Fără ipocrizie înaintea lui Dumnezeu (Daniel Mereuță)

[0:00]Ne uitam în cartea Faptelor Apostolilor la capitolul 5 și știți că înainte de capitolul 5 este capitolul 4 care vorbește despre un om al lui Dumnezeu, despre Barnaba, un levit de neam din Cipru care ă a fost atent la nevoile bisericii și poate că ne am dori ca și printre noi în bisericile noastre să existe astfel de oameni care tot timpul sunt atenți la nevoile bisericii și sunt gata să facă eforturi personale pentru a acoperi nevoile bisericii. Ă gestul lui Barnaba a plăcut bisericii, a plăcut frățietății de atunci și

[0:46]a existat o atitudine care a venit ca o avalanșă, dar o atitudine care n a fost una curată. L au văzut pe Barnaba ceea ce a făcut și cumva cum s a dus vestea bună că acest om și a vândut un teren și a dus banii la picioarele apostolilor ca nevoile celor săraci din biserică să fie acoperite. Și Anania și Safira s au gândit să facă și ei un gest, dar așa cum auzeam mai

[1:25]devreme, ei n au avut în inimă dorința de a nu face compromis, ci ei au făcut compromis. Și știți ce s a întâmplat? Anania și Safira au vândut o moșioară, un teren și s au gândit împreună ca să oprească o parte din prețul terenului. Și lucrul acesta nu părea nimic greșit. Dar știți care a fost greșeala lui Anania și Safira? au fost că s au înțeles împreună să arate de fațadă ceea ce de fapt ei nu

[2:02]erau. Sensibil subiectul, nu? Să fii de fațadă să arăți ceea ce tu nu ești și să crezi că nimeni nu știe. Soț, soție, discutăm împreună, ascundem o parte. Mimăm că am dat totul și credem că nu se întâmplă nimic rău.

[2:33]Gestul acesta a fost condamnat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu care era prezent acolo. Și Duhul Sfânt, prin autoritatea pe care Petru o avea, a vorbit și a zis: “Anania, cu atât ați vândut moșioara? Și Anania sigur pe el spune: „Da, cu atât.” Și Duhul Sfânt judecă pe Anania pe loc. Și Anania cade din picioare în mijlocul bisericii și moare acolo.

[3:10]Un lucru șocant. Ce ați zice dacă astăzi noi care ne numim creștini și care uneori poate că ne permitem să mimăm lucrarea lui Dumnezeu, ne permitem să mimăm gesturile pe care le facem tocmai ca să dea bine, ca să arătăm bine în fața celorlalți. Și dacă Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne ar judeca pe loc, câte înmormântări am avea în seara aceasta în biserica locală? Cum ar fi biserica? Ar mai fi la fel sau ar fi diferită? Interesant că înmormântarea lui Anania n a fost cu mare pompă, ci niște tineri au venit, l au scos afară și l au înmormântat. După trei ore se întâmplă ceva interesant. Soția lui Anania îl caută pe Anania unde? Unde știa că este. Și Petru o abordează pe Safira și spune: „Safira, cu atât ați vândut moșoioara?

[4:24]Și Safira parcă parcă fără niciun gest de răscolire interioară spune da cu atât. Și din nou Duhul Sfânt al lui Dumnezeu judecă pe loc pe Safira și spune picioarele care l au luat pe soțul tău te vor lua și pe tine. Safira a căzut jos și a murit. Dragii mei, pasajul acesta pe mine mă șochează pentru că în prezența Duhului lui Dumnezeu noi nu putem mima un adevăr pe care nu l trăim

[5:07]și nu putem să trăim ceea ce de fapt nu vrem să trăim. Credința în Dumnezeu trebuie să fie o credință adevărată, autentică și fără compromisuri. Vedeți, nu s a întâmplat doar cu Anania, s a întâmplat și cu Safira. Împreună ei au încercat să mimeze un gest pe care Duhul Sfânt l a judecat pe loc. Astăzi uneori nu asistăm la astfel de tablouri și unii dintre noi ne permitem să ne

