Fii parte dintr-un proiect etern (Mihail Ciopașiu)

[0:00]Vă invit să deschidem cuvântul Domnului. Cred că aș putea spune nici să nu l mai deschidem pentru că e un singur verset și l știm pe din afară. Dar e bine să deschidem cuvântul Domnului și ca să ne obișnuim și să l avem la noi. Geneza, capitolul 1 cu versetul 1. Cred că nu este cineva care să nu l știe pe din afară. Nu. La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.

[0:28]Amin. Trebuie să mărturisesc că atunci când am citit prima dată Scriptura eram copil, de abia învățasem să citesc, m a fascinat primul capitol din Geneza și capitolul 2, creația în general. Și vreau să mărturisesc de asemenea că eu cred că personal și poate și noi ca și credincioși am cam omis să acordăm importanța cuvenită Genezei capitolul 1. Ăă, bineînțeles că ne place ideea aceasta, conceptul acesta al lui Dumnezeu creator, dar iată că lumea în care trăim ă are alte perspective și chiar atunci când este prima dată prin Moise este scrisă Tora,

[1:20]ca așa cum îi spun evreii, primele cinci cărți noi le spunem Pentateuhul, mesajul acesta nu era un mesaj atât de cunoscut ca azi. Azi, aproape în orice colț din lume, te ai duce și ai întrebat cine a creat, îți vor spune oamenii că Dumnezeu. Fie că ei cred sau nu, cu adevărat, fie că sunt catolici, că sunt ortodocși, evanghelici și altfel de denominațiuni, ar afirma lucrul acesta. În vremea lui Moise însă nu era așa. Întotdeauna această întrebare și această

[1:55]înțelegere a începutului creației a fascinat pe oameni și toate populațiile în chiar și în vremea aceea aveau diverse păreri, diverse teorii pe care le promovau. Când Moise vine și spune lucrul acesta, este prima dată când este rostit adevărul. Bineînțeles că adevărul fusese rostit și înainte și este rostit pe cale orală. El se pentru că noi știm istoria de la început, Adam, Eva, apoi Set,

[2:29]cei care cheamă numele Domnului și se păstrează această înțelegere a Dumnezeului creator. Vezi Noe, de exemplu, ă care are o altă atitudine față de cei din vremea lui. Deci nu este neapărat că lucrul acesta nu era știut, dar era știut de foarte puțini oameni și nu era documentat, nu era scris. El se transmite până la Moise pe calea aceasta a poporului lui Dumnezeu. Vezi Avraam, care nu are nimic scris, dar se închină Dumnezeului adevărat pentru că Dumnezeu i se revelează lui Avraam. Dar când Moise face lucrul acesta este ceva, hai să spunem așa, revoluționar pentru că documentează și spune așa: "La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul". Cu alte cuvinte, ce spuneți voi azi le spune celor din Mesopotamia, celor din Canaan, celor din Egipt este fals. Ce spuneau aceste religii? Pentru că în vremea aceea erau multe popoare care

[3:33]aveau mituri. De exemplu, în Mesopotamia se vorbea despre o luptă a zeului soare, Marduc și a altor fii zeilor. Apoi în Canaan, creatorul era Bal, în perspectiva lor, care lovește cu un toiag, marea undeva în nordul Canaanului, într un port, Ugarit. Pentru egipteni era zeul

[4:07]șu sau suflarea, pentru că ei așa vedeau cumva. Suflarea e reprezentată de o zeitate care a separat cerul și pământul. Și de asemenea aici mai intervine o zeiță Maât îi spune care e prezentă la creație. Ce spune lumea azi? Aș vrea să întreb pe frații care au mai mulți ani pe calea credinței ce ați învățat la școală în anii 50 60 vi s a pus în mână Biblia

[4:40]și vi s a spus Geneza 1:1? Nu vi s a spus? Nu. Ce se spunea atunci? Era concepția ateistă care spunea că universul există fără o cauză intenționată că există niște fluctuații cuantice sau procese naturale și ateismul vrea să l elimine pe Dumnezeu din creație. E și ai putea să spui e bine că am scăpat de comunism, am scăpat de ateism. Azi în școală se învață bine. Ce se învață azi la școală?

[5:17]Dacă luați cărțile copiilor, despre ce se vorbește? Despre o explozie. O explozie care e acolo puțină materie, care are o explozie și pe baza acestei exploziei, care are acum 13,8 miliarde de ani, teoria Bing Bang, apare viața. Ce întâmplare fericită! Exploziile produc numai pagube. Nici nu vrei să auzi despre o explozie. Vezi ce înseamnă un război, vezi ce înseamnă o bombă atomică. Dar iată că o explozie poate să aducă viața și veți găsi oameni intelectuali care vor susține lucrul acesta și dacă dumneavoastră veniți cu perspectiva Scripturii o să vă spună că sunteți înapoiați. Care este ideea din fapt de fapta din spatele Big Bang ului? Că materia este veșnică. Adică acei atomi care se sparg la acea explozie sunt din veșnicii. De ce oare? Că nu e Dumnezeu veșnic. Asta spun ei și Dumnezeu n are niciun rol aici.

