Dumnezeu crește acolo unde tu semeni (Eugen Cârlescu)

[0:00]Finele Domnului Iisus Hristos sunt foarte simple. Sunt așa de simple. De exemplu, această pildă. E vorba despre un bob pus în pământ care crește fără ca să știm noi ce se întâmplă acolo. El crește și aduce crește spic și aduce roadă. Această pildă atât de simplă, ca să zicem așa, la îndemâna oricărui om, chiar a unui copil, el o vede și spune: „Ce mare lucru să iei un bob, îl pui în pământ și el crește. Dar aici, în această pildă, dacă suntem foarte atenți, această pildă are o o învățătură atât de adâncă, atât de frumoasă și atât de tainică

[1:07]pe care Domnul Iisus a expus o ucenicilor și celor care erau pe lângă el ca să vadă cum este cumpără. împărăția lui Dumnezeu. Pentru că ei au întrebat odată iudeii cum este cu împărăția lui Dumnezeu și Domnul Iisus le a răspuns zice: "Credeți că este așa s o vezi colo sau colo? Nu. Împărăția lui Dumnezeu este în voi. Este în voi." Și iată că de multe ori,

[1:42]în multe pilde, dacă ați observat, el folosește această sintagmă. Împărăția lui Dumnezeu se aseamănă cu Folosește această sintagmă ca fiecare om, fie el învățat, fie el mai puțin învățat, să înțeleagă dintr un lucru simplu, un lucru atât de măreț cu împărăția lui Dumnezeu. Și aici, dragii mei, vedeți, aicea

[2:17]în această pildă este un bob, o sămânță, hai să zicem un bob de grâu. Dacă l iei și l desfaci, să vezi ce este acolo, cum, ce se întâmplă, n ai să vezi nimic decât ceva alb, amidon. N ai cum să să ți dai seama ce este acolo. La un moment dat te trezești că el germinează și începe să crească. Dar cum se face lucrul acesta? Vediți aici Dumnezeu a pus acest principiu al vieții, această taină, că dacă ei când se uită cu microscopul, nici nu văd embrionul ăla care începe să să ia ființă, pentru că Dumnezeu acolo a pus viața și această taină a descoperit oamenilor numai prin faptul că ea crește. Dar omul nu și dă seama ce se întâmplă. Și aici este lucrarea lui Dumnezeu. Vedeți,

[3:33]în această pildă, Domnul Iisus ne arată că Dumnezeu este responsabil de ceea ce a făcut el. El nu este responsabil de ceea ce ar trebui să facă omul. Treaba omului este să pregătească terenul, să pună sămânța, iar Dumnezeu face să crească. În principiul În principiu, Dumnezeu, Domnul Iisus

[4:05]a pus în această taină și dacă citim bine în pilda aceasta, vedem niște principii, niște principii care ne arată nouă cum, prin această pildă descoperim împărăția lui Dumnezeu. În primul rând, Domnul Iisus aicea ne arată în primul verset chiar el a mai zis: "Cump împărăția lui Dumnezeu este că atunci când aruncă un om sămânța în pământ." Deci responsabilitatea omului, pentru că responsabilitatea lui Dumnezeu e să aibă grijă de creație, de ceea ce a făcut el. Responsabilitatea omului este să pregătească terenul. Să pregătească terenul, să pună sămânța în pământ și să crească. Iată, dragii mei, această pildă, pentru că Domnul Iisus n a vrut să ne învețe agricultura aici. Domnul Iisus a vrut să ne arate cum este cu sămânța și cu împărăția lui Dumnezeu.

[5:24]Exact așa se întâmplă. Când tu ești pe stradă, când tu ești în piață, când tu ești oriunde la serviciu, la școală și arunci sămânța, spui cuvântul lui Dumnezeu, dar pentru aceasta trebuie să pregătești terenul. pregătești sufletul căruia vrei să i arunci sămânța.

