Dușmanul care m-a salvat (Florian Dragomir)

[0:00]Dragostea față de Dumnezeu și dragostea față de aproapele nostru nu sunt doar niște declarații verbale, ci este o chemare la o viață trăită în modul concret. Și în acest context, Domnul Iisus Hristos spune pilda bunului samaritean, nu ca să ne ofere din nou o lecție teoretică despre cum sau cine este aproapele nostru. ci

[0:30]să ne facă să ne cercetăm inimile și să ne arate cum arată în mod practic o credință trăită vie. Și vom vedea această pildă este relatată doar de Luca. Doar o găsim doar în Evanghelia după Luca. Și tot în Evanghelia după Luca mai găsim și alte pilde care nu apar în celelalte Evanghelii. De exemplu, pilda fiului risipitor sau pilma pilda vameșului și a fariseului sau pilda celor doi datornici. Aceasta ne arată că Luca, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, atunci când a scris Evanghelia, are o preocupare specială pentru har, pentru compasiune, pentru relația dintre credință și viața vie trăită și împlinirea sau credința văzută

[1:27]în fapte. Aș vrea să citim din cuvântul lui Dumnezeu Luca la capitolul 10, să citim această acest paragraf. Luca la capitolul 10 versetul începând cu versetul 25 care spune așa: Luca 10: 25 pagina 1002 în ă bibliile noastre un învățător al legii s a sculat să ispitească pe Iisus și i a zis: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Iisus i a zis: „Ce este scris în lege? Cum citești în ea? El a răspuns: "Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți." Bine ai răspuns, i a zis Iisus:„Fă așa și vei avea viață veșnică. Dar el, care voia să se îndreptățească, a zis lui Iisus: "Și cine este aproapele meu?" Iisus a luat din nou cuvântul și i a zis: Un om se cobora din Ierusalim la Irihon. A căzut între niște tâlhari care

[2:35]l au dezbrăcat, l au jefuit de tot, l au bătut zdrav, au plecat și l au lăsat aproape mort. Din întâmplare se cobora pe același drum un preot și când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un levit trecea și el prin locul acela și când l a văzut a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean, care era în călătorie a venit în locul unde era el și când l a văzut i s a făcut milă de el. s a apropiat de ea legat rănile și a turnat peste ele un deemn și vin. Apoi l a pus pe dobitocul lui, l a adus la un han și a îngrijit de el. A doua zi când a pornit la drum a scos 2 RON, i a dat hangiului și i a zis:„Ai grijă de el și orice vei mai cheltui îți voi da înapoi la întoarcere. Care dintre aceștia trei ți se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlharii? Cel ce și a făcut milă cu el, a răspuns învățătorul legii. Du te, te fă și tu la

[3:40]fel, i a zis Iisus. Aș vrea să să vă întreb și să ne întrebăm ce credeți întâmplarea aceasta, povestirea aceasta este un eveniment real sau este o pildă pe care Domnul Iisus Hristos o spune? Titlul aici este pilda fiului, pilda bunului samaritean. Domnul Iisus Hristos nu menționează aice niciun nume, dar este posibil ca această întâmplare să se fi întâmplat în realitate. Domnul să o fi folosit o pentru a i învăța pe ascultători o lecție profundă. Însă chiar dacă a fost o o întâmplare reală, chiar dacă este o pildă, mesajul este clar și este valabil

[4:32]și pentru fiecare dintre noi astăzi. Vedeți, și astăzi există situații în care întâlnim oameni care sunt căzuți și trebuie să recunoaștem înaintea lui Dumnezeu că poate au existat momente în care nu ne am oprit să i ajutăm, i am văzut și i am lăsat acolo. sau poate nu neapărat căzuți la propriu, pe marginea drumului, dar căzuți emoțional, căzuți

[5:00]spiritual, căzuți din punct de vedere moral. Și vedeți, de multe ori suntem prea grăbiți, prea preocupați de treburile noastre ca să de problemele noastre, ca să ne mai concentrăm și asupra altora, încât ajungem să nu mai vedem nevoile celor de lângă noi. Versetul 30 ne spune așa: Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. Și este important să vedem direcția din care mergea, în care mergea acest om. Spune cuvântul lui Dumnezeu. Cobora cobora din Ierusalim, cetatea lui Dumnezeu, cetatea păcii, cetatea sfântă și se îndrepta către Ierihon. Ierihonul