[6:18]Mai există o perspectivă new age care și aceasta este foarte prezentă în zilele noastre și apare sub diverse forme. Ea vorbește despre o energie sau conștiință universală. Viața este manifestarea energiei divine în forme materiale, iar divinitatea este impersonală, nu e este imanentă, nu e transcendentă, adică nu se apropie de noi. Și veți găsi în New ul acesta o mare amestecătură între creștinism, hinduism și asta de fapt este o, să spunem așa, ca o ca o salată de idei. Mai există și perspectiva orientală, induismul, budismul, care spune că universul trece prin niște cicluri infinite de creație și recreație. Ei nu văd totul în iar, ci sunt niște cercuri. Așa. De asta susține și reîncarnarea, pentru că există aceste cicluri ale vieții. Și vă dau un singur exemplu. Mie îmi plac desenele animate. Le am văzut că eram copil, dar dacă se uită copiii la desenul Lion King, o să vadă acolo că

[7:26]se vorbește despre The Circle of Life, despre ciclurile vieții și apare tatăl leului și el și e o vrăjitoare care o maimuță și iată că ușor ușor idei care ni se par poate nevinovate invadează în căminele noastre la școală evoluționismul care tot din Bing Bang vine că după explozia asta Asta încep să evolueze speciile și materiile. Și acuma întrebarea este care este totuși importanța înțelegerii prezenței lui Dumnezeu aici? De ce toate aceste lucruri care par m niște teorii nouă ca și credincioși care suntem adepții creaționismului științific? Adică noi credem că Dumnezeu a creat aceasta ni se par niște baliverne, niște povești ca niște mituri, dar ele nu sunt niște mituri. Ele sunt niște teorii care sunt promovate, care sunt promovate în universități, în școli de fizică, în școli de inginerie, peste tot. Și scopul lor de fapt este să arate că orice altceva este preexistent, e

[8:37]veșnic, dar nu Dumnezeu. Și Dumnezeu n are loc. Vedeți că ușor ușor când apar teoriile astea care apar în perioada postmodernă, ușor ușor Dumnezeu începe să fie scos. E scos din creație, e scos din constituție, e scos din legislație, e scos din moralitate. Și dacă l scoți pe Dumnezeu afară, automat scoți și cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că noi spunem Biblia este cuvântul lui Dumnezeu și dacă Dumnezeu nu există, de ce să ai cuvântul lui? Și atunci lumea râde dacă te vede cu Biblia. De ce moralitatea să mai țină cont de ce spune Scriptura? Dacă Scriptura spune ceva și postmodernismul, societatea contemporană spune altceva, hai să eliminăm de tot și pe Dumnezeu și cuvântul lui Dumnezeu și societatea să meargă unde dorește ea. Apostolul Pavel în Romani capitolul 1 descrie exact situația aceasta referindu se chiar și la creație și spune din cauză că nu l au

[9:37]cunoscut pe Dumnezeu, nu i au mulțumit lui Dumnezeu, nu l au recunoscut pe Dumnezeu și au început să se închine cui? Făpturii. În locul făcătorului. Asta scrie Pavel, apostolul Pavel în anii '70, '80 90, să spunem, în primul secol. Și iată că societatea de azi e mai plină de așa ceva. Acuma, chiar nu știu deloc limba ebraică, dar textul acesta, expresiile de aice m am uitat să văd și am încercat să văd care este semnificația pentru că este mult mai profund decât înțelegem noi în limba română. Primele trei versete spun, primele trei cuvinte sunt așa: Bereșit, Bara, Elohim. Asta citește un evreu și mesianic și nemesianic, adică rămas evreu care nu crede în Domnul Iisus, dar crede în legea lui Moise. Și copiii

[10:39]din poporul evreu sunt învățați de micii chiar memorează în cea mai mare parte tora de la cap la coadă și încep cu lucrul acesta. Bereșit, Bara, Elohim. Acuma, dacă ne am imagina să fi fost și noi în anii 1200 1300 înainte de Hristos, cam în perioada aceea este estimată viața lui Moise 1200 1300 înainte de Hristos și să fi pus mâna pe primul manuscris sau primul manuscris, cum scriau ei atunci. Probabil că nu erau nici manuscrise, erau tăblițe de piatră. Vezi că și legea e scrisă pe tăblițe de piatră. Mai erau pergamente care apar totuși mai târziu din piele, erau papirusuri din trestii așa puse una peste alta și să fi pus mâna atunci să fi citit. Ce ai fi înțeles într un context în care totul era păgânism? Nimeni nu a afirmat treaba asta. Și prima întrebare pe care ți o puneai: Cine este acest Elohim? Cine e cel care a creat? Vedeți, Dumnezeu alege în modul în care Duhul Sfânt inspiră pe Moise, în care se

[11:48]transmise Scriptura ca prima carte a Bibliei sau facerea să înceapă cu expresia Bereșit Bara Elohim. La început Dumnezeu a făcut și întrebarea pe care ai putea să ți o pui este: Ok, cine este Dumnezeu? Dovedește mi că există un Dumnezeu până să mi spui că Dumnezeu a făcut. Și Moise nu alucă niciun rând. El nu se preocupă deloc ca să dovedească cuiva că Dumnezeu există. Pentru că în mintea lui Moise Dumnezeu este real. El l a văzut. El a vorbit cu el. El nu are preocuparea aceasta. Se spune, tradiția spune că Moise compilează și începe să scrie, că nu scrie tot Pentateuhul Moise, pentru că n are cum să scrie Moise despre moartea lui în Deuteronom. Deci este clar că sunt niște adăugiri care vin poate la finalul vieții lui Moise ca să completeze Tora, dar el se spune că el compilează cumva în perioada ieșirii din acei 40 de ani de pribegie. Și Moise nu are ideea aceasta și gândul