[5:57]Și prin auzire, spune cuvântul lui Dumnezeu, omul începe să creadă, să și dea seama. Și iată că aici, aici Domnul Iisus ne spune că omul nu știe că doarme noaptea sau este tras ziua. Sămânța încolțește o taină acolo pe care numai Dumnezeu poate să facă. Omul cu toată știința lui, cu toată tehnologia lui, nu poate să germineze în bubul acela de grâu, să germineze și să l facă să crească. Acolo este treaba lui Dumnezeu. Acolo numai Dumnezeu poate s o facă. Și iată, dragii mei, responsabilitatea noastră e să aruncăm sămânța. Dar sămânța pe un teren bun. Dacă dăm o pagină mai în spate, o să găsim pilda semănătorului și semănătorul aruncă sămânța. Un bob cade lângă drum. Unul cade între spini, unul cade pe o stâncă, iar altul cade pe pământ bun.

[7:18]Pe pământ bun. Aici se vede treaba că cel care a pus sămânța a pus o într un pământ bun ca să crească, pentru că el a pregătit terenul, l a însămânțat și acum așteaptă să crească. Un alt principiu, dragii mei, este principiul credinței. Sunt multe principii. Eu eu am căutat numai niște principii generale pentru că este mult de vorbit aici în această pildă. Este o taină aici. Această pildă ne dezvăluie multe adevăruri pentru că asta a căutat Domnul Iisus. Deși au trecut 2000 de ani de când Domnul Iisus

[8:07]a spus aceste pilde și totuși adevărurile care sunt în aceste pilde au mult au mult de spus, mult de învățat. Și iată aici, dragii mei, omul care are responsabilitatea aceasta, agricultorul, ca să i spunem așa, el a aruncat sămânța, dar a aruncat o pe un pământ bun. Se vede aici. Domnul Iisus nu spune că a

[8:42]căzut lângă drum, cum a spus mai înainte, și a venit Satana și i a luat cuvântul lui Dumnezeu sau păsările cerului și a luat sămânța sau între spini când grijile acestei vieți l a îndepărtat de Dumnezeu sau pe stâncă când prigonirile sau știu eu pof poftele firii l a făcut să se depărteze. Este un pământ bun. Și aici, dragii mei,

[9:18]acest agricultor, el când a semănat, el trăiește cu credința că această sămânță va încolți, că această sămânță o să crească. Iar responsabilitatea lui iarăși este să o ude, deși o face Dumnezeu ca atâtea hectare pe care mai le udă și omul prin irigații, însă Dumnezeu are mare grijă ca omul să nu rămână flămând. Și vedem aicea credința

[9:57]omului că această sămânță va încolți și va da roadă. Dar, dragii mei, de multe ori noi această responsabilitate, această credință care ar trebui s o avem, de multe ori o aruncăm în spatele altora. Deși Dumnezeu face să crească, deși Dumnezeu are această responsabilitate, vă aduceți aminte

[10:32]de de disensiunile care apăruse în Corinteni când spuneau: „Eu sunt a lui Pavel, eu sunt a lui Apolo și Pavel le spune: „Cine este Pavel? Cine este Apolo? Sunt niște slujitori. Haideți să citim. Mai bine să citim că este mult mai frumos. Și spune, deci în 1 Corinteni 3 de la 4 la 9 zice: Când unul zice: „Eu sunt a lui Pavel și altul: "Eu sunt a lui Apolo, nu sunteți voi oameni de lume?