[5:50]nu era un oraș oarecare. Știm din cuvântul lui Dumnezeu că era un oraș blestemat. Ierihonul. Mai știm că locuiau acolo. Cine mai cine știm din cuvântul lui Dumnezeu că locuia în Ierihon? Cine locuia în Ieri Rihon? N aud mai tare. Și în Noul Testament, da? Și în Noul Testament ne spune cuvântul că locuia cine? Zacheu. Zacheu era mai marele vameșilor acolo în Ierihon. Putem să să

[6:26]interpretăm și faptul că Bartimeu locuia acolo. El cerșea la porțile cetății Ierihonului. Ierihonul în vremea aceea, deși era un oraș prosper, era asociat în istoria biblică, așa cum spuneam, cu păcatul, cu blestemul, cu pericolul. Iar drumul care spre el era cunoscut ca un drum periculos. În Iosua la capitolul 6 cu versetul 26,

[6:58]după ce Iosua cucerește ierihonul, Iosua rostește un blestem împotriva Ierihonului și spune:Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului. Cu toate acestea, în unul împărați, la capitolul 16 versetul 34 citim că în vremea lui Ahab, hiel din Betel a reconstruit Ierihonul, plătind acest lucru cu viața fiilor săi, așa cum spusese Domnul, prin Iosua. Așadar, în pilda noastră, acest om al cărui nume nu l știm, coboară de la orașul binecuvântat spre orașul blestemat. Și pe acest drum spune Scriptura că el

[7:48]cade între tâlhari. Vedeți? În teologie se folosește des acest cuvânt de a cădea. Și vorbim despre căderea lui Satan, vorbim despre căderea lui Adam, vorbim despre căderea omului în păcat. Acest om ne spune cuvântul lui Dumnezeu că a căzut între tâlhari și știm din cuvântul lui Dumnezeu că diavolul este descris ca un hoț și ca un tâlhar care vine să fure, să junghie și să prădeze

[8:24]și să piardă pe cei pe care îi prinde. Tâlharii ne spune acest text că l au dezbrăcat de hainele lui și tot din cuvântul lui Dumnezeu observăm că cuvântul Domnului ne arată că diavolul dezbracă pe oameni. În Marcu la capitolul 5 ne este relatată o întâmplare cu Domnul Iisus Hristos care întâlnește un îndrăcit în care erau o legiune de demoni. Și

[8:57]cu ce era îmbrăcat acel om? Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că nu era îmbrăcat cu nimic, că era gol, umbla gol prin morminte. După ce Domnul Iisus Hristos scoate duhurile necurate din acest om, oamenii care l au văzut au rămas uimiți și spune acolo că era au fost înspăimântați să l vadă pe acest om cum îmbrăcat și întreg la minte. Vedem același lucru și în Faptele Apostolilor la capitolul 9, unde fii lui Sceva încearcă să folosească numele Domnului Iisus Hristos fără să aibă o relație specială cu Domnul Iisus Hristos asupra unui om îndrăcit. Și duhul rău vede imediat diferența dintre autoritate și imitație și se repete asupra lor, îi

[9:50]biruie, îi pune pe fugă, îi rănește și aceștia pleacă dezbrăcați. Vedeți? Este același tipar. Acolo unde diavolul apare și unde diavolul acționează, omul ajunge gol, ajunge rănit, ajunge rușinat. În pilda noastră, tâlharii l au dezbrăcat, l au jefuit de tot, l au bătut zdrav, au plecat și l au lăsat aproape mort, spune cuvântul lui Dumnezeu. Și această stare de aproape mort descrie foarte bine condiția omului fără Dumnezeu. Biblia ne spune că cine are pe Fiul are viața. Cine n are pe Fiul nu are viața. Iar apostolul Pavel ne spune că noi toți eram morți în greșelile și în păcatele noastre în care trăiam odinioară. Versetul 31 spune așa: "Din întâmplare se cobora pe același drum un preot. Vedeți, omul acesta, călătorul acesta era singur, era rănit, aproape mort, probabil cu oase rupte. sânger

