună înțelegere între soți, între copii și părinți, nu pentru că ar fi cineva cocoșul în

[48:48]familie, ci pentru că suntem mânați de putere. Și atunci când înțelegem această realitate, ce trebuie să fac? A, stai puțin că eu îl cunosc pe ăla care are toată puterea și care mi a zis: „Ascultă de mine, supune te mie" și atunci este ușor să te supui și celorlalți și fraților și să ai discernământ și când este de condamnat ceva cum a făcut Pavel cu Petru s o spui pentru că altfel suntem în pericol și eu și tu. sau când ești chemat să te smerești, să te supui, să poți s o faci senin. De ce? Pentru că ai înțeles cine șa de pe tron. S a ocupat locul de Mesia. Nu mai încercați de lider suprem. Este un singur lider suprem. Așadar, cred că numai din asta și dintr o dată ați putea înțelege cam cum puteți judeca actualele puteri chiar și America. Poate pe baza acestor lucruri ați putea vedea într o nouă lumină noua administrație cât de mult are de a face

[49:54]cu împăratul cerurilor după cum te manifești și după cum vorbești și declari. Toți oamenii care nu sunt strămutați în împărăția cerurilor sunt clar manipulați, conduși de cel rău, dar și cei care sunt strămutați sunt vulnerabili la atacurile celui rău. Și de aceea în nu și nu vreau să mai insist mult de aceea în Efeseni ni se spune

[50:26]ce la sfârșit luați armura. Asta ce înseamnă? că te aștepți la război. Noi în mod natural ne așteptăm la confort. Aș vrea și eu să mă liniștesc. Dacă privim la Hristos care șade de ceș și a de Hristos? Că a învins. Cum a fost viața lui Hristos? O viață de luptă până în ultima clipă când era ispitit să nu ia paharul. Și atunci dacă am fost strămutați și noi acolo, hei, asta este realitatea. Trebuie să ne pregătim. Trebuie să luăm armura și avem de luptat, cum spune, nu împotriva cărnii sângelui. Deci aici ne bagă într o situație foarte dificilă. Cum să mă lupt eu? Cum vedeți lupta aceasta? Dacă faci treab cum luptăm noi împotriva acestor domnii și stăpâniri care sunt în spatele tuturor tragediilor și abia așteaptă să ți facă rău. Dacă vreți să înțelegeți, Biserica Antiohie este și ea în strategiile celui rău. Să nu credeți că spunea apoiia îi lăsăm că s departe.

[51:31]Și asta înseamnă lucrând, el lucrează la mod individual, printr unul sau printr altul. Și dacă noi nu ne preocupăm de discernământ, dacă nu vom face și vom vedea în aplicație, învățați vă și sfătuiți vă unii pe alții. Dacă nu ne cultivăm discernământul individual și la nivel de comunitate, nu știm ce se poate întâmpla. și un legat de să ne înarmăm. Spunea un comentator, un teolog foarte interesant și a spus: "Iarăși e o problemă de discernământ. Cum luptăm? Păi, am spune să citim cuvântul, să ne rugăm, să și repetăm

[52:10]armura. Foarte bine, spune el. Dar dacă te afli în direcția opusă unde se duce lupta, având armura pe tine, crezi că lupți împotriva domnilor stăpânilor? Absolut nu. spune el, nu înseamnă doar să ai armura, ci să fii la locul luptei. Iar asta înseamnă să ai discernân, să înțelegi unde se duce lupta. Pentru că de multe ori noi ne luptăm în cu tot o altă direcție decât unde ar fi nevoie.

[52:37]Asta se întâmplă. Asta așa răspundează biserica problemelor ă atât de de tulburătoare care sunt în societatea noastră. Este uneori atât de manipulată. Hristos a învins deja atât în cer cât și pe pământ, urmând ca ambele sfere să fie reunite sub domnia lui și să dea apoi totul Tatălui. Asta se întâmplă acum. Din asta, din povestea asta facem noi parte. Nu în primul rând din România, din Uniunea Europeană, America, Rusia. Sigur să ne uităm la acestea, dar mereu să avem filtrul acesta. Cu cine mergem noi? Încotro mergem? Păi, încercăm să vedem să facem cine i mai

[53:23]aproape de lucrurile astea, cine gândește mai aproape în felul acesta. Rugăciunea Tatăl nostru ce ne învață a spus: „Învață ne să ne rugăm." Ok. Uite, vă spun în ce vă băgați. Tatăl nostru care ești în ceruri, observați, atunci Tatăl era în ceruri, Hristos s a înălțat, acum el este în ceruri. Ă Sfințească se numele tău, vie împărăția ta înainte de pâine. Da.