[13:01]acesta că trebuie să demonstreze cuiva ceva. Pentru că poporul l a văzut pe Dumnezeu cum i a scos din Egipt. A despicat marea roșie, i a hrănit 40 de ani, li s a arătat la Muntele Sinaid, le a fost frică tuturor. Și atunci Moise intră direct în subiect. Dumnezeu la început a făcut. M am bucurat mult de mesajul fratelui Andrei pentru că a fost și pe tema aceasta și aduce în discuție partea a doua legată de Sfânta Treime, implicarea Domnului Iisus, a Duhului Sfânt în creație. Dar vedeți cum spunea și fratele Eugen la masa Domnului că începutul acesta, dacă ar fi noi, știți facem chestia asta la axa timpului și la istorie, faci o axa timpului, punctul zero, punctul cât vrei și în fine, începi să pui acolo fiecare putem să ne facem o axă a timpului în ziua în care ne am născut, până unde am ajuns și punem acolo am terminat școala, m am

[13:59]căsătorit, copiii, în fine și așa mai departe. Întrebarea este începutul acesta în care Dumnezeu interacționează aice este în timp sau este în afara timpului? E clar că de aici se măsoară timpul. Dacă ne uităm în totuși din versetul 2, că aice unii spun că ar fi o distanță, că nu este una după alta, versetele acestea, adică nu imediat este creat. Deci aice este cumva crearea universului în care Dumnezeu, vedeți ce ne spune nouă textul aici, că Dumnezeu e înainte de materie. Asta atei o să contreze știința modernă, că i spune cică, îi spune așa: Interpretarea științifică e Big Bang ul. Ei spun, nu, materia preexistă, că din câțiva atomi a explodat ceva bun și s a făcut viață. Scriptura spune altceva, că la început era Dumnezeu, cum s a auzit dimineață, era Dumnezeu și cuvântul era cu Dumnezeu și era Dumnezeu. Iată că începutul este în afara timpului,

[15:10]precede orice fel de materie, pentru că Dumnezeu este cel care l a început, înainte de a fi materie sau de a exista ceva, Dumnezeu e acolo. Și când pleci de pe premisa aceasta că înainte de orice înainte de orice fel de atom, de orice fel de materie a fost Dumnezeu, primul mesaj este clar. Dumnezeu a avut un scop. Dumnezeu și a planificat. Când spui că am venit printr o explozie înseamnă întâmplare, o întâmplare fericită. Așa a fost o explozie și iată ce bine a ieșit. Și atunci te gândești, ok, și rolul meu care e aici? Da, dintr o întâmplare am apărut și eu. Una i să spui asta, alta i să spui înainte să fii orice a fost Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. Și la un început, pe o axă a timpului, Dumnezeu începe să

[16:14]creeze totul și tot ce vine este intenția lui Dumnezeu, este scopul lui Dumnezeu, este planul lui Dumnezeu și este lucrarea lui Dumnezeu perfectă. Geneza 1, dacă ne uităm, Dumnezeu s a uitat și a văzut că toate lucrurile erau bune. Dumnezeu are un proiect aici. Vedeți, oamenii se opintesc la conceptul acesta. Eu stau și vă întreb, ce e mai ușor? Să crezi că înainte a fost materia

[16:52]sau să crezi că înainte a fost Dumnezeu? La ce ți trebuie mai multă credință? Părerea mea este că ți trebuie mai multă credință să crezi că a fost materie înainte. Pentru că trebuie să ți explici că din ceva mic s a explodat, s a făcut ceva mare și a apărut iată mecanisme, legea gravitației, sistemele solare. Eu cred că trebuie să fii mai plin de credință în ghilimele spun ca să crezi varianta aceasta decât să crezi că este o ființă atotputernică. Dumnezeu care are un plan și conlucrează

[17:27]pentru a crea. Apoi a doua, al doilea cuvânt este bara. Deci, bereșit, bara. Elohim este un verb care spune aice înseamnă a crea. Acum verbul acesta este folosit în Sfânta Scriptură de mai multe ori și dacă folosiți telefoane, există mai multe aplicații. Eu folosesc una, se numește accordance și acolo dacă apeși pe cuvântul ți l dă în original și spune peste tot unde apare și te duci și apeși pe psalmi prin Isaia mai apare

[18:02]la toate se referă exclusiv. Deci verbul acesta în în Vechiul Testament nu mai apare în limba ebraică decât acolo când se referă la modul că în care a creat Dumnezeu, că este acțiunea lui Dumnezeu. Sugerează de fapt o acțiune unică pentru că doar Dumnezeu creează și este supranaturală, este o putere acolo. De asemenea, există un concept care vine din verbul acesta care înseamnă