[11:10]și nu se putea ridica și ajuta singur. Tâlharii, de ce l au dezbrăcat tâlharii? Nu puteau să l să l jefuiască și să lase așa? De ce l au De ce credeți că l au și dezbrăcat? Poate că sunt ceea ce ați spus, explicațiile sunt plauzibile, dar n au ajuns până la mine. De obicei, în vremea aceea, oamenii n aveau buzunare, n aveau portofele, n aveau carduri la ei și atunce își ascundeau, pentru călătoriile lungi pe care le făceau, își ascundau banii în haine sau în brâu. Și atunce ca acești tâlhari să facă un jaf complet, să fie siguri că au luat tot, l au dezbrăcat de toate hainele lui. Dar prin aceasta l au lăsat și complet vulnerabil și umilit. Imaginați vă un om dezbrăcat, lăsat în mijlocul drumului. Nu i au luat doar ce avea. Acești

[12:20]tâlhari i au luat și demnitatea lui. L au lăsat dezbrăcat în pielea goală. Exact același lucru face și păcatul. Jefuiește, dezbracă și lasă omul aproape mort. Între Ierusalim și Ierihon era o o cercetătorii spun că între Ierusalim și Ierihon era o porțiune de drum abruptă, accidentată, care se numea Valea Umbrei morți. Și David, trăind în zona nu

[12:51]departe de Ierusalim, când a scris Psalmul 23, versetul 4, chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, că tu ești cu mine. Cel mai probabil se referea la un loc periculos fizic. Vedeți, fiecare oraș din lumea aceasta are zonele lui periculoase unde este neicat să te duci mai ales poate noaptea ca să nu dai de hoți sau de tâlhari. Și

[13:21]acest om bătut și în starea în care se afla, probabil că se ruga să vină cineva să l salveze. Și ne imaginăm că cu ochii înțoșați așa vede apropiindu se cineva și și o fi zis și ve și vede un preot pentru că l a recunoscut poate după îmbrăcăminte și zis: „Slavă Domnului a trimis Dumnezeu un preot să mă salveze. Iar acest preot apropiindu se poate la auzit gemânt că era în suferință omul. Nu știu ce a gândit preotul, dar putem să ne imaginăm. Poate s a gândit, o, sângele e proaspăt, înseamnă că tâlharii sunt încă prin zonă, hai să fug și eu repede. Sau poate a zis: "Dacă e pedeapsa lui Dumnezeu asupra acestui om, intervin eu între Dumnezeu și acest om, mai bine să l las." Și versetul 31 spune: "Când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături." Preotul mergea pe direcția acestui om

[14:29]căzut, însă atunci când l a văzut și a schimbat direcția și a trecut pe lângă el. Și poate că cel căzut o fi strigat la el, dar preotul i a întors spatele și a plecat. Domnul Iisus Hristos nu ne spune motivele pentru care preotul a trecut pe lângă el și nu l a ajutat, ci ne dă doar rezultatul, refuzul de a l ajuta pe acest om căzut. Însă iată că apare un alt om, un levit. El nu era ca un preot. El era mai mult ca un diacon. Și spune versetul 32, un levit trecea și el prin locul acela și când l a văzut a trecut înainte pe alături. Probabil că și el a rărit pașii când s a apropiat de el să se uite să vadă ce este, în ce stare este, cum este. Însă și o fi zis: „Nu i treaba mea să mă opresc să l ajut sau poate lasă că ajung în Ierihon și o să ți anunț pe cineva să se ducă să l

[15:33]ajute." Și acest levit la rândul lui și a schimbat direcția de mers, l a ocolit și a trecut pe lângă. Și vedeți, frați și surori, citind această relatare, avem tendința să i acuzăm pe preoți și pe Levit. Pe preot și pe Levit. Este ușor să l judecăm pe preot și pe Levit, nu i așa? Cum, mă, tu, om lui Dumnezeu, tu care ești chemat să ne spui la nouă să facem bine, tu treci pe lângă el și nu l ajuți. Nu asta ne este prima reacție să îl criticăm, să l judecăm, să i judecăm pe acești om? Dar aș vrea să ne

[16:20]să ne uităm la noi, frați și surori, noi ce am fi făcut dacă am fi fost în locul lor? Ce am fi făcut noi? Oare nu cumva am fi acționat și noi ca acest preot și ca acest levit? Acuma poate spunem„Nu, eu m aș fi dus să l ajut să dau bani din din buzunarul meu ca să l aduc de acolo, să l car, să mă murdăresc de sângele lui. Am fi trecut și noi, frați și surori, pe lângă el?