[11:16]Eu sunt a lui Mormon. Eu sunt al lui White. Eu sunt nu știu al cui. Dragii mei, trebuie să avem mare grijă. Dar să vedeți ce spune până la sfârșit. Și cine este Apolo? Cine este Pavel? Niște slujitori ai lui Dumnezeu prin care ați crezut și fiecare după puterea dată lui de Dumnezeu. Eu am sădit. Apolo a udat. Dar Dumnezeu a făcut să crească. Iată, dragii mei, așa că nici cel ce sădește și nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu care face să crească. Cel ce sădește și cel ce udă sunt tot una și fiecare își va lua răsplata după ustineala lui. Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. Dragii mei, iată ce spune apostolul Pavel. Cine este Pavel și cine este Apolo? De multe ori, de multe ori semănăm cuvântul. și ne ducem la persoane. Spune omul ăsta

[12:35]nu cred că va primi vreodată cuvântul lui Dumnezeu. Nu cred că se va pocăi. Nu cred că se va apropia vreodată de Dumnezeu. Dar vedeți ce spune datoria noastră e să semănăm. Datoria noastră este să udăm. În ce sens? Să uz aice, nu numai să uz aice, să să ai și grijă, să o întreții planta respectivă, că poate să fie și floarea soarelui, poate să fie și porumbul. Deci trebuie să n o lași să fie năbușită de grijile acestei vieți. Să n o lași să gândească altceva

[13:22]decât ceea ce trebuie. De aceea Apolo a udat, Apolo a întreținut. Apolo era un mare evanghelist pe vremea lui Pavel. Era un om cu o dicție nemaipomenită și o retorică frumoasă. El a întreținut toate bisericile, bisericile din Asia, din Asia mică vorbesc. Și iată aici fiecare Eu sunt al lui Apolo, eu sunt Nu, voi toți sunteți ai lui Hristos pentru că Dumnezeu face să crească. Și iată, dragii mei, omul după ce, așa cum spune aici, după ce a semănat, Domnul Iisus spune mai departe:„Fie că doarmeți noaptea, fie că stă trea ziua,

[14:14]sămânța încolțește. crește fără să știe el cum, adică cel semănătorul, pentru că el a pus o acolo și Dumnezeu își face treaba lui. Dar noi la fel, pentru că spune aicea voi sunteți ogorul, clădirea lui Dumnezeu și mai înainte și fiecare își va lua răsplata după osteneala lui, căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Deci, care i datoria aice? Aici este vorba despre biserică, despre fiecare dintre noi. Cum semănăm, cum pregătim terenul, cum pregătim sufletul căruia îi vom vorbi despre Dumnezeu. Pentru că nu te duci și i spui direct: "Măi omule, tu te duci în iad?" Nu. Trebuie pregătit terenul. Și cum să l pregătești, frați și surori? În primul rând trebuie să dai o mărturie bună față de omul acela. Dacă omul acela te știe

[15:28]un vorbăreț, un om limbut, un om care strigă pe stradă sau un om care nu mai are rost să te duci să i spui pentru că omul ăla n o să creadă ce i spui. Deci, în primul rând, ca să pregătești terenul trebuie să ai o mărturie bună. bună pentru ca omul să vadă la tine ceea ce spui să fie adevărat, că să ai o autoritate față de el. Și atunci

[16:02]Dumnezeu o să aibă grijă ca sămânța să încolțească. Iar cel care a semănat o, cel care a semănat o să trăiască cu credința că Dumnezeu va lucra prin Duhul Sfânt. Iată ce spune, dragii mei, în Galateni 6 7 până la 9. Cât de frumos spune aici apostolul Pavel: "Nu vă înșelați. Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Atenție, ce seamănă omul, aceea va secera. Ce se Cine seamănă în firea pământească

[16:48]va secera din firea pământească putrezirea. Dar cine seamănă în duhul va secera duhul din din duhul viața veșnică. Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită vom secera. dacă nu vom cădea de oboseală. Iată, dragii mei, aici apostolul Pavel spune în Galateni că ce vom semăna, aia vom secera.

[17:25]Dacă citiți în Osea, nu mai știu în ce capitol, spune: "Cine seamănă vânt, va se cera furtună." Iată, contează foarte mult ce semeni, cum pregătești terenul, că poți să semeni niște erezii, poți să semeni niște lucruri pe care oamenii încep să fie derutați de la cuvântul lui Dumnezeu. Aici, dragii mei, dacă suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, nu semănăm decât cu cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul pe care El ni l a lăsat.