[18:35]îi spune creați exnihilo. Dumnezeu a creat din nimic pentru că vedeți aice nu spune când îl ia de exemplu pe om și l face pe Adam, ce spune că a luat ce țărână. A luat țărână și l a creat pe om. Și vedem Dumnezeu ia și modelează lutul. Când o ia pe Eva, ce face? Îl operează pe Adam și ia o coastă. E aici e diferit. Nu spune că Dumnezeu a luat niște electroni, niște atomi, niște gaze din astea din univers. Le a pus împreună, le a împachetat, a le a băgat la un cuptor și a ieșit ceva. Nu, nu spune nimic. Și Dumnezeu este singurul care poate să creeze ceva din nimic. Vă dau un exemplu. Mă uit exemplul la Anvon. E din lemn. Cineva a muncit aice să i dea forma aceasta. A luat multe bucăți de lemne, le a tăiat, le a lipit, le a șlefuit, le a colorat, dar a făcut el lemnul. Ai putea să spui: „Păi da, dar e un tâmplar mai bătrân și a plantat el copacul. Ok, dar de unde a avut ghinda aia ca să facă stejar și

[19:43]pământul a dat el acolo, a rezolvat el procesele chimice? Nu. Vedeți, noi avem nevoie ca să construim ceva de materie primă. De asta și spune materie primă. Dumnezeu n a avut nevoie la Dumnezeu. Lucrul acesta este prima dată și singura dată în care se menționează că Dumnezeu poate să creeze din nimic să facă ceva. Și dacă la prima

[20:11]putem să înțelegem acest lucru legat de scopul lui Dumnezeu, aice iată că vedem că Dumnezeu poate să facă din nimic ceva. Dar ce poate să facă totuși Dumnezeu atunci când vrea să intervină? De asta vedeți, Dumnezeu ne a creat și ne a recreat pe noi ca și copii ai lui pentru că am fost vrăjmași cu el și ne a recreat. De asta spune cine este în Hristos este o faptură nouă. Cele vechi s au dus și iată că toate s au făcut noi. Deci, dacă Dumnezeu din nimic creează universul și ne mirăm, ne uităm la galaxii, la miliarde de galaxii, la stele, la puterea pe care o au aceste planete și stele, să dea lumină, să se

[20:57]să meargă sistemul solar atât de perfect și atât de ca un ceas univers universal așa al universului, Dumnezeu, iată că și din noi poate să facă ceva bun. Chiar dacă de multe ori putem să ne considerăm prea stricați ca Dumnezeu să mai facă ceva, în Ieremia 18 ne spune acolo că Dumnezeu ia lutul care s a frânt și l mai pune încă o dată pe roat și l mai ia încă o dată și l pune pe roat. Dumnezeu are puterea aceasta ca să repară ceva frânt și să i dea mai multă valoare decât a avut at de cât a avut când n a fost spart la început. Apoi Elohim, prima dată când apare expresia aceasta în este aice pe care o găsim vreodată scrisă undeva în istoria umanității este în Geneza 1:1. Și întrebarea este ce înseamnă acest Elohim? Aice din nou m am uitat în acea aplicație să văd că nu nu știu niciun fel de noțiune și spune așa: "Este un plural majestic".

[22:12]Adică are formă de plural, dar înțeles singular. Eu am rămas uimit pentru că noi știm că Dumnezeu e triunic și discutăm despre Sfânta Treime. Vedem că mai apare Duhul Domnului care se plimba aici în versetul 2, se mișca deasupra apelor. Dar iată că de la început Moise scrie și spune că acest Dumnezeu e la pluralul majestic, adică din mai multe persoane, dar are formă de singular. este un Dumnezeu. Și pentru poporul evreu din start lucrul acesta, vedeți, începe să i ducă spre o anumită teologie. Ei încep să proclame că Dumnezeul acesta este singurul adevărat, este Dumnezeul creator, e format din mai multe persoane, este atotputernic, are un scop cu creația și cu umanitatea și este Dumnezeu care poate să facă din nimic ceea ce și planifică el.

[23:17]Structura versetului e simplă, dar profundă, pentru că, vedeți, într un ton solemn, autoritar începe să desfășoare narațiunea creației. La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Elohim este Dumnezeul creator și așa cum s a amintit mai devreme, mai recitesc și eu, vedem aici că în versetul 2 Duhul lui Dumnezeu se mișca deasupra apelor. Versetul 3, Dumnezeu a zis și poporul evreu n a știut atunci și mulți nu știu nici astăzi că aici în versetul 3 apare Domnul Iisus pentru că spune Dumnezeu a zis, deci Dumnezeu a creat prin cuvânt și s a citit mai devreme la masa Domnului că la început era cuvântul și cuvântul era cu Dumnezeu și cuvântul Era Dumnezeu.

[24:17]El era la început cu Dumnezeu. Vedeți ce ne spune nouă aice Ioan? Că era parte din ființa lui Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos nu intră în sfera acestei creații. Și vedeți, oamenii se lovesc din nou aici. Îl acceptă chiar și musulmanii, chiar și mulți oameni care se declară credincioși. O să vedeți că aici e punctul cel mai mare de cea mai mare provocare. Nu acceptă pe Iisus Hristos ca fiu al lui Dumnezeu. Și diavolul aici se luptă să înșele pentru că fără înțelegerea aceasta nu există mântuire. Căci nu este în cer, nici în cer, un alt nume dat oamenilor în care să avem mântuire. Nu acceptă nici că Dumnezeu e creator. Vedeți cum diavolul încearcă să și cum poți să faci asta? Păi, uitați că sunt teorii care vin din vremurile acelea și astăzi se perpetuează unele dintre ele. Această luptă a zeilor, după aia vedeți și la greci n a mai ajuns, dar e mai târziu.