[16:56]Poate chiar au existat, dacă vă uitați în viața voastră, dumneavoastră în urmă, poate au existat situații de genul acesta când ați trecut pe lângă și nu ne a interesat de persoana care e căzută. Înainte de Crăciun mergeam pe stradă și la un moment dat am auzit niște strigăte și am văzut la scara unui bloc pe o femeie căzută pe scările blocului, pe scările din fața blocului și am alergat s o ajut. era avea un rucsac în spate și datorită greutății rucsacului căzuse și nu mai putea să se ridice, dar avea și o problemă de mobilitate și de vorbire și am ridicat o, am ajutat o, am întrebat o ce i cu dânsa, mi a zis că vrea să se ducă la serviciu și că voia să ajungă în stradă. Am ajutat o să ajungă în stradă și de acolo o să și cheme un taxiu și m am bucurat că am putut să fiu de ajutor acelei femei care nu știu de cât timp stătea acolo și striga ca cineva s o ajute.

[18:01]Dar vedeți, Scriptura ne avertizează să nu judecăm pe alții, pentru că și noi de multe ori facem aceleași lucruri. Citiți Romani, capitolul 2, versetul 1. Să ne analizăm, frați și surori, viața noastră. Apoi, în versetul 33 vedem că vine surpriza și cuvântul lui Dumnezeu ne spune un samaritean. Pentru evrei, samaritenii erau pătura de jos a societății. Când liderii religioși au vrut să l jignească pe Domnul Iisus Hristos, citim în Ioan la capitolul 8 cu versetul 48 că i au zis așa: "Nu ziceam noi bine că ești samaritean și că ai drac?

[18:53]Dacă voiai să jignești pe cineva, pe un evreu, într un fel îi spuneai că este samaritean. Când Domnul Iisus Hristos spune:„Dar un samaritean, trebuie să înțelegem ceea ce au simțit evreii care î ascultau atunci pe Domnul Iisus Hristos și care erau de față. Dacă preoții și leviții erau bine apreciați în societate în vremea aceea, în cazul samaritenilor erau era contrariul. Erau disprețuiți, ba chiar da, ba chiar urâți. Și dacă cineva ar fi a avut un motiv să l lase pe acest om evreu care era căzut acolo să moară, acela ar fi fost samariteanul.

[19:41]Pentru a înțelege impactul acestei pilde pe care Domnul Iisus Hristos o spune, trebuie să știm cine erau samaritenii. Samaritenii își au originea în anul 722 înainte de Domnul nostru Iisus Hristos, când regatul de nord al lui Israel a fost cucerit de asirieni și o mare parte din populația evreiască din Regatul de Nord a fost deportată și în locul lor au fost aduse popoare străine care s au amestecat prin căsătorii cu cei care rămăseseră în țară. Și citim lucrul acesta în doi împărați la capitolul 17. Din acest amestec de popoare străine și de evrei a rezultat un popor pe care iudeii din partea de sud îl considerau impur din punct de vedere etnic, cât și din punct de vedere religios. Samaritenii recunoșteau doar primele cinci cărți ale lui Moise. Nu

[20:49]îi respingeau pe profeți și acceptau, nu acceptau Ierusalimul ca loc de închinare, ci considerau muntele Garizim ca fiind muntele și locul ales de Dumnezeu pentru închinare. Și din aceste motive, între evrei și samariteni exista o ăă ură adâncă și veche. Și pentru un evreu, la fel și pentru un samaritean, era de neconceput ca să vorbești cu, de exemplu, pentru un evreu era de neconceput să vorbești cu un samaritean, să l primești la tine în casă sau să sau mai mult decât atât să l și ajuți. Vedem o întâmplare similară în capitol mai înainte, în capitolul 9, când Domnul Iisus Hristos vrea să treacă prin ă printr un sat al samaritenilor, trimite niște soli înainte ca Domnul să fie găzduit și primit de ei și aceștia îl refuză. Și vedem lucrul acesta și între ucenici această ură pentru că Iacov și Ioan spun