[5:53]jucăm cu Duhul Sfânt. Dar Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ne vorbește în seara aceasta că ar trebui să ne oprim și ar trebui să trăim autentic cu Hristos în fiecare zi. Ne am uitat cu copiii mai departe și am citit capitolul 6 din Faptele Apostolilor, acolo unde văduvele care erau dintre neamuri, evreice dintre neamuri, erau trecute cu vederea la împărțeala ajutoarelor de toate zilele din biserica de atunci față de văduvele care erau evreice dintre poporul Israel. Și s a întâmplat ceva. Liderii de atunci n au considerat că trebuie să lase lucrarea lui Dumnezeu la care ei au fost chemați și să și asume o altă lucrare de care era nevoie în comunitatea locală. Și Petru și ceilalți știți ce au spus? Haideți să alegem șapte bărbați care să aibă niște calități.

[7:03]Ce calități se căutau la acești bărbați? să fie vorbiți de bine, să fie plini de Duhul Sfânt, să fie cinstiți, cu o mărturie bună. Stau și mă gândesc la problemele pe care bisericile noastre le au. Avem astfel de oameni care spun: “Hai să căutăm în biserică oameni cu calități.”

[7:35]Dar ce fel de calități? Bun, buni manageri, buni administratori. Nu, nu ne spune de așa ceva. Să fie oameni plini de Duhul Sfânt, oameni vorbiți de bine. Și au găsit în biserica locală de atunci șapte bărbați pe lângă cei care slujeau prin cuvântul lui Dumnezeu și unul dintre ei era Ștefan.

[8:06]Ștefan, un titan al credinței, un om care n a fost gata de compromis, un om care a iubit pe Domnul atât de mult încât și viața lui nu era atât de valoare față de dragostea, față de Hristos. În discuția mea cu copiii i am întrebat o chestie importantă. În capitolul 7, versetul 9, se vorbește despre patriarhii care l au vândut pe Iosif, fratele lor. Și i am întrebat pe copii: “A fi vreo circumstanță în viață în care ai fi dispus să ți vinzi pe fratele tău?

[8:51]Vreo circumstanță în viață în care să fii dispus să l vinzi pe fratele tău? fratele tău de trup, fratele tău de credință. Nu i așa? Ni se par întrebări parcă din alt univers, dar știți care e adevărul? Au fost astfel de trăiri printre frații noștri și nu demult. Eu nu sunt așa de bătrân. Încă mă consider tânăr, dar am trăit perioade de timp în care unii frați erau dispuși să și vândă pe frații lor, frați de trup, frați de credință, din diverse motivații.

[9:44]Ar fi vreo circumstanță în care ai fi dispus să l vinzi pe fratele tău, s o vinzi pe sora ta, s o dai la schimb? Și mă uitam la cel mare, la băiatul meu, care n a împlinit încă 12 ani. Și zic pe care din frații tăi ai fi dispus să l vinzi? Îi zice: „Pe niciunul.

[10:14]L am întrebat pe cel de nouă ani. Tu ai fi dispus să îți vinzi pe unul din frații tăi, pe ăla mare, pe ăla mic? Ăsta s a gândit și a zis: “Poate s a mai gândit puțin și a zis: „Nu, nu cred. E o întrebare pertinentă. E o întrebare la care merită să ne gândim. E o întrebare care ține de credința noastră, de compromisurile pe care le putem face. Desigur, cel mic încă n are trei ani și n a putut răspunde la o astfel de întrebare.

[10:58]Ceea ce este cert este că Biblia ne dă astfel de exemple. Iosif a fost vândut de frații lui. Și de ce a fost vândut? Ce au căutat frații lui și au găsit la Iosif și nu le a convenit. Era văzut mai bine de tatăl lui, era tratat diferit, merita să fie vândut, merita să uiți de el, merita să inventezi o poveste în care să spui că a fost sfâșiat de animale sălbatice și că nu știi dacă mai trăiește.

[11:37]Știți care i frumusețea Scripturii? că trăim momentul în Scriptură când vedem că Dumnezeu era cu Iosif. Dumnezeu i a dat trecere lui Iosif în diverse circumstanțe. Dumnezeu l a scos pe Iosif biruitor și Dumnezeu prin cel vândut a salvat familia lui Iacov. L a salvat pe tatăl și a salvat pe frații lui, pe nepoții lui de la foamete.