[25:24]Legendele Olimpului avem acolo zeitățile care din nou se luptă și creează, se împerechează. Mai apare unul care se coboară, fiul de Dumnezeu, întrupat, care are puteri. De ce oare? Hercule, bineînțeles. De ce oare? Ca să dea o notă falsă și o direcție falsă ca oamenii să se ancoreze pe nisipul mișcătoare și să nu recunoască pe Dumnezeu. Apoi, din nou s a citit Coloseni capitolul 1 cu 15. Pentru că prin el au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie scaune de

[26:12]domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru el. Geneza nu ne spune asta. Și pentru cei care nu recunosc Noul Testament, respectiv în cazul acesta, poporul evreu care nu acceptă pe Hristos, ei nu înțeleg aici că toate erau pentru Hristos. De ce pentru Hristos? Păi, a citit fratele Adi mai devreme, Psalmul 19. Cerurile spun slava lui

[26:45]Dumnezeu. Cerurile spun slava lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, spune acolo psalmistul că uitându ne la creație, vedem că scopul creației este ca să dea slavă lui Dumnezeu. Și apostolul Pavel confirmă: au fost făcute pentru el. El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El. când spune că este mai înainte de toate lucrurile. Revenind din nou la perspectivele contemporane care spun așa: "Da, Hristos a fost un prooroc. În Coran apare Hristos și ce spun? Că a fost un mare prooroc, că a făcut lucrări minunate și așa, dar nicio treabă. Nu poți să spui că este Dumnezeu. Deci, vedeți, îl văd ca început pe Hristos din momentul nașterii. Da, a fost un prooroc, deci a fost uman. Apoi ereziile care au apărut în secolul 1, 2, 3, legate de cele două naturi ale

[27:43]Domnului Iisus Hristos. Au acceptat umanitatea, dar n au putut să accepte divinitatea sau nici în niciun caz pe amândouă. El este cel din care originează totul din Domnul Iisus Hristos. Dacă suprapunem acest concept din Coloseni capitolul 1, din Ioan capitolul 1 din care s a citit la masa Domnului, înțelegem că Dumnezeu prin Hristos creează și Duhul Sfânt e prezent acolo. Să nu mai vorbim că dacă ne uităm la

[28:23]Geneza 1: 26, apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră." Și cititorul de atunci și de acum al acestui text din Scriptură înțelege că Dumnezeu e format din mai multe persoane. Pentru că ai putea spune ori că este o greșeală care dacă ar fi fost o greșeală de scriere cu siguranță că s ar fi corectat încă de la început sau când se făceau primele copii. Nu este Dumnezeu format din trei

[28:58]persoane. Dumnezeul triunic care preexistă, care are un scop cu creația aceasta și vedeți, apoi se vede mai ales la crearea omului unde o să ajungem poate mai cu siguranță mai târziu, pentru că îi dă scopul acesta să stăpânească. Da. L a făcut pe om după chipul său, după chipul lui Dumnezeu, parte bărbătească și parte femeiască. Ce ne spune nouă textul aici? Că i a făcut după chipul lui Dumnezeu două părți ca să formeze una. Așa cum Dumnezeu e format din trei și formează un întreg.

[29:36]Putem trage câteva concluzii legat de implicarea Domnului Iisus Hristos aici, pentru că până la urmă scopul este să ajungem la persoana Domnului Iisus Hristos, pentru că Biblia ne duce acolo. Am putea spune că Domnul Iisus Hristos este persoana din Sfânta Treime, poate implicată cel mai mult în creație. Pentru că el este cuvântul prin care Dumnezeu a creat. Și când spune că Dumnezeu a zis, Dumnezeu a rostit, cuvântul se implică și creează. Toate dimensiunile creației au fost făcute prin el, dar și pentru el. El este cel din care originează creația, dar și destinatarul, am putea spune, al ei. Și mai mult decât atât, spune apostolul Pavel în Coloseni că Domnul Iisus Hristos este cel care susține creația. Toate se țin prin El.

[30:38]Adică dacă stați și vă gândiți și stăm și ne gândim la câteva legi care guvernează universul și doar una aș da ca exemplu legea gravitației. Putem să vorbim și despre distanța optimă de soare, nici prea departe ca să ne înghețăm, nici prea aproape ca să ne topim. Toate astea spune apostolul Pavel că se țin prin Hristos. Adică el este la centrul universului. Fără Hristos nu este nimic. N ar fi nimic. Acuma, ce putem noi să înțelegem din textul acesta, pentru că e clar că aici este plin de învățătură. Este pentru vremea aceea o abordare revoluționară în care este promovat un Dumnezeu unic, creator, viu, alcătuit din trei persoane. Un Dumnezeu care are un scop și că noi nu suntem un accident.