[21:55]Domnului Iisus Hristos:Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer? Să i mistuie să terminăm odată cu acești samariteni? Tocmai de aceea când atunci când Domnul Iisus Hristos a spus: „Dar un samaritean, ascultătorii au fost șocați. Cel considerat cel mai nevrednic în ochii lui Dumnezeu devine exemplul suprem de dragoste, de compasiune și de ascultare a voii lui Dumnezeu. Samariteanul acesta a acționat

[22:35]complet diferit de cum se așteptau cei de acolo. Și versetul 33 spune așa: "A venit în locul unde era el și când l a văzut i s a făcut milă de el. S a apropiat de i a legat rănile și a turnat peste ele un delemn și vin. S a apropiat. Este exact contrariul la ceea ce au făcut preotul și levitul. Acuma aș vrea să vă întreb, zice, i au bandajat rănile. De unde a avut bandaj? a avut din trusa de prim ajutor cu care era dotat măgarul, triunghi reflectorizant și stingător și trusă de prim ajutor și de acolo a luat bandaje. Nu, probabil că și a rupt din hainele pe care le avea ca să l lege, să l bandajeze.

[23:25]A turnat vin și ulei, unde lemnul se folosea pentru alinarea durerilor, iar vinul pentru dezinfectarea rănilor. Ce simbolizează uleiul în cuvântul lui Dumnezeu? Duhul Sfânt. Ce simbolizează vinul? Am auzit mai devreme la masa Domnului, sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Aice vedem pe cineva care era căzut între tâlhari. Și, frați și surori, noi suntem cei căzuți între tâlhari. Diavolul este tâlhar și Domnul Iisus Hristos este simbolizat de acest ăă bun samaritean. spune aice că l a pus acest om l a pus pe animalul lui. Dacă samariteanul până atunce mergea călare când l a văzut pe acest om, s a dat jos, l a pus pe el că l are și a plecat cu el. Eu merg pe jos ca el să meargă că l are. Și încă un lucru ce a mai făcut samariteanul acesta. Nu spune, dar cu siguranță s a întâmplat acest lucru fiindcă omul era dezbrăcat. L a îmbrăcat cu hainele lui. Nu cred că

[24:35]l a dus la Ahan, dezbrăcat în pielea goală. Versetul 34 spune: L a dus la un han și a îngrijit de el. Nu doar l a lăsat acolo. Bă, aveți grijă. L a lăsat la poartă undeva. Aveți, mă, grijă de el. L am găsit și eu pe drum. A îngrijit de el. Și a doua zi spune când a pornit la drum a scos 2 RON i a dat hangjiului și i a zis grijă de el în continuare și orice vei mai cheltui îți voi da înapoi la întoarcere. Și n a dat bani puțini. 2 RON era plata

[25:10]lucrătorilor pe două zile. Ține minte în pilda lucrătorilor viei care erau tocmiți cu 1 RON pe zi. Domnul Iisus Hristos vorbește în Matei la capitolul 25 despre momentul final al istoriei când Domnul se va întoarce și va judeca omenirea. Și atunci spune Domnul că oamenii vor fi separați așa cum se separă oile de capre și nu în

[25:43]funcție de statutul lor religios vor fi aceștia împărțiți, ci în funcție de modul în care au răspuns nevoilor celor care erau aflați în suferință. Criteriul nu este cât de mult au știut, cât de mult au fost învățați din Scriptură, ci cât de mult au iubit. Domnul Iisus Hristos spune că am fost flămând, însetat, străin, gol. Citiți dumneavoastră acolo în Matei 25, bolnav și în temniță. Și unii s au apropiat și

[26:22]au ajutat în timp ce alții au trecut pe alături și nu i a interesat. Surpriza pe care o vedem acolo în Matei la capitolul 25 este că cei care au ajutat nici măcar nu au realizat ca ajutând pe cel căzut ajutau făceau o lucrare pentru Dumnezeu. Ori de câte ori spune Domnul Iisus Hristos: "Ați făcut aceste lucruri, unuia dintre ei cei mai neînsemnați frați ai mei, mie mi le ați făcut." Vedeți? Prin aceasta, Domnul Iisus Hristos arată că o dragoste practică față de aproapele nostru este un răspuns al unei credințe vii. Exact ca în pilda bunului samaritean. Nu cel care vorbește despre Domnul este apreciat, ci cel care se oprește, cel