[18:11]Un alt principiu este principiul creșterii. Principiul creșterii. Omul aice Domnul Iisus spune așa: Pământul rodește singur. Întâi un fir verde, apoi un Apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. Este un principiu al creșterii și al rodirii totodată aici. Dar principiul ăsta la al creșterii, care e aportul nostru? Ce trebuie să facem noi ca sufletul respectiv să crească? Cum ne aducem noi? Ce responsabilitate avem noi ca acel suflet căruia noi am

[19:04]semănat grâul, am semănat cuvântul. Noi trebuie să avem mereu grijă ca omul respectiv să înțeleagă cuvântul, el să crească, să crească în Duhul. Pentru că dacă nu nu avem grijă de așa, semănăm și nu mai avem nicio treabă, știm că Dumnezeu face să crească. Dumnezeu prin dragostea lui, prin puterea Duhului Sfânt, El face să crească. Dar și noi avem responsabilitatea noastră să avem grijă, să nu l înnăbușească uruiniile,

[19:49]să nu cumva, așa cum spune însemănătorul, să nu cumva poftele firii pământești să l îndepărteze de Dumnezeu sau să nu cumva să vină Satana dacă cumva a căzut pe un pământ La margine de drum vine Satana, care sunt reprezentate prin păsările cerului și ia cuvântul. Și omul acela nu e derutat, nu mai știe dacă noi suntem acei care facem, cum se spune acuma, mentenanță, adică să avem grijă de el. Asta [râsete] Asta arată cuvântul. Ai asta vrea să ne spună Domnul Iisus aici, să avem grijă. Când am semănat trebuie să și întreținem ogorul pentru ca firul care crește să crească

[20:47]viguros și să aducă roadă. Dragii mei, asta este roada Duhului Sfânt. Roada Duhului Sfânt. Aice este toată încrederea noastră. Aici este ceea ce rezultă din ceea ce noi am făcut și Dumnezeu împreună cu noi și acolo este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia.

[21:38]Și mai este una cum ăă de Deci da. este cea care cu poftele, îndepărtarea de poftele pământești, a firii pământești și bunătatea și poftiți, blândețea, asta este foarte importantă. Deci blândețea, aceste roade care rezultă din ceea ce am făcut noi, astea sunt foarte importante pentru un om, omul credincios care este pecetluit

[22:29]cu Duhul Sfânt. Deci omul care este pecetluit cu Duhul Sfânt are roadele din Galateni 5. Galateni 5 cu 22 23. Deci foarte important, asta este roada pe care trebuie s o aducă omul credincios. Apoi este un principiu al altruismului. Aice, dragii mei, dacă priviți bine, Domnul Iisus spune la un moment dat: "Dacă bobul de grâu nu moare, nu aduce roadă." Acolo vorbește despre el, dar bobul acela pe care noi l am pus acolo, el trebuie să aducă roadă. Și aici vorbim și despre noi, noi cei care suntem altruist. Altruist înseamnă a fi pentru altul, a face lucruri numai pentru celălalt. Dacă ne ducem la samaritean, samariteanul care l găsește pe omul căzut între tâlhari, samariteanul îl ia, îl pune pe măgarul lui și l duce la un han. Deci aici este vorba de milă,

[23:52]dar altruistul este ceea ce a făcut Domnul Iisus Hristos. El a făcut totul. Altruist înseamnă să faci totul pentru celălalt. lepădarea de sine. Deci, dacă vrea cineva să mă urmeze, spune Domnul Iisus în Luca 9: 23, dacă vrea cineva să mă urmeze, să și ia crucea lui în fiecare zi și să vină după mine. Iată cât de frumos, ca să zicem așa, și cât de adânc este această pildă care ne dă foarte mult de gândit. Deci, bobul de grâu pus