[31:37]Ce putem noi să învățăm de aici? Și primul lucru am putea să l învățăm, care nu este implicit în text, dar putem să ne să ne uităm la ă așezarea în Scriptură a acestui verset. Scriptura începe așa: La început Dumnezeu. Și aici am putea și noi să înțelegem ceva, că dacă vrem ca în viața noastră să vedem binecuvântarea lui Dumnezeu, să vedem prezența lui Dumnezeu, să l punem pe el la început atunci când începem ceva. De multe ori ni se poate întâmpla să avem proiecte, să avem planuri și să le făurească mintea noastră și să nu începem cu rugăciune să spunem: „Doamne, vrei să fac lucrul acesta? Doamne, este bine să fac lucrul acesta?" Vă dau un singur exemplu din Sfânta Scriptură când Iosua are parte de acele biruințe, cuceresc ierihonul, intră și la un moment dat vin niște oameni îmbrăcați așa ponosit, cu haine vechi, cu pâine

[32:47]mucegăită, cu burdufuri sparte și îl păcălesc, îl mint și spun: „Uite, venim de departe, te rog, fă legământ cu noi. Și spune cuvântul Domnului că Iosua n a întrebat pe Domnul atunce. și a crezut povestea lor. N a început cu Domnul și au apărut problemele pentru că imediat textul spune că a aflat că erau totuși de aproape și că l păcăliseră. Iată că se poate întâmpla în viață să ai experiențe de genul acesta interacționând cu oameni care au alte scopuri, alte intenții și nu întrebăm pe Domnul sau punem fundamente în diverse planuri. Ce cariere să alegem, cu cine să ne căsătorim, care este viziunea noastră pentru viață, unde ne vrea Domnul să slujim și te lași dus de val și nu întrebi pe Domnul. Cred că e un o învățătură implicită aice, bună. la început. Hai să l punem pe Domnul chiar și în fiecare zi.

[33:49]Ce frumos este când începem o zi cu Domnul. La început Dumnezeu Doamne, binecuvântează ziua aceasta. Doamne, ajută mă să fiu să ți fiu credincios. Doamne păzește mă să nu cad. Doamne dă mi înțelepciune. Doamne, dă mi răbdare. Doamne, binecuvântează. Doamne, vreau să te cinstesc azi prin ce fac. Și încep ziua aceea cu Domnul. Așa cum Daniel începea fiecare zi cu Domnul și știm situația care urmează, bineînțeles, Domnul, vedeți că începe cu Domnul, este și el așa ca și Iosua sau puțin păcălit, se dă o lege și urmează apoi pus în groapa cu și iată că Domnul scoate de acolo. Cred că ăă și eu recunosc lucrul ăsta de foarte multe ori, chiar și când a apărut o problemă, n am apelat prima dată la Domnul. Am zis: „Hai că poate pot s o fac și singur pe asta. Hai că poate știu pe cineva. Cred că am destui bani s o rezolv, să repar, să fac. Cred că știu destui oameni ca să discut și așa mai

[34:51]departe sau am multă minte ca să fac. Și nu a fost așa. Nicio resursă n a fost suficientă. Și din rău mai rău poți să faci. Haideți să l punem pe Domnul la început întotdeauna. Al doilea lucru este foarte foarte personal și nu știu dacă eu mă gândesc dacă cred că avem nevoie de principiul acesta să

[35:19]înțelegem că avem preț în ochii lui Dumnezeu că nu suntem un accident al istoriei, nu suntem niciun accident al chimiei, al biologiei, al exploziilor, ci Dumnezeu are un scop cu noi și dacă l vedem pe Domnul Iisus Hristos implicat în Sfânta Treime în la nivelul acesta descris în Coloseni în Ioan în chiar și în proverbe apare apare înțelepciune acolo s a amintit și la cină și creează lucruri atât de extraordinare. Ce face oare Hristos cu noi?

[35:59]Ce își propune să facă Hristos din noi dacă acest Hristos înălțat atât de sus și toate legile universului se țin prin el și trebuie să credem literalmente în lucrul acesta. Nu este o teorie. Asta spune Pavel că tot ce se ține astăzi se ține prin Hristos. Și atunci când vine o problemă în viața mea, eu spun din experiența mea, nu mă refer la dumneavoastră, poate sunt singurul de aice, care de multe ori întreabă:„Doamne, unde ești acuma? M ai uitat, nu mă mai vezi? Și vine cuvântul Domnului și spune că la început Dumnezeu a avut un scop și prin Hristos s a creat tot și apoi pe acest Hristos l a trimis la cruce ca să moară pentru fiecare dintre noi. Și dacă acest Hristos care guvernează universul s a întrupat, a trăit aicea, a

[36:55]murit pentru păcatele noastre, ce vrea să facă acest Hristos din noi? Chiar dacă noi putem să ne să ne vedem deseori ca niște epave, să spunem:„Doamne, am eșuat din punct de vedere profesional, nu știu, al sănătății, relațional, știu eu diverse moduri în care ce cel rău încearcă să ne agațe, da? Și să ne doboare și vine cuvântul lui Dumnezeu și spune: „Pe Hristos l am trimis pentru tine. Pentru tine a murit Hristos. Și atunce înțeleg că lui Dumnezeu îi pasă de mine,

[37:29]că Dumnezeu mă are în vedere, că Dumnezeu nu și a îndepărtat privirea de mine. Vedeți, Domnul Iisus Hristos însuși în predica de pe munte ia argumentul creației și vrea să ne învețe ceva. Și vreau să citesc din Matei 6:25. De aceea vă spun și vedeți, deci ia argumentul creației și vrea să ne avertizeze ceva. Ce ne spune? Nu vă îngrijorați.