[27:16]care se apleacă, cel care aduce alinare celui care este căzut pe marginea drumului. Vedeți, pilda aceasta a bunului samaritean ne arată, dragi frați și surori, că credința adevărată întotdeauna se dovedește prin fapte concrete, nu doar prin vorbe, nu prin vorbe. Și așa cum am auzit în săptămâna de rugăciune, credincioșii sunt chemați să ajute pe cei aflați în nevoie, să hrănească pe cei flămânzi și să îi îmbrace pe cei goi. Dar vedeți, Domnul Iisus ne învață că nevoile oamenilor,

[27:58]nevoile aproapelui nostru nu sunt totdeauna doar nevoi materiale. Există oameni care sunt sătui din punct de vedere trupesc, dar sunt flămânzi din punct de vedere spiritual. Și de aceea, iar aceasta este o stare mult mai gravă decât starea de a fi flămând, de decât lipsa pâinii zilnice. De aceea Domnul Iisus Hristos spune: "Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire". Când Domnul Iisus Hristos spune în Matei la capitolul 25: Am fost flămând și mi

[28:37]ați dat de să mănânc, el nu vorbește doar de pâinea materială, ci vorbește și despre pâinea spirituală. Da, cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că omul nu trăiește doar cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Când spune Domnul Iisus Hristos: "Mi a fost sete". Nu vorbește doar despre setea fizică, ci despre apa vie, care Domnul Iisus Hristos spune: „Eu sunt apa vieții." Vedeți, găsim în lume oameni care sunt îmbrăcați. Poate sunt bine îmbrăcați, dar sunt goi spirituali. Găsim oameni care sunt sănătoși în trup, dar care sunt bolnavi de păcate. Sau găsim oameni care sunt liberi în societatea aceasta, nu sunt în temnițele societății, dar sunt în temnița lui Satan robiți și legați de păcate. Exact ca în pilda aceasta a Bunului samaritean, Domnul Iisus Hristos ne arată că credința adevărată nu trece pe lângă,

[29:49]nu trece pe alături, ci se oprește, vede și acționează. Domnul Iisus Hristos aice adaugă un adevăr cutremurător și spune: "Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai mei, mie mi l ați făcut." Vedeți, samariteanul acesta care s a oprit să dea o mână de ajutor nici nu și a închipuit că ajutându l pe acel om îl slujea pe Dumnezeu. Și poate ni s a întâmplat și nouă ca ajutând pe cineva, nu realizăm că ajutându l pe acel om facem de fapt o slujbă Domnului Iisus Hristos atunci când ne aplecăm asupra celui rănit care este căzut pe drumul vieții. Dar vedeți, promisiunea Domnului Iisus Hristos și a bunului samaritean rămâne în și este valabilă. Orice vei

[30:46]mai cheltui îți voi da înapoi la întoarcere. Pentru că ne spune Domnul Iisus Hristos că va veni o zi în care va răsplăti fiecăruia după fapta făcută din dragoste. Domnul Iisus Hristos, frați și surori, a fost și este cel mai mare exemplu. de dragoste față de noi. El totdeauna i a ajutat pe cei care aveau nevoie. Cei care au venit la Domnul Iisus Hristos totdeauna au primit ajutor și vindecare.

[31:21]El este cel care s a apropiat de cei care sunt care au fost căzuți între tâlhari. El este cel care leagă rana, care întărește slăbiciunea. Domnul Iisus Hristos este cel care ne ridică din starea în care ne aflăm și El este cel care ia asupra lui toate cheltuielile privind vindecarea noastră spirituală. Frați și surori, și vedeți la finalul acestei pilde, Domnul Iisus Hristos nu ne cheamă pe noi să comentăm, să analizăm sau să dezbatem ce s a întâmplat, cum, de ce, ci Domnul Iisus Hristos ne cheamă la acțiune. Întrebarea nu mai este cine merită să fie ajutat? Pentru că cam aice suntem

[32:11]noi și ne gândim ăla merită să l ajut sau nu merită să l ajut? Ci întrebarea este dacă noi suntem dispuși să devenim aproapele celui care are nevoie. Vedeți, pilda aceasta a bunului samaritean, frați și surori, ne confruntă cu propriile noastre alegeri, pentru că tot ce toate acestea țin de alegerea noastră. Ne oprim când vedem nevoia sau trecem pe lângă, ne apropiem sau ne justificăm?