[53:51]Vie, asta trebuie să fie focusul nostru. N a reușit copilul la examen. Nu am reușit aia. Ok, dar împărăția e bine? Da, e bine. Implică te pentru împărăție. Dacă ești pus să alegi între bunăstarea ta, confortul tău și împărăția lui Dumnezeu, alegerea trebuie să fie discernământul trebuie să fie. Băi, asta înseamnă discernământ, să recunoști adevărul și să ai puterea apoi să l aplici, dar în primul rând să recunoști că aice se dă bătălia. Băi, clar trebuie să renunț eu

[54:26]în favoarea lui Dumnezeu. Ăă și ah, nu mai am timp. Citiți Psalmul 2. Este superb. După acest acest input, să spunem, citiți acum Psalmul 2 cu această nouă mentalitate în care Dumnezeu spune: "Împărații pământului se tulbură, se fac planuri cine ce să ia. Domnul râde de ei și apoi îi îngrozește și le spune: „Aveți grijă, eu am uns un singur împărat." Și e foarte interesant că acolo spune: „Împărați ai pământului, purtați vă cu înțelepciune, adică discernământ.

[55:07]Vedeți care dintre ei se poartă cu înțelepciune? Greu de găsit. Ă și încerc să mă apropii de încheiere. M am lungit puțin, dar poate că a fost bine să insist. În al doilea rând, deci ăsta este primul lucru. Hristos și de la dreapta lui Dumnezeu. Am încercat să explic cam ce înseamnă asta. Și al doilea lucru, gândiți vă. Opa! Nu spune nimic de acțiune deocamdată. Gândiți vă, măi, înainte. Gândiți vă la lucrurile de sus. Da? Deci în continuare Pavel insistă pe acest proces reflexiv. Nu e suficient să știi că Hristos e. Ce înseamnă asta? Gândiți vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Nu spune și apoi la cele de pe pământ. Le elimină. Gândiți vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Asta iarăși arată cât de ușor focusul nostru cade pe ceea ce ni se întâmplă nouă, ceea ce se întâmplă pe acest pământ. Dacă mereu ne aducem aminte, mă, stai puțin, dar asta

[56:04]nu e țara mea. Ce se întâmplă pe pământ? Ok. Nu că nu trebuie să ne pese, dar nu e prioritate. Și în ultimul rând, în versetele 3 și 4, Pavel spune că viața noastră este ascunsă cu Hristos și se va arăta când se va arăta și el. Creștinul practic trebuie să se socotească mort față de viața lui pământească. Cel mai bine o exprimă Pavel, tot Pavel: Am fost răstignit împreună cu Hristos și da, trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine și viața mea înseamnă, parafrazez, credința în Hristos. Exact ce făceau și frații aceștia. Deci asta înseamnă nu doar să crezi în Hristos, înseamnă o schimbare a vieții tale permanentă, o reașezare, o

[57:00]reevaluare a priorităților tale. Asta înseamnă că tot ce ține de existența noastră pe acest pământ trebuie să se supună lui Hristos. ambițiile mele, dorințele mele, planurile mele, posesiunile mele, visurile mele. Și dacă viața nu a ieșit așa cum am visat eu, așa cum ă am mi s a părut mie că este idealul, să zic, nu contează. Dacă însă este în favoarea lui Dumnezeu, în favoarea împărăției lui, asta este important, că n am înțeles eu și nu mi place exact cum sunt, cum arăt, ce am făcut și așa. Important este da, dar faci urmărești interesele împărăției lui Dumnezeu. Care a fost agenda lui Hristos? Iarăși observați, ne întoarcem la Hristos. Bun, dar el cum a trăit? N a avut nicio ambiție personală. De multe ori a fost neînțeles, a fost prigonit, a fost a avut momente de popularitate, nu s a lăsat păcălit de ele. Au vrut să l facă împărat. Foarte interesant. A fugit.

[58:00]El știa unde este împărat. Ă și numai prin insistând asupra vieții lui Hristos, putem să înțelegem ce să facem și noi. S a smerit, s a făcut ascultător până la moarte de cruce. Da. Și așa mai departe. Ei, viața noastră și cu asta chiar aș vrea să mă să mă apropii de încheiere. Îngăduiți mă.