[38:04]Și atunci eu înțeleg ceva de aici, că Dumnezeu știe și Domnul Iisus Hristos știe că ne îngrijorăm și că îngrijorarea poate să devină mare în mintea noastră, în sufletul nostru, în duhul nostru și poate să ne doboare îngrijorarea. Și de aceea Domnul Iisus Hristos spune: „Uită te la creație și haide să te învăț ceva. Nu vă îngrijorați de viața voastră gândindu vă la ce veți mânca sau la ce veți ă ce veți bea, nici de trupul vostru gândindu vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, mai mult decât îmbrăcămintea? Ce spune Domnul Iisus aici? Oare faptul că ai viață, spune, viața e mai mult decât astea. Oare faptul că ai viață e o întâmplare? Oare faptul că ești sănătos și pe picioare crezi că e o întâmplare? Păi atunci de ce te îngrijorezi de lucrurile mult mai mici? Pentru că minunea nu e să

[39:06]te îmbrac, minunea nu e să ți dau să de mâncare, ci minunea este că trăiești. Asta spune Domnul Iisus. Nu? Uitați vă la păsările cerului și acuma ne ia și ne arată niște păsări. Da. În natură ne duce. Ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare. Adică n au provizii, n au fond de rezervă, n au cont în bancă, n au plan de pensii, n au acțiuni la bursă, n au casă în care să stea și nici frigider.

[39:41]Da. Și cu toate acestea, Tatăl vostru le hrănește. Și ce fac păsările? Cântă. Așa e. Cântă fără să aibă nimic. Și vedeți, noi vrem să cântăm doar când avem ceva pe care să ne bazăm, când avem siguranță, când încep să se clatine lucrurile în viața noastră și vedem că ceea ce credeam noi a fi statornic nu mai este. Încetăm să mai cântăm. Și de asta vedeți, începem exact ce ne avertizează Domnul Iisus. Nu vă îngrijorați, ne ducem la îngrijorare.

[40:24]Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Cu alte cuvinte, spune Dumnezeu și aice imediat zice mai departe că ele se dau în piață, se vând cu doi bănuți și cu toate acestea, iată că Dumnezeu se îngrijește de ele. O, nu sunteți voi mai depres decât ele? Și apoi cine dintre voi chiar îngrijorându se poate să adauge un cot la înălțimea lui? Ce înseamnă aici? Că

[40:52]îngrijorarea nu te ajută cu nimic. Asta spune Domnul Iisus. Îngrijorarea nu te a ajutat și n o să te ajute niciodată cu nimic. Este un proverb japonez care spune așa: ajuns într o problemă și poți să rezolvi, nu te îngrijora. că poți s o rezolvi. Dacă problema aceea e prea mare și nu poți s o rezolvi, de ce te îngrijorezi? Că oricum nu poți să faci nimic s o rezolvi. Da? Și atunci concluzia este îngrijorarea nu te ajută la nimic. De fapt, te ajută să faci tensiune, să faci să

[41:35]dai în anxietate și așa mai departe. Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați vă cu băgare de seamă cum cresc câinii de pe câmp. Ei nu torc, nici nu țesu vă spun că nici chiar Solomon în toată slava lui nu s a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca el cu mult mai puțin pe voi, puțin credincioșilor? Acuma, știți ce poate ne am dori noi în anumite situații? Am spune așa:„Doamne, de ce nu scri și de situația mea în Matei 6? Că nu m am îngrijorat nici de mâncare, nici de îmbrăcăminte, nici de haine, dar am alte îngrijorări. Mă îngrijorez de serviciu, mă îngrijorez de sănătate, mă îngrijorez de copii, mă îngrijorez de familie, mă îngrijorez de ziua de mâine. Mi e frică de război, mi e frică de criză financiară, mi e frică că mi pierd casa, că nu mai puteți să

[42:39]plătesc ratele. Și aice nu scrie de ele. Păi, trebuia să scrie oare? Nu, că e implicit. spune aice Domnul Iisus Hristos, cel care le a creat atenție, el care a făcut totul, zice: „Haide să ți arăt ce pot să fac eu cu lucruri care par fără valoare. Iarba, hai că florile ne plac, dar iarba o călcăm chiar nu așa ai un gazon, îți place, ne păzim să nu luăm amendă prin parcuri, dar nu vedem în iarbă mare importanță. Și iată că Domnul Iisus spune: „Uită te la iarba aceea. Uite ce am făcut cu ea, cât de frumoasă e și mâine dispare. Atunci tu de ce te mai îngrijorezi? Crezi că nu mi pasă de tine? Domnul vrea să ne spună din nou în dimineața aceasta că El ne a creat pentru a fi copiii Lui. Scopul pentru care ne a creat Dumnezeu este ca să avem o relație cu El și ca să ne ducă în împărăția lui prin credința în jertfa Domnului Iisus Hristos. În Romani capitolul 8, apostolul Pavel

[43:47]spune: "Și dacă el ne dă pe Fiul, cum nu ne va da împreună cu Hristos, atenție, cu Hristos toate lucrurile. Cu alte cuvinte, spune așa: Caută l pe Hristos și el vine cu restul de care tu te îngrijorezi. Începând cu actul creației noastre, cu intenția lui Dumnezeu de a ne mântui, de a ne smulge de sub puterea întunericului și ne aduce în slavă, vedem că Dumnezeu are un proiect, am putea spune în engleză este putem spune un master plan, adică e atât de mare de se întinde pe 6000 de ani. Se aproximează că e istorie așa dacă ai face o axă a timpului cam 6000 de ani, 4000 până la Domnul Iisus, încă 2000. Iată un master plan care începe dinainte de ziua întâi.