[32:52]să facă alții, să l ajute biserica, să l ajute fratele și sora cealaltă, că poate au bani mai mulți, au timp mai mult, iubim în mod practic, frați și surori, sau rămânem la nivelul vorbelor? Da, iubim pe Domnul, iubim pe aproapele nostru. Și vedeți, concluzia Domnului Iisus Hristos care i a dat o acestui învățător al legii este și care pe care ne o dă și nouă în această dimineață este clară care a fost. Du te și fă și tu la fel.

[33:29]Și aceasta nu este, așa cum spuneam, o o poruncă dată doar învățătorului legii, ci este o chemare adresată fiecăruia dintre noi, pentru că cuvântul lui Dumnezeu ne spune că o credință fără fapte este moartă, este zadarnică. Frați și surori, aș vrea să ne uităm la câteva aplicații practice. Cum putem să facem lucrul acesta? În primul rând să căutăm zilnic oportunități de a fi o binecuvântare pentru ceilalți. Domnul Iisus Hristos ne a spus că ne a pregătit niște fapte bune în care să umblăm în ele. Noi trebuie să fim deschiși la ele, să le vedem pentru că Domnul ni le pune în față pe drumul vieții noastre la fiecare pas. Dumnezeu ne va scoate în pe drumul vieții noastre oameni răniți în familie, în locul de muncă, în biserică, poate oameni necunoscuți. Nu trebuie să facem lucruri mari pentru ei, dar trebuie să le arătăm compasiune, să ne apropiem. Poate pentru ei, pentru

[34:38]noi nu este un sacrificiu mare, dar pentru celălalt este un lucru important să știe că nu este singur, că Dumnezeu îl iubește. și că noi iubim aproapele. Apoi să nu trecem pe alături atunci când vedem o nevoie clară. Frați și surori, vedeți, preotul și levitul amândoi au văzut, dar au ales să și schimbe direcția și să treacă pe lângă. Samariteanul a văzut și el nevoia și s a

[35:15]oprit să și s a apropiat și s a s a dus să ajute. Pentru că de multe ori și noi știm ce avem de făcut și vedem lucrurile acestea, vedem nevoia celuilalt, dar alegem să amânăm. Nu, acuma lasă la salariul următor că acuma am cheltuieli prea mari, am deplătit impozite, taxe, că s au mărit și nu mai dăm banii acuma, nu l mai ajutăm, că Domnul știe. Ne justificăm într un alt fel. Lasă să l ajute altul, nu eu. Da. Sau spunem că nu

[35:53]este responsabilitatea noastră. Biserica. Biserica. Să l ajute. Biserica sau familia lui. Ce? De ce a căzut în drum? Dragostea creștină, frați și surori, nu caută scuze, ci caută oameni pe care să i ajute. Și apoi, nu în ultimul rând, frați și surori, să trăim în perspectiva răsplății viitoare pe care Domnul Iisus Hristos ne a ne a promis o. Bunul samaritean a promis, a plătit tot și a promis că tot ce va cheltui va da ă la

[36:28]întoarcere. Domnul Iisus în Hristos ne amintește că va veni o zi în care va răsplăti, se va întoarce și va răsplăti fiecare gest făcut de noi în dragoste. Nimic din ceea ce facem pentru aproapele nostru, frați și surori, nu e pierdut. Chiar dacă oamenii pe care îi ajutăm poate se întâmplă să nu vadă sau să nu aprecieze. Domnul știe și apreciază. Haideți să facem începutul din acest an 2026, să facem o schimbare în viața noastră, să încercăm să nu ne mai uităm

[37:07]doar la foloasele noastre și cum spune cuvântul lui Dumnezeu, să ne uităm și la foloasele altora. să fim niște oameni care să ajutăm pe cel în nevoie pentru că cu siguranță Domnul ne va pregăti momente și situații în care putem să fim de ajutor, nu neapărat din punct de vedere material, ci spiritual, cu îmbărbătare, cu un cuvânt de susținere, cu un sfat și Domnul să ne binecuvânteze și să ne dea putere să facem lucrurile acestea. Amin.