[12:16]Dacă Iosif, care a fost vândut acționa și reacționa cum au acționat frații lui, ce final am fi avut? unul total diferit, unul total altfel față de cel pe care îl avem ca final. Acuma, dacă ești unul dintre cei care ai fost vândut de frații tăi,

[12:47]cum îți manifești credința mai departe? Cum o trăiești? Se poate întâmpla astăzi ca cineva să fie vândut de frații lui? Din orice motiv, dragii mei, se poate. Se poate din motive materiale, se poate din invidie, se poate din toate motivele care nu țin de o viață spirituală autentică.

[13:24]Poate fi vreunul dintre noi dacă nu trăiește cu Hristos. Poate fi credința autentică trebuie să se vadă în orice circumstanță și să alegi conform cuvântului lui Dumnezeu, conform călăuzirii Duhului Sfânt, în orice circumstanță să trăiești cu Domnul Iisus Hristos fără compromisuri.

[13:58]Ă, e ușor? Nu e frumos? Da. Îmi aduc aminte de un frate care pe care l am ajutat, a fost la pat, a fost pe cărucior și cu frate cu care am trăit adevărate minuni. Și vreau să vă povestesc câteva lucruri despre dânsul. Dânsul s a mutat la Domnul Iisus anul trecut. Sunt poate vreo cinci ani de când fratele Petrovici Genizaret Basil de la

[14:35]biserica Izbânda a căzut la pat. Cancer la oase, ă alte complicații, grav, bolnav. Unul din frații păstori de la biserica Izbânda m a rugat, du te și l ajută pe fratele Basil. L am căutat și l am dat i am dat telefon. Nu l am găsit. M am interesat din nou de dânsul. Era a fost prin spitale. La un moment dat a venit acasă, m am dus, l am vizitat și am căutat să văd ce are nevoie fratele Genizaret și am constatat că i trebuie un pat. Îi trebuie un cărucior, un cadru și alte materiale de mobilitate. Le am pregătit și le am dus. Fratele stătea la etajul sau 9. Unele din paturile electrice sunt greu de cărat la etajul nouă. Domnul mi a dat harul să găsesc un pat

[15:40]care să intre în lift ca să l pot duce mai ușor. Am crezut conform diagnosticului, conform pronosticului medical al medicilor că fratele va mai trăi săptămâni, poate luni și va pleca. Știți care a fost surpriza? M am dus după mai bine de o jumătate de an și fratele Jenny m a întâlnit la ușă în picioare. Mergând pe picioare m a binecuvântat și mi a zis: „Vreau să iei ceea ce mi ai adus că nu mai am nevoie de ele.” Un om care, deși într o suferință crâncenă se credea în Dumnezeu și cu o credință autentică, un om care de câte ori m am dus la dânsul m a încurajat.

[16:40]A mai trecut o vreme. M am dus la biserica din Izbânda și m am întâlnit cu dânsul mergând pe picioare. Continuat tratamentul. Avea zile bune și zile mai puțin bune și ne am bucurat și am slăvit pe Dumnezeu și i am zis: „Frate Jenny, matale, ești o minune pentru mine?” Și el a zis: „Da, e adevărat. Am mai trecut o vreme și mi a zis că are nevoie din nou de ajutor, că din nou este căzut la pat, că are nevoie de un cărucior. M am dus din nou și i am dus un cărucior. A mai trecut o vreme și fratele Gen a început din nou să meargă pe picioare. Frații din biserică se uitau la el, se mirau de modul în care omul acesta a fost ridicat de Dumnezeu de atâtea ori. Și el în glumă le spunea: “Vredeți că scăpați ușor de mine?”