[58:35]Viața noastră este ascunsă în Hristos și asta înseamnă că ultimul cuvânt în dreptul vieții noastre, să știți că nu revine bolii, nu revine bătrâneții, nu eșecului, nu suferinței, nu persecuției, nici măcar morții nu i revine acest cuvânt și ultimul cuvânt în dreapta al voastră îl va avea Dumnezeu. Și nici viceversa, sănătatea, succesul nu sunt criterii după care să ne evaluăm viața, ci Dumnezeu. Hristos este expresia fidelă a lui Dumnezeu și de aceea să încetăm să mai urmăm falși Mesia

[59:08]după care se duc atâția și din păcate foarte mulți credincioși sunt falși Mesiași prin biserici, lideri carismatici, influenceri mai nou, pe care mulți îi urmează fără niciun pic de discernământ. De exemplu, a zice să mai regreți comunismul ca și creștin este un afront adus împărăției lui Dumnezeu din care tu faci parte. Comunismul s a opus deschis împărăției lui Dumnezeu. A persecutat o, a vrut s o dărâme. N a reușit, bineînțeles, așa cum nu va reuși nimeni. Asta înseamnă discernământ. Poate ție ți a mers bine atunci, poate atunci ai avut succesul f, nu contează. Nu, asta este, asta înseamnă discernământ, să identifici adevărul, pentru că asta te va salva. Și în încheiere, dacă ar fi cum să mă gândesc, frate, cum să umblu după lucrurile de sus, am să luați doar unul dintre indicatorii pe care îi lasă și Pavel în versetul 16. Cuvântul lui

[1:00:07]Hristos să locuiască din belșug în voi. Hopa! în toată înțelepciunea. Vedeți că este nu este întâmplător. Nu spune dacă ar fi să locuiască din belug în voia spune: „A da, învăț, știu o epistolă pe din afară, știu asta, știu tot ce s a întâmplat în Biblie." Și Pavel ne spune: „Dar ai discernământ? Ca și famenului. Înțelegi tu ce citești? Observați că e mai mult decât activitatea mecanică de a citi, de a ști. este acea capacitate de a interpreta și a aplica în viața ta. Este mai mult decât o cunoaștere informațională sau dememorarea cuvântului. Este un proces complex care cere efort, da, prin care ni se cere să asimilăm cuvântul, să devină parte integrantă, organică, să fie aici în stomac. Când te când te confrunți cu o decizie, cu ce trebuie să fac, să ți vină imediat reflexul din cuvânt, nu din înțelepciunea altor oameni și așa mai departe.

[1:01:15]Să fim familiarizați cu Scriptura înseamnă mai mult decât să cunoaștem cărțile Bibliei. Nu înseamnă că avem neapărat discernământ. După ani de credință, dacă ne limităm doar la tezaurul promisiunilor, e o problemă. Dacă trimitem doar versete cu promisiuni care uneori nici nu sunt pentru noi, e o problemă. Dacă ă nu avem întrebări, frământări, preocupări de viața noastră de credință, nu e semn bun. Când crezi că le știi pe toate, nu e semn bun. Când răspunzi doar cu versete biblice ca și cu niște lozinci ca să dai în cap altora, nu e semn bun. Când mereu crezi că ceilalți sunt vinovați, nu e semn bun. Înseamnă că nu prea ți ai dezvoltat discernământul. Trebuie să ajungi să înțelegi când greșești tu și când greșește celălalt și așa mai departe. Marca unui om cu discernământ, cu maturitate, care analizează și și evaluează în permanență lucrurile. Asta este semnul lui. Tradiționalistul este

[1:02:07]cel care rămâne blocat în timp, încremenit în proiect, care este mereu nostalgic după trecut. Era mai bine în trecut, că era mai simplu. Astăzi avem noi provocări, noi forme pe care trebuie să le abordăm și ne e greu și de aceea nici măcar întoarcerea la biserica primară nu este un ideal și nici nu mai e posibil. Să știți, asta a fost forma de exprimare de început a bisericii. Dar între timp nu numai că totul s a schimbat, dar și biserica lui Hristos s a schimbat în sensul că s a dezvoltat, s a transformat. E un proces continuu. Nu putem opri în timp să spunem trebuie să fim cum erau bunii noștri. Nu, noi avem provocările noastre și trei să ne găsim formele noastre. Creștinii cu discernământ și maturi înțeleg vremurile și nu se tem să schimbe forme, tradiții pentru ca același același mesaj al Evangheliei neschimbat să poată fi înțeles de societatea în care trăim. E riscant? Da. E greu? Da. Îți trebuie curaj? Dar în

[1:03:06]primul rând îți trebuie discernământ ca să știi ce să faci. Dumnezeu să ne ajute să dobândim acest discernământ.