[24:40]în pământ, el trebuie să moară. El moare ca ca firul de de grâu să crească și să aducă roadă. Îmi aduc aminte de, să i zicem, o pildă a Somonului. Somonul trăiește în ocean, dar el s a născut undeva la o altitudine a unui râu în în amonte undeva și el ca să depună icre trebuie să plece din ocean pe râul acela unde el s a născut și acolo femela și masculul ajung

[25:22]acolo, depun icrele și mor. Deci ele mor, acest pești mor ca toată substanța aceea să rămână mâncare pentru puișorii care se nasc, pentru pestișorii care se nasc. Vedeți, asta este o dovadă a altruismului. Deci să fii pentru celălalt, să l ajuți, să ți pese de celălalt. Domnul Iisus a mers până la cruci. Domnul Iisus spune: „Vă dau o poruncă nouă să vă iubiți unii pe alții cum v am iubit eu, cum ne a iubit Domnul Iisus, dragii mei, până la cruce. Deci aceasta este principiul acesta al alt al alt altruismului, a face pentru celălalt mai mult ca pentru tine. Vă dau o poruncă nouă. să

[26:25]vă iubiți unii pe alții. V am iubit eu. Apoi este un alt principiu, principiul seceratului. În principiul în care zice și când este coaptă roada, pune îndată secerea în ea pentru că a venit secerișul. Ce înțelegem aici? Înțelegem că niciodată, dar niciodată când el socotește că e coaptă roada, aici este vorba despre Domnul Iisus. Aici el lucrează când este coaptă roada, dar nici prea devreme pentru că această roadă încă e verde. Nici prea devreme, dar nici prea târziu, pentru că această roadă se poate scutura. Deci grâul seceră într un anumit timp.

[27:37]Deci când când când spicul când spicul și agricultorul își dă seama că este gata pentru secerat și așa spune Domnul când este coaptă roada pune îndată secerea în ea pentru că a venit secerișul. Iar secerișul este și acela când toți ne vom prezenta în fața scaunului de judecata lui Hristos, căci toți ne vom prezenta, dar acolo ne vom prezenta pentru o răsplată, dragii mei, pentru că toți cei

[28:19]din biserică pentru care a murit Hristos, din rănile căruia s a născut poporului mireasa. El atunci îi răsplătește. Nu este o judecată pentru Nu știu dacă unii vor fi nemulțumiți, alții vor cere mai mult, alții mai Dar acolo Domnul Iisus le va răsplăti după faptele și după felul cum au lucrat, după felul cum au semănat.

[28:57]Iată, semănătorul a ieșit să semene sămânța. Dragii mei, este foarte important ce semănăm. Putem semăna invidie, putem semăna pentru că noi prin prin felul nostru de a ne purta, prin felul nostru de a vorbi, prin felul nostru de a acționa, putem semăna. altceva decât cuvântul lui Dumnezeu. Putem semăna în biserică lucruri care nu

[29:33]sunt bine văzute de Domnul Iisus. În primul rând de Dumnezeu care l a dat pe Domnul Iisus pentru noi. El, marele semănător, el care a semănat și culege roada, roada care este biserica lui. Iar noi care suntem urmașii lui Hristos, care trebuie la fel să semănăm, trebuie să avem grijă cum semănăm, cum desțelenim terenul, cum arăm, cum pregătim sufletul

[30:13]pentru ca să primească cuvântul. Și așa cum v am spus, trebuie să dăm dovadă că suntem adevărați credincioși, adevărați urmași ai lui Hristos. Dacă nu avem o mărturie bună, nu suntem semănători, nu suntem buni evangheliști. De aceea aici Domnul Iisus spune când iese semănătorul, el seamănă.