[17:41]Și a mai trecut o vreme și fratele a continuat tratamentele și a mai avut zile bune și zile rele, dar tot plin de încredere era. M am dus din nou la dânsul în ultima perioadă înainte de a pleca la Domnul Iisus. era din nou la pat și se încredea în Dumnezeu. A ajuns la spital și de la spital a și plecat. Un om care, conform diagnosticului durerile erau extraordinar de mari, dar un om care n a cârtit, un om care s a ancurat în Dumnezeu. De ce vă spun toate acestea? ca încurajare pentru noi ca să trăim pentru Hristos în orice circumstanță a vieții. Nu trebuie să ajungi să l vinzi pe fratele tău. Nu trebuie să ajungi să faci compromisuri, dar chiar în suferință trebuie să te

[18:43]ancorezi în Hristos. Indiferent cum ar fi, am avut ocazia să cunosc un mare om al lui Dumnezeu care a scris cartea Pledoarie pentru creștinism. Poate ați auzit de dânsul, l am cunoscut personal. Și omul acesta când eram în biserică acolo unde era și dânsul a interpretat Psalmul 23 într un

[19:18]mod extraordinar de frumos. A interpretat rugăciunea Tatăl nostru iar într un mod extraordinar de frumos. N am mai auzit o interpretată de de altcineva în felul acesta. Și am auzit că la un moment dat a ajuns pe pat de suferință, pe pat de spital și personalul medical care l îngrijea nu l cunoștea, nu știa cine este, dar și au dat seama că este un om cu totul deosebit.

[19:57]Și una din tinerele asistente a căutat pe internet, a pus numele lui și a rămas blocată de ce titan al credinței are în față. Conform diagnosticului medical, omul acesta avea dureri groaznice, dar el tot timpul îi mulțumea lui Dumnezeu și nu se exterioriza. Și atunci, pe pat de suferință, tânăra asistentă care îl îngrijea am crezut în Dumnezeu datorită mărturiei unui astfel de om.

[20:39]Nu știu cum voi reacționa eu când voi trece prin suferință, dar mă rog ca Dumnezeu să mă ajute să trăiesc o credință autentică. Nu știu prin ce suferință treci și cum reacționezi atunci când treci prin suferință. Dar prin orice suferință ai trece, Dumnezeu să te ajute să trăiești cu credința autentică.

[21:12]Nu merită să îi vindem pe frații noștri, nici pe surorile noastre din orice motiv. Știți ce merită? merită să ne sacrificăm pentru ei. Merită să fim așa de dedicați încât să fim gata să ne jertfim pentru cei de lângă noi. Astfel trăim credința autentică.

[21:39]Și Dumnezeu, Duhul Sfânt, care vede dincolo de ceea ce vedem noi, se uită la inimile noastre și ne cunoaște exact așa cum suntem. Haideți să trăim o credință autentică, fără compromisuri. Și cei din jurul nostru nu să ne laude sau să ne aplaude, ci să aleagă și ei să trăiască cum trăim noi datorită mărturiei noastre. Aș vrea să vă mai dau un exemplu pe care l am trăit și nu vi l dau ca laudă, ci ca realitate prin care Dumnezeu m a trecut și m a scos biruitor.

[22:28]A fost o vreme când am importat multe materiale de mobilitate. în ultimii opt nouă ani n am mai făcut o datorită legislației și altor provocări. Și de când am început activitatea asta cu bolnavii, am hotărât ca lucrurile să le fac înaintea lui Dumnezeu. N a fost ușor. Au fost perioade de timp când autoritățile îmi cereau avize pe care nu mi le dădea nimeni, dar căutam să le obțin și fie obțineam o negație, fie obțineam ceva prin care dovedeam că nu se eliberează un astfel de aviz. La un moment dat au fost două containere cu materiale de mobilitate venite din America și am fost să obțin avizele și aprobările necesare cerute de legislație, dar în obținerea lor am căutat să nu fac compromisuri

[23:30]și să mă ancorez în Dumnezeu. Am fost sunat de un șef de la o autoritate căreia nu i voi spune numele și mi s a spus că vrea niște cărucioare pentru protocoale la nivel de guvern și am zis: „N am nicio problemă. Dați mi bolnavii care au nevoie și mă duc să le duc exact ce le trebuie. Îi ajut și a zis: „Dumneatale nu înțelegi? A sunat o pe colega mea și a zis:

[24:09]Am crezut că numai colega ai bătută în cap, dar văd că și șeful. Și am zis: „Vă ajut, dați mi cazurile. Zice: „Nu înțelegi bine, nu înțeleg. Și știți ce mi s a întâmplat înainte de sărbătorile pascale? Poate sunt 10 ani de atunci, poate sunt 12, nu mai știu exact. Mi s a trimis un control în vamă înainte de controlul vamal.