[44:40]El a fost cunoscut înainte de întemeerea lumii și a fost ales ca să fie o jertfă de ispășire pentru voi. Ne spune Petru. Adică ce spune cu lucrul acesta? Că încă înainte de ă crearea pământului și a cerului Hristos era pregătit ca jertfă de răscumpărare. Pentru cine? pentru fiecare dintre noi. Iată că acolo, la început, înainte de axa timpului eram și noi în master

[45:10]planul lui Dumnezeu. În fața acestor adevăruri, întristările noastre de o clipă, crize financiare, boli, despărțiri, moarte, ele pălesc. Pentru că Scriptura ne descoperă care este planul pe care Dumnezeu l a avut înainte să facă soarele și luna, stelele și galaxiile și anume să ne facă moștenitori ai împărăției sale. Slăvit să fie în veci. Amin. >> Și ultimul gând cu care aș vrea să încheiem, pentru că vedeți că nu putem să ăă ne uităm la primul verset fără să

[45:49]ne uităm și la unul dintre ultimele versete și anume Apocalipsa capitolul 21 cu versetul 1. Am putea spune că este, să spunem așa, textul în oglindă. Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pierisă și marea nu mai era. Iată marea aceea pe care se plimba Duhul lui Dumnezeu, primul cer și primul pământ, va fi o zi când n o să mai fie. Și ce o să fie atunci? Și am văzut coborâ coborându se din cer de la Dumnezeu cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă, împodobită pentru bărbatul ei. Și am auzit un glas tare care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii. El va locui cu ei și ei vor fi poporul lui și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El

[46:58]va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici sipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Și versetul 5. Cel ce ședea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, eu fac toate lucrurile noi." Și a adăugat scrie: Fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărat, așa cum i a spus lui Moise să scrie la început: "Dumnezeu a creat cerere și pământul". Iată că găsim aici această profeție, această prefigurare a momentului în care Dumnezeu va instaura împărăția lui. O împărăție veșnică în care vedeți ce nu mai este acolo. Nu mai sunt lucrurile dintâi și menționează și care s lucrurile dintâi. Bineînțeles, cerul, pământul, dar mai spune și altceva. Nici marea nu mai e. Dar mai sunt niște lucruri acolo. Nici plânset, nici lacrimă, nici tânguire.

[48:08]pentru că el va șterge lacrimile acolo. Asta ce înseamnă? Că s ar putea să mai plângem până acolo. S ar putea să ne mai doară ce se întâmplă în jurul nostru, ce se întâmplă cu noi, modul în care decurg lucrurile în viața noastră, s ar putea să încă să producă suferință. Dar cu toate acestea, există speranță în primul rând în ce face Dumnezeu pentru noi prin Domnul Iisus Hristos și apoi în ce ne pregătește Domnul Iisus Hristos. Vestea bună este că prin Domnul Iisus Hristos, prin jertfa lui, prin pocăință și prin credință, noi intrăm deja în familia lui Dumnezeu și suntem deja moștenitori a ceea ce scrie în Apocalipsa capitolul 21. Domnul Iisus Hristos se va întoarce, cum spune în Ioan capitolul 14, se va întoarce ca acolo unde este el să ne ia să fim și noi cu El. Ce face Domnul Iisus Hristos acuma în momentul acesta? Biblia spune că mijlocește. Dar Ioan 14 mai spune ceva:„Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Iată că mai creează

[49:12]ceva ca acolo unde sunt eu să fiți și voi. Ne creează niște locuri și spune acolo că Dumnezeu va locui cu ei. N o să mai fie distanța aceasta Dumnezeu sus, noi departe, ci va fi această ă prezență divină permanentă și veșnică pe care o vom experimenta. Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Apocalipsa 21 cu 6. Iar aceeași voce care a spus să fie lumină ne spune: „Iată, eu fac toate lucrurile noi." Domnul să ne dea speranța aceasta și dacă în viața noastră experimentăm, poate și din de multe ori din cauza păcatelor noastre experimentăm lucruri și consecințe de nedorit și astăzi este o zi în care să ne pocăim, să ne recunoaștem păcatul, să ne cerem iertare înaintea Domnului ca El să poată să și facă lucrarea, să restaureze poate noi ce am ce am stricat noi, că de multe ori și noi le stricăm, Dar dacă sunt lucruri care nu țin de noi, dacă este boală, suferință și îngrijorare,

[50:24]iată că Domnul Iisus Hristos vrea să facă în viața noastră ceva nou. El să fie slăvit în veci. Amin.