[30:46]Fie că seamănă unde seamănă, Dumnezeu are grijă să crească pentru că El spune că fie că stă trea ziua, că doarme noaptea, sămânța încolțește. E taina aceasta pe care a pus o Dumnezeu într un bob de grâu. taină pe care noi, dragii mei, semănăm și apoi începe să încolțească pentru că chiar dacă respectivul va respinge

[31:24]și se întâmplă să respingă, să ne vorbească urât. De multe ori, de multe ori numai din cauza aceasta nu semănăm. Nu semănăm că ne e frică că cine știe ce va spune respectivul, cine știe ce va vorbi. Păi, dar vecinul meu cu care eu discut cu el fel și fel de lucruri, acum să i spun de cuvântul lui Dumnezeu. Păi, ce mi va spune? Dragii mei? Trebuie să avem mult curaj. Mult curaj. Deci, în primul rând trebuie să dăm dovadă că suntem copii ai lui Dumnezeu. Mărturia care o avem față de oameni, față de cei din jurul nostru în familie, chiar dacă avem copii necredincioși, soți, soții, dacă noi acolo nu dăm o

[32:17]mărturie bună, ei niciodată n o să se întoarcă. Pentru că contează foarte mult unde pui bobul. Unde pui bobul și cum îl întreții și felul cum te porți, ce grijă ai ca el să vadă, să vadă în tine adevăratul semănător, adevăratul copil al lui Dumnezeu și el să se întoarcă cu adevărat. Se întâmplă de multe ori noi care suntem

[32:53]credincioși cu mărturie bună ca cel să respingă. Însă Dumnezeu are grijă. Vedeți, noi nu știm, nu știm ce se întâmplă. Dumnezeu face să încolțească, să germineze, face să germineze acel embrion a cuvântului și face să crească și crește. De aceea Domnul Iisus spune: "Deci și noi ne asemănăm și cu bobul de grâu, ne

[33:27]asemănăm și cu semănătorul care trebuie să arunce semânța. Pentru că când ne asemănăm cu bobul de grâu, trebuie să fim altruiști. Trebuie ca cel care îl evanghelizăm să dăm tot ce putem să dăm de la noi ca El să înțeleagă, să știe drumul. Dumnezeu să ne ajute, dragii mei, să înțelegem și asta asta nu se face. Deci legătura noastră, legătura noastră cu Dumnezeu nu se face altfel decât prin rugăciune. De multe ori noi semănăm, dar nu ne rugăm pentru persoana aia respectivă cu multă credință.

[34:19]Deci când noi aruncăm sămânța sau sămânța este în respectivul, noi trebuie să întreținem. Întreținerea este prin mărturie, rugăciunea care trebuie s o facem ca el să ca Dumnezeu să să l ajute să înțeleagă cuvântul și începe să germineze, să încolțească și să crească. Iar la secerat spune cuvântul lui Dumnezeu, spune: "Cine va semăna cu lacrimi va se cera cu cântări de veselie." Asta este. Ce fel? Cum adică să semeni cu lacrimi? Cu lacrimi înseamnă să muncești. Să muncești chiar dacă te a respins. Nu trebuie să dai dovadă că ești un adevărat credincios, o mărturie bună. Da. Cine seamănă cu lacrimi va strânge cu cântări de veselie, va secera cu cântări de veselie. Dumnezeu să ne ajute, dragii mei, ca fiecare dintre noi să fim niște buni evangheliști, niște semănători care știu

[35:33]să semene, dar înainte de toate trebuie să ținem legătura cu Dumnezeu prin rugăciune. N avem cum să semănăm decât împreună cu Dumnezeu. Dumnezeu face să crească, dar noi trebuie să semănăm. Dacă nu semănăm, nu are ce să crească. Dacă nu udăm, nu are cum să crească. Și atunci Dumnezeu își face partea lui, dar noi trebuie să punem sămânța acolo. Dar asta și printr o mărturie bună și prin rugăciune. Deci legătura continuă cu Dumnezeu. Pentru că dacă nu ți iei legătura cu Dumnezeu, n ai cum să lucrezi împreună cu el. Spune, noi suntem lucrători împreună cu El. Cum? Asta i legătura prin rugăciune. Dumnezeu să ne ajute să înțelegem bine cuvântul lui Dumnezeu și să l trăim, dragii mei. Să l trăim și apoi să fim buni semănători. Amin.