[24:42]Doi comisionari au venit în vamă și au zis: “Trebuie să ți controlăm marfa pentru că ești suspect”. I am zisbine, m am rugat, am postit și m am pregătit. Cu ce m am pregătit? Mi am luat Biblii cu mine, mi am luat niște cărți de a lui Johnny, mi am luat poze cu ceea ce lucrăm noi și m am întâlnit cu cei doi comisionari în portul Constanța. Înainte de a intra în port, i am întrebat: “Mergeți cu mașina dumneavoastră în port sau mergeți cu mașina mea? Pentru că în port, trebuie să plătești taxă, taxă portuară.” și a zis: „N avem bani de protocol, mergem cu mașina dumneavoastră.” Până s a s au tras containerile la rampă, am stat de vorbă cu cei doi comisari care erau mai tineri decât mine și am început să le povestesc diverse și nu știu, am primit o călăuzire

[25:48]specială și le am zis: “Dumneavoastră știți cine i Johnny Alexantada?” S a uitat la mine și zice: „N am auzit de numele ăsta. Și am zis: „Uite, femeia asta, deși este în cărucior de ani de zile, este ambasadoarea persoanelor cu dizabilități la nivelul guvernului american și zic: mii ar fi fost ușor să i dau un telefon și ambasadorul Americii de la București să dea un telefon șefului dumneavoastră și să se regleze lucrurile, dar n am făcut o că n am căutat să abuzez de poziția aceasta.

[26:25]Le am arătat niște poze, le am dat câte o carte de a lui Johnny, le am dat câte o Biblie și pentru ei și pentru șefii lor și până s au tras containerele la rampă, știți ce s a întâmplat? Comisarii și au schimbat discursul. Căutau să mă apere, căutau să mă sfătuiască ce să fac ca să nu am probleme. Un alt element interesant, am întrebat pe un frate din biserică ce să fac în situația asta înaintea de a trece prin ea. Știți ce mi a zis fratele? Dă i cezarului ce i al cezarului și lui Dumnezeu ce i al lui Dumnezeu. Și i am zis: „Frate, dar eu nu nu i cazul acesta. Eu nu pot să fac ceea ce mi spui matale.

[27:16]S a făcut controlul vamal, controlul celor doi comisari. Desigur că nici nu mai aveau ce căuta, că nu mai Ei căutau ceva, dar nu știu ce căutau. Nu s a găsit nimic și au plecat. au fost chemați înapoi de vamă și au zis:„Nu se face așa ceva. Trebuie să faceți un raport cu ceea ce s a întâmplat, ce ați găsit, ce ați căutat și ce ați găsit. Au venit au venit înapoi, au făcut un raport și lucrurile s au finalizat cu bine.

[27:52]Știți ce s a întâmplat după aceea? Ca să vedeți mărturie trăită, autentică. Au trecut câțiva ani de zile. Am devenit prieten cu acești doi comisari. Ne am salutat tot timpul. Ne am ajutat ori de câte ori a fost nevoie în limitele legii și la un moment dat mă duc la nuntă la fratele meu. Cu cine credeți că mă întâlnesc? Unul dintre cei doi comisari mă salută. Daniel, ce faci? Ce cauți aici? Și zic întâmplător sunt frate cu mirele. Dar zic Aurel, dar tu ce faci? Tu de ce ești aici? Zice: „ Eu sunt verișor cu mireasa.

[28:44]Depune mărturie prin ceea ce faci și să vezi când se întoarce pentru sau împotriva ta. Cum trăiești? Cu compromisuri sau fără ele? Vine vremea când toate vor fi date pe față. Nu vreau să vă sperii și vreau să vă încurajez. Haideți să trăim cu Hristos în fiecare zi. Și așa cum spune o cântare și tot umblând călătorind mereu, într o zi ne vom trezi în cer cu Dumnezeu. Domnul să ne ajute la aceasta. Haideți să trăim cu El și pentru El și înaintea lui în fiecare zi. Indiferent prin ce circumstanț vom trece, indiferent ce ne rezervă viitorul, indiferent ce suferințe vom întâmpina, Domnul să ne ajute să trăim pentru slava Sa. Amin.